2ra-516/24 — Anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare restabilirea în funcție încasarea salariului pentru perioada absenței de la serviciu încasarea prejudiciului moral

La 25 martie 2021, Croitoru Ianis a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” (în continuare I.P. „Agenția Servicii Publice”), privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 20sc din 24 februarie 2021, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare șefului SÎT și CCA orașul Ungheni, Croitoru Ianis – mustrare; încetarea procedurii disciplinare în privința lui Croitoru Ianis; încasarea sumei de 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că, la 24 februarie 2021, a fost emis Ordinul nr. 20sc cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare șefului Secției înmatriculare a transportului și calificare a conducătorilor auto orașul Ungheni, Ianis Croitoru, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare „mustrare”, pentru nepenalizarea cu 16 puncte a candidatei Natalia Secrieru în cadrul susținerii examenului la proba practică, în vederea obținerii permisului de conducere, precum și pentru utilizarea telefonului mobil pe parcursul desfășurării probei practice a examenului.

Reclamantul a specificat că, potrivit ordinului contestat, în cadrul anchetei de serviciu inițiate în baza notei de serviciu nr. 08/55 din 5 februarie 2021 a Direcției securitate, s-a stabilit că, la 23 octombrie 2020, Secrieru Natalia a fost examinată la proba practică, subproba traseu, categoria B, cu autoturismul special Dacia Logan n/î XXX XXX, de către șeful SÎT și CCA orașul Ungheni, Croitoru Ianis. Ultimul i-a aplicat candidatei 12 puncte de penalizare, aceasta obținând în final calificativul „Admis”.

A notat că, în urma examinării chestionarului nr. 86014048 din 28 noiembrie 2020 și a vizualizării înregistrărilor audio-video din timpul procesului de examinare la proba practică, Comisia de contestare a DÎMT și CCA, prin procesul-verbal nr. 5 din 23 decembrie 2020, a stabilit că examinatorul Croitoru Ianis, pentru neîndeplinirea corectă de către candidata Secrieru Natalia a exercițiului prevăzut în Chestionarul pentru proba practică a 1 examenului de obținere a dreptului de a conduce vehicule – „neacordarea priorității vehiculelor”, urma să aplice 16 puncte de penalizare.

În total, în urma vizualizării înregistrărilor audio-video ale procesului de examinare a candidatei, Comisia a constatat necesitatea aplicării a 19 puncte de penalizare pentru greșelile comise la proba practică, în condiții de traseu, ceea ce, potrivit concluziei Comisiei, constituie un punctaj peste limita necesară pentru susținerea probei practice a examenului de obținere a dreptului de a conduce vehicule din categoria B și, prin urmare, candidatei urma să-i fie aplicat calificativul „Respins”.

Totodată, a menționat că, potrivit înregistrărilor audio-video, Comisia a constatat că examinatorul Croitoru Ianis, pe parcursul desfășurării procesului de examinare a candidatei Secrieru Natalia, a utilizat telefonul mobil, fapt interzis prin Dispoziția Agenției Servicii Publice nr. D-58 din 6 iulie 2018, cu privire la modul de utilizare în procedura de examinare a Complexului informațional „Sistemul de monitorizare video a procesului tehnologic de examinare în vederea obținerii permisului de conducere”.

A afirmat că Comisia de contestare a conchis că, prin acțiunile sale, în calitate de șef al SÎT și CCA or. Ungheni, a încălcat prevederile: pct. 39 lit. g) din Instrucțiunea privind desfășurarea examenului și condițiile de obținere a permisului de conducere, aprobată prin Ordinul ASP nr. 240 din 14 decembrie 2017; pct. 41 din Instrucțiunea privind desfășurarea examenului și condițiile de obținere a permisului de conducere, aprobată prin Ordinul ASP nr. 240 din 14 decembrie 2017; pct. 3 al Dispoziției I.P. „Agenția Servicii Publice” nr. D-58 din 06 iulie 2018; pct. 1.2 din Fișa de post a șefului secției, potrivit căreia, în activitatea sa, șeful subdiviziunii se conduce de legislația Republicii Moldova în vigoare, ordinele și dispozițiile directorului Agenției, Regulamentul DÎMT și CCA, Regulamentul subdiviziunii și prezenta fișă de post.

