LEONOV v. RUSSIA

Decizia nr. 12864/17 Aleksandr Yuryevich LEONOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 martie 2022 în calitate de comitet compus din: María Elósegui, președinte, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judecători și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu. 12864/17) împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 31 ianuarie 2017 de către un național rus, dl Aleksandr Yuryevich Leonov, care s-a născut în 1983 și trăiește în Tavrovo („ reclamantul”); hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Rus („Guvernul”), reprezentată de dl M. Galperin, atunci reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și în ultima vreme de dl M. Vinogradov, succesorul său în acest birou; decizia de a declara inadmisibil restul cererii; observațiile părților; După deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETOR-MATTER AL CAUZEI Cauza se referă la plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 și al articolului 3 litera (c) privind neexactarea instanțelor interne de a-l informa cu privire la ședința de recurs în cazul său penal. În 2016, instanța de judecată a constatat că reclamantul a fost vinovat de o apropiere greșită și de o abuzivă a monedelor și l-a interzis să dețină un post managerial sau administrativ într-o entitate comercială. La 1 august 2016, Curtea regională Belgorod a susținut condamnarea în lipsa reclamantului. Aprilie 2019 Presidium al Curții Regionale a anulat ultima hotărâre, pentru lipsa dovezii că reclamantul a fost notificat în mod corespunzător audierea de recurs și din cauza nerespectării motivelor lipsei reclamantului. Presidium a trimis cauzele pentru o nouă examinare de către instanța de recurs. Reclamantul a fost notificat de noua audiere de apel programată pentru 5 iunie 2019 și a prezentat motive suplimentare de recurs. Iunie 2019 Curtea Regională a examinat cazul de recurs și a susținut condamnarea. Reclamantul nu a fost prezent și a fost reprezentat de un avocat desemnat de stat. Curtea de apel a decis să procedeze la examinarea cazului în absența reclamantului, deoarece a fost notificat de examinarea cazului în timp util, dar nu a furnizat un motiv valabil pentru absența sa. Reclamantul a depus Curtea o copie a unei cereri nesemnate datate de 5 Iunie 2019 pentru a suspenda audierea până la o dată ulterioară care conține o trimitere la problemele de sănătate neespecificate. Cererea nu a supus nici o ștampilă oficială, nici semnătură sau semnătură a registrului instanței de apel, nici nu a conținut detalii suplimentare. El a furnizat, de asemenea, Curtea o copie a unui certificat de concediu de boală pentru 5 și 6 iunie 2019. El s-a plâns în temeiul articolului 6 cu privire la incapacitatea instanțelor naționale de a-l informa despre prima audiere de recurs în cazul său, argumentând că situația nu a fost remediată la audiere de recurs din 5 iunie 2019. El a remarcat că nu a fost necesar să fie reprezentat de un avocat desemnat de stat cu care nu a discutat asupra poziției sale și a declarat că dorește să-și reprezinte cazul în persoană, deoarece are o formare juridică relevantă. EVALUAREA TRIBUNALULUI Presidium al Curții regionale a recunoscut în mod neechilibrat o încălcare a drepturilor de apărare ale reclamantului în prima rundă a procedurii de recurs și a ordonat o nouă ședință de recurs. În ceea ce privește recursul, adecvatitatea și suficiența acesteia depind de natura încălcării reclamantului (a se vedea Sakhnovskiy c. Rusia [GC], nr. 21272/03, §§§§ 67 și 70, 2 noiembrie 2010). Reclamantul, care a fost liber, a fost evaluat la noua audiere de apel în timp util. El nu a demonstrat că cererea sa de amânare de ultimul minut a fost depusă la tribunalul de apel, înainte de audiere sau deloc. Într-adevăr, cererea nesemnată nu a purtat nici o ștampilă oficială sau nici o altă marcă oficială pentru a indica data și ora în care a fost primită de registrul Curții Regionale. Cererea conține doar o trimitere la problemele de sănătate neespecificate, dar nu se referă la niciun document justificativ (inclusiv certificatul de concediu de boală menționat mai sus). În aceste circumstanțe, Curtea este de acord cu evaluarea instanțelor interne în sensul faptului că reclamantul a fost notificat în mod corespunzător de noua ședință și a primit posibilitatea de a participa și de a susține cauza sa, dar nu a furnizat un motiv valabil pentru absența sa sau de a solicita o suspendare în timp util. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reexaminarea cauzei constituie o soluție adecvată pentru încălcarea dreptului reclamantului de a fi informată cu privire la audierea de apel în cazul său, capabilă să-l privească de statutul de victimă. (c) din Convenție în sensul articolului 34 din Convenție și că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolelor 34 și 35 lit. (a) și 4. În măsura în care reclamantul poate fi înțeles să se plângă separat de incapacitatea sa de a reprezenta persoana sa în ultima rundă a procedurii de recurs, reclamantul a fost reprezentat de un avocat profesionist care, potrivit dosarului auditiv, a menținut activ poziția reclamantului formulată în motive de recurs. Reclamantul nu a explicat în argumentele sale ce declarații sau dovezi specifice, distincte de cele formulate de avocatul său, el a dorit să pună în judecată (a se vedea, mutatis mutandis, Borisov c. Rusia , nr. 12543/09, § 40, 13 martie 2012). În consecință, nu există nici o indicație că caracterul adversar al procedurii a fost compromis în procedura de 5 Iunie 2019. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 11. Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în conformitate cu art. 6 din Convenție, despre o evaluare necorespunzătoare a faptelor și aplicarea nelegiuială a legii în procedurile depuse în 2019. 12. Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, aceste plângeri fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute în Convenție, fie nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolele sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 31 martie 2022. Președintele adjunct al Registrului María Elósegui, Olga Chernishova

