CASE OF CHEPRUNOVY AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF CHEPRUNOVY AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2022)

CAUZA DE CHEPRUNOVIE ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 74320/10 și altele 4 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 22 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cheprunoviy și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: María Elósegui, președinte, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judecători și Olga Chernishova, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cele cinci cereri împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții ruși ale căror detalii sunt enumerate în apendice („reclamanții”) și reprezentate de o echipă de avocați condusă de dl Petr Muzny, un avocat practicant la Geneva; hotărârea de a anunța cererile adresate guvernului rus („ Guvernului”), reprezentate inițial de dl G. Matyushkin și dl Fedorov, fosti reprezentanți ai Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și mai târziu de succesorul lor în acest birou, dl M. Vinogradov; observațiile părților; hotărârea de a respinge obiecția Guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; după ce a deliberat în particular la 25 ianuarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBJECT-MATTER A CAUZULUI Cazul se referă la căutarea în apartamentele Martorilor lui Iehova și în sala rugăciunii deținută de o organizație religioasa locală a Martorilor lui Iehova. Reclamanții sunt Martorii individuali ai lui Iehova și organizația religioasă locală Kostomusha a Martorilor lui Iehova („Kostomusha LRO”). La diferite date între 2010 și 2012, instanța rusă a autorizat cercetări și inspecții în apartamentele reclamanților, pe baza că, în calitate de Martori ai lui Iehova, ele ar putea fi implicate în activități extremiste și distribuția literaturii extremiste. Serviciul Federal de Securitate (FSB) a eliberat, de asemenea, un ordin de inspecție pentru sala de rugăciuni deținută de Kostomusha LRO. Autoritățile au căutat apartamentele reclamanților și au confiscat literatură religiosă pe care le-au găsit, inclusiv biblie, reviste și cărți și alte articole personale, cum ar fi calculatoarele, înregistrările video, padurile de scriere și notebook-urile. Instanța internă a respins plângerile reclamanților cu privire la cercetări, constatând că acestea au fost autorizate în mod corespunzător de decizii judiciare și au fost efectuate în conformitate cu legea (a se vedea apendicele). După o inspecție în apartamentul ei și prinderea broșurilor religioase, dna Chavychalova (denumită în continuare „deținerea ilegală a materialelor extremiste în scopul distribuției în masă”) a fost considerată vinovată de „deținerea ilegală a materialelor extremiste”, o infracțiune în temeiul articolului 20.29 din Codul de infracțiuni administrative (CAO) și a amendat 1.500 de ruble ruse. Reclamanții se plângeau că cercetările din apartamentele lor și confiscarea literaturii lor religioase și a bunurilor personale N-au fost nici legale, nici „necesare într-o societate democratică” și, prin urmare, au încălcat drepturile garantate de articolele 8, 9, 10 și 14 din Convenție. Unele dintre solicitanți se bazează, de asemenea, pe articolele 6, 11 și 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 în acest sens. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 9 AL CONVENȚIEI PUNCTĂRILE nu sunt, vădit nefondate, nici inadmisibile din motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea va lua în considerare plângerile privind căutarea apartamentelor reclamanților și a salăi de rugăciune a organizației solicitante, confiscarea literaturii lor religioase și condamnarea dnei Chavychalova, din punctul de vedere al articolului 9 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis Boychev și alții c. Bulgaria , nr. 77185/01 , §§ 45 și 59, 27 ianuarie 2011, și Dimitrova c. Bulgaria . , nr. 15452/07, §§ 28 și 40, 10 februarie 2015). Aceste măsuri, luate ca răspuns la o manifestare a convingerilor religioase ale reclamanților, au constituit o ingerință în dreptul lor la libertatea religiei. Având în vedere că cercetările în apartamentele reclamanților și în sala de rugăciune au fost autorizate de instanțe interne sau supuse ex post facto controlul judiciar (a se vedea alineatele (1) și (2) de mai sus și apendicele), Curtea va continua cu presupunerea că aceste cercetări au fost legale în termeni naționali și au urmărit obiectivul legitim al prevenirii crimei. Trebuie verificat dacă măsurile impugate au fost „necesare într-o societate democratică”, în special dacă relația dintre obiectivul urmărit și mijloacele utilizate pot fi considerate proporționale (a se vedea Yuditskaya și alții c. Rusia , nr. 5678/06 , § 26, 12 februarie 2015 , Kruglov și alții c. Rusia , nr. 11264/04 și altele 15 , § 124, 4 februarie 2020 ). 10. Guvernul a susținut că autoritățile aveau motive suficiente să creadă că reclamanții ar putea fi implicați în activități ilegale și să păstreze literatura extremistă pe sediul lor. Curtea constată că mandatul de percheziție a avansat în primul rând un motiv pentru această suspiciune – faptul că reclamanții erau membri activi ai congregațiilor locale ale Martorilor lui Iehova. În afară de aceasta și de informațiile operaționale de la o sursă neidentificată, deciziile judiciare care autorizează cercetările nu au dat motive pentru astfel de suspiciuni sau au făcut referire la orice dovadă care să le coroereze. În cazul dlui și doamnei Cheprunov, autorizațiile de căutare se referă la procedurile în curs de desfășurare, în care nu erau nici suspecți, nici acuzați. În suma, Curtea concluzionează că dacă mandatele de căutare ale instanței au fost emise în avans sau că reclamanții au recurs la aceste hotărâri în fața instanțelor ex post facto , instanța națională nu a efectuat un echilibrare sau examinat dacă au existat motive relevante și suficiente pentru interferența, dacă ingerința în drepturile reclamanților a răspuns la o necesitate socială presantă și este proporțională cu obiectivele legitime urmărite (a se vedea Kruglov și alții , citat mai sus § 129). 