STACHOWIAK v. POLAND and 1 other application

STACHOWIAK v. POLAND and 1 other application (CtEDO, 2022)

Publicat la 4 aprilie 2022 PRIMA SECTIUNE Reclamații nr. 51350/20 și 51637/20 Maciej STACHOWIAK împotriva Poloniei și Anna CIEŚLIŃSKA-STACHOWIAK împotriva Poloniei depuse la 5 noiembrie 2020 și 6 noiembrie 2020 comunicate la 16 martie 2022 REPORT DE FACT 1. Reclamantul din primul caz, domnul Maciej Stachowiak (primul reclamant), este un cetățean polonez, care s-a născut în 1968 și locuiește în Wrocław. El este reprezentat în fața Curții de domnii M. Pietrzak și A. Ploszka, avocați care practică în Varșovia. 2. Reclamantul din al doilea caz (al doilea reclamant), Anna CIEŚLIŃSKA-STACHOWIAK, respectiv comunicat la 16 martie 2022 REPORT DE FACTIVITE 4. Reclamantul din primul caz, domnul Maciej Stachowiak (primul reclamant), este un cetățean polonez, care a fost născut în 1969 și locuiește în Ciența lui Igmar Wrocław.

După cum s-a stabilit în timpul anchetei penale (descris mai jos), o patrulă de poliție a fost trimisă să efectueze mai întâi o verificare de identitate asupra lui I.S. care fusese văzut, prin monitorizarea străzii, rătăcind pe străzi, acționând ciudat și arătând pierdut. Comportamentul lui I.S. a ridicat suspiciunea că ar fi putut fi o persoană pierdută sau căutată. 7.

În timpul întregii scene, I.S. a fost văzut vorbind tare și implorând poliția și trecătorii să-l lase să plece și întrebând de ce era luat în custodie. El rezistă mai întâi cătușelor și apoi, fiind dus la o mașină de poliție, a continuat să reziste arestării prin a sta, rostogoliți și întindeți pe pământ și a privi la polițiști de pe mașină. Fața lui avea un pas pe partea dreaptă a buzelor sale și un pas pe partea stângă a nasului, iar altul sub umărul său. Nu i se părea nimic. Două polițiști au fost văzuți înflorind pe o poziție de strangulare, spunându-le că se apropie de locul de muncă în mod calm. La ora 11.30 am auzit că un grup de polițiști se apropie de stația de poliție și au început să-i vorbească.

Potrivit raportului de arestare al lui I.S. care a fost făcut la ora 9:35, I.S., care a refuzat să dea lucrurile în posesia sa, a fost supusă unei percheziții corporale de către un polițist. În timpul percheziției, I.S. a declarat că este sănătos și nu a suferit niciun tratament neurologic sau psihiatric sau reabilitare de dependență. 13. Potrivit unui raport de test de sobrietate, testul de alcool efectuat de I.S. la ora 7:35 a.m. s-a dovedit negativ. 14. Potrivit unui raport de percheziție corporală care a fost întocmit la ora 9:35, I.S., care a refuzat să dea lucrurile în posesia sa, a fost supus unei percheziții corporale de către un polițist. În timpul percheziției, au fost găsite la el următoarele obiecte: un pachet mic de cristale albe (în ciorapă), două telefoane mobile și o cheie USB. În timpul percheziției, I.S. a rezistat pasiv și activ și a fost neconform.

Camera de la taser a înregistrat modul în care I.S. stătea întîi întins pe podea, lovind în aer, în timp ce firele de la taser erau încă conectate la corpul său. A existat o anumită agitație. I.S. a fost apoi auzit răspunzând unui ofițer: "Îmi pot auzi" . El a fost apoi văzut calmant, apoi așezat sau îngenuncheat la perete sau pe podea. Ușa de la toaletă era deschisă și un ofițer a fost văzut stând la ușă. Un altul a fost văzut lângă I.S., filmând de la taser. I.S., care era desculț, a fost văzut luându-și încet pantalonii și apoi coborînd chiloții. Apoi s-a agațat și i-a arătat ofițerului părți ale corpului gol. I.S. a ridicat apoi chiloții și și și-a pus încet pantalonii. În timpul discursului I.S. a privit în spate și a auzit polițiștii vorbind. S-a uitat în spate și a auzit că în fața scenei era destul de lungă, dar nu era vizibil. La câteva ori, am auzit în mod clar că era îngenunchiat sau în genunchiat, cu mâna în față în față, în fața peretelui.

În timpul anchetei, când a fost încheiată percheziția corpului, un polițist a încercat să mute cătușele din spatele lui IS. În timpul procedurii, IS s-a eliberat și a fugit din toaletă. Șase polițiști l-au reținut și au folosit forța împotriva lui. La un moment dat în timpul luptei, IS a leșinat și a încetat să mai respire. Un ofițer, care era instruit în asistență medicală, a început resuscitarea. La ora 9.19, ofițerii au chemat o ambulanță. La ora 10.24, echipa medicală l-a declarat mort pe IS. 18.

Pe 24 mai 2016, o examinare a țesutului bronhial care fusese extras în timpul autopsiei a arătat că I.S. avea distensie pulmonară ( rozdęcie płuc), care ar fi putut fi cauzată de asfixiere acută.24 Un test de laborator efectuat pe 30 septembrie 2016 a arătat că, în momentul morții sale, I.S. avea concentrații mici de amfetamină în urină și tramadol în sânge.25 Două rapoarte de expertiză au fost întocmite în scopul procedurilor penale descrise mai jos: una, de către experții în științe medicale, anestezie și urgență, de la Universitatea Medicală din Łódź (datată 3 august 2017) și una, de către un altul, de la Universitatea Medicală din Łódź (datată 27 decembrie 2017), în legătură cu un episod de cardiovascularitate, a fost urmată de un rezumat al cazului.26 Pe 26 decembrie 2017, experții din domeniul cardiovascular au concluzionat că, în schimbul celor mai probable cauze de de deces, a fost un accident de cardiomielit.

