2rc-36/26 — Încasarea datoriei

La 21 ianuarie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată „Euroelectric” a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Sharlly” cu privire la încasarea datoriei, a penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată repararea prejudiciului material.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă cererea de chemare în judecată (concretizată) depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Euroelectric” .

La 3 aprilie 2026, Societatea cu Răspundere Limitată „Sharlly”, reprezentată de avocatul Andrei Baș, a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând repunerea în termenul de atac și admiterea apelului cu casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 17 iunie 2026 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea Societății cu Răspundere Limitată „Sharlly”, reprezentată de avocatul Andrei Baș, cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 15 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, deoarece apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 26 iunie 2026, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Sharlly”, reprezentată de avocatul Andrei Baș a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 17 iunie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că în ședința de judecată din 15 decembrie 2025, când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, reprezentantul său nu a fost prezent, fiind antrenat concomitent într-o altă ședință de judecată la Judecătoria Cimișlia, motiv pentru care, anterior ședinței, a depus o cerere de amânare. 1 Dispozitivul hotărârii a fost expediat reprezentantului prin e-mail simplu, de la adresa ana.ciobanu@justice.md, mesajul fiind filtrat automat și redirecționat în secțiunea „Spam”, fără a ajunge efectiv la cunoștința acestuia. Drept urmare, a luat cunoștință de existența hotărârii abia la 3 aprilie 2026, în urma unui apel telefonic din partea instituției bancare, care i-a comunicat despre blocarea conturilor în cadrul executării silite, iar în aceeași zi a depus apelul, însoțit de cererea de repunere în termen și probele aferente. Totodată, a mai indicat asupra contradicțiilor din încheierea recurată referitoare la data depunerii apelului, fiind menționate atât 3 aprilie 2026, cât și 6 aprilie 2026.

A mai invocat încălcarea art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, afirmând că cererea de repunere în termen a fost examinată fără ședință de judecată și fără citarea părților. Potrivit recurentei/reprezentantului, art. 116 alin. (2) constituie norma specială aplicabilă repunerii în termen, iar art. 369 alin. (1¹), invocat de instanța de apel, guvernează restituirea cererii de apel. Astfel, examinarea cererii fără citarea părților ar fi lipsit recurenta de posibilitatea de a-și prezenta motivele și probele în condiții de contradictorialitate, cu vătămarea dreptului la apărare.

A specificat și despre aplicarea eronată a normelor privind comunicarea actelor de procedură, susținând că, potrivit art. 100 alin. (1¹) din Codul de procedură civilă, actele instanței se comunică avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, iar prezumția legală de comunicare este atașată transmiterii prin PIGD. Or, dispozitivul hotărârii a fost transmis printr-un e-mail simplu, astfel încât, în opinia recurentei, nu a existat o comunicare legală a acestuia. Subsidiar, recurenta a notat art. 22 alin. (3) din Codul civil, susținînd că filtrarea automată a mesajului în secțiunea „Spam” a împiedicat posibilitatea reală de accesare a notificării.

De asemenea, a explicat că instanța de apel a aplicat eronat jurisprudența CtEDO și a răsturnat sarcina comunicării, întrucât publicarea dispozitivului pe portalul instanțelor nu substituie comunicarea acestuia, iar partea sau avocatul nu au obligația de a monitoriza zilnic portalul instanțelor. Potrivit recurentei, cunoașterea existenței dosarului nu echivalează cu cunoașterea conținutului și a dispozitivului hotărârii.

La fel, a menționat despre aprecierea arbitrară a probelor referitoare la adresa electronică de comunicare. Notificarea anterioară din 23 septembrie 2025 și dispozitivul hotărârii din 15 decembrie 2025 au fost expediate de la adrese electronice individuale diferite, iar concluzia instanței de apel că acestea ar fi provenit de la aceeași adresă de serviciu „***@justice.md” nu ar fi susținută de probe. 2

A afirmat că instanța de apel nu a analizat condiția prevăzută de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și anume că a luat cunoștință de hotărâre la 3 aprilie 2026 și a depus apelul în aceeași zi, respectând astfel termenul de 30 de zile calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au determinat omiterea termenului.

