SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 41726/20 Ahmet AKKURT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului Secțiunea a doua, care are loc la 22 februarie 2022 într-un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători, și din Hasan Bak 41726/20 împotriva Turciei și al cărui resortisant al acestui stat, dl Ahmet Akkurt (inclusiv reclamantul) născut în 1973 și deținut la Giresun, reprezentat de domnul A. Bozan, avocat la Mercin, a sesizat Curtea la 27 august 2020 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În cazul în care, în temeiul prezentului acord, un stat membru nu poate adopta o decizie în conformitate cu dreptul său intern, acesta nu poate adopta o decizie în conformitate cu dreptul său intern, în conformitate cu dreptul său intern, în conformitate cu dreptul său intern. După ce a intenționat acest lucru, face ca decizia următoare să fie luată de către administrație: o copie zilnică a unei administrații, la care reclamantul, aflat într-o închisoare, să fie abonat. La momentul faptelor, reclamantul era reținut în centrul penitenciarului din Kayseri. La 4 octombrie 2019, Comitetul de educație al centrului Comitetul pentru educație a decis să intercepteze și să nu-i dea reclamantului ediția din aceeași zi a ziarului Yeni Yașam, la care reclamantul declară că este abonat. Comitetul pentru educație a considerat că publicarea în discuție avea conținut care punea în pericol siguranța instituției în care se afla instituția, prin implicarea în instituție a celor implicați și prin intensificarea activităților organizaționale în instituție, pe motiv că conținutul paginii 5 a cotidianului desemna ca ținte instituțiile și agenții publici, făceau laapologia terorismului și a teroriștilor, îi încuraja pe oameni să nu respecte legile prin prezentarea sfidării față de stat și a actelor ilegale comise împotriva statului ca o atitudine de încredere în sine, incita poporul să urâască, să înlăture și să înlăture statul, să facă laapologia infracțiunii și a criminalului și să încurajeze Comisia pentru crime. Opozițiile formulate de reclamant împotriva acestei decizii în fața instanței pentru executarea hotărârii și a instanței judecătorești din Kayseri au fost respinse la 18 octombrie 2019 și, respectiv, la 24 octombrie 2019. La 17 iunie 2020, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei a acțiunii individuale a reclamantului, în care acesta din urmă se plângea de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare pe motiv de măsura în cauză a administrației Invocând art. 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza refuzului administrației în cauză de a-i pune la dispoziție un exemplar al cotidianului în cauză. Stăpână a calificării juridice a faptelor, Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare în singurul unghi al articolului 10 din Convenție. Guvernul ridică o excepție de la aceasta. Acesta susține că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important din cauza refuzului de a-i pune la îndoială publicarea, pentru că nu a suferit nici un prejudiciu material sau moral în această privință și că a avut posibilitatea de a primi informații prin intermediul mai multe alte mijloace de comunicare, inclusiv alte publicații periodice și non-periodice și alte ediții ale aceluiași ziar. De asemenea, menționează că reclamantul nu explică ce prejudiciu a suferit în situația sa personală, din cauza faptului că a avut acces la conținutul singurei ediții sesizate a ziarului în cauză. Prin urmare, acesta consideră că măsura în cauză nu a avut un impact semnificativ asupra dreptului la libertatea de exprimare al reclamantului și susține că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu impune examinarea în temeiul dreptului la libertatea de exprimare al reclamantului, care nu privește o chestiune de interes general. Prin urmare, potrivit guvernului, cererea inadmisibilă pentru lipsa unui prejudiciu important trebuie declarată ca fiind inadmisibilă. Reclamantul nu se pronunță asupra unei excepții. 10. Curtea amintește principiile dezvoltate în jurisprudența sa privind criteriul prejudiciului important (Korolev c. Rusia (dec.), nr 25551/05, CEDH 2010 și Giusti c. Italia, n 13175/03, § 24-36, 18 octombrie 2011). 