De asemenea, au făcut următoarele observații, în măsura în care este relevant. Nu a fost posibil să se dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că măsurile de restricție utilizate de poliție au cauzat moartea lui IS. Nivelurile de amfetamine și tramadol au fost prea scăzute pentru a provoca moartea lui IS. IS a acționat ca o persoană cu sindromul deliriumului excitat, având în vedere că a fost excitat și neconformist și având în vedere că a luat medicamente, dintre care unul a fost cunoscut ca provocând sindromul deliriumului excitat. Un taser ar putea fi periculos pentru persoanele cu afecțiuni cardiovasculare avansate sau cronice. Starea lui IS nu s-a înrăutățit imediat după ce a fost urmată nu a existat nici o bază pentru a susține că utilizarea unui taser a cauzat moartea lui IS. Sindromul de stres nu a fost complet decedat. Cauzele sindromului de delirium excitat nu au fost deja identificate. Poliția a arătat că hipertermicelele nu au putut provoca nici o tulburare a sângelui. S-a putut face simptomele și simptomele lor. Potrivit unor experți, era posibil ca persoanele care foloseau un taser să fie excitați și să facă schimbări letale în timpul de după ce au fost urmărite de la stația de supraveghere a drogului. În timp ce erau în stare de urgență, poliți au fost folosite camere de supraveghere, a fost demonstrat că nu mai puteau să facă nici o încercare de a face aceste modificări.

În ziua evenimentelor în cauză, 2016, ea a ascultat un ofițer de poliție și a dat ordine să asigure toate caietele de note ale ofițerilor și să le verifice pentru rănile care ar fi putut fi cauzate în timpul intervențiilor lor. Primele și celelalte reclamante au fost notificate despre moartea lui I.S. și, când au ajuns la secția de poliție, au cerut să le fie arătat cadavrul. Procurorul a refuzat deoarece la acel moment, ea încă nu a terminat de inspectat locul faptei. Procurorul nu a emis nicio decizie oficială de a nu arăta cadavrul reclamantelor. Când a terminat, corpul lui I.S. a fost transportat la morgă. (b) Investigații inițiale în patru dintre infracțiunile 31. pe 16 decembrie 2016, Procurorul de district din Wrocław (POokurator Rejnowy) a deschis o anchetă penală privind decesele lui I.S. (cazul nr. 2 din 118.2016).

În scopul anchetei, evenimentele din 15 mai 2016 au fost împărțite în trei etape și infracțiuni corespunzătoare: (1) abuz de putere și tratament crud în timpul arestării lui I.S. pe stradă prin folosirea forței, inclusiv un taser, în timp ce I.S. nu a arătat nicio rezistență sau încercări de a fugi de la locul faptei (articolele 231 § 1 și 247 § 1 din Codul penal); (2) abuz de putere și tratament crud în timpul detenției lui I.S. la secția de poliție, și anume în timpul percheziției sale (2a) și din momentul în care I.S. s-a eliberat de la baie, prin folosirea forței excesive, inclusiv imobilizarea lui pe podea și aducerea sa la presă (2b) (articolele 231 § 1 și 247 § 1 din Codul penal, în special infracțiunile de investigație și (3) provocarea neintenționată a morții prin utilizarea forței, în timpul arestării lui I.S. în secția de poliție, și anume în timpul percheziției sale (2a) și prin utilizarea forței, inclusiv prin abuz de putere, în timpul unei proceduri formale de anchetă; (3) abuz de violență, prin utilizarea forței, în timpul arestelor de poliție și în timpul unei anchete, în mod separat, în legătură cu o a doua decizie, în legătură cu această acțiune, în cadrul căruia de arestare, în cadrul căreii de poliție și în timpul unei anchete (art. 1 și 2 din secțiunea 2a) și în cadrul unei anchete penale (art. 1 și secțiunea 2 din secțiunea 2a) (art. 1 din Legea 1 din Legea 148 și secțiunea 2a) din Codul penal) (art. 2 din data de mai 2018) (art. 1 din data de mai multe luni, iar în cursul 2 i.

În 20 martie 2018, procurorul regional din Poznań a întrerupt ancheta în cazul infracțiunilor (1), (2b) și (3) pe motiv că nu exista un caz de răspuns.36 În 24 octombrie 2018, Curtea Regională din Wrocław (Sąd Okręgowy) a anulat parțial această decizie, ca urmare a apelului primului reclamant.Curtea a instruit procurorul să completeze diferitele rapoarte de expertiză cu răspunsuri la următoarele întrebări principale.1) A fost măsura de restricție de strangulare a lui I.S. pe stradă timp de 25-59 secunde executată în mod adecvat, având în vedere că autopsia a arătat că I.S. avea un cartilaj tiroidian rupt, precum și petechii și abraziuni în gâtul său?2) Au fost folosite măsuri de forță în proporții diferite la I.S. în stradă?3) Să aresteze?

A fost justificată folosirea unui taser când I.S. era cu fața în jos pe podea și în inferioritate numerică față de polițiști? 4) A folosit poliția spray cu piper la arestarea lui I.S. ? 5) A fost folosirea a cinci lovituri electrocutante cu un taser asupra corpului lui I.S. în conformitate cu regulile și a fost inofensivă pentru el? 6) A pus viața lui I.S. în pericol combinarea măsurilor repetate sau pe termen lung de reținere (inclusiv măsuri chimice precum sprayul cu piper) care au fost folosite la arestarea lui I.S. pe stradă și mai târziu la secția de poliție, având în vedere că un expert a concluzionat că moartea lui I.S. ar fi putut fi cauzată de delirium excitat care a fost semnificativ sporit de stres.