În rezultat, a invocat restrângerea disproporționată a dreptului de acces la o instanță, garantat de art. 6 CEDO și art. 20 din Constituție, susținând că restituirea apelului pentru o întârziere cauzată de filtrarea automată a mesajului în secțiunea „Spam”, în condițiile în care a reacționat imediat după aflarea efectivă a hotărârii, constituie un formalism excesiv.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.” 3

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din considerentele ce urmează.

Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul hotărârii judecătorești, a fost pronunțat la 15 decembrie 2025, iar termenul de declarare a apelului este de 30 de zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, ultima zi a termenului de declarare a apelului fiind 14 ianuarie 2026, inclusiv.

La 3 aprilie 2026, contrar prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Societatea cu Răspundere Limitată „Sharlly”, reprezentată de avocatul Andrei Baș a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând repunerea în termenul de atac și admiterea apelului cu casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În vederea repunerii în termen, recurentul/reprezentantul a invocat lipsa comunicării efective a hotărârii, precum și faptul că a luat cunoștință despre aceasta abia la 3 aprilie 2026, prin intermediul instituției financiare, care i-a comunicat că au fost blocate conturile în temeiul măsurilor de executare silită.

Aceste susțineri nu justifică imposibilitatea de a formula apelul în termenul legal. Aici, se reține că dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost expediată în adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Andrei Baș, indicată pentru comunicare de către ultimul (f.d. 115).

Confirmarea expedierii documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poştei electronice, anexat la materialele cauzei. 4 Extrasul dat conține: datele de identificare a poştei electronice a expeditorului şi a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum şi atașamentul cu actul judecătoresc.

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

La caz, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie conchide că astfel de mențiuni de eroare tehnică, odată cu expedierea actului judecătoresc la adresa electronică a societății pârâte lipsesc. Iar, acțiunile instanței de fond privind expedierea copiei dispozitivului hotărârii din 15 decembrie 2025, se încadrează pe deplin în rigorile prevăzute la art. 100 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă.

Avocatul Andrei Baș în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Sharlly”, urma să manifeste o diligență și prudență adecvată raporturilor juridice la care participă pentru a depune cererea de apel în termenul legal, iar faptul că nu s-a procedat în acest mod constituie, prin prisma prevederilor art. 75 alin. (4) Cod de procedură civilă, culpa reprezentantului.

Prin urmare, Completul de judecată reține că instanța de apel a apreciat în mod corect că nu au fost invocate motive justificate și nici prezentate probe concludente, în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă, care să fundamenteze cererea de repunere în termen. Recurentul nu a făcut dovada că a acționat cu diligența și buna- credință impuse de lege, iar pasivitatea procesuală manifestată a condus la pierderea dreptului de a exercita apelul în termen.

Față de cele reținute, cererea de repunere în termen apare ca fiind neîntemeiată, nefiind susținută de motive temeinice și incontestabile, astfel cum impune regimul juridic al art. 116 din Codul de procedură civilă.

Părțile trebuie să poată să exercite dreptul de a formula un apel din momentul în care pot lua cunoștință, în mod efectiv, de hotărârile judecătorești. În caz contrar, instanțele ar putea reduce substanțial termenul de formulare a apelului sau chiar ar putea face imposibil orice apel prin întârzierea comunicării hotărârilor. Ca mijloc de comunicare între organul judiciar și părți, comunicarea aduce la cunoștina părților decizia instanței și motivele acesteia, permițându-le astfel să formuleze apel dacă 5 consideră oportun (cauza Vachik Karapetyan și alții c. Armeniei, nr. 15736/16, §88, 15 mai 2025).

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt declarative și neîntemeiate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,