2ra-1490/23 — Încasarea sumei

La 12 aprilie 2022, OCN „Mogo Loans” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Uzdriș Corneliu cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că în conformitate cu clauzele contractului de credit nr.***** din 09.09.2019, OCN „Mogo Loans” SRL a acordat pârâtului Uzdriș Corneliu un credit în sumă de 80740 de lei, cu termenul de rambursare până la 25.01.2024. Potrivit graficului de plăți la contractul de credit pârâtul s-a obligat să achite OCN „Mogo Loans” SRL plata în 60 rate lunare a câte 3346,22 de lei. În vederea asigurării rambursării împrumutului acordat, a dobânzilor și a altor plăți aferente, pârâtul a constituit gajul asupra bunului mobil, conform contractului de gaj al bunurilor mobile nr.***** din 09.09.2019, după cum urmează: autoturismul de model „*****”, n/î *****.

Cu toate acestea, pârâtul nu și-a onorat obligațiunile contractuale privind achitarea în timp util a ratelor, încălcând în așa mod prevederile cap.5 din contractul de credit (nu a respectat termenele intermediare de rambursare a ratelor) și prevederile legislației în vigoare privind executarea obligațiunilor, fapt ce a permis OCN „Mogo Loans” SRL să inițieze procedura de exercitare silită a obligațiunilor urmărind bunurile gajate.

Datoria acumulată de Uzdriș Corneliu față de OCN „Mogo Loans” SRL constituie suma totală de 70498,33 de lei, formată din: 64043,95 lei partea principală; 1461,02 lei dobânda restantă; 3202,20 de lei comision de reziliere a contractului; 999,92 de lei rata din taxa de administrare a creditului; 400 de lei penalitate unica de întârziere și 391,24 de lei penalitate.

În legătură cu neexecutarea obligațiunilor de plată de către pârât, autoturismul de model „*****”, n/î *****, a fost transmis către OCN „Mogo Loans” SRL, în baza procesului-verbal privind transmiterea bunului nr.***** din 08.10.2021 . 1

În scopul comercializării automobilului menționat, OCN „Mogo Loans” SRL a comandat expertiza auto-merceologică pentru stabilirea prețului real de piață al bunului.

În acest sens, SRL ,,Expert-VM” a întocmit un Raport de evaluare nr.*****, prin care a fost stabilit valoarea de piață a obiectului, în sumă de 1500 de Euro și valoarea de lichidare 900 de Euro.

După transmiterea autoturismului, au fost suportate cheltuieli suplimentare pentru evaluarea acestuia în sumă de 460 de lei (factura nr.EAA *****), transmiterea bunului în sumă de 3678 de lei (factura nr.*****) și 1320 de lei pentru transportare/evacuator (factura nr.*****). Astfel, suma totală a datoriilor pârâtului s-a majorat la 75956,33 de lei formată din: 70498,33 + 460 + 3678 + 1320.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.***** din 30.11.2021, autoturismul a fost vândut la prețul de 40100 de lei, sumă direcționată la achitarea datoriilor pârâtului față de reclamantă.

După comercializarea autoturismului, la situația din 30.11.2021, datoria pârâtului față de OCN „Mogo Loans” SRL, a constituit suma totală de 96445,18 lei, formată din: datoria totală minus prețul de vânzare (75956,33 de lei – 40100 = 35856,33 de lei).

La 25.01.2022, OCN „Mogo Loans” SRL l-a notificat pe pârât cu privire la achitarea benevolă a datoriei restante formate pe contractul de credit, însă nu s-a soldat cu succes.

În contextul enunțat, OCN „Mogo Loans” SRL a solicitat admiterea acțiunii și încasarea din contul lui Uzdriș Corneliu în beneficiul său a sumei de 35856,33 de lei cu titlu de datorie restantă și compensarea sumei de 1076 de lei taxa de stat.

La 16 mai 2022, Uzdriș Corneliu a depus acțiune reconvențională împotriva OCN „Mogo Loans” SRL cu privire la încasarea sumei.