Primul reclamant a făcut apel, argumentând în esență că procedura penală privind moartea fiului său a fost fragmentată în mod nejustificat și, prin urmare, nu a abordat toate circumstanțele evenimentului în cauză. Autoritățile nu au reușit, de asemenea, să obțină rapoarte de expertiză adecvate și să examineze în profunzime dovezile. În schimb, s-au bazat selectiv pe dovezi contradictorii. Ca urmare, procedura penală a fost ineficientă, încălcând articolele 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). 39. La 11 ianuarie 2021, autoritatea de a doua instanță, Procurorul Provincial Poznań (Prokurator Regionalny) a confirmat decizia Procurorului Regional superior din 29 mai 2020. Procurorul a constatat că Procurorul Regional Poznań a respectat pe deplin instrucțiunile date de Curtea din Wrocław la 24 octombrie 2018 și a examinat în mod minuțios cazul. 40. Procurorul Regional a concluzionat, în lumina rapoartelor de pe care le-a colectat, că nu a existat nicio dovadă care să prezinte un tratament excesiv sau echiv sau că a fost cauzată de poliția regională.

În plus, procurorul a făcut următoarele observații cu privire la diferite detalii de fapt care au fost ridicate în apel. În noaptea de 16 mai, înainte de arestarea sa, I.S. a avut o întâlnire cu paznicii de securitate ai unui club de noapte. Prin urmare, era posibil ca unele dintre rănile suferite să fi existat înainte de arestare. Având în vedere declarațiile contradictorii ale a trei martori ofițeri de poliție care fuseseră la secția de poliție în momentul subiectului, precum și rapoartele experților medicali și alte dovezi, nu s-a dovedit că I.S. a primit mai multe șocuri, și anume șocuri de la un taser cu lanternă deținut în mod privat de unul dintre polițiști sau că a fost, de asemenea, expus la spray de piper - urme ale căror au fost găsite pe puloverele I.S.S.. Potrivit experților, rănile de pe gât și plămâni nu au fost date în raportul de poliție, a doua dintre ele fiind indicative, a doua fiind raportul poliției, vezi și alte două dintre ele, despre utilizarea de tasere. (S.S.S.S.I.I.I.I.I.I.S.I.I.S.I.I.I.S.I.I.I.S.I.I.I.I.I.I.S.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.I.

În cazul în care nu este necesar, reclamantul primului a primit o decizie motivată a procurorului la data de 5 februarie 2021 și a primit instrucțiuni ca nu să mai fie formulată nicio apelare în temeiul legii aplicabile. Primul a primit instrucțiuni de asemenea că este îndreptățit să depună acuzații, în termen de o lună de la închiderea anchetei, împotriva ofițerilor de poliție. (2a) Primul reclamant a primit o scrisoare de urgență din partea instanței, în care a explicat că nu va solicita o acuzație de violență sau abuz de putere împotriva lor. (2a) Primul reclamant a primit o scrisoare de urgență la 23 februarie 2021.

În ceea ce privește restul anchetei, la 20 martie 2018 procurorul regional Poznań a acuzat patru polițiști de abuz de putere și tratament crud în timpul percheziției de corp a lui I.S. în toaleta secției de poliție. 45. pe 21 iunie 2019 Tribunalul din Sąd Rejonowy din Wrocław a găsit toți cei patru polițiști care au manipulat cu I.S. în toaleta secției de poliție vinovați de abuz de putere și tratament crud (articolele 231 și 247 din Codul penal). Un polițist a fost condamnat la 2 ani și 6 luni de închisoare și a fost obligat să plătească 15.000 de zlotys polonezi (PLN) ca despăgubire pentru reclamante. motivele au fost condamnate la 2 ani de închisoare și a fost obligat să plătească 10.000 PLN pentru fiecare dintre alții, ca despăgubire pentru reclamante. Pe 19 februarie 2020, raportul de la Universitatea Medicală din Łódź a indicat că utilizarea excesivă a drogurilor a provocat moartea unui pacient. 46. pe 19 februarie, Curtea Regională a indicat că nu a existat o legătură clară între utilizarea excesivă a forței de către procurori și moartea acestuiași, care nu a putut fi cauzată de o lege a instanței de apărire.

În cazul în care a fost pronunțată o sentință de judecată, prin condamnarea în plus a primului ofițer la interdicția de a lucra ca polițist timp de opt ani, iar a celorlalți trei ofițeri la interdicția de a lucra ca polițiști timp de șase ani. Curtea de Apel a anulat, de asemenea, ordinele privind despăgubirile primului și celui de-al doilea reclamant. 49. În motivarea sa, instanța a observat în mod incident că, deși inculpații nu au fost acuzați de infracțiunea de omucidere, nu există dovezi că abuzul de putere a avut o legătură cu moartea lui I.S. 50.

În recursul său de casare, comisarul pentru drepturile omului a susținut că procedura a încălcat partea procedurală a articolului 2 din CEDO prin faptul că instanța de judecată a greșit (i) prin respingerea cererii primului și celui de-al doilea reclamant prezentate în recursul lor împotriva hotărârii de primă instanță pentru obținerea unui nou raport de expertiză pentru a determina cauza morții lui I.S. și dacă a existat sau nu o legătură cauzală între tratamentul la care au fost supuși cei patru ofițeri I.S. și moartea sa; și (ii) prin bazarea pe rapoartele de expertiză existente, considerându-le cuprinzătoare și inechivoce. În special, comisarul a susținut că opiniile de expertiză în cauză au făcut concluzii clare, general, că sindromul delirium excitat poate fi cauzat de sindromul de comportament excitat. Ei nu au avut o analiză prealabilă a unor medicamente specifice care au fost asociate cu testul și au concluzionat că I.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.S.

