2ra-254/24 — rectificarea inscrierilor in registrul bunurilor imobile

2ra-254/24 — rectificarea inscrierilor in registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Cristian Bizian,

Maxim Bizian și Maria Bizian,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Instituția Publică Cadastrul Bunurilor Imobile, succesor în drepturile I.P.

„Agenția Servicii Publice”, împotriva lui Cristian Bizian, Maxim Bizian și

Mariei Bizian, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și

Primăria municipiului Chișinău cu privire la rectificarea Registrului

bunurilor imobile prin radierea înscrierii greșite a construcțiilor,

împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-254/24

NR. PIGD 2-22068022-01-2ra-14032024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Invocarea declarativă a prevederilor art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de

procedură civilă nu constituie la caz temei de admisibilitate a recursului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Sandu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Braga, V. Mihaila, A. Panov,

21 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Cristian Bizian, Maxim Bizian și Maria Bizian,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva lui Ilie Bizian și Mariei Bizian, intervenienți

accesorii Primăria municipiului Chișinău, Consiliul municipal Chișinău,

solicitând rectificarea Registrului bunurilor imobile prin radierea

înregistrării greșite a construcțiilor cu numere cadastrale xxxxx și xxxxx,

amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx și a dreptului de

proprietate al lui Ilie Bizian și Mariei Bizian asupra acestora.

registratorul SCT Chișinău, Igor Tuceac, a primit cererea nr.

0100/21/114547 înaintată de Ilie Bizian și Maria Bizian pentru înregistrarea

primară selectivă a dreptului de proprietate asupra casei de locuit cu nr.

cadastral xxxxx, amplasată în mun. Chișinău, pe str. xxxxx, nr. xxxxx. În

baza cererii înaintate, în temeiul actului de recepție finală din 16 septembrie

2017, registratorul nominalizat a înregistrat în Registrul bunurilor imobile

casele de locuit individuale cu numere cadastrale xxxxx și xxxxx și dreptul

de proprietate al lui Ilie Bizian și Mariei Bizian.

imobile, terenul cu număr cadastral xxxxx, pe care este amplasată casa de

locuit, este înregistrat cu drept de proprietate după administrația publică

locală Chișinău în temeiul deciziei nr. 17/13-1 din 30 decembrie 2004 a

Consiliului municipal Chișinău.

contrar prevederilor legale, întrucât registratorul nu a ținut cont de faptul că

dreptul de proprietate asupra bunului imobil construit se înregistrează doar

concomitent cu dreptul de proprietate sau superficie asupra terenului. Pârâții

nu au prezentat documente ce ar confirma dreptul lor de proprietate sau

superficie asupra terenului menționat, nefiind întrunite condițiile pentru

înregistrarea bunului imobil construit în sensul prevederilor art. 404 din

Legea cadastrului bunurilor imobile, precum și art. 89 din Instrucțiunea cu

privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, aprobată

prin ordinul ARFC nr. 112/2005. Or, doar în cazul în care cel ce a construit

clădirea este proprietar al terenului, are un drept de folosință cu permisiunea

de construire sau deține un drept de superficie asupra terenului, poate fi

înregistrat ca proprietar al clădirii. La fel, s-a referit la art.439 alin.(1) lit. a.)

1

din Codul civil, art.11 alin. (2) pct.11) din Legea cadastrului bunurilor

imobile.

obiectul acțiunii, solicitând rectificarea Registrului bunurilor imobile prin

radierea înregistrării greșite a construcțiilor cu numere cadastrale xxxxx și

xxxxx, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx și a dreptului de

proprietate al Mariei Bizian, Maxim Bizian și Cristian Bizian asupra

acestora.

pârâtului Ilie Bizian cu succesorii în drepturi Maria Bizian, Maxim Bizian și

Cristian Bizian.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de I.P. „Agenția

Servicii Publice” și s-a rectificat Registrul bunurilor imobile prin radierea

înregistrării greșite a construcțiilor cu numere cadastrale xxxxx, xxxxx,

amplasate în mun.Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx și a dreptului de

proprietate al Mariei Bizian, Maxim Bizian și Cristian Bizian asupra

acestora. S-a încasat în mod solidar de la Maria Bizian, Maxim Bizian și

Cristian Bizian în folosul I.P. „Agenția Servicii Publice” cheltuielile de

judecată privind plata taxei de stat de 100 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 30 martie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

prime instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare

în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins din lipsă de temei apelul declarat de Maria Bizian, Maxim Bizian și

Cristian Bizian și s-a menținut hotărârea din 30 martie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

alin. (8), lit. b), art. 404 alin. (1) și alin. (12) din Legea cadastrului bunurilor

imobile, nr. 1543 din 25 februarie 1998, pct. 89 din Instrucțiunea cu privire

la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor nr. 112/2005, art.

