2ra-1501/23 — Rectificarea prin radiere a înscrierii din Registrul bunurilor imobile

La 05 octombrie 2022, Ana Bucanova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice, Serviciului Cadastral Teritorial Orhei, intervenienți accesorii Anatol Bucanov, Igor Bucanov și Diana Bucanov (Croitor), cu privire la rectificarea prin radiere a înscrierii din Registrul bunurilor imobile (f. d. 3-7).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Ana Bucanova a indicat că potrivit hotărârii irevocabile a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 27 septembrie 2021, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Ana Bucanova împotriva Comisiei de Privatizare de pe lângă Consiliul Raional Orhei, persoane terțe Anatol Bucanov, Igor Bucanov și Diana Bucanov(Croitor) cu privire la constatarea încălcării la privatizarea apartamentului nr. XXXXX, situat XXXXX prin includerea fără drept a persoanelor sus menționate, constatarea nulității relative a deciziei de privatizare din 11 februarie 1994, în partea includerii intervenienților accesorii în lista participanților la privatizare și constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare a locuinței în proprietate privată a apartamentului în litigiu între Agenția teritorială Orhei pentru privatizare și Ana Bucanova din 22 februarie 1994.

Respectiv, Anatol Bucanov, Igor Bucanov și Diana Bucanov (Croitor) nu mai dețin dreptul de proprietate în apartamentul litigios, însă în Registrul bunurilor imobile a Serviciului Cadastral Orhei, persoanele menționate figurează în calitate de proprietari, ai apartamentului în litigiu. Urmare a adresării reclamantei la Serviciul Teritorial Orhei, întru executarea hotărârii din 27 septembrie 2021, ultimi au refuzat pe motivul necesității unei hotărârii judecătorești irevocabile, chiar dacă există, deja o astfel de hotărâre. 1

În drept, reclamanta, și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 331 din Codului civil, art.1, 17, 206 din Codul administrativ, art.166-167 din Codul de procedură civilă, art.38 alin. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII fin 25 februarie 1998, pct.121 din Instrucțiunea cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, aprobată prin Ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru nr.112 din 22 iunie 2005.

Reclamanta Ana Bucanova a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Agenției Serviciului Public, Serviciului Cadastral Teritorial Orhei să efectueze rectificarea prin radiere a înscrierii în Registrul bunurilor imobile, privind dreptul de proprietate a lui Anatol Bucanov, Igor Bucanov și Diana Bucanov (Croitor), asupra apartamentului nr. XXXXX, situat XXXXX, nr. cadastral XXXXX, cu indicarea unicului proprietar – Ana Bucanova.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma normelor de drept și a situației de fapt constatată în speța dedusă judecății, 2 instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Ana Bucanova.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ana Bucanova, constatând că în speță pretențiile reclamantei au fost înaintate împotriva unui pârât necorespunzător.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel a reținut că, obiectul prezentului litigiu îl constituie rectificarea înregistrării din Registrul bunurilor imobile și înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil vizat în litigiu.

Respectiv, în contextul pretențiilor din acțiune instanța de apel a constat că, în conformitate cu prevederile art. 438 alin. (1), 439 alin.(1)-(2), 441 alin.(1), (3) din Codul civil, art. 5, 38 alin.(1), (2) din Legea Cadastrului Bunurilor Imobile nr.1543 din 25 februarie 1998, o astfel de acțiune trebuie îndreptată către titularul dreptului ce urmează a fi radiat. În speță, conform înscrierii din Registrul Bunurilor Imobile, titularii dreptului, adică cei indicați în calitate de participanți la privatizare, dobândind astfel și dreptul de proprietate, sunt Igor Bucanov, Diana Bucanov(Croitor) și Anatol Bucanov, însă acțiunea în cauză nu este îndreptată către ei, ci către Agenția Servicii Publice, Serviciul Cadastral Teritorial Orhei, care de fapt, este o instituție împuternicită de a face înregistrări în Cadastru, aceasta din urmă, nu este titulară de drepturi patrimoniale.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost notificată reprezentantei recurentei, avocatei Mariana Bordian, prin intermediul poştei electronice, la 01 august 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 109).

La 26 decembrie 2023, în adresa IP „Agenția Servicii Publice”, Serviciului Cadastral Teritorial Orhei, intervenienți accesorii Anatol Bucanov, Igor Bucanov și Diana Bucanov (Croitor) a fost expediat copia recursului declarat de Ana Bucanova, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 132-133).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului declarat de Ana Bucanova, IP „Agenția Servicii Publice”, Serviciului Cadastral Teritorial Orhei, intervenienți accesorii Anatol Bucanov, Igor Bucanov și Diana Bucanov (Croitor) nu au făcut uz de dreptul procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: 4 a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 5

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chişinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 6

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ana Bucanova, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ana Bucanova, împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7