2ra-550/25 — Încălcarea dreptului constituțional la muncă și repararea prejudiciului cauzat

La 20 septembrie 2023, Cornescu Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia”, cu privire la încălcarea dreptului constituțional la muncă și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că, la 21 august 2023, a depus cerere prin care a solicitat să fie angajat în câmpul muncii în cadrul Centrului de Creație Cimișlia, în funcția de profesor de coregrafie, conducător de cerc de dans, conform calificativului deținut, în temeiul studiilor superioare universitare de specialitate în domeniu, obținute și confirmate prin diplomele anexate.

Prin răspunsul nr. 101 din 5 septembrie 2023, I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” a refuzat admiterea cererii de angajare a reclamantului.

Astfel, Cornescu Ion a susținut că deține calificarea profesională necesară, experiența relevantă și actele în regulă, iar refuzul angajatorului, în opinia sa, contravine obligațiilor legale ce îi incumbă acestuia și întrunește elementele unei fapte susceptibile de sancționare în temeiul normelor aplicabile din legislația muncii a Republicii Moldova.

A reținut că, deși nu îi sunt clare temeiurile de fapt și de drept în baza cărora i-a fost refuzată angajarea în câmpul muncii, nu i s-a propus în scris un alt loc de muncă în cadrul unității, astfel cum prevede Codul muncii, pentru a putea accede la funcții permanente în condiții egale cu ceilalți salariați.

A menționat că carențele în comportamentul I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” au avut ca efect lezarea demnității profesionale a acestuia și indică un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor și ofensator pentru el.

A mai indicat că I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” nu avea motive să-i refuze angajarea, nu i-a fost propus un alt loc de muncă în cadrul aceleiași unități, fără acordul sindicatelor, iar funcția vizată a fost, în mod abuziv, oferită altei persoane fără studii în domeniu, ca urmare fiind constatată prezența unui tratament discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă, interzis în Republica Moldova sub orice formă.

Astfel, a solicitat admiterea acțiunii, declararea refuzului de angajare drept ilegal, abuziv și neîntemeiat, angajarea sa în funcția solicitată, cu toate drepturile prevăzute de Codul muncii, la locul de muncă – Centrul de Creație Cimișlia, achitarea de către I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” a salariului ratat din luna septembrie 2023 până la angajarea în câmpul muncii, încasarea de la pârât, în beneficiul său, a sumei de 6600 lei cu titlu de prejudiciu reputațional adus onoarei și demnității profesionale prin refuzul de angajare, precum și a sumei de 7200 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea de la I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” în beneficiul statului a taxei de stat și a cheltuielilor legate de judecarea cauzei, precum și compensarea sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că refuzul de angajare a fost formulat în formă scrisă, cu indicarea motivului obiectiv și anume, inexistența unui loc vacant, ceea ce îl califică drept un refuz întemeiat, permis de legislația muncii.

Totodată, instanța a reținut că între părți nu existau raporturi juridice de muncă la momentul examinării cererii, astfel încât angajatorului nu îi revenea obligația de a propune reclamantului un alt loc de muncă. În același timp, nu au fost administrate probe concludente care să demonstreze caracterul discriminatoriu al refuzului sau încălcarea demnității în muncă, afirmațiile reclamantului în acest sens rămânând nedovedite.

Astfel, în lipsa unor dovezi care să confirme existența unui refuz neîntemeiat de angajare sau a unei încălcări a drepturilor garantate de lege, instanța a apreciat că pretențiile privind obligarea la angajare, plata salariului pretins ratat și repararea prejudiciilor morale și reputaționale sunt neîntemeiate, fiind respinse.

În motivarea cererii de apel, reiterând motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, suplimentar a indicat că instanța de fond a ignorat lipsa înscrisurilor care să demonstreze temeinicia refuzului de angajare.