11 alin. (2) pct. 11) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25

februarie 1998, art. 438 alin. (1), alin. (2), art. 439, alin. (1), lit. a) din Codul

civil. În acest sens, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei

instanțe cu privire la admiterea pretențiilor înaintate de către I.P. „Agenția

Servicii Publice” și, respectiv, radierea înregistrării greșite a construcțiilor

2

cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, amplasate în mun. Chișinău, pe str.

xxxxx, nr. xxxxx, și a dreptului de proprietate al Mariei Bizian, Maxim

Bizian și Cristian Bizian asupra acestora, deoarece după cum reiese din

circumstanțele cauzei, dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu numere

cadastrale xxxxx și xxxxx după Maria Bizian și Ilie Bizian a fost înregistrat

fără ca aceștia să dețină acte ce ar confirma dreptul de proprietate sau

superficie asupra terenului pe care este amplasată construcția.

referire la faptul că dacă decizia registratorului prin care s-a dispus

înregistrarea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile nu a fost

contestată/anulată, prima instanță eronat a constatat nevalabilitatea

înregistrării, deoarece deși în prezenta speță este scoasă în evidență eroarea

registratorului, scopul acțiunii nu este anularea dreptului de proprietate a

apelanților asupra construcției lor, dar aducerea în concordanță a

procedurilor necesare pentru înregistrarea corectă a acestui drept. În

principiu, înregistrarea eronată a unei construcții pe terenul care aparține

altei persoane fără acordul acesteia, creează premise pentru încălcarea

dreptului de proprietate, la caz al Autorității Publice Locale.

apelanților cu privire la prevederile art. 139 alin. (3) din Codul administrativ

și că actul administrativ a rămas valabil, nefiind retras/revocat sau anulat,

deoarece, radierea printr-o hotărâre judecătorească a înregistrării

construcțiilor din speță și a dreptului de proprietate al Mariei Bizian, Maxim

Bizian și Cristian Bizian asupra acestora, are efect nemijlocit asupra

efectelor pe care decizia de înregistrare le avea în coraport cu apelanții.

la faptul că în sensul art. 438 alin. (4) din Codul civil, acțiunea în rectificare

este o acțiune accesorie, care este pasibilă de a fi admisă doar dacă există o

hotărâre judecătorească pronunțată într-o „acțiune de fond”, iar în lipsa unei

astfel de hotărâri judecătorești, este imposibilă admiterea unei acțiuni de

rectificare. Or, din sensul art. 438 alin. (3) și (4) din Codul civil, instanța de

apel a desprins cert că rectificarea înregistrării poate să rezulte atât dintr-o

recunoaștere făcută de titularul înregistrării, al înregistrării provizorii sau al

notării a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în forma cerută de

lege, cât și dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, într-o acțiune care

poate avea ca efect rectificarea înregistrării, ceea ce se desprinde și la caz.

Servicii Publice”, nu este obligatorie existenta unei acțiuni principale care să

condiționeze admiterea unei acțiuni în rectificare, or, în conținutul cererii de

chemare în judecată, Agenția a invocat și argumentat că dreptul de

proprietate asupra construcțiilor a fost înregistrat contrar normelor de drept

și prin urmare, a solicitat rectificarea Registrului bunurilor imobile.

