AFFAIRE IMPERIALEX GRUP S.R.L. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

01.03.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE IMPERIALEX GRUP S.R.L. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA IMPERIALEX GRUP S.R.L. c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 77546/12) HOTĂRÂREA STRASBOURG martie 2022 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Imperialex Grup S.R.L. c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători, și al lui Hasan Bakkarc., grefier adjunct al secțiunii (n 77546/12) îndreptată împotriva Republicii Moldova și a cărei societate de drept moldovenesc, Imperialex Grup S.R.L., a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului moldovenesc (adică a guvernului moldovenesc), observațiile părților, după ce a deliberat în camera consiliului la 1 februarie 2022, a adoptat hotărârea la această dată INTRODUCERE LA: cauza se referă la contestarea unei hotărâri definitive, în urma unei cereri în presupusa revizuire abuzivă. Societatea reclamantă, Imperialex Grup S.R.L., este o societate cu răspundere limitată de drept moldovean cu sediul la Codru. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul V. Pislariuc și domnul Voevutscaia Pislariuc , avocați care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul a fost reprezentat succesiv de agentul său interim R. Revencu și de agenții săi, domnul Gurin și O. Rotari. La 8 iulie 2010, societatea reclamantă a inițiat o acțiune de recuperare a datoriei împotriva unei societăți Ö Õ ( Õ Z.A. Õ). Printr-o decizie definitivă din noiembrie 2011, Curtea Supremă de Justiție a solicitat Z.A. să plătească societății reclamante suma de 1 752 170,40 lei moldovas (MDL) (aproximativ 110 709,77 EUR (EUR) la momentul respectiv). La 25 aprilie 2012, Z.A. a înaintat Curții Supreme de Justiție o cerere de revizuire a deciziei din 10 noiembrie 2011. În memoriul său în răspuns, societatea reclamantă a considerat că cererea de revizuire nu avea motive legale, tardive și, în esență, identice cu o altă cerere deja respinsă de aceeași instanță. Prin decizia din 5 iulie 2012, Curtea Supremă de Justiție a acceptat cererea în revizuire, a anulat decizia definitivă din 10 noiembrie 2011 în favoarea societății reclamante și a trimis cauza pentru o nouă examinare. 30 octombrie 2012 , Tribunalul din Cahul, hotărând în acțiunea principală, a respins acțiunea societății reclamante. Prin hotărârea din 27 martie 2013, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibilă acțiunea formulată de societatea reclamantă și a confirmat decizia instanței judecătorești din 30 octombrie 2012. În urma comunicării cererii către guvern, la Õ agent al guvernului a formulat o cerere de revizuire a hotărârii înainte de a se pronunța drept din 27 martie 2013 pronunțată în defavoarea societății reclamante. În iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a acceptat această cerere, și-a anulat hotărârea din 27 martie 2013 și și-a retras cauza pentru restul. Societatea reclamantă a depus o memorare cuantificând pretențiile sale ca prejudiciu material constituit, în opinia sa, de datoria principală, de dobânzile moratorii și de cheltuielile de judecată. Prin decizia finală din 28 decembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a infirmat hotărârile defavorabile ale societății reclamante din 5 iulie și 30 octombrie 2012 și a constatat, de asemenea, încălcarea articolului 1 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție și a alocat societății reclamante o sumă de 25 000 MDL (aproximativ 1 În ceea ce privește cererea de satisfacție echitabilă a societății reclamante, Curtea Supremă de Justiție a respins-o, deși îi aparținea agentului guvernului de a soluționa această problemă. CADRU JURIDIC INTERNE PERTINENT 12. Dispozițiile legale relevante privind revizuirea deciziilor definitive sunt rezumate în cauze Popov c. Republica Moldova 19960/04, § 27-29, 6 decembrie 2005), Macovei și alții c. Republica Moldova 19253/03 și 5 alții, § 17 și 18, 25 aprilie 2006) și Jomiru și Crețu c. Republica Moldova 28430/06 [comitet], § 26 și 27, 17 aprilie 2012]. ÎN DREPTUL LA VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 A CONVENȚIA 13. Societatea reclamantă susține că anularea de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei definitive din 10 noiembrie 2011 în favoarea sa, în urma cererii de revizuire formulate de partea pârâtă, a încălcat principiul securității rapoartelor juridice. Aceasta invocă încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din protocol 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale (...) Declarația unilaterală a guvernului pârât14 printr-o scrisoare din 29 mai 2017, guvernul a prezentat o declarație unilaterală care oferă o sumă pentru prejudiciul moral, prin care solicita Curții să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 din Convenție. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2017, societatea reclamantă a informat Curtea că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale, în special din cauza lipsei unei despăgubiri materiale propuse de guvern. 16. Curtea amintește că o hotărâre în constatarea unei încălcări atrage după sine o obligație juridică pentru statul pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (fostul rege al Greciei și alții c. Grecia [GC] (satisfacție echitabilă), n 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002. Comisia a decis că aceeași abordare ar trebui urmată atunci când un guvern căuta să obțină șteargă o parte din rol prin intermediul unei declarații unilaterale (Pavlovici c. Republica Moldova, n 5711/03, § 25, 30 ianuarie 2018 17. În cauzele referitoare la necunoașterea principiului securității juridice ca urmare a anulării unei hotărâri definitive prin care se recunoaște o sumă de bani sau dreptul de proprietate asupra unei clădiri, Curtea a concluzionat în mod constant că reclamanții au trebuit să sufere un prejudiciu material din cauza faptului că au utilizat și s-au bucurat de bani sau de lipsa controlului asupra clădirii sale ( Roșca c. Republica Moldova, nr. 6267/02, § 36, 22 martie 2005, Popov (n, citată anterior, § 64). În cazul de față, Curtea constată că compensația oferită în declarația unilaterală a guvernului pârât nu acoperă în niciun caz prejudiciul material. Cu toate acestea, aceasta consideră că, din cauza anulării deciziei favorabile din 10 noiembrie 2011 și a faptului că nu se poate beneficia de suma de bani alocată prin această decizie, societatea reclamantă a trebuit să suporte în mod necesar o asemenea pagubă. 19. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră, prin urmare, că declarația guvernului nu îi oferă o bază suficientă pentru a constata că nu se mai justifică continuarea examinării cauzei. 20. Având în vedere acest lucru, Curtea respinge cererea guvernului care intenționează să șteargă cererea de rol și, prin urmare, îi revine sarcina de a continua examinarea admisibilității și a fondului cauzei. Cu privire la admisibilitatea 21. În cauza în cauză, Curtea trebuie să stabilească dacă societatea reclamantă mai poate pretinde încă victimă în sensul articolului 34 din Convenție. Aceasta reamintește că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, pentru a retrage calitatea de victimă a acesteia decât dacă autoritățile naționale au recunoscut în mod explicit sau în esență și au reparat apoi încălcarea Convenției ( Scordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, § 180, CEDO 2006 V. 22. Curtea constată că, prin deciziile din 20 iulie și decembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a încălcat hotărârile pronunțate în defavoarea societății reclamante și a confirmat decizia din 10 noiembrie 2011 favorabilă acesteia. Curtea Supremă de Justiție a constatat, de asemenea, încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea subliniază totuși că societatea reclamantă nu a primit nici o despăgubire pentru prejudiciul material, în afara cererii pe care a adresat-o în acest sens Curții Supreme de Justiție (punctul 10 de mai sus). Prin urmare, Curtea consideră că societatea reclamantă poate oricând să se susțină în sensul art. 34 din Convenție. 23. Constatând că respondența nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 24. Curtea arată că a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul 1 (Popov (n, citată anterior, §§ 52-58; Istrate c. Republica Moldova, n 53773/00, § 46-61, 13 iunie 2006; Melnic c. Republica Moldova, n 6923/03, § 44, 14 noiembrie 2006 și Oferta Plus SRL c. Republica Moldova , n 14385/04, § 109 și 112-115, 19 decembrie 2006). 25. Având în vedere circumstanțele din speță, constatările Curții Supreme de Justiție în decizia sa din 28 decembrie 2016 și argumentele prezentate de părți, Curtea nu vede niciun motiv de a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că în speță procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiție într-un mod incompatibil cu principiul securității rapoartelor juridice. 26. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza anulării hotărârii definitive din 10 noiembrie 2011. PRIVIND LICHIDITATEA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În conformitate cu art. 41 din convenție În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . În ceea ce privește prejudiciul material suferit de societatea reclamantă, societatea reclamantă solicită suma de 1 752 170 MDL (aproximativ 81 053 EUR în funcție de cursul de schimb în vigoare la data la care această pretenție a fost formulată în fața Curții), reprezentând valoarea datoriei recunoscute prin decizia finală din 10 noiembrie 2011, anulată la 5 noiembrie 2011 iulie 2012 cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul 1. În acest sens, aceasta solicită, de asemenea, sume pentru neplata sumei în cauză, și anume 1 404 688,62 MDL (aproximativ 64 979 EUR în funcție de aceeași rată) pentru dobânda moratorie, calculată începând cu 5 iulie 2012 până la ianuarie 2017 (data depunerii cererilor de satisfacție echitabilă în conformitate cu art. 41 din convenție) și o despăgubire de 912,08 MDL (aproximativ 42 EUR în funcție de aceeași rată) pentru fiecare zi ulterioară datei de 24 ianuarie 2017 până la data hotărârii Curții. Guvernul a prezentat un tabel cu calcule detaliate ale dobânzilor moratorii, pe baza dispozițiilor legislației naționale relevante în materie. 29. Guvernul contestă aceste sume. 30. Curtea constată că decizia definitivă din 10 noiembrie 2011, favorabilă societății reclamante și anulată ca urmare a cererii de revizuire, a fost confirmată de Curtea Supremă de Justiție la 28 decembrie 2016. În consecință, societatea reclamantă poate oricând iniția o procedură de executare și poate solicita această sumă debitorului său. Prin urmare, Curtea respinge cererea de alocare a sumei de 1 752 170 MDL, acordat prin decizia definitivă din 10 noiembrie 2011 (a se vedea, a verera Nord-Vest Borta A.G. c. Republica Moldova, nr 31535/03, § 48, 13 februarie 2007). 31. În această privință, Curtea constată că, în memoriul său în fața Curții Supreme de Justiție, prezentat la data cererii de revizuire a agentului guvernamental, societatea reclamantă a solicitat interalia dobânzi moratorii. Cu toate acestea, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea de satisfacție echitabilă, a cărei acțiune îi aparține agentului guvernului de a soluționa această problemă (punctele 10 și 11 de mai sus). În plus, aceasta a considerat ca fiind nefondată pretențiile societății reclamante cu privire la interesele moratoriale cauzate de dreptul de a utiliza suma alocată pentru perioada anterioară datei de 28 decembrie 2016, pe motiv că acest lucru nu era imputabil societății debitoare Z.A. și că, prin urmare, aceasta din urmă nu era obligată să repare eventualele daune suferite. 32. În cazul de față, Curtea arată că între 5 iulie 2012 și 28 iulie 2012 În decembrie 2016 (punctele 7 și 11 de mai sus), societatea reclamantă nu a putut beneficia de suma alocată prin decizia finală din 10 noiembrie 2011, din cauza revizuirii considerate contrare articolului 6 din convenție. Prin urmare, Comisia consideră că este responsabilitatea statului care a formulat plângerea pentru prejudiciul suferit în această perioadă, adică un pic mai mult de patru ani și cinci luni. Curtea nu va lua în considerare perioada ulterioară datei de 28 decembrie 2016, dată la care decizia definitivă din 10 noiembrie 2011 a fost confirmată din nou și de la care societatea reclamantă ar putea solicita executarea de la debitor. 33. Având în vedere cele de mai sus și informațiile de care dispune, Curtea consideră rezonabil să aloce suma de 63 666 EUR ca dobândă moratoriu pentru perioada cuprinsă între 5 iulie 2012 și 28 decembrie 2016 și respinge restul pretențiilor (comparat cu Dacia S.R.L. c. Republica Moldova (satisfacție echitabilă), nr. 3052/04, § 49 in fine, 24 februarie 2009 și Stog și alții c. Republica Moldova [comitet], nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 și 12199/08), § 45, 3 noiembrie 2011). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 34. Societatea reclamantă solicită 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 35. Guvernul contestă această sumă. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere criteriile menționate anterior, Curtea respinge această cerere în lipsa unei justificări prezentate de societatea reclamantă în sprijinul acestei cereri. Interese moratori 37. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, suma de 63 666 EUR (șase mii șase sute șaizeci și șase de euro), care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune materiale; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. martie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Hasan Bak