11. Curtea constată, de asemenea, că termenii mandatelor de căutare erau excesiv de largi și că le-au dat la poliție discreția nereglementată pentru a determina ce elemente erau relevante pentru anchetă (a se vedea Avanesyan c. Rusia , nr. 41152/06, § 43, 18 septembrie 2014, cu alte referințe). Acest lucru a dus la o căutare extinsă și la confiscarea literaturii religioase, inclusiv titluri care nu au fost declarate extremiste, precum și de calculatoare personale, înregistrări video, paduri de scriere și notebook-uri. În măsura în care mandatele de căutare nu au impus niciun limite semnificative asupra puterii exercitate de poliție, acestea au afectat drepturile reclamanților într-o măsură disproporționată față de obiectivul legitim urmărit (a se vedea Misan c. Rusia , nr. 4261/04, §§§ 61-63, 2 octombrie 2014). 12. Având în vedere faptul că cercetările au fost efectuate fără motive relevante și suficiente și în absența garanțiilor care ar limita impactul lor la limite rezonabile, Curtea concluzionează că ingerința în drepturile reclamanților nu a fost „necesară într-o societate democratică”. 13. A existat o încălcare a articolului 9 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții. ALTE COMPLAINTE 14. De asemenea, reclamanții se plâng în temeiul articolelor 6, 10, 11, 13 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Având în vedere faptele cauzei, observațiile părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că a examinat principalele chestiuni juridice susținute. Prin urmare, Comisia consideră că restul plângerilor sunt admisibile, dar că nu este necesar să se pronunțe o decizie separată cu privire la acestea (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). Dna Chavychalova susține 1837 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, reprezentând suma amenzii pe care le-a plătit și pierderea câștigurilor, deoarece se presupune că a fost respinsă din cauza condamnării ei. Dna Zharikova și dl Naumov au solicitat, de asemenea, în comun 500 de euro pentru prejudiciu material pe care le-au suportat ca urmare a confisiunii lor personale. Reclamanții au solicitat diverse sume în ceea ce privește prejudiciile morale, prevăzute în apendice. În plus, au solicitat un total de 23,663 euro pentru costuri și cheltuieli, precum și sume suplimentare de bani în ceea ce privește „daune pucuniare”. 16. Guvernul a susținut că sumele solicitate au fost excesive. 17. În ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea acordă 500 EUR în comun doamnei Zharikova și dlui Naumov. Curtea acordă, de asemenea, doamnei Chavychalova EUR 37 și respinge cererea de pierdere a veniturilor. În plus, acordă sumele indicate în apendice în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea acordă 5.000 EUR în comun tuturor reclamanților, plus orice impozit care le poate fi imputabil. În cele din urmă, respinge cererile de daune punitive în conformitate cu binele acestuia practică stabilită (a se vedea cazurile citate în Greens și M.T. c. Regatul Unit , nr. 60041/08 și nr. 60054/08 , § 97, ECHR 2010 (extracte ) 18. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene , la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție; depune faptul că nu este necesar să examineze restul plângerilor; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume care va fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 37 EUR (trezeci și șapte de euro) la dna Chavychalova, și 500 EUR (cincă sute de euro) în comun la dna Zharikova și dl Naumov, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) sumele indicate în tabelul adăugat, precum și orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 5000 EUR (cincă mii de euro) în comun tuturor reclamanților, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru ei, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 februarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishovva María Elósegui Președintele adjunct al greffierului APENDIX Numele Anului de naștere/încorporare Reședință/Tipul de sedii Datele de căutare și decizia judiciară finală Prejudiciu material acordate EUR Prejudiciu moral EUR Achiziționate Cheprunovy c. Rusia , nr. 74320/10, depus la 06/12/2010 Mikhail Yurievich CHEPRUNOV 1977 Tambov Larisa Vladimirovna CHEPRUNOVA 1974 Tambov Apartament 17/03/2010 10/06/2010 Curtea Regională Tambov 7,500 7,500 Chavychalova c. Rusia , nr. 74329/10 , depusă la 06/12/2010 Yelena Aleksandrovna CHAVYCHALOVA 1975 Apartament Rybnoye 1/04/2010 28/06/2010 Curtea Supremă a Rusiei 10.000 7,500 Novakovskaya c. Rusia, nr. 74339/10, depus la 06/12/2010 Yelena Vladimirovna NOVAKOVSKAYA 1971 Rybnoye Apartament 1/04/2010 28/09/2010 Curtea Supremă a Rusiei 7,500 7,500 Pekshuyev și alții c. Rusia, nr. 60771/13, depusă la 11/09/2013 Andrey Khannesovich PEKSHUYEV 1953 Kostomusha Apartament 13/07/2012 1/04/2013 Curtea Supremă a Karelia 7,500 7,500 Aleksandr Aleksandrovich KOROLKOV 1974 Kalevala Apartament 13/07/2012 14/03/2013 Curtea Supremă de Karelia 7.500 7.500 Galina Alekseyevna ZHARIKOVA 1972 Kalevala Apartament 13/07/2012 11/03/2013 și 21/03/2013 Curtea Supremă de Karelia 500 7.500 7.500 Sergey Shanderivich NAUMOV 1971 Kalevala 7.500 Nadezhda Anatolievna ZABOLOTNYKH 1956 Apartamentul Kalevala 13/07/2012 11/03/2013 Curtea Supremă de Karelia 7.500 7.500 Lyudmila Stepanovna KOLENEN 1960 Kalevala Apartament 13/07/2012 4/04/2013 Curtea Supremă de Karelia 7.500 7.500 Ogorodnikov și alții v. Rusia, nr. 29295/14, depusă la 11/04/2014 Organizația Religioasă Locală a Martorilor lui Iehova “Kostomusha” 1998 Kostomusha Sala de rugăciune 23/11/2012 17/10/2013 Curtea Supremă de Karelia 10.000 7,500 Andrey Pavlovich OGORODNIKOV 1965 Kostomusha Apartament 10.000 7.500 Lyudmila Nikolaevna OGORODNIKOVA 1972 Kostomusha 10.000 Pavel Ivanovich STEPANOV 1971 Kostomusha Flat 10.000 7.500 Olga Mikhaylovna SAMCHENKO 1961 Kostomusha 10.000