A menționat că instanța de fond, examinând superficial probele administrate și raportându-le în mod incorect, per ansamblu, la prevederile legale ce guvernează speța, nu a luat în considerare faptul că apelantul nu a primit argumente sau referințe concludente privind motivul refuzului de a fi angajat în câmpul muncii, iar în ședința de judecată nu au fost prezentate dovezi care să justifice privarea acestuia de dreptul garantat de Legea Supremă și de Codul muncii.

A mai invocat că instanța de fond, în mod eronat și arbitrar, s-a limitat la invocarea prevederilor legislației doar în partea ce permite refuzul angajării, fără a se expune asupra lipsei temeiurilor propriu-zise, de facto, care ar justifica refuzul de angajare, în absența unor înscrisuri sau probe administrate în acest sens.

A subliniat că hotărârea contestată a fost adoptată cu încălcări flagrante ale regulilor de apreciere a probelor, instanța de fond acționând în baza unei aprecieri subiective, neglijând probele decisive prezentate de partea reclamantă, precum și ignorând exigențele legii materiale, fapt ce a condus la pronunțarea unei soluții contradictorii și ilegale.

A reținut că instanța de fond, în hotărârea contestată, nu s-a expus asupra faptului că nu i s-a propus de către intimat, în scris, un alt loc de muncă în cadrul unității, astfel cum prevede Codul muncii, pentru a-i permite să accedă la funcții permanente în condiții egale cu ceilalți salariați.

A evidențiat că I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” a dispus, din oficiu, angajarea în funcția pretinsă de acesta, conducător de cerc de dans, a unei alte persoane, fără studii speciale, incompetentă și fără experiență în domeniul coregrafic, care deja deține mai multe funcții în aceeași instituție, pe parcursul mai multor ani, în postura de conducător de cercuri de pictură, în timp ce el, specialist cu diplome autentice, a fost refuzat.

A considerat că din conținutul materialelor cauzei rezultă existența unor încălcări flagrante admise de către instanța de fond, cu referire la circumstanța reținută că „funcția de conducător de cerc de dans modern este ocupată”.

Astfel, instanța, prin hotărârea sa, a interpretat în mod eronat calificările deținute de apelant, l-a subapreciat în mod arbitrar și a invocat în hotărâre o clauză ilegală, respectiv așa-numitul caz în care refuzul de angajare este întemeiat, fără a verifica existența unui asemenea caz, hotărârea fiind pasibilă de casare, întrucât probele administrate conduc la o concluzie contrară.

A mai invocat că hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 6 decembrie 2023 este ilegală și pasibilă anulării, întrucât instanța de fond s-a expus asupra fondului cauzei fără a verifica dacă au fost respectate toate cerințele impuse expres de Codul muncii și dacă lui Cornescu Ion i-au fost respectate drepturile sale, totodată neargumentând, în speță, care este acel caz concret în care refuzul de angajare este întemeiat.

Prin referința depusă la 12 aprilie 2024, I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” a solicitat respingerea cererii de apel, menținerea hotărârii primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele relevante, a stabilit corect circumstanțele de fapt și a aplicat în mod just normele de drept material și procedural incidente, concluzionând întemeiat asupra caracterului legal al refuzului de angajare.

În acest sens, instanța de apel a constatat că apelantul a solicitat angajarea într-o funcție care, la momentul adresării, era deja ocupată, iar inexistența unui post vacant constituie un temei obiectiv și suficient pentru refuzul angajării, nefiind interzis de legislația muncii, care sancționează exclusiv refuzul neîntemeiat.

Totodată, instanța de apel a reținut că refuzul angajatorului a fost formulat în formă scrisă, cu indicarea motivului concret, fiind respectate cerințele legale prevăzute de Codul muncii, iar apelantul nu a administrat probe pertinente și concludente care să demonstreze contrariul sau existența unui tratament discriminatoriu.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că deținerea calificărilor profesionale de către apelant nu generează, prin ea însăși, obligația angajatorului de a-l încadra în muncă în lipsa unui post vacant, iar admiterea unei asemenea pretenții ar aduce atingere drepturilor persoanei deja încadrate în funcția respectivă.

