Antonov împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

ANTONOV v. RUSSIA (Declarația nr. 72900/11) HOTĂRÂREA STRASBOURG 24 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Antonov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, judecători interioare Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 3 februarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 6 februarie 2012. Guvernul rusesc (“Convenția”).

Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns că i s-a refuzat ocazia de a apărea în persoană în judecată în două seturi de proceduri civile la care era parte. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIUNEI Reclamantul s-a plâns că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza refuzului instanțelor interne a cererilor sale de a apărea în instanță. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea constată că reclamantul, deținut la momentul evenimentelor, nu a avut posibilitatea de a participa la audieri în cele două seturi ale procedurii civile la care a fost parte.

Detaliile procedurii interne respective sunt indicate în tabelul adăugat. Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul de a prezenta în mod eficient cazul unuia în fața unei instanțe și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 59-60, CEDH 2005-II).

În special, în cazul în care un deținut este parte la un litigiu civil și exprimă dorința de a participa la o audiere, conform abordării Curții, este obligat autorităților judiciare interne (1) să evalueze dacă natura litigiului necesită prezența sa personală și (2) să pună în aplicare modalități procedurale care vizează garantarea participării sale efective la procedura (a se vedea Yevdokimov și alții c. Rusia , nr. 27236/05 și alte 10 §§ 33- 48, 16 februarie 2016 . În Yevdokimov și alții , Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Convenție din cauza nerespectării instanțelor interne . După examinarea tuturor materialelor prezentate în acest caz, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor reclamantului.

Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu (i) nu evaluează în mod corespunzător natura cererilor civile formulate de reclamant în vederea deciderii dacă prezența sa este indispensabilă și concentrându-se pe deficiențele legislației interne care nu prevăd prezența obligatorie a părților civile în instanță și (ii) nu consideră orice modalitate procedurală adecvată care să permită auzirea reclamantului, instanțele interne au privat șansa de a prezenta în mod eficient cazurile sale și nu au îndeplinit obligația lor de a garanta respectarea garanției de „procediment echitabil” prevăzute la art. 6 din convenție. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 10. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 11. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Igranov și alții c. Rusia, nr. 42933/13 și altele 8, § 40, 20 martie 2018), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 12. Curtea consideră, în continuare, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind absența reclamantului de la procedurile civile; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe valoarea de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul neîndeplinirii perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 februarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului de la procedura civilă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Natură a litigiului Hotărârea finală Data audierii în primă instanță Curtea de Apel Data audierii Curții Data deciziei finale Curții Sumele acordate pentru daune și costuri morale și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 72900/11 06/02/2012 Vitaliy Nikolayevich ANTONOV 1970 privind compensarea daunelor cauzate de urmărire penală 28/02/2013 Curtea de district Tverskoy din Moscova 28/10/2013 Curtea de oraș din Moscova 28/10/2013 Curtea de oraș din Moscova 1.950 procedură de difamare 05/10/2010 Curtea de district Zamoskvoretskiy din Moscova 02/09/2011 Curtea de oraș din Moscova 02/09/2011 Curtea de oraș din Moscova [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF ANTONOV v. RUSSIA (Application no. 72900/11) JUDGMENT STRASBOURG 24 February 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Antonov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Peeter Roosma, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 3 February 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 6 February 2012.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant complained that he had been denied an opportunity to appear in person before the court in two sets of civil proceedings to which he was a party. THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained that his right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ refusal of his requests to appear in court. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

The Court notes that the applicant, detainee at the time of the events, was not afforded an opportunity to attend hearings in the two sets of the civil proceedings to which he was a party. The details of those domestic proceedings are indicated in the appended table.

The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before a court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Steel and Morris v. the United Kingdom , no. 68416/01, §§ 59-60, ECHR 2005-II). In particular, if a detainee is a party to a civil dispute and expresses a wish to attend a hearing, according to the Court’s approach, it is incumbent on the domestic judicial authorities (1) to assess whether the nature of the dispute requires his or her personal presence and (2) to put in place procedural arrangements aiming at guaranteeing his or her effective participation in the proceedings (see Yevdokimov and Others v. Russia , nos. 27236/05 and 10 others, §§ 33- 48, 16 February 2016). In Yevdokimov and Others , the Court has found a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the domestic courts’ failure to comply with the said requirements.

Having examined all the material submitted to it in the present case, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of the applicant’s complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case (i) by failing to properly assess the nature of the civil claims brought by the applicant with a view to deciding whether his presence was indispensable and by focussing instead on deficiencies in the domestic law which does not provide for civil parties’ mandatory presence in court, and (ii) by failing to consider any appropriate procedural arrangements enabling the applicant to be heard, the domestic courts deprived him of the opportunity to present his cases effectively and did not meet their obligation to ensure respect for the “fair trial” guarantee enshrined in Article 6 of the Convention.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

10. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Igranov and Others v. Russia, nos. 42933/13 and 8 others, § 40, 20 March 2018), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

12.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the applicant’s absence from civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 24 February 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (applicant’s absence from civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Nature of the dispute Final decision First-instance hearing date Court Appeal hearing date Court Final decision date Court Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 72900/11 06/02/2012 Vitaliy Nikolayevich ANTONOV 1970 proceedings concerning compensation for damage caused by criminal prosecution 28/02/2013 Tverskoy District Court of Moscow 28/10/2013 Moscow City Court 28/10/2013 Moscow City Court 1,950 defamation proceedings 05/10/2010 Zamoskvoretskiy District Court of Moscow 02/09/2011 Moscow City Court 02/09/2011 Moscow City Court [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.