2ra-172/26 — Încasarea pensiei neachitate pentru întreținerea copilului minor încasarea pensiei pentru întreținerea copilului major inapt de muncă

La 23 octombrie 2024, avocatul Berezovschi Vladislav, în interesele Svetlanei Spatari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Spatari Serghei cu privire la încasarea pensiei neachitate pentru întreținerea copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului major inapt de muncă și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 27 iulie 2021, căsătoria părților a fost desfăcută, domiciliul copiilor comuni XXX XXX, născută la XXX XXX, și XXX XXX, născut la XXX XXX, a fost stabilit cu mama, iar Spatari Serghei a fost obligat să achite câte 1 150 lei lunar pentru întreținerea fiecărui copil, începând cu 24 mai 2021 și până la atingerea majoratului.

A reținut că titlul executoriu nr. 2-532/21 din 27 iulie 2021 a fost ridicat de reclamantă, însă nu a fost prezentat spre executare silită, întrucât pârâtul și-ar fi asumat achitarea benevolă a pensiei.

Reclamanta a solicitat o restanță totală de 54 050 lei pentru perioada 24 mai 2021– 24 mai 2024, precum și pensie în mărime de 1/4 din salariul și alte venituri ale pârâtului pentru întreținerea fiicei majore XXX XXX, studentă, până la 30 iunie 2027.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că hotărârea din 27 iulie 2021 este executorie și că titlul executoriu emis în baza acesteia nu a fost prezentat executorului judecătoresc, însă a apreciat că pensia de întreținere nu a fost achitată din culpa pârâtului.

Aplicând art. 104 din Codul familiei, instanța a determinat restanța datorată pentru perioada solicitată.

Totodată, instanța nu a reținut declarația notarială a fiicei XXX XXX privind transmiterea banilor de către tată, considerând că, potrivit titlului executoriu, plățile urmau a fi efectuate în beneficiul Svetlanei Spatari.

La fel, capătul de cerere privind încasarea pensiei pentru copilul major a fost respinsă, deoarece XXX XXX dobândise capacitate deplină de exercițiu și era în drept să se adreseze personal în instanță, iar continuarea studiilor după majorat nu echivalează, prin ea însăși, cu incapacitatea de muncă.

În motivarea apelului, a susținut, în esență, că procesul urma a fi încetat în partea pensiei stabilite prin hotărârea din 27 iulie 2021, că XXX XXX, fiind majoră, trebuia să-și valorifice personal drepturile, că declarația sa notarială confirmă achitarea benevolă a pensiei, iar titlul executoriu nu a fost prezentat spre executare în termen.

Totodată, a invocat că studiile fiicei majore nu constituie incapacitate de muncă și că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.

Totodată, a încasat de la Spatari Svetlana în beneficiul lui Spatari Serghei 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prima instanță. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta deține un titlu executoriu valabil privind plata pensiei de întreținere, iar art. 104 din Codul familiei reglementează recuperarea pensiei pentru perioada anterioară în baza contractului privind plata pensiei de întreținere sau a titlului executoriu.

Curtea de Apel a concluzionat că determinarea cuantumului restanței revine executorului judecătoresc în cadrul procedurii de executare, astfel încât nu există un litigiu distinct care să fie soluționat separat în procedură civilă.

Instanța a menținut soluția de respingere a pretenției privind pensia pentru copilul major, reținând că o asemenea acțiune urmează a fi înaintată de copilul major, iar nu de unul dintre părinți.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă.

A susținut că instanța de apel a interpretat legea contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și a pronunțat o decizie arbitrară.

În esență, a contestat concluzia potrivit căreia determinarea restanței la pensia de întreținere revine executorului judecătoresc, argumentând că titlul executoriu nu a fost prezentat spre executare și nu exista o procedură de executare pornită, astfel încât executorul judecătoresc nu ar fi competent să determine și să încaseze restanța.

A făcut trimitere la art. 114 din Codul de executare și art. 104 din Codul familiei și a susținut că instanța de judecată era competentă să soluționeze cererea. De asemenea, a pretins că decizia contestată nu este suficient motivată și este contrară circumstanțelor cauzei.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din actele dosarului rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la 22 ianuarie 2026 (f.d. 145), însă confirmarea recepționării acesteia de către Spatari Svetlana nu se regăsește la dosar.