Instanța de primă instanță s-a înșelat în a nu califica maltratarea din partea celor patru inculpați ca tortură. A făcut o greșeală în a examina doar o singură scurtă secvență de evenimente materiale. Autoritățile nu ar fi trebuit să împartă evenimentele în două seturi de proceduri. Curtea de primă instanță s-a bazat în mod greșit pe un raport de expertiză elaborat de experții de la Universitatea Medicală din Łódź care nu a fost cuprinzător, clar sau inequivoc și care nu a abordat aspectele cheie care au fost ridicate în raportul expertului în cardiologie. În general, reclamanții au susținut pe deplin argumentele formulate de Comisarul pentru Drepturile Omului în procesul de eliberare în custodie. 54. Procedurile sunt în curs de desfășurare în fața Curții Supreme (nr. V13/20 4 V). art. 55.1 din Codul penal se aplică.

art. 155 din Codul Penal, care definește infracțiunea de omucidere involuntară, spune: "Oricine provoacă neintenționat moartea unei ființe umane, este supus pedepsei de privare de libertate pentru o perioadă cuprinsă între 3 luni și 5 ani". art. 148 § 1 din Codul Penal, care definește infracțiunea de crimă, spune: "Cine ucide un om, este pedepsit cu închisoarea de cel puțin 8 ani, 25 ani de închisoare sau închisoarea pe viață. art. 59 § 2 din Codul de procedură penală, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: "Conducerea acestui cod este menită să se asigure că un caz particular este completat: (1) infracțiunea este executată în mod corect, iar scopurile unei persoane nevinovate sunt protejate, precum și (1) scopurile și scopurile acesteia sunt îndeplinite, precum și (2) scopurile unei infracțiuni sunt protejate în mod corespunzător, precum și (1) aplicarea corectă a regulilor legii și (2) aplicarea corectă a principiilor și (2) a unor măsuri penale, care sunt prevăzute de lege și care nu sunt obținuite prin aplicarea corectă a legii, precum și (3) de către o persoană nevinovătoare, care nu este protejată de lege, și (2) nu este vinovată de infracțiunea, dar este protejată de lege, și (3) nu este în mod rezonabil, și (3) nu este prevăzută de lege, și (2) nu este prevăzută de lege, și (2) nu este prevăzută de lege, și (2) nu este prevăzută de lege, și (2) nu este prevăzută de lege, și (4) nu sunt aplicate prin lege, și (2) nu sunt aplicate prin lege, și (2) nu sunt prevăzute de lege, și (2) nu sunt prevăzute de lege, și (2) nu sunt prevăzute de lege, și (2) nu sunt prevăzute de lege, și nu sunt prevăzute de lege, și de lege, și (2) nu sunt pedepsite de lege, și de lege, și de lege, și de asemenea, de către o parte, de către o parte, și de către o parte, și de către o parte, de către o parte, de către o parte, de către o parte

Reclamanții se plâng în special că ancheta nu ar fi trebuit să fie împărțită în diferite faze; că ancheta nu a fost promptă, diligentă sau temeinică; că evaluarea probelor de către instanțele judecătorești la procesul următor nu a fost completă sau exactă; și că autoritățile nu au abordat problema responsabilității ofițerilor de poliție superiori pentru deficiențele intervențiilor poliției în cazul utilizării forței de muncă, în special în cazul celui de-al doilea caz.În ceea ce privește art. 1 din Convenție, a fost exhaustivă oare, în ceea ce privește dreptul de a proteja viața, în special a celui de-al doilea caz?În ceea ce privește art. 1 din Convenție, a fost exhaustivă oare, în ceea ce privește dreptul de a proteja viața, dreptul de a-și exercita dreptul de a-și proteja viața?În ceea ce privește art. 1 din Convenție, în primul caz, nu a fost încălcat în mod absolut necesar dreptul de a-și proteja viața?În al doilea caz, în ceea ce privește art. 1 din Convenție, nu au fost exhaustivate toate drepturile de drept de viață necesare?În primul caz, în ceea ce privește art. 2 din Convenție, în ceea ce privește dreptul de a-și proteja viața, în ceea ce privește art. 1 din Convenție, nu a fost încălcat în ceea ce privește dreptul de a fi necesar?În primul caz, în ceea ce privește art. 2 din Convenție, în ceea ce privește dreptul de a fi în cauză, nu a fost încălcat în ceea ce privește dreptul de a fi necesar?În ceea ce privește art. 1 din Convenție, în ceea ce privește dreptul de a fi în ceea ce privește dreptul de a fi necesar?În ceea ce privește dreptul de a fi în cazul de a fi în cauză?

21986/93, § 104, CEDO 2000-VII), ancheta și procesul ulterioare din acest caz de către autoritățile interne încalcă art. 2 din Convenție? 4.Fiul primului și al doilea reclamant a fost supus unui tratament rău, în încălcarea articolului 3 din Convenție în componenta sa substanțială? 5.Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentului rău (a se vedea Labita împotriva Italiei [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), ancheta și procesul ulterioare din acest caz de către autoritățile interne încalcă art. 3 din Convenție?

Published on 4 April 2022

FIRST SECTION

Applications nos. 51350/20 and 51637/20

Maciej STACHOWIAK against Poland

and Anna CIEŚLIŃSKA-STACHOWIAK against Poland

lodged on 5 November 2020 and 6 November 2020 respectively

communicated on 16 March 2022

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant in the first case, Mr Maciej Stachowiak (“the first applicant”), is a Polish national, who was born in 1968 and lives in Wrocław. He is represented before the Court by Mr M. Pietrzak and Mr

A.

Ploszka, lawyers practising in Warsaw.

2.

The applicant in the second case (“the second applicant”), Ms Anna Cieślińska-Stachowiak, is a Polish national, who was born in 1969 and lives in Wrocław. She is represented before the Court by Ms M.J. Radziejowska and Mr M.W. Pietrzak, lawyers practising in Warsaw.

3.

The first applicant and the second applicant brought their respective applications on their own behalf and on behalf of their son, Igor Stachowiak (I.S., “the third applicant”), who died in police custody.

The circumstances of the case

4.

The facts of the case, as submitted by the first and second applicants, may be summarised as follows.

I.S.’s arrest and treatment by the police, and his death at the police station

(a)

The sequence of events

Arrest in the street

5.

On 15 May 2016 at 6.20 a.m., I.S. (height: 190 cm; weight: 90 kg) was arrested by police in the street in Wrocław.

6.

As established during the criminal investigation (described below), a police patrol was dispatched to first run an identity check on I.S. who had been seen, via the street monitoring, wandering in the streets, acting strangely and looking lost. I.S.’s behaviour raised suspicion that he could have been a lost or wanted person.