În susținerea acțiunii reconvenționale Uzdriș Corneliu a indicat că OCN „Mogo Loans” SRL are genul de activitate prin acordarea de împrumuturi bănești la un procent de dobândă exagerat de mare, însă pentru a interesa în accesarea lor, tranzacția este acoperită prin vânzarea la suma acordată a unor automobile de o calitate foarte proastă, care tot atunci pot fi gajate la societate, cu un termen de rambursare foarte mare.

La 09 septembrie 2019, în baza unui contrat de împrumut, a accesat formal suma de 80740 de lei, care au rămas tot la OCN „Mogo Loans” SRL, fiindu-i realizat automobilul de model „*****” cu n/î *****, cu încheierea în acest sens a contractului de gaj a acestui bun mobil întru asigurarea executării condițiilor contractuale ca pe final să achite suma de 199514 de lei. 2

La automobilul nominalizat, de la început, a fost necesar de a repara capital motorul și alte detalii, fapt despre care a anunțat OCN „Mogo Loans” SRL, care a promis să efectueze o recalculare a datoriei. Cu toate acestea, înțelegerea dată nu a fost legalizată, deși prin contract era obligată să o efectueze (pct.21 din contractul din 09.09.2019).

Pe parcursul executării contractului, au mai apărut unele defecțiuni, și, constatând că a fost indus în eroare referitor la valoarea automobilului, a refuzat de a mai achita plata lunară stabilită prin graficul de rambursare a creditului, cu solicitarea revendicării lui și rezilierea contractului.

La momentul ridicării automobilului, valoarea lui era cu mult mai mare decât la procurare, reieșind din investițiile efectuate de către dânsul la reparație în sumă de 15000 de lei, fără manoperă.

Autoturismul vizat i-a fost vândut la un preț de 80740 de lei, însă de către presupusul expert a fost evaluat la un preț de 40100 de lei, fapt ce denotă că față de el s-a acționat cu rea-intenție.

Pentru evaluarea automobilului spre realizare era obligatorie prezența sa, ceea ce denotă că prin Actul de evaluare i-au fost afectate interesele materiale. Or, după reparația automobilului, valoarea acestuia trebuia să fie cu mult mai mare decât a fost stabilită de expert.

Potrivit contractului de acordare a împrumutului bănesc din 09.09.2019 și graficului de rambursare prezentat de către OCN „Mogo Loans” SRL, a achitat lunar a câte 3347 de lei. Prima lună în septembrie 2019 a achitat suma de 2092 de lei; în luna februarie 2020 a achitat suma de 4605 lei; pe luna mai și iunie 2020 a câte 2153 de lei, în total a achitat suma de 71339 de lei, deși pretenția OCN „Mogo Loans” SRL constituie suma de 35856 de lei. Achitările efectuate de către el sunt confirmate prin ordinele de încasare a numerarului.

Prin retragerea automobilului, creditorul și-a recuperat pe deplin împrumut bănesc prin realizarea obiectului gajului altei persoane, acțiuni prin care și-a rezoluționat contractul de gaj și consecutiv contractul de împrumut.

Ignorând faptul că nu este de acord cu valoarea automobilului, Uzdriș Corneliu admite încasarea din contul său a valorii acțiunii înaintate, însă consideră că OCN „Mogo Loans” SRL urmează să-i restituie diferența dintre achitările efectuate și suma pretențiilor înaintate prin acțiune, ceea reprezintă suma de 35483 de lei, constituind un prejudiciu material considerabil pentru dânsul.

