3r-56/26 — Anularea partială a actului administrativ individual defavorabil

La 29 aprilie 2024 S.R.L. „DFM” a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Serviciului de informații și Securitate al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului nr.2 din 25 ianuarie 2024 în parte ce ține de includerea S.R.L. „DFM” în Anexa nr.6, persoane juridice precum și a deciziei adoptată în procedura prealabilă.

La 15 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, administratorul S.R.L. „DFM”, Minayev Andriy a depus cerere, în temeiul art. 198 Cod administrativ, prin care a solicitat strămutarea cauzei pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ de la Judecătoria Chișinău la o altă instanță de judecată de același grad.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru a respins cererea înaintată de administratorul S.R.L. „DFM”, Minayev Andriy cu privire la strămutarea cauzei de la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani la o altă instanță judecătorească de același grad.

Totodată, cauza de contencios administrativ, inițiată în temeiul acțiunii formulate de S.R.L. „DFM” împotriva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, având ca obiect anularea parțială a unui act administrativ individual defavorabil, a fost remisă spre examinare Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani).

La 10 februarie 2026, administratorul S.R.L. „DFM”, Minayev Andriy, a declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi soluții prin care să fie admisă cererea de strămutare a cauzei de contencios administrativ, pornită la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „DFM” împotriva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, de la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani la o altă instanță judecătorească de același grad.

În motivarea recursului a indicat că, dosarul nr. 3-2609/2024 (2-24046794- 12-3-29042024) se află în examinarea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar cererea de strămutare a fost formulată în considerarea existenței unor îndoieli rezonabile privind obiectivitatea și imparțialitatea instanței. 1

A susținut că instituția strămutării are ca finalitate asigurarea soluționării obiective, rapide și complete a cauzei, precum și desfășurarea normală a procesului, iar apariția unor suspiciuni privind imparțialitatea instanței este de natură să afecteze încrederea justițiabilului în actul de justiție.

Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Centru a respins cererea de strămutare, reținând că motivele invocate nu sunt susținute prin probe.

Reprezentantul recurentei a invocat că această concluzie este rezultatul unei interpretări formaliste a normelor legale, întrucât instanța de apel nu a analizat efectiv circumstanțele invocate și impactul acestora asupra dreptului la un proces echitabil.

În susținerea recursului, a menționat că, potrivit jurisprudenței Curtea Europeană a Drepturilor Omului, imparțialitatea instanței trebuie apreciată atât sub aspect subiectiv, cât și obiectiv, fiind suficient ca un observator obiectiv să constate existența unor dubii legitime. Or, în cauză, modul de desfășurare a procedurilor judiciare ar fi generat o asemenea percepție, fără ca aceste aspecte să fie examinate în mod concret de instanța de apel, care s-a limitat la considerații generale privind independența judecătorilor.

Totodată, a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune nu doar existența imparțialității reale, ci și aparența acesteia din perspectiva justițiabilului, încrederea publicului în justiție constituind un element esențial al statului de drept. Prin respingerea cererii fără o examinare efectivă a circumstanțelor invocate, au fost restrânse nejustificat garanțiile procesului echitabil și s-a interpretat în mod limitativ instituția strămutării, contrar scopului acesteia.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, reglementează că: 2 „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil.”

Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, prevede că: „Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Cu referire la situația din speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a reținut din conținutul recursului că recurenta, S.R.L. „DFM”, prin administratorul Minayev Andriy, manifestă dezacordul cu încheierea din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a respins cererea de strămutare a cauzei de contencios administrativ, adoptată în cadrul examinării acțiunii formulate de S.R.L. „DFM” împotriva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, având ca obiect anularea parțială a unui act administrativ individual defavorabil.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că legislația națională nu prevede o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de strămutare a cauzei de contencios administrativ, aceasta fiind, potrivit legii, definitivă și nesusceptibilă de recurs, ceea ce face imposibilă contestarea acesteia prin intermediul unui recurs.

Or, potrivit art. 198 alin. (3) din Codul administrativ, instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, asupra cererii de strămutare a acțiunii în contencios administrativ, ceea ce exclude în mod expres posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva unei asemenea încheieri.

Prin urmare, completul de judecată reține că încheierea din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a respins cererea de strămutare a cauzei de contencios administrativ, nu poate fi supusă recursului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că administratorul S.R.L. „DFM”, Minayev Andriy, a declarat în mod nejustificat un recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, care, în conformitate cu prevederile art. 198 alin. (3) din Codul administrativ, nu este supusă niciunei căi de atac. 3

Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina temeinicia încheierii contestate prin prisma argumentelor prezentate în recurs, întrucât acesta a fost declarat împotriva unei încheieri care, conform legii, nu este susceptibilă de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că legiuitorul a stabilit în mod expres categoriile de acte judecătorești care pot fi supuse recursului, precum și procedura și instanțele competente să efectueze controlul judiciar, asigurând astfel conformitatea cu standardele procedurale relevante prevăzute de articolul 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

O astfel de reglementare juridică se încadrează pe deplin în marja de apreciere conferită autorităților statale pentru configurarea cadrului intern aplicabil.

Având în vedere cele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție decide să declare inadmisibil recursul depus de administratorul S.R.L. „DFM”, Minayev Andry, ca fiind formulat împotriva unei încheieri care, potrivit legii, nu poate fi atacată prin recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de administratorul S.R.L. „DFM”, Minayev Andry. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 4