7.

According to I.S.’s arrest record (

protokół zatrzymania

) drawn up at 7.15 a.m., I.S. was arrested at around 6 a.m. on suspicion of assaulting a police officer and in relation to the theft of a mobile phone.

8.

As established during the investigation, at his arrest, I.S., was subjected to two shocks from a taser and to a series of physical restraint measures, in particular, strangulation for 25 to 59 seconds. I.S. was handcuffed with his arms in front of him and placed in a police car.

9.

A part of I.S.’s arrest was filmed by onlookers. The footage showed I.S. firstly being held on the ground by four police officers, then handcuffed and then pulled, pushed and carried with difficulty into a police car. I.S. was ultimately held by the neck in the police car’s back seat. During the whole scene, I.S. was seen talking loudly and pleading with the police and the passers-by to be let go and asking why he was being taken in. He first resists the handcuffing and then, being taken to a police car, continued to resist arrest by sitting, rolling and lying down on the ground, and by pulling the officers away from the car. His face bore a mark on the right side of his lips and another one, under his left eye. His nose did not appear to be swollen. At some point, two onlookers were seen approaching the group of policemen and patting I.S. on the head and shoulders, telling him to be calm and reassuring him that nothing was going to happen to him. Other onlookers were heard addressing the officers, occasionally telling them not to strangle I.S. and commenting that I.S. was high on drugs. Neither the officers nor I.S. appeared to act aggressively. The scene did not appear to be tense. Occasionally the officers could be heard telling onlookers to step away and explaining that they were doing their job.

10.

I.S. was then driven to the Wrocław Stare Miasto Police Station.

(b)

Treatment at the police station

11.

At 6.30 a.m. I.S. arrived in the Wrocław Stare Miasto Police Station.

12.

According to I.S.’s arrest record that was mentioned above, I.S. had declared to be healthy and not undergoing any neurological or psychiatric treatment or addiction rehabilitation.

13.

According to a sobriety test report, I.S.’s alcohol test performed at 7.35 a.m. proved negative.

14.

According to a body-search report which was drawn up at 9.35. a.m., I.S., who had refused to give up the objects in his possession, was subjected to a body-search by one policeman. The following items were found on him during the search: a small packet of white crystals (in his sock), two mobile phones and a USB key. During the search, I.S. resisted both passively and actively and was non-compliant. The restraining measures used included handcuffs, physical force and a taser.

15.

As established during the investigation, I.S.’s body-search was performed, between 9.10 and 9.35 a.m., by four officers inside the police station’s toilet. I.S. who was still handcuffed in front of his body, did not comply with the orders given by the officers and, at some point, he found himself on the floor, struggling with them. I.S. received several blows to his legs with a truncheon. One officer used a taser, discharging it three times. I.S. then started complying with the officers’ orders.

16.

The camera from the taser recorded how I.S. was first lying on the floor, kicking into the air, while the taser’s wires were still connected to his body. There was some commotion. I.S was then heard to respond to an officer: “I can hear”. He was then seen to calm down, and then to sit or kneel against the wall or on the floor. The door to the toilet was open and an officer was seen standing at the door. Another one was seen next to I.S., filming from the taser. I.S. who was barefoot, was seen slowly taking his trousers off and then lowering his underwear. He then squatted and showed his naked body parts to the officer. I.S. then pulled up his underwear and slowly put his trousers back on. During the scene I.S. and the officers were heard talking but the speech was mostly unintelligible. At some point I.S. was heard cursing several times and asking: “Why inside the bog?” the recording ends with I.S., handcuffed at the front of his body, kneeling against the wall, dressed, with his shoes and a telephone lying on the floor next to him. I.S. did not look agitated. His forehead looked sweaty. His face was not visible for long or clearly enough to determine whether he had any injuries there.

17.

As established during the investigation, when the body search was finished, a policeman attempted to move the handcuffs behind I.S.’s back. During that procedure, I.S. freed himself and ran out of the toilet. Six policemen apprehended him and used force against him. At some point during the struggle I.S. fainted and stopped breathing. An officer, who was trained in emergency aid, started resuscitation. At 9.19 a.m. the officers called an ambulance. At 10.24 a.m. the medical team declared I.S. dead.

18.

No camera recording of this scene was produced during the investigation.

Official findings regarding I.S.’s treatment and the cause of his death

19.

The death certificate issued by the medical team in the morning of 15

May 2016 stated that there were multiple abrasions, bruises and injuries on I.S.’s face and body. According to the report of an expert in police interventions (dated 8 January 2017), I.S. had a large collar-shaped bruise on his neck, while his face and the upper part of his chest were marked by cyanosis (

sinica

).

20.

A photograph of I.S.’s body, that was taken by the first applicant on 15

or 16 May in the morgue, showed that I.S. had a heavily bruised face and a swollen nose.

21.

An x-ray that was carried out on an unspecified date excluded that I.S.’s nose had been fractured.

22.

The autopsy that was carried out on 16 May 2016, revealed,

inter alia

, that I.S. had a small part of his thyroid cartilage (

cartilago thyroidea

) broken. He also had petechiae (

wybroczyny)

and abrasions in his neck’s soft tissue, marks on his body from the use of a taser, as well as bloody petechiae underneath the pleura (

opłucna

) of both lungs.

23.

On 24 May 2016 an examination of the bronchial tissue that had been extracted during the autopsy revealed that I.S. had pulmonary distention (

rozdęcie płuc

) that might have been caused by acute asphyxiation.

24.

A laboratory test that was carried out on 30 September 2016 revealed that, at the moment of his death, I.S. had small concentrations of amphetamine in his urine and of tramadol in his blood.

25.

Two expert reports were drawn up for the purposes of the criminal proceedings described below: one, by the experts in forensic science, anaesthesiology and accident and emergency, from the Łódź Medical University (dated 3 August 2017) and the other one, by an expert in cardiology, A.P. (dated 16

December 2017).