În contextul enunțat, Uzdriș Corneliu a solicitat admiterea acțiunii reconvenționale și încasarea din contul OCN „Mogo Leans” SRL în beneficiul său a sumei de 35483 de lei. 3

Prima instanță a motivat hotărârea, stabilind că la 09.09.2019 OCN „Mogo Leans” SRL, în calitate de împrumutător, și Uzdriș Corneliu, în calitate de împrumutat, au semnat contractul de împrumut nr.***** din 09.09.2019, prin care reclamantul a acordat pârâtului un împrumut în sumă de 80740 de lei, pe un termen de 60 de luni, cu valoarea totală în mărime de 86099,54 de lei. Potrivit graficului de plăți anexat la contractul de credit, pârâtul s-a obligat să ramburseze reclamantului împrumutul în 60 rate lunare a câte 3346, 22 de lei. Tot la 09.09.2019, în vederea garantării rambursării datoriei lui Uzdriș Corneliu, în calitate de debitor gajist și OCN „Mogo Leans” SRL, în calitate de creditor gajist, au încheiat contractul de gaj nr.*****. Potrivit pct.3-4 din contractul de gaj nr.***** din 09.09.2019, obiectul gajat a fost automobilul de marca „*****”. Părțile au evaluat bunul la suma echivalentă împrumutului în mărime de 84777 de lei (f.d.16). La 22.09.2021, a fost înregistrată confirmarea de executare a gajului nr.*****. La 08.10.2021, de către executorul judecătoresc Buzadgi Olga a fost transmis silit bunul mobil în posesia creditorului gajist OCN „Mogo Leans” SRL, în baza documentului executoriu ***** din 09.09.2019, încheiat între OCN „Mogo Leans” SRL și Uzdriș Corneliu, învestit cu formulă executoriu – contractul de gaj, avizul de executare a gajului înregistrat în registrul garanțiilor și lista bunurilor gajate privind transmiterea silită a bunului gajat, și anume: automobil de model „*****”, n/î *****, anul producerii *****, VIN *****, ce aparține cu drept de proprietate debitorului Uzdriș Corneliu. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.***** din 30.11.2021, autoturismul gajat a fost comercializat persoanei terțe la prețul de 40100 de lei.

Prima instanță a remarcat că din cererea de chemare în judecată, precum și în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantului a susținut că pârâtul nu și-a executat integral obligațiile contractuale și nu a achitat împrumutul integral acordat, solicitând încasarea din contul lui Uzdriș Corneliu a sumei datoriei de 35856,33 de lei.

Totodată, prima instanță a notat că potrivit cererii reconvenționale și a ordinelor de plată prezentate de către Uzdriș Corneliu, se atestă că în temeiul contractului de credit nr.***** din 09.09.2019, ultimul a achitat în contul 4 creditorului său suma de 71229,41 de lei (f.d. 57-58, 61-82). Iar, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.***** din 30.11.2021, autoturismul gajat a fost comercializat la prețul de 40100 de lei.

În circumstanțele stabilite, prima instanță a constatat că pârâtul Uzdriș Corneliu a achitat în contul stingerii datoriei conform contractului de credit ***** din 09.09.2019, suma totală de 111.329,41 de lei.

Instanța de fond a subliniat că în procesul de executare silită a gajului, OCN „Mogo Leans” SRL a suportat cheltuieli suplimentare aferente vânzării automobilului în mărime de 5458 de lei, formate din: 460 de lei ce constituie cheltuieli de evaluare a autoturismului; 3678 de lei cheltuieli legate de transmiterea bunului și 1320 de lei pentru transportarea autoturismului pe evacuator, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale (f.d. 20, 21, 23).

Prima instanță a precizat că potrivit contractului de credit Uzdriș Corneliu urma să restituie suma de 86099,54 de lei și cheltuielile legate de vânzarea bunului gajat în mărime de 5458 de lei, în total 91557,54 de lei, pe când ultimul a achitat în total suma de 111.329,41 de lei (71 229,41 lei + 40 100 lei (prețul vânzării autoturismului gajat)).

În contextul enunțat, prima instanță a concluzionat că pârâtul Uzdriș Corneliu şi-a onorat integral obligațiile contractuale față de OCN „Mogo Leans” SRL, achitând pe deplin datoria contractuală.

Prima instanță a notat că la efectuarea calculelor datoriei, reclamanta nu a inclus suma achitată de Uzdriș Corneliu în baza contractului de credit, potrivit ordinelor de plată prezentate de pârât, în sumă totală de 71229,41 de lei.

