2rci-19/26 — Intentarea procesului de insolvabilitate

La 11 decembrie 2024, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Prestigiu Market”, Curilcenco Andrei a depus cerere privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Societății cu Răspundere Limitată „Prestigiu Market”.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2024 Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost admisă cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Prestigiu Market”, Andrei Curilcenco privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința societății. S-a constatat insolvabilitatea societății ,,Prestigiu Market” și s-a intentat procesul de insolvabilitate cu dispunerea inițierii procedurii simplificate a falimentului față de societatea ,,Prestigiu Market”. S-a ridicat dreptul lui Andrei Curilcenco de la administrarea societății și s-a propus debitorului să desemneze în termen de 10 zile de la data publicării hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate, reprezentant persoană fizică pentru a reprezenta interesele societății şi ale asociaților şi a participa în cadrul procedurii de insolvabilitate din numele debitorului. S-a obligat debitorul în cel mult 5 zile lucrătoare să predea gestiunea patrimoniului către lichidator împreună cu documentele indicate în art. 134 alin. (2) lit. c) din Legea insolvabilității. S-a desemnat în funcție de lichidator a societății ,,Prestigiu Market”, administratorul autorizat Andrei Postica. S-a obligat lichidatorul: a) să facă un apel special în adresa creditorilor garantaţi cu propunerea de a preciza neîntârziat bunurile asupra cărora deţin un drept preferenţial și să notifice creditorii debitorului despre înregistrarea cererilor de validare a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv a creanţelor și se stabileşte termenul limită de înaintare a cererilor de validare a creanţelor pînă la data de 04 februarie 2025; b) să verifice, să întocmească şi să prezinte instanţei de insolvabilitate, tabelul definitiv al creanţelor şi un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabile şi premisele angajării răspunderii acestora în condiţiile legii, pînă la 26 februarie 2025. S-a stabilit şedinţa de validare a creanţelor pentru 20 martie 2025 ora 12:30, în incinta Judecătoriei Chişinău, sediul Central). S-a obligat lichidatorul să efectueze notificările prevăzute la art. 35 alin. (2) și (4) din Legea insolvabilității și să prezinte, 1 în termen de 15 zile lucrătoare de la data consolidării tabelului definitiv, instanței de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanțului de lichidare.

La 4 martie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocamion-Service”, reprezentată de avocatul Vasile Iamandii a declarat apel împotriva hotărârii din 20 decembrie 2024 a Judecătoriei Chişinău, sediul Central, solicitând casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă cererea administratorului societății ,,Prestigiu Market”, Curilcenco Andrei privind intentarea procesului de insolvabilitate. Concomitent, a cerut și repunerea în termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea din 5 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea Societății cu Răspundere Limitată „Eurocamion-Service”, reprezentată de avocatul Vasile Iamandii, cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit apelul declarat împotriva hotărârii din 20 decembrie 2024 Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 25 februarie 2026, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocamion-Service”, reprezentată de avocatul Vasile Iamandii a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 5 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitînd admiterea acesteia, casarea încheierii contestate, repunerea în termenul de declarare a cererii de apel și restituirea cauzei la rejudecare, la etapa examinării cererii de apel.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că încheierea contestată este neîntemeiată, deoarece instanța de apel a interpretat eronat normele de drept procedural privind repunerea în termen și a dat o apreciere greșită circumstanțelor de fapt.

A menționat că a depus apelul la 4 martie 2025 concomitent cu cererea de repunere în termen, după ce a luat cunoștință despre hotărârea contestată abia la data de 3 februarie 2025 de pe portalul instanțelor de judecată, fiind astfel în imposibilitate obiectivă de a respecta termenul legal de apel.

S-a susținut că instanța de apel a reținut greșit caracterul tardiv al apelului, fără a examina în mod efectiv motivele invocate pentru repunerea în termen, deși acestea constituie impedimente obiective independente de voința părții.

Recurentul/reprezentantul a invocat prevederile art. 116 din Codul de procedură civilă, explicând că repunerea în termen este admisibilă în cazul existenței unor motive întemeiate și dacă actul procedural a fost efectuat concomitent cu cererea, condiții care au fost respectate în speță. Totodată, s-a subliniat că termenul de 30 de zile prevăzut de lege se calculează din momentul în care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea impedimentului. 2

De asemenea, a susținut că necunoașterea hotărârii judecătorești contestate constituie un impediment obiectiv, care justifică depunerea tardivă a apelului, iar o soluție contrară ar aduce atingere dreptului de acces la justiție.

În același sens, s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, potrivit căreia formalismul excesiv în aplicarea normelor procedurale nu trebuie să limiteze accesul efectiv la instanță.