11. În ceea ce privește întrebarea dacă reclamantul a suferit un prejudiciu important, Curtea constată că reclamantul indică faptul că este abonat la zilnicul în cauză al cărui exemplar este primit, prin urmare, în fiecare zi. În cazul în care statul membru în cauză nu a fost în măsură să pună în pericol securitatea centrului de detenție, acesta a interceptat documentul trimis reclamantului la data respectivă. În această privință, reclamantul nu precizează dacă și de ce ar trebui să aibă acces la conținutul exact al ediției în cauză a cotidianului, în special pentru exercitarea dreptului său de a primi informații sau idei în situația sa personală. În plus, nu este vorba nici despre o restricție sistematică impusă asupra dreptului reclamantului de a primi publicații periodice sau non-periodice, din moment ce la mai mult a putut beneficia - așa cum indică guvernul fără a fi contrazis de către reclamant în acest punct- alte publicații, inclusiv alte ediții ale aceluiași cotidian. Prin urmare, nu există niciun motiv să se presupună în circumstanțele din speță că: (a se vedea, mutatis mutandis, Kaya și Balc. Turcia (dec) [comitetul], (a se vedea, mutatis mutandis, Kaya și Balc. (dec) [Comitetul], (c) ] 6992/18 6997/18 45197/18 și 42468/19, § 28, 19 ianuarie 2021 12. În ceea ce privește întrebarea dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale necesită o examinare a cererii de fond, Curtea amintește că a examinat deja în cauza recentă Mehmet signiftci c. Turcia, 53208/19, 16 noiembrie 2021) un motiv întemeiat pe refuzul administrației competente de a preda unui reclamant de publicații și de a defini principiile care trebuie luate în considerare în cauzele similare, ținând seama de legislația relevantă și de jurisprudența instanțelor naționale în domeniu. Prin urmare, o examinare pe fond a prezentei cauze nu ar aduce niciun element nou în această privință. În consecință, respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale n În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că această cerere trebuie declarată inadmisibilă pentru lipsa unui prejudiciu important în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (b) din Convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 14 și 15. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. ure_p_1} În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 martie 2022. {semnătură_p_2} Hasan Bakurci Egidijus Kūris Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
41726/20
Ahmet AKKURT
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme deuxième section, siégeant le 22 février 2022 en un comité composé de
:
Egidijus Kūris,
président,
Pauliine Koskelo,
Gilberto Felici,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section
,
Vu
:
la requête n
o
41726/20 contre la Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Ahmet Akkurt («
le requérant
») né en 1973 et détenu à Giresun, représenté par M
e
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté M. Hacı Ali Açıkgül, directeur du service des droits de l’homme auprès du ministre de la Justice de Turquie, co-agent de la Turquie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, le grief concernant l’atteinte alléguée portée au droit du requérant à la liberté d’expression et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne
l’interception par l’administration
pénitentiaire d’un exemplaire d’un quotidien, auquel le requérant, détenu dans une prison, était abonné.
2.
À l’époque des faits, le requérant était détenu dans le centre pénitentiaire de Kayseri.
3.
Le 4 octobre 2019, le comité d’éducation du centre pénitentiaire («
le comité d’éducation
») décida d’intercepter et de ne pas remettre au requérant
l’édition datée du même jour du quotidien
«
Yeni Yașam
»
, auquel le requérant indique être abonné. Le comité d’éducation considéra que la publication en question avait des contenus mettant en péril la sécurité de l’établissement pénitentiaire en provoquant l’indiscipline et en augmentant les activités organisationnelles dans l’établissement au motif que le contenu de la page 5 du quotidien désignait comme cibles les établissements et agents publics, faisaient l’apologie du terrorisme et des terroristes, encourageait les gens à désobéir aux lois en présentant la défiance envers l’État et les actes illégaux commis contre l’État comme une attitude de confiance en soi, incitait le peuple à la haine, à l’animosité et à l’hostilité envers l’État, faisait l’apologie du crime et du criminel et encourageait à la commission des crimes.
4.
Les oppositions formées par le requérant contre cette décision auprès du juge de l’exécution et de la cour d’assises de Kayseri furent rejetées respectivement le 18 et le 24 octobre 2019.
5.
Le 17 juin 2020, la Cour constitutionnelle déclara irrecevable pour défaut manifeste de fondement le recours individuel du requérant, dans lequel ce dernier se plaignait d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression à raison de la mesure litigieuse de l’administration pénitentiaire.
6.
Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression en raison du refus de l’administration pénitentiaire de lui remettre l’exemplaire du quotidien en question.