A relevat că consideră Ordinul nr. 20sc din 24 februarie 2021 ilegal și abuziv, ca fiind emis cu încălcarea gravă a legislației și, în consecință, pasibil de anulare.

A subliniat că, în situația în care nu a existat o cerere de contestare din partea candidatei Secrieru Natalia, atribuția de a examina și de a constata pretinsele încălcări admise de reclamant în procesul de examinare a candidaților nu face parte din competența Comisiei de contestare.

De asemenea, semnarea procesului-verbal nr. 5 din 23 decembrie 2020 de către alte persoane decât cele stabilite în componența Comisiei de examinare a contestărilor conduce, în opinia sa, la concluzia că, în cadrul procedurii de examinare a încălcărilor, a fost încălcat principiul legalității.

Cu referire la încălcările admise în cadrul anchetei de serviciu, reclamantul a subliniat că ancheta de serviciu s-a desfășurat în vederea 2 verificării respectării procedurii de examinare a candidatei Secrieru Natalia în cadrul susținerii examenului la proba practică pentru obținerea permisului de conducere.

În acest sens, a considerat relevantă prevederea pct. 2.4 al Instrucțiunii privind examinarea încălcărilor admise în procesul de examinare pentru obținerea permisului de conducere, aprobată prin Ordinul ASP nr. 153 din 21 martie 2019, care stabilește că Comisia se va expune doar asupra încălcărilor ce țin de procedura și condițiile desfășurării examenului de obținere a dreptului de a conduce vehicule. Alte încălcări vor fi examinate de subdiviziunile abilitate, conform procedurii.

La 30 mai 2021, Croitoru Ianis a depus cerere de chemare în judecată împotriva I.P. „Agenția Servicii Publice” privind anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 23sc din 3 martie 2021, cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare șefului SÎT și CCA orașul Ungheni, Croitoru Ianis – concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 3 martie 2021, a fost emis Ordinul nr. 23sc cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare șefului Secției înmatriculare a transportului și calificare a conducătorilor auto orașul Ungheni din cadrul DÎMT și CCA, Croitoru Ianis, prin care s-a dispus concedierea ultimului în baza prevederilor art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.

Potrivit ordinului contestat, ancheta de serviciu în privința reclamantului a fost inițiată în temeiul notei de serviciu nr. 08/89 din 11 februarie 2021 a Direcției securitate, prin care au fost aduse la cunoștință rezultatele examinării Procesului-verbal nr. 2 din 23 decembrie 2020.

Astfel, a precizat că Comisia a examinat actele care au servit drept temei pentru documentarea cu permis de conducere și înregistrările audio/video ale procesului de susținere a probei practice, subproba traseu, a examenului de obținere a dreptului de a conduce vehicule din categoria „B” de către candidatul Ținevschi Ion, desfășurat la 3 octombrie 2020.

În urma examinării, Comisia a constatat că candidatul Ținevschi Ion a fost examinat de către șeful SÎT și CCA orașul Ungheni, Croitoru Ianis, în calitate de examinator, în baza Ordinului nr. 508 din 30 septembrie 2020 și, totodată, a constatat că, în timpul examinării candidatului, la ora 10:20:47, examinatorul Croitoru Ianis a purtat convorbiri telefonice.

Comisia a conchis asupra încălcării pct. 39 lit. g) al Instrucțiunii privind desfășurarea examenului și condițiile de obținere a permisului de conducere, aprobată prin Ordinul ASP nr. 240 din 14 decembrie 2017; pct. 3 din Dispoziția ASP nr. D-58 din 06 iulie 2018; pct. 2.2 lit. a) din Regulamentul intern al 3 Agenției Servicii Publice, aprobat prin Ordinul nr. 111 din 12 octombrie 2017; pct. 1.2 al Fișei de post a șefului secției; pct. 2.6 al Fișei de post a șefului secției.