26.

In summary, the experts of the Łódź Medical University concluded that the cause of I.S.’s death had, most likely, been cardiovascular arrest in conjunction with arrhythmia that followed an episode of excited delirium that had, in turn, been caused by I.S’s drug-intake.

27.

They also made the following observations, in so far as relevant. It was not possible to prove beyond reasonable doubt that the restraining measures used by the police had caused I.S.’s death. The levels of amphetamine and tramadol were too low to cause I.S.’s death. I.S. had acted like a person with excited delirium syndrome, given that he had been excited and non-compliant and given that he had taken drugs, one of which was known to cause excited delirium syndrome. A taser could be dangerous for people with advanced or chronic cardiovascular ailments. I.S.’s condition had not worsened immediately after being tasered – it followed that there was no basis to claim that the use of a taser had caused I.S.’s death. The causes of excited delirium syndrome were not fully known. Hyperthermia could be one of the syndrome’s symptoms. Stress and physical effort could be both the syndrome’s symptom and its catalyst. Excited delirium syndrome was known to be lethal. It could possibly occur even some time after the drug-intake had already lapsed. There were cases of people who had suffered excited delirium because they had taken a drug, while, at the moment of their death, the drug was no longer present in the victim’s blood system. Protracted use of drugs could cause changes in a person’s metabolism that make that person prone to excited delirium syndrome. According to the experts, the video footage from the street monitoring and from the cameras used inside the Wrocław Stare Miasto Police Station had shown that I.S. had hallucinations and that he had been disoriented, aggressive and, vis-a-vis the police, non-compliant.

28.

As to the other report, the expert in cardiology concluded that it could not be excluded that the direct cause of I.S.’s death was arrhythmia which, in turn, had resulted from the multiple use of a taser in his chest area. Factors that contributed to I.S.’s arrhythmia had also been hypoxia caused by his strangulation, by stress related to his arrest, by the use of restraining measures, as well as by drugs.

29.

Moreover, the expert made the following observations in so far as relevant. It was highly likely that the use of a taser could cause ventricular fibrillation (

migotanie komór

). A taser had been used several times on I.S.’s chest and stomach, which had increased the probability of ventricular fibrillation. Hyperthermia was known as one of the main symptoms of excited delirium syndrome. At the police station, I.S. had shown fear and stress but no aggression. The material in the casefile did not allow for a conclusion that I.S. had suffered excited delirium syndrome, even assuming that the syndrome was a real health ailment.

Criminal proceedings against the police officers

(a)

Preliminary inspection of the scene

30.

On 15 May 2016 in the early afternoon, a prosecutor on duty arrived at the Wrocław Stare Miasto Police Station to investigate the circumstances surrounding I.S.’s death. According to her testimony, that was obtained on 13

December 2016, on the day of the events in question, she had heard one police officer and given orders to secure all officers’ notebooks and to check them for injuries that might have been caused during their interventions. The first and second applicants had been notified of I.S.’s death and when they had arrived at the police station, they had asked to be shown the body. The prosecutor had refused because at that point, she had still not finished inspecting the scene. The prosecutor had not issued any formal decision not to show the body to the applicants. When she had finished, I.S.’s body had been transported to the morgue.

(b)

Initial investigation into four sets of offences

31.

On 16 May 2016 the Wrocław District Prosecutor (

Prokurator Rejonowy

) opened a criminal investigation into I.S.’s death (case no. PR 2 Ds 118.2016). On 19 May 2016 the investigation was taken over by the Legnica Regional Prosecutor (

Prokurator Okręgowy

) (no. PO I Ds 1. 2016) and on 24

May 2016, by the Poznań Regional Prosecutor (no. PO II Ds 5.2016).

32.

For the purposes of the investigation, the events of 15 May 2016 were split into three stages and corresponding offences: (1) abuse of power and cruel treatment during I.S.’s arrest in the street by means of the use of force including a taser while I.S. showed no resistance or attempts to flee the scene (Articles 231 § 1 and 247 § 1 of the Criminal Code); (2) abuse of power and cruel treatment during I.S.’s detention at the police station, namely during his body-search (2a) and from the moment when I.S. had freed himself from the bathroom, by means of using excessive force, including immobilising him on the floor and pressing him to the ground (2b) (Articles 231 § 1 and 247 § 1 of the Criminal Code); and (3) unintentionally causing death by use of force during I.S.’s arrest in the street and his detention at the police station, including during his body-search in the police station toilet during which I.S. had received three shocks from a taser (Article 155 of the Criminal Code).

33.

On 25 January 2018 an investigation into the offences (1), (2b) and (3) were separated and included in a set of proceedings (no.

PO I Ds 8.2018).

34.

On 2 March 2018 the first and second applicants filed a motion, asking to have the entire sequence of events in question investigated in one set of proceedings, namely the offence of abuse of power in conjunction with cruel treatment and murder (Article 231 § 1 of the Criminal Code in conjunction with Articles 247 § 2 and 148 § 1 of the Criminal Code). It appears that no formal decision was issued in response to this motion.

(c)

Investigation into offences (1), (2b) and (3)

35.

On 20 March 2018 the Poznań Regional Prosecutor discontinued the investigation into offences (1), (2b) and (3) on the grounds that there was no case to answer.

36.

On 24 October 2018 the Wrocław Regional Court (

Sąd Okręgowy

) partly quashed that decision, as a result of the first applicant’s appeal. The court instructed the prosecutor to supplement the various expert reports with answers to the following main questions. 1). Was the restraining measure of strangulating I.S. in the street for 25 to 59 seconds adequately performed given that the autopsy had revealed that I.S. had a broken thyroid cartilage, as well as petechiae and abrasions in his neck’s soft tissue? 2). Were the various measures of force used at I.S.’s arrest in the street proportionate? 3).