THIRD SECTION

CASE OF

CHEPRUNOVY AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 74320/10 and 4 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 February 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Cheprunovy and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

María Elósegui,

President,

Andreas Zünd,

Frédéric Krenc,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the five applications against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Russian nationals whose details are listed in the Appendix (“the applicants”) and who were represented by a team of lawyers led by Mr Petr Muzny, a lawyer practising in Geneva;

the decision to give notice of the applications to the Russian Government (“the Government”), initially represented by Mr G. Matyushkin and Mr

A.

Fedorov, former Representatives of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and later by their successor in that office, Mr M. Vinogradov;

the parties’ observations;

the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee;

Having deliberated in private on 25 January 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns searches in the flats of Jehovah’s Witnesses and in the prayer hall owned by a local religious organisation of Jehovah’s Witnesses.

2.

The applicants are individual Jehovah’s Witnesses and the Kostomuksha local religious organisation of Jehovah’s Witnesses (the “Kostomuksha LRO”). On various dates between 2010 and 2012, the Russian courts authorised searches and inspections in the applicants’ flats on the basis that, as Jehovah’s Witnesses, they might be involved in extremist activities and distribution of extremist literature. The Federal Security Service (the “FSB”) also issued an inspection order for the prayer hall owned by the Kostomuksha LRO.

3.