Totodată, Comisia a făcut mențiune despre faptul că, anterior, la 24 februarie 2021, prin Ordinul nr. 20sc, reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară – mustrare, pentru nepenalizarea cu 16 puncte a candidatei Secrieru Natalia în cadrul susținerii examenului la proba practică, în vederea obținerii permisului de conducere, precum și pentru utilizarea telefonului mobil pe parcursul desfășurării probei practice a examenului.

Reclamantul, nefiind de acord cu ordinul, a expediat în adresa pârâtei cererea prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului contestat, restabilirea în funcție și repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei.

La 7 aprilie 2021, Agenția Servicii Publice a emis comunicatul nr. 01/C- 200/21, prin care a informat că pretenția cu privire la anularea Ordinului nr. 23sc din 03 martie 2021 a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și subiectivă.

A reținut că, sancțiunea disciplinară sub forma concedierii a fost aplicată în mod arbitrar și abuziv, contrar prevederilor Codului muncii, or, reclamantul, fiind sancționat la 24 februarie 2021, prin Ordinul nr. 20sc, cu sancțiunea disciplinară – mustrare, pe parcursul unui an de exercitare a obligațiilor de serviciu, a fost sancționat prin două ordine de aplicare a sancțiunilor disciplinare la un interval de o săptămână.

A subliniat că, pe parcursul exercitării funcției de șef al SÎT și CCA orașul Ungheni, s-a caracterizat pozitiv și a depus efort maxim pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Totodată, a menționat că, în temeiul Ordinului nr. 508 din 30 septembrie 2020, reclamantul a fost numit membru în componența Comisiei de examinare pentru perioada 01 octombrie 2020 – 31 octombrie 2020, ceea ce implică respectarea prevederilor corespunzătoare direcției de activitate a subdiviziunii.

Croitoru Ianis a contestat Ordinul nr. 23sc din 3 martie 2021, susținând că a oferit o explicație în cadrul anchetei de serviciu, în baza demersului ASP nr. 08/209 din 16 februarie 2021, în care a expus situația de fapt și, totodată, și- a exprimat dezacordul cu constatările Comisiei, invocând motive relevante.

Prin încheierea protocolară din 23 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus conexarea cauzei nr. 2-16556/2021, intentată la cererea de chemare în judecată împotriva I.P. „Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică, la cauza civilă nr. 2- 16558/2021, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Croitoru Ianis împotriva I.P. „Agenția Servicii Publice” privind anularea Ordinului nr. 20sc din 24 februarie 2021, restabilirea la locul de muncă și încasarea salariului 4 pentru absența forțată de la serviciu, pentru examinarea acestora într-un singur proces de judecată.

Prin încheierea protocolară din 16 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus atragerea în proces, în calitate de intervenient accesoriu, a lui Natrașevschi Roman.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin Ordinul nr. 20sc din 24 februarie 2021, emis de I.P. „Agenția Servicii Publice”, lui Croitoru Ianis, în calitate de șef al SÎT și CCA orașul Ungheni, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, pentru nepenalizarea cu 16 puncte a candidatei Secrieru Natalia în cadrul susținerii examenului la proba practică în vederea obținerii permisului de conducere, precum și pentru 5 utilizarea telefonului mobil pe parcursul desfășurării probei practice a examenului.

Totodată, instanța de apel a constatat că, ulterior, prin Ordinul nr. 23sc din 03 martie 2021, emis de aceeași instituție, Croitoru Ianis a fost concediat din funcția de șef al SÎT și CCA orașul Ungheni, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, normă care permite desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului în cazul încălcării repetate, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar.

Instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe potrivit căreia, pentru aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de norma respectivă, inclusiv existența unei abateri disciplinare anterioare pentru care salariatul a fost sancționat și săvârșirea, ulterior acestei sancționări, a unei noi abateri disciplinare, de natură să confere conduitei imputate caracter repetat.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, prin Ordinul nr. 20sc din 24 februarie 2021, angajatorul a aplicat o singură sancțiune disciplinară sub formă de mustrare pentru două fapte imputate reclamantului, și anume nepenalizarea corespunzătoare a candidatei Secrieru Natalia în cadrul probei practice și utilizarea telefonului mobil pe parcursul desfășurării acestei probe.