Was the use of a taser justified when I.S. had been face-down on the floor and outnumbered by police officers? 4). Did the police use pepper spray at I.S.’s arrest? 5). Was the use of five shocks of a taser to I.S.’s body in accordance with the rules and was it harmless to him? 6). Did the combination of repeated or long-term measures of restraint (including chemical measures such as pepper spray) that were used at I.S.’s arrest in the street and later at the police station, put his life in danger, given that an expert concluded that I.S.’s death could have been caused by excited delirium that had been significantly heightened by stress. Moreover, the court instructed the prosecutor to develop the description of facts and of the elements of the impugned offences – especially in respect of the moment when I.S. had left the toilet and had been pushed down and held on the floor; and to inquire into the fact that the results of I.S.’s breathalyser had gone missing.

37.

On 29 May 2020, having obtained and examined some additional material, the Poznań Regional Prosecutor discontinued the investigation into offences (1), (2b) and (3) on the grounds that there was no case to answer.

38.

The first applicant appealed, arguing essentially, that the criminal proceedings into the death of his son had been unjustifiably fragmented and thus had not addressed all the circumstances of the event in question. The authorities had also failed to obtain adequate expert reports and to thoroughly examine the evidence. Instead, they had selectively relied on contradictory evidence. As a result, the criminal proceedings had been ineffective in breach of Articles 2 and 3 of the European Convention on Human Rights (“the ECHR”).

39.

On 11 January 2021 the second instance authority, the Poznań Provincial Prosecutor (

Prokurator Regionalny

) upheld the Regional Prosecutor’s decision of 29 May 2020. The superior prosecutor found that the Poznań Regional Prosecutor had fully complied with the instructions given by the Wrocław Regional Court on 24 October 2018 and had thoroughly examined the case.

40.

The Provincial Prosecutor essentially concluded that, in the light of the material that had or that could possibly have been gathered in the case, as well as in light of equivocal expert reports, there was no conclusive evidence that I.S.’s death had been caused by the treatment to which he had been subjected by the police or that that treatment had been excessive and constituted abuse of power.

41.

Additionally, the prosecutor made the following observations regarding various factual details that had been raised in the appeal. On the night of 16 May, prior to his arrest, I.S. had had an encounter with security guards of a night club. It was therefore possible that some of the injuries that he had sustained pre-existed the arrest. Given contradictory statements of three witnesses – police officers who had been at the police station at the material time, as well as medical experts’ reports and other evidence, it was not proven that I.S. had received more shocks, namely shocks from a torch

‑

taser privately owned by one of the policemen or that he had also been exposed to pepper spray - the traces of which had been found on I.S.’s sweater. According to the experts, the injuries of the neck and lungs were not, in and of themselves, indicative of asphyxia. Likewise, the multiple use of a taser could not cause I.S.’s death. The taser had been used lawfully. The prosecutor’s reasoned decision was 63-pages long.

42.

The evidence that was produced during the investigation comprised, among others: testimony from various witnesses; two reports from medical experts described above (see paragraphs 24-28 above), with supplementary reports; a report drawn up on 8 January 2017 by a court-appointed expert in police interventions (regarding the proportionality of the use of force by the police); a report commissioned by the first and second applicants from an expert in psychology (regarding I.S.’s behaviour in the street, dated 11

September 2017), two reports from experts in audio forensics (providing transcripts of the audio from the taser recording, dated 25 August 2016 and 26 June 2017); an expert report regarding the existence of traces of pepper spray on I.S.’s clothes, dated 29 June 2017; three autopsy reports, dated 16

May, 24 May and 25 October 2016; blood and urine tests, dated 25 May 2016, respectively; a report concerning the substance found on I.S. on the day of his arrest, dated 30 September 2016; a report from the examination of I.S.’s internal organs, dated 27 February 2017.

43.

The first applicant was served with the prosecutor’s reasoned decision on 5 February 2021 and instructed that no further appeal lay under the applicable law. The first applicant was also instructed that he was entitled to lodge, within one month, a subsidiary bill of indictment (

subsydiarny akt oskarżenia

) to a criminal court. By letter of 23 February 2021 the first and second applicants instructed their lawyers not to lodge the subsidiary bill of indictment. The first and second applicants explained that, given the outcome of the investigation, pursuing the case would require unsurmountable effort on their part and would cause them severe pain.

Court proceedings against four police officers charged with offence of abuse of power and cruel treatment during I.S.’s body-search at the police station (2a)

44.

As for the remainder of the investigation, on 20 March 2018 the Poznań Regional Prosecutor indicted four police officers with the offence of abuse of power and cruel treatment during I.S.’s body-search in the police station’s toilet.

45.

On 21 June 2019 the Wrocław District Court (

Sąd Rejonowy

) found all four police officers who had handled I.S. in the police station’s toilet, guilty of abuse of power and cruel treatment (Articles 231 and 247 of the Criminal Code). One policeman was sentenced to 2 years and 6 months’ imprisonment and ordered to pay 15,000 Polish zlotys (PLN) in compensation to the applicants. The others were sentenced to 2 years’ imprisonment and ordered to pay PLN

10,000 each, in compensation to the applicants. The court held that the report of the experts from the Łódź Medical University clearly indicated that I.S. had died as a result of excited delirium syndrome which had been caused by his use of drugs prior to the arrest.

46.

Moreover, in its reasoning, the court incidentally stated that there had been a causal link between the excessive use of force towards I.S. and his death but as the defendants had not been indicted with the offence of manslaughter, the court could not rule on this aspect of the case.

47.

The defendants and the applicants, who had the status of auxiliary prosecutors (

oskarżyciel posiłkowy

), appealed.

48.

On 19 February 2020 the Wrocław Regional Court changed the first

‑

instance judgment, by additionally sentencing the first officer to a prohibition of working as a policeman for eight years, and a prohibition of working as policemen for six years for the remaining three officers. The appellate court also quashed the orders regarding compensation to the first and second applicants.

49.

In its reasoning, the court incidentally observed that, although the defendants had not been indicted with the offence of manslaughter, there was no evidence that the abuse of power had a nexus with I.S.’s death.

50.

The applicants were not entitled to file a cassation appeal in the case.

