REPEȘCO AND REPEȘCU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Publicat la 28 martie 2022 SECȚIUNE Cerere nr. 39272/15 Constantin REPEȘCO și Adrian REPESCU împotriva Republicii Moldova depusă la 27 iulie 2015 comunicat la 10 martie 2022 OBIECTUL CAUZEI Reclamanții au fost acuzați că au comis o crimă. În cursul fazei de anchetă a procedurii, ambele au fost supuși la diferite forme de tratament nedrept pentru a face declarații auto-incriminatoare. Confesiunile lor au devenit principalele elemente de probă invocate de instanțe pentru a le condamna. Instanțele și-au respins argumentul că mărturiile au fost extrase prin intermediul maltraturilor, dar au decis că, în cazul în care, în cadrul procedurii ulterioare, maltraturile vor fi dovedit, reclamanții vor fi dispuși să caute revizuirea condamnărilor lor.

Între timp, ambii reclamanți se plângeau în legătură cu bolnavii. Tratamentul în fața autorităților interne, dar fără succes, au depus, de asemenea, o cerere la Curte în acest sens și au avut succes. Procedura în fața Curții s-a încheiat cu un acord de soluționare prietenos în care guvernul a recunoscut o încălcare a articolului 3 ca urmare a maltraturilor suferite de solicitanți în timp ce sunt în custodie de poliție și le-a acordat compensații ( Adrian Repesco și Constantin Repescu c. Republica Moldova (dec.), nr. 64785/11, 25 noiembrie 2014. După încheierea procedurii de mai sus în fața Curții, reclamanții au depus Curții Supreme o cerere de revizuire a condamnării lor pe baza rezultatului procedurii de la Curte.

Cu toate acestea, Curtea Supremă a respins cererea din cauza faptului că, în decizia sa, Curtea nu a angajat termenul de tortură și deoarece reclamanții au fost deja compensați pentru tratamentul suferit de către poliție. 46 din Convenția că condamnarea lor se bazează pe dovezi obținute prin intermediul torturii. Întrebarea părților A avut reclamanții o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, instanțele se bazează, ca dovadă a vinovăției reclamanților, pe incriminarea dovezilor obținute prin maltrat ( Jalloh v. Germania [GC], nr. 54810/00, § 100, 11 iulie 2006)?

Published on 28 March 2022

SECOND SECTION

Application no. 39272/15 Constantin REPEȘCO and Adrian REPESCU against the Republic of Moldova lodged on 27 July 2015 communicated on 10 March 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns alleged unfairness of criminal proceedings against the applicants. The applicants were accused of committing a murder. During the investigation phase of the proceedings both of them were subjected to various forms of ill-treatment in order to make self ‑ incriminating statements. Their confessions became the main pieces of evidence relied upon by the courts to convict them. The courts dismissed their argument that the confessions had been extracted by means of ill-treatment but ruled that in the event that in subsequent proceedings the ill-treatment would be proven, it will be open to the applicants to seek the review of their convictions. In the meantime, both applicants complained about the ill ‑ treatment to the domestic authorities but without success.

They also filed an application with the Court in that connection and were successful. The proceedings before the Court ended with a friendly settlement agreement in which the Government acknowledged a breach of Article 3 as a result of ill-treatment suffered by the applicants while in police custody and awarded them compensation ( Adrian Repesco and Constantin Repescu v. the Republic of Moldova , (dec.), no. 64785/11, 25 November 2014. After the conclusion of the above proceedings before the Court the applicants lodged with the Supreme Court of Justice a request to review their conviction on the basis of the outcome of the Article 3 proceedings before the Court. However, the Supreme Court dismissed their request on the ground that in its decision the Court did not employ the term torture and because the applicants had already been compensated for the treatment suffered at the hands of the police.

The applicants complain in essence under Article 6 § 1 and under Article 46 of the Convention that their conviction was based on evidence obtained by means of torture.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charge(s) against them, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the courts rely, as proof of the applicants’ guilt, on incriminating evidence obtained through ill-treatment ( Jalloh v. Germany [GC], no. 54810/00, § 100, 11 July 2006)?