2ra-183/26 — Contestarea refuzului de angajare angajarea în funcția solicitată încasarea salariului ratat până la angajare

La 13 septembrie 2024, Cornescu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice „Centrul raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia”, solicitând declararea ilegală a refuzului de angajare, obligarea pârâtei să-l angajeze în funcția solicitată, achitarea salariului începând cu luna septembrie 2024 până la angajare, încasarea prejudiciului reputațional de 6 600 de lei, a prejudiciului moral de 7 200 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată și de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei.

În motivarea acțiunii, a susținut că, la 30 iulie 2024, a solicitat angajarea în funcția de profesor de coregrafie/conducător al cercului de dans, invocând studiile superioare de specialitate și calificarea deținută.

Prin răspunsul recepționat la 29 august 2024, instituția pârâtă a refuzat angajarea sa.

A considerat refuzul formal și neîntemeiat, susținând că nu i-au fost explicate motivele pentru care nu i-a fost oferit postul solicitat sau un alt loc de muncă vacant corespunzător calificării sale.

Totodată, a invocat că în funcția solicitată a fost angajată o altă persoană care, în opinia sa, nu deținea studiile și experiența necesare.

De asemenea, a menționat că un refuz similar i-a fost comunicat la 6 septembrie 2023, în urma cererii de angajare din 31 august 2023, apreciind conduita pârâtei drept discriminatorie și de natură să-i lezeze demnitatea profesională, onoarea și integritatea morală.

A susținut că, anterior sesizării instanței, a încercat soluționarea extrajudiciară a litigiului, în temeiul art. 358 din Codul muncii, însă părțile nu au ajuns la o înțelegere.

A mai invocat că acțiunea a fost depusă în termenul prevăzut de art. 355 din Codul muncii, calculat de la 29 august 2024, data recepționării refuzului de angajare.

La 11 octombrie 2024, în urma încheierii Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 8 octombrie 2024, Cornescu Ion și-a modificat pretențiile, solicitând declararea ilegală și neîntemeiată a refuzului de angajare, obligarea pârâtei să-l angajeze în funcția solicitată, achitarea salariului ratat din septembrie 2024 până la angajare, încasarea prejudiciului moral de 7 200 de lei, a cheltuielilor de judecată de 166 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică de 5 000 de lei.

Totodată, s-a încasat de la Cornescu Ion în beneficiul Instituției Publice „Centrul raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia”, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.

În motivarea apelului, Cornescu Ion a invocat că prima instanță nu a elucidat pe deplin circumstanțele relevante cauzei, iar hotărârea contestată nu este suficient motivată, fiind întemeiată preponderent pe expunerea circumstanțelor și reproducerea normelor legale, fără o apreciere corespunzătoare a probelor administrate.

A susținut că Instituția Publică „Centrul raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” nu a demonstrat prin probe că funcția pentru care a solicitat angajarea era ocupată, această împrejurare fiind invocată doar declarativ și nefiind stabilită cu certitudine de prima instanță.

De asemenea, a afirmat că deține studiile și calificarea necesare pentru activitatea în domeniul coregrafiei, iar refuzul angajării sale este nejustificat și contrar dreptului la muncă.

În acest sens, a invocat că activitatea coregrafică cuprinde mai multe stiluri și genuri de dans, iar instituția putea organiza mai multe cercuri de profil, aspecte care, nu au fost examinate corespunzător.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că refuzul angajării lui Cornescu Ion a fost justificat de lipsa unei funcții vacante de conducător al cercului de dans, funcția respectivă fiind ocupată din 1 septembrie 2022.

În acest sens, instanța de apel s-a raportat inclusiv la nota informativă a instituției și la statele de personal pentru anul de studii 2024 - 2025, din care rezulta că instituția nu dispunea de o altă funcție vacantă de conducător al cercului de dans.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului potrivit căruia angajatorul urma să-i ofere o altă funcție corespunzătoare calificării sale, reținând că, prin cererea din 30 iulie 2024, acesta a solicitat angajarea în funcția de conducător al cercului de dans, fără a exprima opțiunea pentru o altă funcție din cadrul instituției.

De asemenea, a apreciat că simplul dezacord al apelantului cu răspunsul angajatorului nu este suficient pentru a constata caracterul ilegal ori discriminatoriu al refuzului de angajare.

Instanța de apel a mai constatat că nu era necesară atragerea în proces a persoanei care ocupa funcția pretinsă de Cornescu Ion, întrucât soluționarea litigiului nu afecta drepturile acesteia, obiectul cauzei vizând legalitatea refuzului de angajare determinat de lipsa unui post vacant.