În această ordine de idei, și având în vedere că Uzdriș Corneliu a achitat în contul OCN „Mogo Leans” SRL, în total suma de 111.329,41 de lei, pe când datoria contractuală, pe care era obligat să o achite constituia suma de 91557,54 de lei, prima instanță a concluzionat că suma excedentă de 19771,87 de lei urmează a fi restituită de către OCN „Mogo Leans” SRL lui Uzdriș Corneliu, admițând parțial, în acest sens, acțiunea reconvențională înaintată de Uzdriș Corneliu. Or, calculul OCN „Mogo Leans” SRL, din care a dedus suma de 35483 de lei, pe care o pretinde ultima, este una eronată și inaplicabilă speței.

Pe final, prima instanță a considerat necesar de a respinge integral ca fiind neîntemeiată acțiunea inițială înaintată de OCN „Mogo Leans” SRL, având în vedere că pârâtul a demonstrat prin probe incontestabile că a achitat datoria contractuală, concomitent, a considerat necesar de admite parțial acțiunea reconvențională întrucât Uzdriș Corneliu a probat parțial temeinicia acțiunii reconvenționale.

Ținând cont de faptul că acțiunea inițială depusă de OCN „Mogo Leans” SRL urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, instanța de fond a considerat 5 necesar de a respinge și pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată formate din achitarea taxei de stat.

Instanţa de apel în motivarea deciziei a dedus că, având în vedere că intimatul/pârât Uzdriș Corneliu şi-a onorat integral obligațiile contractuale față de OCN „Mogo Leans” SRL, achitând pe deplin datoria contractuală, soluția primei instanțe a fost apreciată că fiind întemeiată și legală. Cu atât mai mult, apelanta/reclamantă OCN „Mogo Loans” SRL la depunerea acțiunii inițiale a prezentat calculul datoriilor debitorului Uzdriș Corneliu conform contractului de credit nr.***** din 09.09.2019 (f.d.5), din conținutul căruia cert se atestă că deși împrumutătorul OCN „Mogo Loans” SRL a calculat spre achitare suma de 86099,54 de lei, totuși Uzdriș Corneliu a efectuat achitări în mărime totală de 111.329,41 de lei, având o supraplată în sumă de 25229,87 de lei, iar împrumutătorul OCN „Mogo Loans” SRL potrivit acțiunii sale, nejustificat a convertit datoria sa față de Uzdriș Corneliu într-o pretinsă creanță și nici nu a explicat modalitatea formării acesteia, ceea ce instanța de apel a considerat ca fiind inadmisibil.

Pe final, instanța de apel a concluzionat că la caz cu certitudine s-a stabilit faptul că Uzdriș Corneliu a achitat în contul OCN „Mogo Loans” SRL în total suma de 111.329,41 de lei, pe când datoria contractuală, pe care era obligat să o achite constituia doar 91557,54 de lei, respectiv, suma achitată în excedent în mărime de 19771,87 de lei urmează a fi restituită de către OCN „Mogo Loans” SRL lui Uzdriș Corneliu.

La 25 septembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, OCN „Mogo Loans” SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 decembrie 2022 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea inițială depusă de OCN „Mogo Loans” SRL să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională depusă de Uzdriș Corneliu să fie respinsă integral, precum și încasarea din contul intimatului Uzdriș Corneliu în beneficiul OCN „Mogo Loans” SRL suma de 1076 de lei taxa de stat achitată în prima instanță, 1251,63 taxa de stat achitată în apel și 538 de lei taxa de stat achitată pentru cererea de recurs.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul că OCN „Mogo Loans” SRL desfășoară o activitate de prestare a serviciilor de microfinanțare prevăzute de lege. Or, OCN „Mogo Loans” SRL acordă persoanelor fizice și/sau întreprinderilor micro, mici și mijlocii, împrumuturi sub formă de mijloace bănești, în baza unui contract, cu sau fără dobândă, care urmează a fi restituit la scadență și leasing financiar.