7.
Maîtresse de la qualification juridique des faits, la Cour estime qu’il convient d’examiner le grief du requérant sous le seul angle de l’article 10 de la Convention.
8.
Le Gouvernement soulève une exception d’irrecevabilité. Il soutient que le requérant n’a pas subi un préjudice important en raison du refus de l’administration pénitentiaire de lui remettre la publication en cause, parce que l’intéressé n’a pas souffert un dommage matériel ou moral à cet égard et qu’il a eu la possibilité de recevoir des informations
via
plusieurs autres moyens de communication, y compris d’autres publications périodiques et non-périodiques et d’autres éditions du même journal. Il expose aussi que le requérant n’explique pas quel préjudice il a subi dans sa situation personnelle en raison de l’impossibilité d’avoir accès au contenu de la seule édition saisie du quotidien en question. Il considère donc que la mesure litigieuse n’a pas eu un impact significatif sur le droit à la liberté d’expression du requérant. Il argue en outre que le respect des droits de l’homme garanti par la Convention n’exige pas l’examen au fond du grief du requérant, qui ne concerne pas une question d’intérêt général. Par conséquent, selon le Gouvernement, il convient de déclarer la requête irrecevable pour absence de préjudice important.
9.
Le requérant ne se prononce pas sur l’exception.
10.
La Cour rappelle les principes développés dans sa jurisprudence concernant le critère de préjudice important (
Korolev c. Russie
(déc.), n
o
25551/05, CEDH 2010 et
Giusti c. Italie
, n
o
13175/03, §§ 24-36, 18
octobre 2011).
11.
En ce qui concerne la question de savoir si le requérant a subi un préjudice important, la Cour observe que le requérant indique être abonné au quotidien en question dont il reçoit donc un exemplaire tous les jours. L’administration pénitentiaire, en estimant que l’édition du 4 octobre 2019 de ce quotidien était de nature à mettre en péril la sécurité du centre pénitentiaire, a intercepté l’exemplaire envoyé au requérant à cette date. Vu la décision de l’administration pénitentiaire, cet exemplaire semble contenir des articles de contenu politique portant sur les autorités étatiques et les agents publics. À cet égard, le requérant ne précise pas si et pourquoi il lui importait d’avoir accès au contenu précis de l’édition concernée du quotidien en particulier pour l’exercice de son droit de recevoir des informations ou des idées dans sa situation personnelle. De plus, il ne s’agit pas non plus d’une restriction systématique imposée sur le droit du requérant à recevoir des publications périodiques ou non-périodiques, puisque l’intéressé a pu bénéficier -comme indique le Gouvernement sans être contredit par le requérant sur ce point- d’autres publications, y compris d’autres éditions du même quotidien. Par conséquent, rien ne laisse à penser dans les circonstances de l’espèce que l’interception de l’exemplaire concerné du quotidien avait eu de conséquences sur la situation personnelle du requérant telles qu’il puisse se prévaloir d’un préjudice important du fait de la violation alléguée (voir,
mutatis mutandis
,
Kaya et Bal c. Turquie (déc) [comité], n
os
6992/18 6997/18 45197/18 et 42468/19, § 28, 19 janvier 2021
).
12.
Quant à la question de savoir si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles exige un examen de la requête au fond, la Cour rappelle avoir déjà examiné dans l’affaire récente
Mehmet Çiftci c. Turquie
, (n
o
53208/19, 16 novembre 2021) un grief tiré du refus de l’administration pénitentiaire de remettre à un requérant des publications et y avoir défini les principes à considérer dans les affaires similaires compte tenu de la législation pertinente et de la jurisprudence des juridictions nationales en la matière. Un examen au fond de la présente affaire n’apporterait donc pas de nouvel élément à ce sujet. En conséquence, le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas un examen de la requête au fond.
13.
À la lumière de ce qui précède, la Cour considère que cette requête doit être déclarée irrecevable pour absence de préjudice important en application de l’article 35 § 3 b) de la Convention, tel qu’amendé par les Protocoles n
o
14 et 15.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
ure_p_1}
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 mars 2022.
{signature_p_2}
Hasan Bakırcı
Egidijus Kūris
Greffier adjoint
Président