M-Paradis Plus S.R.L. împotriva Republicii Moldova

Publicat la 21 martie 2022 A DOUA RĂSPUNSURI: n 71151/13 M-PARADIS PLUS S.R.L. împotriva Republicii Moldova introdusă la 28 octombrie 2013 comunicat la 3 martie 2022 DE LA LEFFARE Cererea se referă la imparțialitatea obiectivă a unei formări colegiale a Curții Supreme de Justiție. Printr-o decizie luată în forță de lucru judecat, un spațiu comercial a cărui societate reclamantă și societatea M. erau coproprietari a fost împărțit între cele două societăți. Considerând că valoarea loturilor atribuite era inegală, societatea reclamantă a inițiat o acțiune împotriva societății M. ca plată a unei soulte. Printr-o decizie din 11 iulie 2012, Curtea Supremă de Justiție a decis să pună capăt procedurii pe motiv că acțiunea nu putea fi examinată în cadrul unei proceduri distincte de cea privind partajarea.

Aceasta a adăugat că, prin intermediul unei cereri de pronunțare a unei hotărâri suplimentare, societatea reclamantă își putea formula revendicarea în fața instanței care a pronunțat partajarea. Ulterior, societatea reclamantă a formulat o astfel de cerere și autoritatea competentă i-a dat câștigul de cauză și a ordonat societății M. să plătească suma solicitată. Prin decizia din 10 iulie 2013, Curtea Supremă de Justiie infirmă, pe baza recursului societăii M., decizia instanei inferioare și a respins cererea de decizie suplimentară a societăii solicitante pe motiv că aceasta din urmă nu a solicitat o sultă în cadrul procedurii iniiale privind partajarea.

Patru dintre cei cinci judecători ai Înaltei Jurisdicții, inclusiv președintele Curții, au fost incluși în componența Curții Supreme de Justiție, care a fost pronunțată la 11 iulie 2012. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, societatea reclamantă se plânge de lipsa de imparțialitate a formării Curții Supreme de Justiție care a adoptat decizia din 10 iulie 2013, întrucât componența sa era aproape identică cu cea a formării care a avut loc la 11 iulie 2011 cu privire la aspecte similare.

1 din Convenție, în domeniul său civil, a fost aplicabil ultimei proceduri urmate în speță (Robins c. Regatul Unit, 23 septembrie 1997, § 29, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997) În hotărârea pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la 10 iulie 2013, cauza societății reclamante era imparțială, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție (Indra c. Slovacia, nr. 46845/99, § 48-49, 1 februarie 2005, Pereira da Silva c. Portugalia, nr. 77050/11, § 52-55, 22 martie 2016 și Denisov c. Ucraina [GC], n 76639/11, § 61-63, 25 septembrie 2018)

Publié le 21 mars 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 71151/13

M-PARADIS PLUS S.R.L.

contre la République de Moldova introduite le 28 octobre 2013 communiquée le 3 mars 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impartialité objective d’une formation collégiale de la Cour suprême de justice. Par une décision passée en force de chose jugée, un local commercial dont la société requérante et la société M. étaient copropriétaires fut partagé entre ces deux sociétés. Estimant que la valeur des lots attribués était inégale, la société requérante engagea une action contre la société M. en paiement d’une soulte. Par une décision du 11 juillet 2012, la Cour suprême de justice décida de mettre fin à la procédure au motif que l’action ne pouvait pas être examinée dans le cadre d’une procédure distincte de celle relative au partage. Elle ajouta que, par le biais d’une demande de décision supplémentaire, la société requérante pouvait formuler sa prétention auprès de l’instance ayant prononcé le partage.

Par la suite, la société requérante formula une telle demande et l’instance compétente lui donna gain de cause ainsi qu’ordonna à la société M. de payer la soulte réclamée. Par une décision du 10 juillet 2013, la Cour suprême de justice infirma, sur recours de la société M., la décision de l’instance inférieure et rejeta la demande de décision supplémentaire de la société requérante au motif que cette dernière n’avait pas réclamé de soulte dans le cadre de la procédure initiale relative au partage.

Quatre des cinq juges de la Haute juridiction, y compris la présidente de la formation de jugement, figuraient dans la composition de la Cour suprême de justice qui s’était prononcée le 11 juillet 2012. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante se plaint du manque d’impartialité de la formation de la Cour suprême de justice ayant adopté la décision du 10 juillet 2013 en ce que sa composition était quasi ‑ identique à celle de la formation qui avait statué le 11 juillet 2011 sur des questions analogues.

QUESTION AUX PARTIES

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la dernière procédure suivie en l’espèce ( Robins c. Royaume-Uni , 23 septembre 1997, § 29, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ V) ? Dans l’affirmative, la formation de jugement de la Cour suprême de justice qui a tranché le 10 juillet 2013 la cause de la société requérante était-elle impartiale, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ( Indra c. Slovaquie , n o 46845/99, §§ 48-49, 1 er février 2005, Pereira da Silva c. Portugal , n o 77050/11, §§ 52-55, 22 mars 2016, et Denisov c. Ukraine [GC], n o 76639/11, §§ 61-63, 25 septembre 2018) ?