The authorities searched the applicants’ flats and seized the religious literature they had found, including Bibles, magazines and books, and other personal items, such as computers, video-recordings, writing pads and notebooks. Domestic courts dismissed the applicants’ complaints about the searches, finding that they had been duly authorised by judicial decisions and carried out in accordance with the law (see the Appendix).

4.

Following an inspection in her flat and seizure of religious brochures, Ms Chavychalova (application no. 74329/10) was found guilty of “unlawful possession of extremist material with the aim of mass distributing”, an offence under Article 20.29 of the Code of Administrative Offences (CAO), and fined 1,500 Russian roubles.

5.

The applicants complained that the searches in their flats and seizure of their

religious literature and personal belongings

were neither lawful, nor “necessary in a democratic society”, and thus, violated their rights guaranteed by the Articles 8, 9, 10, and 14 of the Convention. Some of the applicants also relied on Articles 6, 11 and 13 of the Convention, and Article 1 of Protocol No. 1 in this respect.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 9 OF THE CONVENTION

7.

The complaints are neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any grounds listed in Article 35 of the Convention. They must therefore be declared admissible.

8.

The Court will consider the complaints concerning the search of the applicants’ flats and the prayer hall of the applicant organisation, the seizure of their religious literature and the conviction of Ms Chavychalova, from the standpoint of Article 9 of the Convention (see,

mutatis mutandis

,

Boychev and Others v. Bulgaria

, no. 77185/01, §§ 45 and 59, 27 January 2011, and

Dimitrova v. Bulgaria

, no. 15452/07, §§ 28 and 40, 10 February 2015). Those measures, taken as they were in response to a manifestation of the applicants’ religious beliefs, constituted an interference with their right to freedom of religion.

9.

Given that the searches in the applicants’ flats and in the prayer hall had been authorised by the domestic courts or subject to

ex post facto

judicial control (see paragraphs 1 and 2 above and the Appendix), the Court will proceed on the assumption that these searches were lawful in domestic terms and pursued the legitimate aim of the prevention of crime. It remains to be ascertained whether the impugned measures were “necessary in a democratic society”, in particular, whether the relationship between the aim sought to be achieved and the means employed can be considered proportionate (see

Yuditskaya and Others v. Russia

, no.

5678/06, § 26, 12 February 2015, and

Kruglov and Others v. Russia

, nos. 11264/04 and 15 others, § 124, 4 February 2020).

10.

The Government submitted that the authorities had had sufficient grounds to believe that the applicants could be involved in illegal activities and keep extremist literature on their premises. The Court notes that the search warrants advanced primarily one reason for that suspicion – the fact that the applicants were active members of the local congregations of Jehovah’s Witnesses. Apart from that and operational information from an unidentified source, the judicial decisions authorising the searches gave no reasons for such suspicions or referred to any evidence capable of corroborating them. In the case of Mr and Mrs Cheprunov, search authorisations referred to pending proceedings, in which they were neither suspects nor defendants. In sum, the Court concludes that whether the court search warrants were issued in advance or the applicants appealed such orders to the courts

ex post facto

, the national courts did not carry out a balancing exercise or examine whether there have been relevant and sufficient reasons for the interference, whether the interference with the applicants’ rights had answered a pressing social need and was proportionate to the legitimate aims pursued (see

Kruglov

and Others

, cited above, § 129).

11.

The Court also finds that the terms of the search warrants were excessively broad and that they gave the police unrestricted discretion in determining which items were relevant for the investigation (see

Avanesyan v. Russia

, no. 41152/06, § 43, 18 September 2014, with further references). This resulted in an extensive search and the seizure of religious literature, including titles which had not been declared extremist, and also of personal computers, video-recordings, writing pads and notebooks. In so far as the search warrants did not impose any meaningful limits on the power exercised by the police, they impinged on the applicants’ rights to an extent that was disproportionate to the legitimate aim pursued (see

Misan v. Russia

, no.

4261/04, §§ 61-63, 2 October 2014).

12.

Considering that the searches were carried out without relevant and sufficient grounds and in the absence of safeguards that would confine their impact to reasonable bounds, the Court concludes that the interference with the applicants’ rights was not “necessary in a democratic society”.

13.

There has been a violation of Article 9 of the Convention in respect of all applicants.

OTHER COMPLAINTS

14.

The applicants also complained under Articles 6, 10, 11, 13 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above, the Court considers that it has examined the main legal questions raised. It thus considers that the applicants’ remaining complaints are admissible but that there is no need to give a separate ruling on them (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no. 47848/08, §

156, ECHR 2014).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15.