3

cu referire la faptul că din interpretarea art. 14 alin. (1) din Codul civil, la

întemeierea pretenției sale, nicio persoană nu poate invoca fapta ilicită sau

de rea-credință pe care tot ea a săvârșit-o sau la care a participat, deoarece în

prezenta speță nu s-a invocat o faptă ilicită sau de rea-credință, ci doar a fost

expusă împrejurarea comiterii unei erori de către registrator, în condițiile în

care apelanții au omis să prezinte toate actele necesare înregistrării dreptului

de proprietate asupra construcțiilor.

procedura rectificării în Registrul bunurilor imobile a dreptului lor, admise

prin depunerea prezentei acțiuni, instanța de apel a reținut că în cadrul

ședinței de apel, Cristian Bizian a specificat că în prezent se întreprind

acțiuni în vederea obținerii dreptului de folosință sau de superficie asupra

terenului pe care este amplasată construcția în speță. Respectiv, instanța de

apel a conchis că în eventuala obținere a dreptului respectiv, apelanții nu sunt

lipsiți de posibilitatea de a înainta repetat registratorului de stat cererea de

înregistrare a dreptului de proprietate, cu prezentarea întregului set de acte.

Cod, părțile și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă

au fost în imposibilitatea să o facă la examinarea pricinii în primă instanță.

Nu în ultimul rând, fiind o trăsătură esențială a apelului, efectul devolutiv

constă în provocarea unei noi judecăți de fond, atât cu privire la problemele

de fapt, cât și cu privire la cele de drept, în limitele stabilite prin cererea de

apel, astfel circumstanțele și probele care nu au putut fi prezentate în prima

instanță, dar au o importanță majoră în soluționarea litigiului urmează să fie

prezentate în instanța de apel. În acest sens, din argumentele apelanților nu

se desprinde o încălcare esențială de către prima instanță a unor prevederi

legale în raport cu drepturile sale legale, or, apelul declarat nu conține probe

sau argumente noi în urma cărora s-ar constata temeinicia cerințelor și ca

consecință netemeinicia hotărârii primei instanțe în raport cu împrejurările

cauzei, circumstanțele de fapt și normele de drept, fiind elucidate de prima

instanță și le-a fost dată apreciere corectă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii civile.

din Codul de procedură civilă că hotărârea sau decizia sunt acte de dispoziție

arbitrare, motivând că admiterea acțiunii a fost condiționată de constatarea

ilegalității deciziei registratorului privind înregistrarea dreptului de

proprietate asupra construcțiilor, ceea ce nu poate fi făcut de instanțele de

4

drept comun atât timp cât decizia registratorului, după natura sa, este un act

administrativ. Atât în prima instanță, cât și instanța de apel s-a explicat că,

acțiunea intentată nu poate fi admisă atât timp cât decizia registratorului nu

a fost desființată. Or, conform art. 139 alin. (3) din Codul administrativ, un

act administrativ individual rămâne valabil atâta timp cât nu este retras,

revocat sau anulat într-un alt mod ori nu s-a consumat prin expirarea timpului

sau într-un alt mod. În același timp, potrivit art. 139 alin. (4) din Codul

administrativ actele administrative individuale se respectă de către

autoritatea publică emitentă, alte autorități publice, destinatarii acestora și

persoanelor terțe. Astfel, atât timp cât decizia registratorului nu a fost

desființată, aceasta este obligatorie inclusiv pentru intimat și se bucură de

prezumția legalității. Mai mult, au făcut trimitere inclusiv și la normele

Codului civil care indică asupra necesității contestării deciziei registratorului

în astfel de litigii, norme care însă nu au fost luate în considerare de instanțele

ierarhic inferioare. Din interpretarea prevederilor art. 439 alin. (6) din Codul

civil, în opinia recurenților, în cazul rectificării pe temeiul prevăzut de art.

439 alin. (1) lit. a) din Codul civil, contestarea deciziei registratorului este

obligatorie, iar o astfel de acțiune poate fi admisă doar dacă decizia

respectivă a registratorului a fost desființată. În aceeași ordine de idei, atât

timp cât decizia registratorului este în vigoare, înregistrarea nu poate fi

apreciată ca nevalabilă în sensul art. 439 alin. (1) lit. a) din Codul civil.

decizia registratorului privind admiterea cererii petiționarului și operarea

înregistrării în Registrul bunurilor imobile nu este emisă în formă scrisă,

aceasta oricum rămâne a fi un act administrativ, prin urmare, desființarea lui

se admite doar în ordinea prevăzută de Codul administrativ. La caz, pe de o

parte, instanțele de drept comun constată ilegalitatea deciziei registratorului

cu toate că acesta produce efecte juridice chiar și în prezent, iar pe de altă

parte, dreptul de proprietate urmează a fi radiat, în pofida faptului că există

un titlu de proprietate și o decizie a registratorului valabile. O astfel de

situație anormală s-a creat ca urmare a pronunțării hotărârilor de către

instanțele ierarhic inferioare, acesta fiind și motivul pentru care le consideră

arbitrare.