În aceste condiții, având în vedere că recursul a fost declarat la 2 martie 2026, Completul de judecată constată că acesta a fost depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând, pe de o parte, că interpretarea legii din decizia contestată ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar, pe de altă parte, că decizia ar fi arbitrară și s-ar baza în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată reține că simpla indicare formală a acestuia nu este suficientă. Recurentului îi revine sarcina de a identifica jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție de la care instanța de apel s-ar fi îndepărtat și de a demonstra contradicția dintre interpretarea normei de drept din hotărârea contestată și soluția de principiu desprinsă din acea jurisprudență.

În speță, recurenta nu indică nicio hotărâre concretă a Curții Supreme de Justiție și nu evidențiază existența unei practici uniforme în sensul juridic pretins prin recurs.

În consecință, critica întemeiată pe art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă se rezumă la dezacordul recurentei cu interpretarea dată de instanța de apel normelor privind mecanismul de recuperare a restanței la pensia de întreținere, fără a demonstra existența unei contradicții cu jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție.

În ceea ce privește art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată reiterează că o hotărâre poate fi calificată drept arbitrară atunci când concluziile instanței sunt lipsite de o bază factuală ori juridică rezonabilă sau când raționamentul judiciar nu realizează o conexiune logică între situația de fapt, normele aplicabile și soluția adoptată. Simplul fapt că partea propune o altă interpretare a legii ori a materialelor cauzei nu este suficient pentru a demonstra caracterul arbitrar al hotărârii.

În speță, instanța de apel a pornit de la circumstanța necontestată că, prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 27 iulie 2021, a fost deja stabilită obligația lui Spatari Serghei de a achita pensie de întreținere pentru copiii minori și că, în baza acestei hotărâri, a fost emis titlul executoriu nr. 2-532/21, aflat în posesia Svetlanei Spatari.

Prin urmare, dreptul la încasarea plăților periodice nu urma a fi constatat din nou pe calea unei acțiuni separate, ci valorificat prin mecanismul de executare a titlului existent.

Colegiul reține că, argumentul recurentei potrivit căruia executorul judecătoresc nu ar avea competență deoarece titlul executoriu nu a fost prezentat spre executare nu este de natură să răstoarne raționamentul instanței de apel.

Or, omiterea creditorului de a prezenta titlul executoriu spre executare nu transferă instanței de judecată atribuția de a determina, într-un proces civil distinct, restanța rezultată din neexecutarea unor plăți periodice deja stabilite printr-un titlu executoriu.

Dimpotrivă, existența titlului constituie premisa valorificării procedurii execuționale, iar determinarea restanței este o operațiune subsecventă executării obligației stabilite prin hotărârea definitivă.

Totodată, art. 104 din Codul familiei, invocat de însăși recurenta, reglementează încasarea pensiei de întreținere pentru perioada anterioară în baza contractului privind plata pensiei de întreținere sau a titlului executoriu.

În aceste condiții, instanța de apel a oferit un răspuns pertinent asupra raportului dintre titlul executoriu existent și modalitatea de recuperare a plăților pretins neachitate, concluzionând că această chestiune trebuie soluționată în cadrul procedurii de executare.

Nici susținerea privind lipsa unei motivări echitabile și clare nu poate fi reținută. Decizia contestată expune circumstanțele relevante, identifică existența titlului executoriu, analizează normele aplicabile și explică de ce pretenția privind stabilirea și încasarea separată a restanței nu urmează a fi examinată în procedură civilă. Faptul că recurenta nu este de acord cu această concluzie juridică nu echivalează cu lipsa motivării și nici cu caracterul arbitrar al deciziei.

De altfel, critica formulată sub aspectul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu individualizează probe decisive care ar fi fost ignorate, denaturate ori apreciate într-o manieră vădit nerezonabilă de instanța de apel. Disputa ridicată în recurs privește, în principal, interpretarea normelor referitoare la modalitatea de recuperare a restanței și competența executorului judecătoresc, iar nu o eroare determinantă în aprecierea probelor.

Prin urmare, motivele invocate în recurs nu demonstrează nici existența unei interpretări a legii contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, în sensul art. 432 alin. (1) lit. a), nici caracterul arbitrar al deciziei ori o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Astfel, criticile recurentei exprimă, în esență, dezacordul cu soluția juridică adoptată de instanța de apel și nu justifică intervenția instanței de recurs.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Spatari Svetlana este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Spatari Svetlana. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Diana Stănilă Judecători /semnătură/ Elena Croitor Ion Munteanu /semnătură/ Ion Munteanu