Ms Chavychalova claimed 1,837 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, representing the amount of fine she had paid and the loss of earnings, as she had allegedly been dismissed because of her conviction. Ms Zharikova and Mr Naumov also jointly claimed EUR 500 for the pecuniary damage they sustained as a result of seizure of their personal items. The applicants claimed various sums in respect of non-pecuniary damage, set out in the Appendix. They further claimed a total of EUR 23,663 euros for costs and expenses, and additional sums of money in respect of “punitive damages”.

16.

The Government submitted that the amounts claimed were excessive.

17.

As regards the pecuniary damage, the Court awards EUR 500 jointly to Ms Zharikova and Mr Naumov. The Court also awards Ms Chavychalova EUR

37, and rejects her claim for the loss of earnings. It further awards the sums indicated in the appendix in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable. As regards costs and expenses, the Court awards EUR 5,000 jointly to all the applicants, plus any tax that may be chargeable to them. Lastly, it rejects the claims for punitive damages in accordance with its well

‑

established practice (see the cases cited in

Greens and M.T. v.

the

United

Kingdom

, nos. 60041/08 and 60054/08, § 97, ECHR 2010 (extracts)).

18.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 9 of the Convention;

Holds

that there is no need to examine the remaining complaints;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the following amounts

,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 37 (thirty-seven euros) to Ms Chavychalova, and EUR 500 (five hundred euros) jointly to Ms Zharikova and Mr

Naumov, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage;

(ii)

the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(iii)

EUR 5,000 (five thousand euros) jointly to all the applicants, plus any tax that may be chargeable to them, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 22 February 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

María Elósegui

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Name

Year of birth/incorporation

Residence/Seat

Type of premises

Dates of search and final judicial decision

Pecuniary damage awarded EUR

Non-pecuniary damage EUR

Claimed

Awarded

Cheprunovy v.

Russia

, no.

74320/10, lodged on 06/12/2010

Mikhail Yuryevich CHEPRUNOV

1977

Tambov

Larisa Vladimirovna CHEPRUNOVA

1974

Tambov

Flat

17/03/2010

10/06/2010

the Tambov Regional Court

7,500

7,500

Chavychalova v. Russia

, no. 74329/10, lodged on 06/12/2010

Yelena Aleksandrovna CHAVYCHALOVA

1975

Rybnoye

Flat

1/04/2010

28/06/2010 the Supreme Court of Russia

37

10,000

7,500

Novakovskaya v. Russia,

no. 74339/10, lodged on 06/12/2010

Yelena Vladimirovna NOVAKOVSKAYA

1971

Rybnoye

Flat

1/04/2010

28/09/2010 the Supreme Court of Russia

7,500

7,500

Pekshuyev and Others v. Russia,

no.

60771/13, lodged on 11/09/2013

Andrey Khannesovich PEKSHUYEV

1953

Kostomuksha

Flat

13/07/2012

1/04/2013 the Supreme Court of Karelia

7,500

7,500

Aleksandr Aleksandrovich KOROLKOV

1974

Kalevala

Flat

13/07/2012

14/03/2013 the Supreme Court of Karelia

7,500

7,500

Galina Alekseyevna ZHARIKOVA

1972

Kalevala

Flat

13/07/2012

11/03/2013 and 21/03/2013 the Supreme Court of Karelia

500

7,500

7,500

Sergey Shanderivich NAUMOV

1971

Kalevala

7,500

Nadezhda Anatolyevna ZABOLOTNYKH

1956

Kalevala

Flat

13/07/2012

11/03/2013 the Supreme Court of Karelia

7,500

7,500

Lyudmila Stepanovna KOLENEN

1960

Kalevala

Flat

13/07/2012

4/04/2013 the Supreme Court of Karelia

7,500

7,500

Ogorodnikov and Others v. Russia,

no.

29295/14, lodged on 11/04/2014

Local Religious Organisation of Jehovah’s Witnesses “Kostomuksha”

1998

Kostomuksha

Prayer hall

23/11/2012

17/10/2013 the Supreme Court of Karelia

10,000

7,500

Andrey Pavlovich OGORODNIKOV

1965

Kostomuksha

Flat

10,000

7,500

Lyudmila Nikolaevna OGORODNIKOVA

1972

Kostomuksha

10,000

Pavel Ivanovich STEPANOV

1971

Kostomuksha

Flat

10,000

7,500

Olga Mikhaylovna SAMCHENKO

1961

Kostomuksha

10,000