La caz, instanțele de judecată au ignorat prevederile art.1244 alin.(1) și (2) din Codul civil potrivit cărora, în baza contractului de împrumut, părțile pot prevedea şi plata unei dobânzi, a cărei rată anuală nu poate depăși dublul ratei de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobânzii. În sensul prezentului alineat, rata de referință CHIBOR este rata calculată în modul stabilit de Banca Națională a Moldovei, în baza cotațiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor bănești în lei moldovenești la alte bănci, pe termen de 12 luni. Interdicția prevăzută la alin.(1) nu se aplică dobânzilor percepute sau plătite de către Ministerul Finanțelor, Banca Națională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociațiile de economii şi împrumut, organizațiile de creditare nebancară, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. 7

Potrivit Recomandării nr.13 din 01.11.2012 a Curții Supreme de Justiție instanţa de judecată va considera rezonabilă rata dobânzii calculată conform sumei următoarelor componente: 1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare, de ex.: în 11 octombrie 2012, rata de referință interbancară (CHIBOR) publicată de Banca Națională a Moldovei era de 11.38%; 2) profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la componenta nr.1); 3) cheltuielile suportate de creditor și costurile aferente menținerii rezervei instituționale, de aproximativ 4-5%. În aceste circumstanțe, instanţa de judecată are temei să considere, la 11 octombrie 2012, o dobândă de 22.07% anuale ca fiind rezonabilă. În raport cu dobânzile pe împrumuturile acordate de alți agenți economici participanți la piața financiară non-bancară, este justificată aplicarea aceleia și formule de calcul.

Pentru a demonstra că dobânda este una legală recurenta OCN „Mogo Loans” SRL, drept reper, face trimitere la prevederile Recomandării CSJ nr.13 din 01.11.2012, întrucât lipsesc acte normative care ar reglementa modul și formula de calcul al dobânzilor aferente la contractele de credit.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat prevederile codului civil și ale Recomandării CSJ menționate, deși legea permite stabilirea unei dobânzi diferite de cea a BNM.

De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au interpretat calculul datoriei, or, din Actul de verificare a decontărilor reciproce anexat la dosar, rezultă o altă concluzie decât cea la care au ajuns instanțele.

Toate achitările efectuate de către Uzdriș Corneliu, până la executarea dreptului de gaj, au constituit 71229,41 de lei, în perioada activă a contractului. Din suma de 71229,41 de lei fost achitată de către Uzdriș Corneliu, pe întreaga perioadă activă contractuală până la executarea dreptului de gaj și au fost stinse următoarele obligații pecuniare după cum urmează: 1081,42 lei de lei penalități; 18731,54 de lei comision de deservire lunară; 34720,40 de lei dobânda contractuală și 16696,05 lei corpul creditului, în total 71229,41 de lei. Datoria totală al intimatului Uzdriș Corneliu față de OCN „Mogo Loans” SRL a constituit suma de 70498,33 de lei, dintre care 64043,95 lei datoria de bază; 1461,02 lei dobânda restantă; 999,92 lei comision de deservire lunară; 3202,20 lei comision privind rezoluțiunea contractului; 391,24 de lei penalitate pentru neachitarea în termen a ratelor lunare, 400,00 lei penalitate unică de întârziere. După transmiterea autoturismului, au fost efectuate cheltuieli suplimentare privind: evaluarea autoturismului în suma de 45000 lei; cheltuieli de executare privind transmiterea bunului în suma de 3678 lei (factura nr.*****); cheltuieli privind servicii tractări auto în sumă de 1320 lei. Astfel, suma totală a datoriilor pârâtului s-a majorat la 75956,33 de lei (70498,33 + 460 + 3678 + 1320 = 8 75956,33 de lei). Astfel, datoria lui Uzdriș Corneliu față de SRL „Mogo Loans” s-a micșorat până la suma de 35856,33 de lei (75956,33 de lei – 40100 = 35856,33 de lei).