Recurentul a mai relatat că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile legale, confundând termenul de exercitare a apelului cu condițiile repunerii în termen, deși art.116 din Codul de procedură civilă nu condiționează repunerea în termen de respectarea termenului inițial de exercitare a căii de atac.

Totodată, a fost dezbătut argumentul privind pretinsa comunicare a hotărârii, explicându-se că notificarea lichidatorului nu poate fi echivalată cu o comunicare judiciară în sensul Codului de procedură civilă.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 8 alin. (1) din legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012: „Hotărârile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu apel în termen de 15 zile de la data pronunțării dispozitivului, cu excepțiile prevăzute în prezenta lege. Termenul de apel, precum și apelul declarat nu suspendă executarea hotărârilor instanței de insolvabilitate”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.” 3

Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost pronunțat la 20 decembrie 2024, iar la 4 martie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocamion-Service”, reprezentată de avocatul Vasile Iamandii, a declarat apel, solicitând concomitent repunerea în termen.

Completul constată că apelul a fost declarat peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, termen care curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. În cererea de repunere în termen, apelantul a invocat, în 4 esență, că nu ar fi recepționat actul judecătoresc, că ar fi luat cunoștință cu aceasta la 3 februarie 2025, de pe portalul instanțelor de judecată, susținând că această situație ar constitui un impediment obiectiv în exercitarea apelului.

Completul de judecată reține că, în materia insolvabilității, termenul de apel are regim special și începe să curgă de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, iar nu de la data comunicării actului judecătoresc, caracterul imperativ al acestuia fiind determinat de necesitatea celerității procedurii.

Conform art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termenul de apel se dispune în cazurile și în ordinea art. 116 din Codul de procedură civilă, ceea ce presupune existența unor motive întemeiate, depunerea cererii în termenul de 30 de zile de la încetarea impedimentului, precum și prezentarea probelor care să confirme imposibilitatea reală de exercitare a căii de atac.

În context, se reține că contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale incidente, reținând în mod justificat că, în materia exercitării căilor de atac, termenul de repunere în termen nu poate avea o durată autonomă de 30 de zile, ci urmează a fi corelat cu termenul procedural prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv termenul special de 15 zile.

Or, chiar pornind de la ipoteza invocată de recurent, potrivit căreia acesta ar fi luat cunoștință despre hotărârea contestată la data de 3 februarie 2025, instanța de recurs constată că apelul a fost depus abia la 4 martie 2025, peste termenul de 15 zile calculat de la momentul pretinsei cunoașteri, ceea ce denotă depășirea termenului procedural aplicabil.

De asemenea, completul de judecată menționează că recurentul nu a demonstrat existența unor impedimente obiective în sensul art.116 din Codul de procedură civilă. Simpla invocare a necunoașterii hotărârii nu este suficientă în lipsa probelor care să confirme că această situație nu îi este imputabilă.

Din contra, se reține că prin hotărârea contestată, instanța de insolvabilitate a obligat lichidatorul să notifice creditorii cunoscuți privind termenul limită de înaintare a cererilor de validare a creanțelor. Astfel, întru executarea dispoziției menționate, la 13 ianuarie 2025, lichidatorul Postica Andrei a expediat tuturor creditorilor notificarea respectivă, anexînd totodată și actul judecătoresc contestat. Notificarea creditorului SRL „Eurocamion - Service” a fost expediată la adresa juridică a acesteia – xxxxx, însă plicul poștal a fost restituit la 30 ianuarie 2025 cu mențiunea „nereclamat”. Aspect ce nu poate fi imputat expeditorului și nu exonerează destinatarul de consecințele juridice ale nepreluării corespondenței.

În aceste condiții, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că omisiunea termenului de apel se datorează lipsei de diligență a 5 recurentului/reprezentantului, care nu a manifestat o conduită procesuală activă și nu a întreprins măsurile necesare pentru a-și proteja drepturile.

Totodată, se reține că respectarea termenelor procedurale reprezintă o garanție a principiului securității raporturilor juridice, iar derogarea de la aceste termene este permisă doar în situații strict justificate. În lipsa unor motive temeinice, admiterea cererii de repunere în termen ar conduce la încălcarea acestui principiu.

Sub acest aspect, completul de judecată consideră că soluția instanței de apel este conformă și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat constant că instituirea unor termene procedurale servește scopului bunei administrări a justiției, iar nerespectarea acestora poate justifica limitarea accesului la instanță, în măsura în care restricția este proporțională.

Din considerentele expuse și având în vedere că încheierea din 5 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Eurocamion-Service”, reprezentată de avocatul Vasile Iamandii, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,