În consecință, odată constatată netemeinicia pretenției principale privind contestarea refuzului de angajare, instanța a considerat neîntemeiate și pretențiile subsecvente privind obligarea la angajare, plata salariului ratat, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În esență, prin cererea de recurs, a invocat că instanțele inferioare au soluționat eronat cauza, prin aplicarea necorespunzătoare a normelor de drept material și procedural și prin aprecierea arbitrară a probelor administrate.

A susținut că refuzul de angajare a fost neîntemeiat și discriminatoriu, în condițiile în care deține studii superioare de specialitate și o experiență profesională de aproximativ 30 de ani în domeniul coregrafiei, iar funcția solicitată nu a fost desființată, ci este ocupată de o altă persoană.

Astfel, instanțele nu au verificat în mod corespunzător calificarea profesională a persoanei angajate și nici motivele pentru care aceasta a fost preferată în raport cu recurentul.

Totodată, a pretins că Instituția Publică „Centrul raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” nu a prezentat probe suficiente care să justifice obiectiv refuzul angajării, iar instanțele au aplicat eronat regulile privind sarcina probațiunii.

Recurentul a invocat încălcarea dreptului la muncă, a principiului egalității de tratament și a interdicției discriminării, precum și a dreptului la un proces echitabil, susținând că argumentele și probele prezentate în susținerea acțiunii nu au primit o apreciere corespunzătoare.

De asemenea, a criticat neatragerea în proces a persoanei care ocupă funcția solicitată, considerând că eventuala admitere a acțiunii ar putea afecta raportul de muncă al acesteia și, implicit, drepturile sale.

Din această perspectivă, a susținut că instanțele au soluționat cauza cu încălcarea principiilor contradictorialității și egalității procesuale, precum și a normelor referitoare la soluționarea drepturilor persoanelor neantrenate în proces.

La 11 august 2026, Cornescu Ion a depus o notă cu argumente suplimentare, susținând că instanțele inferioare au apreciat arbitrar și vădit nerezonabil probele administrate, fără a examina în mod corespunzător legalitatea refuzului de angajare și argumentele referitoare la calificarea sa profesională în raport cu cea a persoanei angajate în funcția solicitată.

A susținut că a fost aplicată eronat sarcina probațiunii, întrucât Instituția Publică „Centrul raional de Creație a Copiilor și Adolescenților Cimișlia” urma să demonstreze existența unor motive obiective pentru refuzul angajării, precum și lipsa unui tratament discriminatoriu.

Totodată, a subliniat că neatragerea în proces a persoanei care ocupă funcția solicitată constituie o încălcare procedurală esențială, deoarece eventuala admitere a acțiunii ar putea afecta drepturile acesteia.

Recurentul a mai invocat că angajarea unei persoane pretins lipsite de calificarea profesională corespunzătoare, în detrimentul său, deși deține studii universitare de specialitate și experiență în domeniul coregrafiei, denotă discriminare și favoritism, fiind încălcate principiile egalității, meritocrației și dreptul la muncă.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, examinând motivele invocate în cererea de recurs prin prisma art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată reține că recurentul Cornescu Ion a făcut trimitere la temeiurile prevăzute la lit. a), b) și e), susținând, aplicarea eronată a normelor de drept, aprecierea arbitrară a probelor, caracterul discriminatoriu al refuzului de angajare și neatragerea în proces a persoanei care ocupă funcția solicitată.

Totuși, argumentele formulate nu relevă existența unor chestiuni de drept susceptibile să genereze practică neunitară ori care să necesite intervenția instanței de recurs pentru uniformizarea jurisprudenței, în sensul art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă.

Astfel, recurentul nu identifică o interpretare divergentă a unei norme de drept și nici o practică neunitară a instanțelor, ci contestă, în esență, modul în care instanțele inferioare au stabilit circumstanțele cauzei și au apreciat probele referitoare la existența postului vacant, justificarea refuzului de angajare, calificarea sa profesională și pretinsul tratament discriminatoriu.

Prin urmare, alegațiile invocate cu referire la aplicarea Codului administrativ și la sarcina probei nu justifică incidența art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă.

Prin acestea, recurentul urmărește, în realitate, reconsiderarea concluziilor instanțelor inferioare cu privire la legalitatea refuzului de angajare și la suficiența probelor prezentate de intimat, fără a individualiza o problemă de drept care ar necesita clarificarea sau uniformizarea practicii judiciare.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată reține că aprecierea arbitrară sau vădit nerezonabilă a probelor presupune existența unei deficiențe evidente și determinante în raționamentul instanței, iar nu simplul fapt că partea propune o interpretare diferită a materialului probator.

Or, instanța de apel a examinat circumstanțele care au determinat refuzul angajării și a constatat că funcția de conducător al cercului de dans solicitată de Cornescu Ion era ocupată din 1 septembrie 2022, iar potrivit statelor de personal pentru anul de studii 2024 - 2025, instituția nu dispunea de o altă funcție vacantă corespunzătoare.