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 12864/17

Aleksandr Yuryevich LEONOV

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 8

March 2022 as a Committee composed of:

María Elósegui,

President,

Andreas Zünd,

Frédéric Krenc,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

12864/17) against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 31

January 2017 by a Russian national, Mr Aleksandr Yuryevich Leonov, who was born in 1983 and lives in Tavrovo (“the applicant”);

the decision to give notice of the application to the Russian Government (“the Government”), represented by Mr M.

Galperin, the then Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and lately by Mr M. Vinogradov, his successor in that office;

the decision to declare inadmissible the remainder of the application;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the applicant’s complaint under Article

6

§§

1 and 3(c) about the domestic courts’ failure to inform him of the appeal hearing in his criminal case.

2.

In 2016 the trial court found the applicant guilty of misappropriation and embezzlement of monies and banned him from holding a managerial or administrative post in a commercial entity. On 1

August 2016 the Belgorod Regional Court upheld the conviction on appeal in the applicant’s absence. On 11

April 2019 the Presidium of the Regional Court quashed the latest judgment, for the lack of evidence that the applicant had been properly notified of the appeal hearing, and on account of the appellate court’s failure to examine the reason for the applicant’s absence. The Presidium remitted the case for a fresh examination by the appeal instance. The applicant was notified of the new appeal hearing scheduled for 5

June 2019 and introduced additional grounds of appeal.

3.

On 5

June 2019 the Regional Court examined the case on appeal and upheld the conviction. The applicant was not present and was represented by a State-appointed lawyer. The appellate court decided to proceed with the examination of the case in the applicant’s absence, as he had been notified of the examination of the case in good time but had failed to provide a valid reason for his absence.

4.

The applicant submitted to the Court a copy of an unsigned request dated 5

June 2019 to adjourn the hearing until a later date containing a reference to unspecified health issues. The request did not bear any official stamp, signature or mark of the appellate court’s registry, nor did it contain further details. He also provided the Court with a copy of a sick leave certificate for 5 and 6 June 2019.

5.

He complained under Article

6 about the national courts’ failure to inform him of the first appeal hearing in his case, arguing that the situation had not been remedied at the appeal hearing of 5

June 2019. He noted that he had not needed to be represented by a State-appointed lawyer with whom he had not discussed his position, and stated that he had wished to represent his case in person as he had relevant legal training.

THE COURT’S ASSESSMENT

6.

The Presidium of the Regional Court unequivocally acknowledged a violation of the applicant’s defence rights in the first round of the appeal proceedings and ordered a fresh appeal hearing.

7.

As regards the redress, its appropriateness and sufficiency depend on the nature of the violation complained of by the applicant (see

Sakhnovskiy v.

Russia

[GC], no.

21272/03, §§

67 and 70, 2

November 2010). The applicant, who was at liberty, was appraised of the new appellate hearing in good time. He failed to demonstrate that his last-minute request for adjournment had been submitted to the appellate court, prior to the hearing or at all. Indeed, the unsigned request did not bear an official stamp or any other formal mark to indicate the date and time when it had been received by the Regional Court’s registry. The request only contained a reference to unspecified health issues but did not refer to any substantiating document (including the sick leave certificate mentioned above). In these circumstances, the Court agrees with the domestic courts’ assessment to the effect that the applicant had been duly notified of the new hearing and had been afforded an opportunity to attend and argue his case but failed to provide a valid reason for his absence or to request an adjournment in good time.

8.

In these circumstances, the Court considers that the rehearing of the case constituted an adequate redress for the breach of the applicant’s right to be informed of the appellate hearing in his case, capable of depriving him of victim status.

9.

It follows that the

applicant

can

no

longer

claim to be a

“victim” of the alleged violation of Article 6

§§

1 and 3

(c) of the Convention within the meaning of Article

34 of the Convention and that this part of the application must be rejected pursuant to Articles 34 and 35

§§

3

(a) and 4.

10.

In so far as the applicant may be understood to complain separately about his inability to represent his case in person in the latest round of the appeal proceedings, the applicant was represented by a professional lawyer who, according to the hearing record, actively maintained the applicant’s position formulated in the grounds of appeal. The applicant failed to explain in his submissions what specific statements or evidence, distinct from those made by his counsel, he wished to lay before the appeal court (see, mutatis mutandis,

Borisov v.

Russia

, no.

12543/09, §

40, 13

March 2012). Accordingly, there is no indication that the adversarial character of the proceedings was compromised in the proceedings of 5

June 2019. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §

4 of the Convention.

11.

The applicant also complained under Article

6 of the Convention about an incorrect assessment of facts and wrongful application of law in the proceedings held in 2019.

12.

The Court considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35 §

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 31 March 2022.

Olga Chernishova

María Elósegui

Deputy Registrar

President