51.

Such appeals were filed by the defendants’ lawyers and by the Commissioner for Human Rights (the latter, on 20 February 2021). The applicants filed their response to all the cassation appeals.

52.

In his cassation appeal, the Commissioner for Human Rights argued that the proceedings had breached the procedural limb of Article 2 of the ECHR in that the trial court had erred (i) in rejecting the first and second applicants’ motion – presented in their appeal against the first-instance judgment – that a new expert report be obtained to determine the cause of I.S.’s death and whether or not there was a causal connection between the treatment to which the four officers had subjected I.S. to and his death; and (ii) in relying on the existing expert reports, considering them comprehensive, clear and unequivocal. In particular, the Commissioner argued that the expert opinions in question had made only general conclusions that excited delirium syndrome could be caused by drug use. They had not associated the use of specific drugs with that syndrome or concluded that I.S. had developed the syndrome. As to the latter, it was pointed out that the experts had not examined whether biochemical changes attributable in literature to excited delirium syndrome had occurred in I.S.’s brain. It followed that the trial court’s thesis that I.S. had suffered excited delirium syndrome as a result of his drug-intake, was groundless. The Commissioner also argued that the experts from the Łódź Medical University had not been asked by the trial court to comment on several specific findings of the cardiology expert that were not in line with their findings. The court had also erred in considering that the two expert reports were not contradictory on the key issues. The trial court, in reaching its conclusion that I.S. had died due to excited delirium caused by drugs, had disregarded the findings from the cardiology expert report, that “it could not be excluded that one of the main causes of cardiovascular arrest in the context of excited delirium was the use of restraining measures”, as well as that I.S.’s behaviour prior to or after his arrest had not pointed to any of the psychological symptoms of excited delirium (i.e. aggression or hallucinations). These findings of the expert in question were supported by comparative material and, in the Commissioner’s opinion, were left without explanation by the other experts. Overall, the Commissioner argued that the trial court’s examination of the evidence had been unjustifiably selective and erroneous. In the end, the public authorities had failed in their procedural obligation to offer an effective remedy capable of establishing whether the force used by the police had been justified and, if necessary, of punishing those who were responsible for I.S.’s death.

53.

The applicants raised the following arguments in their reply to the cassation appeals lodged in the case. The trial court had erred in not qualifying the ill-treatment at the hands of the four defendants as torture. It had erred in only examining a single short sequence of the material events. The authorities should not have split the events into two sets of proceedings. The trial court had wrongly relied on an expert report drawn up by the experts of the Łódź Medical University which was not comprehensive, clear or unequivocal, and which did not address the key issues that had been raised in the report of the cardiology expert. Overall, the applicants fully supported the arguments made by the Commissioner for Human Rights in his cassation appeal.

54.

The proceedings are currently pending before the Supreme Court (no.

V KK 413/20).

Relevant domestic law

55.

Article 231 § 1 of the Criminal Code, which defines the offence of abuse of power, reads as follows:

“A public official who, exceeding his authority, or not performing his duty, acts to the detriment of a public or individual interest shall be liable to a custodial sentence of liberty for up to three years.”

56.

Article 247 of the Criminal Code, which defines the offence of cruel treatment, reads as follows:

Ҥ 1 Whoever physically or mentally abuses a person legally deprived of liberty, shall be punished by imprisonment for a term of between 3 months and 5 years.

57.

Article 155 of the Criminal Code, which defines the offence of manslaughter, reads as follows:

“Anyone who unintentionally causes the death of a human being shall be subject to the penalty of deprivation of liberty for a term of between 3 months and 5 years.”

58.

Art. 148 § 1 of the Criminal Code, which defines the offence of murder, reads as follows:

“Who kills a man, shall be punished by imprisonment for not less than 8 years, 25

years’ imprisonment or life imprisonment.”

59.

Article 2 of the Code of Criminal Proceedings, in so far as relevant, as follows:

Ҥ 1 The purpose of this Code is to conduct criminal proceedings in a way which will ensure that:

(1) the perpetrator of an offence is detected and punished, and that no innocent person is punished,

(2) by the correct application of measures provided for by criminal law, and by the disclosure of the circumstances which favoured the commission of the offence, the objectives of criminal proceedings are completed not only to combat the particular offences, but also to prevent them, as well as to consolidate the rule of law and the principles of community life,

(3) the legally protected interests of the injured party are secured, and

(4) determination of the case is achieved within a reasonable time.”

COMPLAINTS

The applicants complain under the substantive limb of Articles 2 and 3 of the Convention that I.S. had died in police custody as a result of the use of excessive force, amounting to degrading treatment and torture, at the hands of police officers. They also complain under the procedural limb of Articles

2 and 3 of the Convention that the circumstances surrounding I.S.’s death and ill-treatment have not, until now, been fully and effectively investigated. The applicants complain, in particular, that the investigation should not have been split into various phases; that the investigation was not prompt, diligent or thorough; that the assessment of evidence by the courts at the ensuing trial was not thorough or accurate; and that the authorities have not addressed the issue of the responsibility of the police officers’ superiors for structural deficiencies of the system of police interventions

‑

especially in respect of the use of tasers.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article

35 §

1 of the Convention?

2.

Has the first and second applicants’ son’s right to life, ensured by Article

2 of the Convention, been violated in the present case? In particular, did I.S.’s death result from a use of force which was absolutely necessary for the purposes of paragraph 2 of this Article?

3.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see

Salman v.

Turkey

[GC], no.

21986/93, § 104, ECHR 2000-VII), was the investigation and the ensuing trial in the present case by the domestic authorities in breach of Article

2 of the Convention?

4.

Has the first and second applicants’ son been subjected to ill

‑

treatment, in breach of Article

3 of the Convention in its substantive limb?

5.

Having regard to the procedural protection from ill-treatment (see

Labita v.

Italy

[GC], no.

26772/95, § 131, ECHR 2000-IV), was the investigation and the ensuing trial in the present case by the domestic authorities in breach of Article

3 of the Convention?