De asemenea, instanța a reținut că, prin cererea din 30 iulie 2024, Cornescu Ion a solicitat angajarea în funcția de conducător al cercului de dans, fără a indica opțiunea pentru o altă funcție din cadrul instituției.

În același context, instanța de apel a examinat susținerile privind caracterul discriminatoriu al refuzului și a concluzionat că simplul dezacord al reclamantului cu răspunsul angajatorului nu demonstrează existența discriminării, în condițiile în care motivul refuzului a constat în lipsa unui post vacant.

Prin urmare, concluziile instanței de apel nu relevă o apreciere arbitrară sau vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată reține că susținerile recurentului privind studiile superioare de specialitate, experiența profesională și pretinsa calificare inferioară a persoanei care ocupă funcția solicitată nu infirmă constatarea determinantă a instanței de apel privind inexistența unui post vacant.

În acest sens, recurentul tinde să obțină o nouă apreciere comparativă a calificărilor profesionale și a oportunității angajării sale, aspecte care, în circumstanțele stabilite de instanțele inferioare, nu demonstrează prin ele însele caracterul arbitrar al deciziei recurate.

Completul de judecată subliniază că dezacordul recurentului cu aprecierea probelor și cu concluziile instanțelor inferioare nu echivalează cu demonstrarea unei erori judiciare în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, recursul neputând constitui o cale pentru o nouă examinare a circumstanțelor de fapt și o substituire a aprecierii probelor realizate de instanțele de fond.

Totodată, o parte a motivelor de recurs este întemeiată pe dispozițiile Codului administrativ, recurentul susținând că instituției publice îi revenea sarcina de a demonstra legalitatea refuzului de angajare și motivele obiective care au determinat adoptarea acestuia.

Sub acest aspect, Completul reține că obiectul litigiului îl constituie refuzul încheierii unui raport individual de muncă și pretențiile subsecvente acestuia, iar împrejurarea că angajatorul este o instituție publică nu transformă, prin ea însăși, raportul litigios într-un raport administrativ.

Prin urmare, cauza este guvernată de normele aplicabile raporturilor de muncă și de regulile procedurii civile, iar trimiterea recurentului la dispozițiile Codului administrativ nu demonstrează aplicarea eronată a dreptului de către instanțele inferioare.

La fel, nici susținerea privind inversarea sarcinii probei nu poate fi reținută. Instanța de apel a constatat, în baza înscrisurilor administrate, inclusiv a răspunsului din 29 august 2024, a notei informative și a statelor de personal pentru anul 2024 - 2025, că funcția solicitată era ocupată și că instituția nu dispunea de o altă funcție vacantă de conducător al cercului de dans.

În ceea ce privește pretinsa discriminare, Completul observă că recurentul își întemeiază critica, pe calificarea și experiența sa profesională, raportate la cele ale persoanei deja angajate.

Totuși, aceste împrejurări nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a demonstra că refuzul angajării a avut la bază un criteriu discriminatoriu, în condițiile în care instanța de apel a stabilit că motivul refuzului a fost inexistența unei funcții vacante.

Referitor la argumentul privind neatragerea în proces a persoanei care ocupă funcția solicitată, Completul reține că această critică a fost examinată expres de instanța de apel, care a constatat că soluționarea acțiunii formulate de Cornescu Ion nu afectează drepturile și obligațiile rezultate din raportul de muncă al persoanei respective, obiectul litigiului fiind legalitatea refuzului angajării reclamantului, determinat de lipsa unui post vacant.

În aceste condiții, simplul fapt că Cornescu Ion pretinde angajarea într-o funcție ocupată nu demonstrează că, prin hotărârile pronunțate, instanțele au soluționat drepturile sau obligațiile persoanei neantrenate în proces, în sensul art. 388 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

Astfel, invocarea dreptului la muncă, a principiului egalității, a interdicției discriminării și a dreptului la un proces echitabil, inclusiv prin raportare la Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este suficientă pentru admiterea recursului în lipsa demonstrării modului concret în care raționamentul instanței de apel ar fi incompatibil cu aceste garanții.

Or, argumentele recurentului reproduc, în esență, poziția susținută în fața instanțelor inferioare și exprimă dezacordul cu soluția adoptată.

În consecință, Completul de judecată constată că motivele invocate nu relevă existența unei probleme de drept care să se încadreze în art. 432 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul de procedură civilă și nici nu demonstrează caracterul arbitrar ori aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, în sensul lit. e) al aceleiași norme, ci tind la reexaminarea circumstanțelor de fapt și a probatoriului deja apreciat de instanțele inferioare.

În aceste condiții, Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de Cornescu Ion este vădit neîntemeiat și, prin urmare, inadmisibil, criticile formulate nefiind de natură să justifice intervenția instanței de recurs asupra deciziei contestate.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Cornescu Ion. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor /semnătură/ Ion Munteanu Judecător Ion Munteanu