În același timp, instanța de apel a considerat neîntemeiate criticile privind nepropunerea unui alt loc de muncă, reținând că, în absența unor raporturi juridice de muncă între părți, angajatorul nu era ținut de o asemenea obligație.

În consecință, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat a concluzionat că argumentele invocate în apel nu sunt de natură să răstoarne constatările primei instanțe, reprezentând o simplă reiterare a poziției inițiale, neconfirmată prin probe noi sau relevante, motiv pentru care apelul a fost respins, cu menținerea hotărârii contestate ca fiind legală și întemeiată.

În esență, prin cererea de recurs, a invocat că în partea descriptivă a decizie, instanța de apel a indicat aplicarea de către instanța de fond a prevederilor Codului administrativ, fără a realiza însă o delimitare clară și riguroasă a cadrului normativ incident în speță.

În acest sens, a subliniat că potrivit normelor legale aplicabile, soluționarea cererilor de chemare în judecată în materia contenciosului administrativ este guvernată în mod prioritar de dispozițiile Codului administrativ nr. 116/2018, care se completează, în lipsa unor reglementări speciale, cu prevederile dreptului comun, respectiv Codul civil și Codul de procedură civilă.

Prin urmare, instanța era obligată să aplice în mod prioritar normele speciale ale contenciosului administrativ, inclusiv cele referitoare la sarcina probei și controlul legalității actului administrativ contestat.

A reținut că, potrivit art. 93 din Codul administrativ, sarcina probei incumbă, în principiu, autorității publice, în special în ceea ce privește legalitatea actului administrativ și temeinicia măsurilor dispuse.

Or, din analiza materialelor cauzei și a argumentelor invocate, rezultă că I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” nu a prezentat probe pertinente și concludente care să justifice refuzul de angajare, nu a depus înscrisuri care să reflecte temeiurile de fapt și de drept ale acestui refuz și nici nu a oferit explicații clare privind regulile, procedura și criteriile aplicate în cadrul unui eventual concurs de angajare, în termenul și condițiile prevăzute de lege.

Totodată, a subliniat că I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” nu a formulat obiecții motivate la pretențiile reclamantului, limitându-se la susțineri generale, fără a administra un probatoriu apt să răstoarne prezumția de nelegalitate a actului contestat, ceea ce, în contextul art. 93 din Codul administrativ, atrage consecințe negative în sarcina acestuia.

Cornescu Ion a invocat existența unui tratament discriminatoriu din partea autorității publice, susținând că aceasta nu a respectat obligația de transparență și publicitate a procedurilor de angajare și nu a asigurat condiții egale de acces la funcțiile publice sau la funcțiile din cadrul instituțiilor publice.

În acest context, a remarcat prevederile art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, potrivit căruia instanța de judecată, examinând o acțiune în contestare, este obligată să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ individual, precum și eventualele acte subsecvente, în cazul în care acestea sunt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale.

În același timp, a indicat faptul că actul administrativ contestat ar fi fost emis cu încălcarea procedurii legale și contrar prevederilor legii, fiind incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) și c) din Legea contenciosului administrativ, care prevăd nulitatea actelor administrative emise cu încălcarea competenței sau a procedurii legale, precum și a celor emise cu încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

În ceea ce privește prejudiciul, a reținut că atingerea adusă onoarei, demnității și reputației profesionale prin refuzul de angajare, apreciind prejudiciul moral la suma de 7200 lei, pe care îl atribuie acțiunilor și inacțiunilor pretins ilegale ale autorității publice, considerând că acestea au generat un impact negativ asupra imaginii și statutului său profesional.

În drept, a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă.

La 6 august 2025 Cornescu Ion a depus o altă cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Sud, sediul Comrat din 25 martie 2025, solicitând casarea acesteia și a hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 6 decembrie 2023, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată depuse de Cornescu Ion împotriva I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia”, cu privire la încălcarea dreptului constituțional la muncă și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea recursului, recurentul a invocat, în esență, că instanțele de fond și apel au aplicat eronat normele de drept material și procedural, au apreciat arbitrar probele și au ajuns la o soluție nelegală, prin care i-ar fi fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale garantate de Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, recurentul a solicitat Curții Supreme de Justiție să verifice din oficiu temeiurile de casare prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă, susținând că erorile instanțelor inferioare au determinat soluționarea greșită a cauzei și încălcarea drepturilor sale procesuale și materiale.

