Publicată la 3 ianuarie 2022 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 39247/14 Yordan Kostadinov DAVCHEV împotriva Bulgariei, introdusă la 16 mai 2014, comunicată la 9 decembrie 2021. Reclamantul a ocupat postul de director al serviciului regional de landuri din Plovdiv până în iunie 2009, când, în urma unei reforme, acest serviciu a fost dizolvat și a devenit un departament de judecată în cadrul Parchetului Regional. Reclamantul a fost apoi numit șef al acestui departament. În 2013, superiorul său ierarhic a demisionat aceste funcții, iar reclamantul a rămas anchetator în cadrul departamentului. Acesta se plânge, din perspectiva articolului 6 din convenție, de lipsa accesului la un tribunal pentru a contesta legalitatea acestei decizii, deoarece acțiunea sa a fost declarată inadmisibilă de Curtea Administrativă Supremă la 29 noiembrie 2013, pe motiv că decizia atacată nu constituia un act administrativ, ci un act de gestiune internă care nu poate fi supus unei căi de atac judiciare. În paralel cu această procedură, reclamantul a introdus o acțiune în vederea declarării nule și neavenite a hotărârii prin care Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) a revocat un post de procuror în 1992, pe care Curtea Administrativă Supremă a respins-o la 24 aprilie 2014. Pe lângă art. 6 din convenție, acesta denunță lipsa de independență și de imparțialitate a Înaltei instanțe față de Forum. Întrebări cu privire la: art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil, se aplică litigiului privind încetarea funcțiilor reclamantului în 2013 (a se vedea în special Baka c. Ungaria [GC], n 20261/12, CEDH 2016, Denisov c. Ucraina [GC], n 76639/11, 25 septembrie 2018, Bilgen c. Turcia 1571/07, 9 martie 2021, Broda și Bojara c. Polonia, n 26691/18 și 27367/18, 29 iunie 2021, și Gumenyuk și alții c. Ucraina, n 11423/19, 22 iulie 2021 În acest sens, reclamantul a avut acces la un În special, Curtea Administrativă Supremă a fost suficient de independentă și imparțială față de Consiliul Suprem al Magistraturii (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugalia [GC], n 55391/13 și 2 altele, §§ 144-150, 6 noiembrie 2018 și, de asemenea, Donev c. Bulgaria, n 72437/11, §§ 91-99, 26 octombrie 2021 (nefinalizat)).
Publiée le 3 janvier 2022
Requête n
o
39247/14
Yordan Kostadinov DAVCHEV
contre la Bulgarie
introduite le 16 mai 2014
communiquée le 9 décembre 2021
Le requérant occupait le poste de dirigeant du service régional de l’instruction de Plovdiv jusqu’en juin 2009 lorsque, à la suite d’une réforme, ce service fut dissout et devint un département d’instruction au sein du parquet régional. Le requérant fut alors nommé chef de ce département. En 2013, son supérieur hiérarchique le démit de ces fonctions et le requérant demeura enquêteur au sein du département. Il se plaint, sous l’angle de l’article 6 de la Convention, de l’absence d’accès à un tribunal pour contester la légalité de cette décision, son recours ayant été déclaré irrecevable par la Cour administrative suprême le 29 novembre 2013, au motif que la décision attaquée ne constituait pas un acte administratif mais un acte de gestion interne non susceptible de recours judiciaire.
Parallèlement à cette procédure, le requérant introduisit un recours visant à faire déclarer nulle et non avenue la décision par laquelle le Conseil supérieur de la magistrature (CSM) l’avait révoqué d’un poste de procureur en 1992, que la Cour administrative suprême rejeta le 24 avril 2014. Sous l’angle de l’article 6 de la Convention, il dénonce le manque d’indépendance et d’impartialité de la haute juridiction vis-à-vis du CSM.
1.
L’article
6 §
1 de la Convention, dans sa branche civile, s’applique-t-il au litige concernant la cessation de fonctions du requérant en 2013 (voir, en particulier,
Baka c. Hongrie
[GC], n
o
Denisov c.
Ukraine
[GC], n
o
76639/11, 25 septembre 2018,
Bilgen c.
Turquie
(n
o
1571/07, 9 mars 2021,
Broda et Bojara c. Pologne
, n
os
26691/18 et
27367/18, 29 juin 2021, et
Gumenyuk et autres c. Ukraine
, n
o
11423/19, 22
juillet 2021
)
?
Dans l’affirmative, le requérant a-t-il eu accès à un «
tribunal
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention
?
2.
La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, dans la procédure concernant la nullité de la décision de le révoquer en 1992
? En particulier, la Cour administrative suprême était-elle suffisamment indépendante et impartiale vis-à-vis du Conseil supérieur de la magistrature (voir
Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal
[GC], n
os
55391/13 et 2
autres, §§ 144-150, 6 novembre 2018 et aussi
Donev c.
Bulgarie, n
o
72437/11, §§
91-99, 26 octobre 2021 (non définitif)).