2rci-2/26 — proces de insolvabilitate

La 27 noiembrie 2024, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „B.Ț.EST & Co”, Poleshchuk Georgiy, a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Fulga Grup”, solicitând admiterea cererii, desemnarea administratorului autorizat Fortuna Radu în calitate de administrator provizoriu al debitorului și aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de Legea insolvabilității.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central, din 3 decembrie 2024, a fost admisă spre examinare cererea de intentare a procesului de insolvabilitate împotriva SRL „Fulga Grup”, fiind instituită perioada de observație, aplicate măsurile de asigurare corespunzătoare și desemnat administratorul autorizat Radu Fortuna în calitate de administrator provizoriu.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central, din 30 aprilie 2025, cererea introductivă depusă de administratorul SRL „B.Ț.EST & Co”, Poleshchuk Georgiy, a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind refuzată intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Fulga Grup”, și anulate măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 3 decembrie 2024.

La 23 mai 2025, avocatul Ion Dorogoi, acționând în interesele SRL „B.Ț.EST & Co”, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 30 aprilie 2025, solicitând repunerea în termen, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii introductive.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 27 octombrie 2025, a fost respinsă cererea de repunere în termen, fiind dispusă restituirea cererii de apel ca depusă peste termenul legal și refuzată repunerea în termenul de exercitare a apelului.

La 15 decembrie 2025, avocatul Ion Dorogoi, acționând în interesele SRL „B.Ț.EST & Co”, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 27 octombrie 2025, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei spre reexaminare instanței de apel. 1

În susținerea recursului, recurentul a invocat caracterul neîntemeiat al încheierii, arătând că instanța de apel a interpretat eronat circumstanțele cauzei și normele procesuale privind repunerea în termen, întrucât reprezentantul creditorului a manifestat diligență procesuală, solicitând comunicarea hotărârii și întreprinzând demersuri pentru obținerea acesteia, iar comunicarea tardivă a dispozitivului hotărârii nu poate justifica sancțiunea decăderii din dreptul de apel; totodată, s-a susținut că simpla expediere prin e-mail nu probează recepționarea efectivă, iar intervalul rămas până la expirarea termenului de apel a fost insuficient pentru exercitarea efectivă a căii de atac, fiind încălcat dreptul de acces la justiție.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității: „hotărârile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu apel în termen de 15 zile de la data pronunțării dispozitivului, cu excepțiile prevăzute în prezenta lege. Termenul de apel, precum și apelul declarat nu suspendă executarea hotărârilor instanței de insolvabilitate.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă: „(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116”.

Art. 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost pronunțat la 30 aprilie 2025, iar la 23 mai 2025, avocatul Ion Dorogoi, acționând în interesele SRL „B.Ț.EST & Co”, a declarat apel, solicitând concomitent repunerea în termen.

Completul constată că apelul a fost declarat peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, termen care curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. În cererea de repunere în termen, apelantul a invocat, în esență, că nu ar fi recepționat actul judecătoresc, că ar fi luat cunoștință despre soluție la 19 mai 2025, iar dispozitivul ar fi fost publicat pe portal la 13 mai 2025, susținând că această situație ar constitui un impediment obiectiv în exercitarea apelului.

Aceste susțineri sunt infirmate de materialele dosarului și de constatările instanței de apel. Din actele cauzei rezultă că apelantul cunoștea despre data pronunțării soluției, iar dispozitivul hotărârii a fost publicat pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată la 8 mai 2025. Totodată, instanța de apel a reținut că, la 14 3 mai 2025, copia dispozitivului hotărârii a fost expediată avocatului Ion Dorogoi la adresa de e-mail indicată.

În acest context, Completul de judecată reține că, în materia insolvabilității, termenul de apel are regim special și începe să curgă de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, iar nu de la data comunicării actului judecătoresc, caracterul imperativ al acestuia fiind determinat de necesitatea celerității procedurii.

Potrivit art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termenul de apel se dispune în cazurile și în ordinea art. 116 din Codul de procedură civilă, ceea ce presupune existența unor motive întemeiate, depunerea cererii în termenul de 30 de zile de la încetarea impedimentului, precum și prezentarea probelor care să confirme imposibilitatea reală de exercitare a căii de atac.

Completul de judecată constată că, dincolo de invocarea dificultăților privind recepționarea actului judecătoresc, apelantul nu a demonstrat existența unui impediment obiectiv care să fi făcut imposibilă declararea apelului în termenul legal. Or, chiar din motivarea cererii de repunere în termen rezultă că reprezentantul părții cunoștea despre cauza pendinte și despre data pronunțării, solicitând expedierea hotărârii în format electronic, împrejurare ce impunea o conduită diligentă în urmărirea derulării procesului.

Referitor la argumentul recurentului potrivit căruia simpla expediere prin e- mail nu ar proba recepționarea efectivă, Completul de judecată reține că acesta vizează, în esență, aprecierea probelor de către instanța de apel. Or, în speță, elementul determinant nu constă în stabilirea cu certitudine a momentului accesării mesajului electronic, ci în faptul că termenul special de apel curge de la pronunțarea dispozitivului, iar partea, cunoscând data pronunțării și având posibilitatea rezonabilă de a verifica soluția, nu a justificat imposibilitatea reală de a depune apelul până la expirarea termenului legal.

Totodată, din actele dosarului rezultă că apelantul a fost legal citat, a cunoscut despre desfășurarea procedurii și a participat la ședințe, inclusiv formulând cerere de examinare în lipsă/cerere incidentă (f.d. 148–149). În aceste condiții, nu poate fi reținută o situație de neinformare absolută care să facă aplicabilă, cu prioritate, regula contestării din momentul recepționării, întrucât partea era obligată să își exercite drepturile procedurale cu bună-credință și diligență, conform art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Completul de judecată notează că cererea de repunere în termen nu a fost susținută cu probe concludente și pertinente, în sensul art. 116 Cod de procedură civilă, care să elucideze imposibilitatea reală de a depune apelul în termen, în 4 condițiile în care partea cunoștea data pronunțării și putea, printr-o conduită activă, să obțină informațiile necesare și să exercite calea de atac în termenul legal.

Prin urmare, în speță nu este aplicabilă regula contestării hotărârii din momentul recepționării, întrucât avocatul Ion Dorogoi cunoșteau despre desfășurarea procesului, a fost legal citat, a participat la ședințe și a formulat cereri procedurale. Instanța de apel a reținut întemeiat că nu au fost invocate motive justificate și nu au fost prezentate probe conforme art. 116 Cod de procedură civilă, iar apelantul nu a acționat cu bună-credință, contribuind prin pasivitate la producerea consecințelor negative, motiv pentru care respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului ca tardiv sunt conforme cu exigențele legii.

Din considerentele expuse și având în vedere că încheierea din 27 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocatul Ion Dorogoi, acționând în interesele SRL „B.Ț.EST & Co”, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,