A mai invocat că instanțele nu au ținut cont de faptul că în cauză ar fi fost încălcat principiul egalității în drepturi și interdicția discriminării în domeniul muncii, fiind incidente dispozițiile art. 176 Cod penal și art. 54 Codul muncii, prin refuzul neîntemeiat de angajare în funcția de conducător de cerc de dans în cadrul I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia”.

De asemenea, recurentul a susținut că actele contestate contravin prevederilor constituționale privind dreptul la muncă și protecția socială, precum și dispozițiilor internaționale, inclusiv art. 6 și art. 14 CEDO, Protocolului nr. 12 la Convenție, Declarației Universale a Drepturilor Omului și Pactului Internațional privind drepturile economice, sociale și culturale.

A mai invocat că instanțele au ignorat obligația legală a I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” de a proba temeiurile refuzului de angajare, potrivit art. 93 Cod administrativ, sarcina probei revenind autorității publice, care nu ar fi prezentat probe concludente privind legalitatea refuzului de angajare și organizarea concursului.

A subliniat că instanțele nu au analizat corect caracterul pretins discriminator al refuzului de angajare și nu au constatat încălcarea dreptului la muncă, deși a fost invocat un prejudiciu moral în cuantum de 7200 lei, cauzat prin atingerea onoarei, demnității și reputației profesionale.

Totodată, a susținut că hotărârile instanțelor inferioare au fost adoptate cu încălcarea principiilor procesuale fundamentale ale contradictorialității și egalității armelor, consacrate de art. 26 Cod de procedură civilă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cauza „Dombo Beheer B.V. vs. Olanda”.

Atfel, a reținut că instanțele nu au asigurat examinarea completă a cauzei, inclusiv sub aspectul participării tuturor persoanelor interesate, ceea ce ar constitui temei de casare absolută în sensul art. 388 lit. d) Cod de procedură civilă, întrucât ar fi fost soluționate drepturile unor persoane neantrenate în proces.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, reținând motivele invocate în cererea de recurs prin prisma cadrului legal prevăzut la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul reține că recurentul Cornescu Ion a indicat formal temeiurile prevăzute la lit. a), b) și e), însă conținutul efectiv al argumentelor formulate nu confirmă existența unor chestiuni de drept susceptibile de a genera practică neunitară sau de a impune intervenția instanței de recurs în sensul uniformizării jurisprudenței, astfel cum prevăd lit. a) și b), acestea nefiind nici dezvoltate, nici argumentate prin raportare la jurisprudența Curții Supreme de Justiție sau la o problematică juridică divergentă.

Astfel, critica recurentului se bazează exclusiv asupra modului de apreciere a probelor și a circumstanțelor de fapt de către instanțele inferioare, precum și asupra concluziei acestora privind respingerea acțiunii, ceea ce denotă că recursul nu vizează o problemă de legalitate în sens strict, ci exprimă nemulțumirea față de soluția adoptată pe fondul cauzei.

Sub acest aspect, Completul de judecată reține că argumentele recurentului Cornescu Ion referitoare la pretinsa aplicare eronată a Codului administrativ și la pretinsa nerespectare a regulilor privind sarcina probei nu pot fi reținute ca fiind întemeiate în sensul art. 432 alin. (1) lit. a) și b) Codul de procedură civilă, întrucât acestea nu identifică o problemă de interpretare a normei de drept și nici o jurisprudență contrară sau neunitară, ci urmăresc, în esență, reexaminarea probelor administrate și substituirea aprecierii instanțelor de fond și apel.