Din vânzarea automobilului s-au stins următoarele cheltuieli: pentru evaluarea autoturismului în sumă de 450 de lei; cheltuieli de executare privind transmiterea bunului gajat în suma de 3678 de lei; cheltuieli privind servicii tractări auto în sumă de 1320 de lei; comision privind rezoluțiunea contractului în suma de 3202,20 de lei; penalitatea în sumă de 791,24 de lei; comision de deservire lunară 999,92 de lei; dobânda restantă în sumă de 1461 de lei; din corpul creditului s-a stins suma de 28187,62 de lei, în total 40100 de lei. Respectiv suma de 35856,33 de lei este suma nestinsă din corpul creditului (64.043,95- 28187,62 lei = 35856,33 lei).

În drept, OCN „Mogo Loans” SRL și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1) lit.a) și e) din Codul de procedură civilă potrivit cărora, recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

La 29 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Uzdriș Corneliu copia recursului declarat de OCN „Mogo Loans” SRL, cu informarea despre necesitatea prezentării obligatorii a referinței, sub sancțiunea decăderii din acesta drept, cu toate acestea intimatul nu a depus referință, deși procedura de notificare a actului de procedură a fost efectuată corespunzător.

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu 9 excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost declarat la 25 septembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Articolul 432 din Codului de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părților.”

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale (motivate) a instanței de apel a fost expediată la 27 iulie 2023, la sediul OCN „Mogo Loans” SRL, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.170), în același timp, în dosar nu se atestă date când a fost recepționată de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 25 septembrie 2023 de către OCN „Mogo Loans” SRL, a fost depus în interiorul termenului prevăzut de art.434 alin.(1) CPC. 10

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Completul de judecată remarcă că articolul 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs.

Din analiza recursului declarat de OCN „Mogo Loans” SRL rezultă că drept temei de declararea a recursului a fost invocat prevederile art.432 alin.(1) lit.a) și e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), potrivit cărora recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; precum și e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenta OCN „Mogo Loans” SRL a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că decizia contestată a Curții de Apel Chişinău este bazată pe o interpretare 11 eronată a legii, că aceasta ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție pe cauze similare.

De asemenea, în recurs OCN „Mogo Loans” SRL nu a precizat cu care jurisprudență uniformă a Curţii Supreme de Justiţie, pe cauze similare, este contrară decizia contestată.

De altfel, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății.

Dezacordul recurentei OCN „Mogo Loans” SRL cu soluția instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată remarcă că art.442 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea deciziei atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs.

OCN „Mogo Loans” SRL, invocând dispozițiile art.432 alin.(1) lit.a) CPC, nu a menționat nicio decizie sau un alt act de dispoziție a Curții Supreme de Justiţie care ar da o altă interpretare a legislației în vigoare în această materie sau a altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

Cu referire la invocarea art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană 12 consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ţine cont de nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv şi de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar, în nota de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în cazul 13 hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică acea normă.

Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia „hotărâre arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

Din textul recursului nu se constată în mod univoc vreun argument care ar justifica constatarea că decizia instanței de apel ar fi emisă contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere.

Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția 14 din hotărârea contestată, îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

În speță, recurenta OCN „Mogo Loans” SRL a indicat drept argument al recursului faptul că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil calculul datoriei pe contractul de credit.

Completul de judecată nu exclude că o hotărâre judecătorească poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine argumentate separat.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de OCN „Mogo Loans” SRL, este unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse anterior care au fost analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.

La caz, lipsește aparența unei încălcări a dreptului recurentei OCN „Mogo Loans” SRL la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

De fapt, motivele recursului se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii, aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, fapt ce nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, soluția emisă de instanța de apel a fost bazată pe probele administrate la dosar.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul conține în esență obiecții de fapt şi de drept similare expuse anterior în cererea de apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei contestate și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în 15 vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanţa de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de OCN „Mogo Loans” SRL, este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 16 Consideră inadmisibil recursul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Mogo Loans” Societate cu Răspundere Limitată. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 17