Astfel, Colegiul a apreciat că aceste două fapte au fost reunite de angajator în cadrul aceleiași proceduri disciplinare și sancționate printr-un singur act, fără a constitui sancțiuni disciplinare distincte.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului potrivit cărora legea nu ar impune respectarea unei consecutivități temporale a abaterilor disciplinare.

În această privință, Colegiul a reținut că însăși noțiunea de încălcare repetată, în sensul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, presupune existența unei succesiuni temporale între abaterea pentru care salariatul a fost deja sancționat și o nouă abatere disciplinară săvârșită ulterior. Or, aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare, sub forma concedierii, nu poate fi întemeiată pe o faptă comisă anterior abaterii pentru care salariatul fusese sancționat disciplinar pentru prima dată.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că, la emiterea Ordinului nr. 23sc din 03 martie 2021, angajatorul a făcut referire la faptul că Croitoru Ianis fusese anterior sancționat disciplinar prin Ordinul nr. 20sc din 24 februarie 2021 pentru fapte săvârșite la 23 octombrie 2020.

Totodată, în Ordinul nr. 23sc din 3 martie 2021, drept faptă pretins repetată a fost reținută conduita reclamantului din 03 octombrie 2020. 6

Prin urmare, instanța de apel a susținut raționamentul primei instanțe potrivit căruia fapta din 3 octombrie 2020, reținută drept abatere disciplinară repetată, a fost săvârșită anterior faptei din 23 octombrie 2020, pentru care reclamantul a fost sancționat prin Ordinul nr. 20sc din 24 februarie 2021.

În aceste condiții, Colegiul a apreciat că nu este întrunită condiția caracterului repetat al abaterii disciplinare, deoarece abaterea invocată drept temei al concedierii nu a fost săvârșită ulterior aplicării unei sancțiuni disciplinare anterioare și nici ulterior faptei pentru care acea sancțiune a fost aplicată.

Instanța de apel a reținut că aceste neconcordanțe de ordin temporal afectează legalitatea Ordinului nr. 23sc din 3 martie 2021, întrucât faptele imputate reclamantului nu se succed în ordinea necesară pentru a justifica aplicarea art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Astfel, Colegiul a considerat corectă concluzia primei instanțe privind ilegalitatea Ordinului nr. 23sc din 03 martie 2021 și necesitatea anulării acestuia.

În consecință, instanța de apel a susținut și soluția primei instanțe privind restabilirea lui Croitoru Ianis în funcția anterior deținută de șef al Secției înmatriculare a transportului și calificare a conducătorilor auto or. Ungheni, reținând că, odată constatată ilegalitatea ordinului de concediere, restabilirea în funcție constituie consecința juridică prevăzută de art. 89 alin. (1) din Codul muncii.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a soluționat corect litigiul, constatând temeinicia pretențiilor formulate de Croitoru Ianis și dispunând anularea Ordinului nr. 20sc din 24 februarie 2021 și a Ordinului nr. 23sc din 03 martie 2021, restabilirea reclamantului în funcția anterior deținută, încasarea de la I.P. „Agenția Servicii Publice” în beneficiul acestuia a salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă, a prejudiciului moral în sumă de 11 000 de lei, precum și a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 14 000 de lei.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material și au dat o apreciere necorespunzătoare probelor administrate, ajungând neîntemeiat la concluzia privind ilegalitatea sancțiunilor disciplinare aplicate lui Croitoru Ianis. 7

A susținut că Agenția Servicii Publice, în calitate de angajator, a indicat temeiurile legale ale concedierii și a demonstrat că încetarea raporturilor de muncă a avut loc ca urmare a neexecutării corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

A invocat că faptele imputate intimatului, inclusiv utilizarea telefonului mobil în timpul desfășurării probei practice și exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de examinator, constituiau încălcări disciplinare ce urmau a fi apreciate în ansamblu, prin prisma obligațiilor de serviciu ale salariatului.

Totodată, a criticat concluzia instanțelor potrivit căreia angajatorul ar fi aplicat o singură sancțiune pentru două fapte distincte, susținând că aceste fapte au constituit manifestări ale neexecutării corespunzătoare a acelorași atribuții de serviciu.