În ceea ce privește invocarea art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Completul reține că acest temei presupune existența unei hotărâri arbitrare sau fundamentate pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, standard care implică o eroare gravă, evidentă și determinantă în raționamentul instanței de apel, iar nu simpla existență a unei interpretări diferite a probelor față de cea propusă de parte.

Or, din examinarea deciziei contestate rezultă că instanța de apel a analizat în mod coerent probatoriul administrat, a reținut existența unui motiv obiectiv al refuzului de angajare, și anume, lipsa postului vacant, și a argumentat lipsa dovezilor privind caracterul discriminator sau abuziv al conduitei angajatorului, concluziile fiind motivate și corelate cu normele aplicabile raportului juridic dedus judecății.

În aceste condiții, nu poate fi reținut caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al aprecierii probelor.

Completul subliniază că simpla dezacordare a recurentului cu modul de apreciere a probelor de către instanțele inferioare nu echivalează cu demonstrarea unei erori judiciare în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, recursul neputând fi transformat într-o cale de reexaminare a faptelor și a probatoriului.

Totodată, Colegiul civil constată că o parte substanțială a motivării recursului este fundamentată pe dispozițiile Codului administrativ, recurentul susținând aplicabilitatea acestui regim juridic și a sarcinii probei specifice autorităților publice.

Sub acest aspect, Completul reține că litigiul dedus judecății vizează un raport precontractual de muncă, respectiv refuzul de angajare într-o instituție publică, raport care nu se circumscrie controlului de legalitate al unui act administrativ individual în sensul strict al Codului administrativ, ci intră în sfera litigiilor de muncă și a protecției drepturilor în domeniul raporturilor de muncă, supuse regulilor de drept material și procesual civil.

Prin urmare, invocarea prioritară a normelor Codului administrativ nu este de natură să conducă, în sine, la concluzia erorii instanțelor inferioare, atât timp cât acestea au analizat cauza prin prisma naturii juridice reale a raportului litigios, respectiv a condițiilor de angajare și a pretinsului refuz neîntemeiat, cu aplicarea corespunzătoare a normelor din Codul muncii și a regulilor generale de probatoriu din procedura civilă.

În acest context, susținerea recurentului privind inversarea sarcinii probei nu poate fi reținută ca temei de casare, întrucât instanțele inferioare justificat au constatat, că I.P. „Centrul Raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” a indicat existența unui post ocupat, iar recurentul nu a făcut dovada caracterului discriminator sau abuziv al refuzului, concluzie ce se încadrează în marja de apreciere a probelor conferită instanțelor de fond și apel.

De asemenea, instanța de recurs reține că argumentele privind pretinsa încălcare a principiului egalității, a nediscriminării și a dreptului la muncă, inclusiv prin raportare la normele constituționale și internaționale invocate, au fost analizate implicit de instanța de apel, care a constatat lipsa elementelor probatorii care să confirme tratamentul diferențiat sau discriminatoriu, iar recurentul nu a prezentat elemente noi apte să răstoarne aceste constatări.

În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa neparticipare a unor persoane în proces, completul reține că aceasta este formulată abstract, fără indicarea concretă a persoanelor ale căror drepturi ar fi fost soluționate în absența lor și fără demonstrarea incidenței efective a art. 388 lit. d) Cod de procedură civilă, motiv pentru care nu poate fi reținută ca temei de casare.

În consecință, analizând în ansamblu argumentele recurentului, completul constată că acestea nu ridică o problemă de drept aptă de încadrare în art. 432 alin. (1) lit. a) sau b), Cod de procedură civilă nu demonstrează existența unei hotărâri arbitrare în sensul lit. e), ci reprezintă, în esență, o reiterare a criticilor formulate în apel și o exprimare a nemulțumirii față de soluția instanțelor inferioare.

În aceste condiții, Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de Cornescu Ion, reprezentat de avocatul Corjan Angela este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici substanțiale deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Cornescu Ion, reprezentat de avocatul Corjan Angela. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Oxana Parfeni Judecători /semnătură/ Gheorghe Stratulat /semnătură/ Ion Munteanu Judecător Ion Munteanu