A mai indicat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor formulate, nu a analizat gravitatea abaterilor disciplinare și circumstanțele relevante pentru aplicarea sancțiunii, iar motivarea deciziei s-a limitat, în esență, la preluarea raționamentelor primei instanțe.

În aceste condiții, a susținut că instanța de apel nu a verificat în deplină măsură legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, iar concluziile acesteia sunt rezultatul unei interpretări eronate a normelor de drept material și al unei aprecieri incomplete a materialului probator.

Prin referința depusă la 7 aprilie 2025, intimatul Croitoru Ianis, acesta a solicitat declararea ca inadmisibilă, fiind vădit neîntemeiată, a cererii de recurs declarate de I.P. „Agenția Servicii Publice”.

În susținerea poziției sale a indicat că recurentul nu a invocat în mod clar și concret vreunul dintre temeiurile de recurs prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă și nu a explicat în ce constă pretinsul caracter arbitrar al deciziei sau aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

A susținut că instanța de apel a examinat în mod efectiv argumentele și probele administrate și și-a motivat suficient soluția, iar criticile recurentului exprimă, în esență, un dezacord cu soluția pronunțată.

Totodată, a relevat că recurentul și-a întemeiat recursul pe redacția anterioară a art. 432 din Codul de procedură civilă, deși aceasta nu mai era în vigoare la data declarării recursului.

A mai invocat indicarea eronată a adresei intimatului, fapt care ar fi împiedicat comunicarea recursului și exercitarea în timp util a drepturilor sale procesuale.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se expediază părților.”

Din prevederile legale citate rezultă că examinarea admisibilității recursului presupune exercitarea unui veritabil filtru de legalitate, întemeiat pe existența unor motive concludente și serioase.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 9

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, criticile recurentei exprimând, în esență, dezacordul acesteia cu aprecierea circumstanțelor cauzei și cu soluția instanței de apel.

Completul de judecată reține că simpla calificare de către recurentă a aprecierii probelor drept „arbitrară” nu determină, prin ea însăși, incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Recurentul urma să identifice concret aprecierea pretins vădit nerezonabilă, probele asupra cărora aceasta poartă și caracterul determinant al pretinsei erori pentru soluția pronunțată.

În speță, recurentul nu indică ce probă concretă ar fi fost ignorată, denaturată ori apreciată în mod vădit nerezonabil de către instanța de apel, ci solicită, în esență, reconsiderarea circumstanțelor de fapt și a concluziilor la care au ajuns instanțele ierarhic inferioare.

Or, o asemenea critică nu este suficientă pentru a demonstra existența arbitrariului în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Mai mult, instanța de apel a răspuns chestiunii decisive pentru soluționarea litigiului, stabilind că fapta din 3 octombrie 2020, invocată drept abatere repetată, a fost săvârșită anterior faptei din 23 octombrie 2020 pentru care Croitoru Ianis a fost sancționat prin Ordinul nr. 20sc din 24 februarie 2021. Prin urmare, instanța de apel a motivat de ce nu este întrunit caracterul repetat al abaterii disciplinare în sensul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.

Astfel, argumentele recurentului referitoare la gravitatea faptelor imputate, utilizarea telefonului mobil și exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de examinator nu înlătură această concluzie, deoarece existența unei abateri disciplinare nu echivalează, prin ea însăși, cu existența unei încălcări repetate în sensul temeiului juridic utilizat pentru concediere.

De asemenea, susținerea recurentului potrivit căreia instanța de apel nu s-ar fi expus asupra tuturor argumentelor este formulată în termeni generali, fără indicarea unui argument pertinent și decisiv care ar fi rămas fără răspuns și care ar fi putut influența soluția cauzei.

Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel a examinat problema centrală a litigiului și a motivat concluzia referitoare la neîntrunirea condițiilor art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Critica recurentei privind lipsa motivării apare chiar în recurs, dar fără individualizarea concretă a aspectelor pretins omise.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de IP „Agenţia Servicii Publice”, conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor 10 argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chişinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor însistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 11

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de I.P. „Agenția Servicii Publice”, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de I.P. „Agenția Servicii Publice”, împotriva deciziei din 27 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor /semnătură/ Ion Munteanu 12