Codul civil, instituția rectificării se utilizează atunci când o înregistrare nu

corespunde cu situația juridică reală, iar potrivit art. 438 alin. (3) din Codul

civil situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de

titularul înregistrării, al înregistrăm provizorii sau al notării a cărei rectificare

se solicită, prin declarație dată în forma cerută de lege, ori dintr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis

acțiunea de fond. Aspecte problematice prin prisma normelor respective au

fost atinse în ambele instanțe judecătorești, acțiunea în rectificare nu poate fi

admisă, deoarece nu există nici un act și nici o hotărâre judecătorească

irevocabilă pronunțată într-o acțiune de fond din care să rezulte că situația

5

reală este diferită de ceea ce este înscris în Registrul bunurilor imobile. Cu

referire la aceste argumente, instanța de apel le-a indicat ca fiind eronate.

Constatarea instanței de apel la fel accentuează caracterul arbitrar al deciziei,

deoarece în lipsa unei recunoașteri din partea titularului înregistrării sau al

unei declarații în acest sens, rectificarea poate fi admisă exclusiv în cazul

existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile pe o acțiune principală, ceea

ce la caz nu se atestă. De fapt, ambele instanțe judecătorești au constatat că,

în sensul art. 438 alin. (1) din Codul civil, necorespunderea înregistrării cu

situația juridică reală este determinată de emiterea de către registrator a unei

decizii contrar prevederilor Legii cu privire la cadastrul bunurilor imobile și

a Instrucțiunii nr. 112/2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a

drepturilor asupra lor - constatare care contravine art. 438 alin. (3) din Codul

civil și care depășește competența instanțelor de drept comun. Nu există

premise faptice și temeiuri pentru a constata că înregistrarea din Registrul

bunurilor imobile nu corespunde cu situația juridică reală, iar concluzia la

care au ajuns instanțele judecătorești ierarhic inferioare este arbitrară.

Recurenții rezumând argumentele, au considerat că hotărârea primei instanțe

și decizia instanței de apel sunt arbitrare, deoarece nu erau în drept în

calitatea lor de instanțe de drept comun să verifice legalitatea deciziei

registratorului prin care a fost înregistrat dreptul de proprietate, în situația în

care nici nu a fost sesizată în acest sens. În același timp, ilegalitatea deciziei

registratorului poate fi constatată doar odată cu desființarea acestuia, or, fiind

un act administrativ, decizia registratorului se bucură de prezumția legalității

și produce efectele juridice avute în vedere. Anume din aceste considerente,

art. 439 alin. (6) din Codul civil și are în vedere că, în cazul temeiului

prevăzut de art. 439 alin. (1) lit. a) din Codul civil, este obligatorie

contestarea deciziei registratorului. Este cert că, fără desființarea deciziei

registratorului nu poate fi admisă o acțiune în rectificare întemeiată pe art.

439 alin. (1) lit. a) din Codul civil.

intimatului și intervenienților accesorii copiile recursului declarat și

încheierii de numire spre examinare a admisibilității acestuia, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a

procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea

de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire,

extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului (f.d.192-

195).

Bunurilor Imobile, succesorul în drepturile I.P. „Agenția Servicii Publice”,

a exprimat poziția că hotărârea prime instanțe și decizia instanței de apel

sunt legale și întemeiate.

6

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul

de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 25

octombrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

către participanții la proces la 29 decembrie 2023, prin intermediul poștei

electronice (f.d.171-172). Astfel, recursul depus la 27 februarie 2024, este în

termen.

7

și (2) din Codul de procedură civilă.

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

Maria Bizian, rezultă că drept temei de declararea a recursului au fost

invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului.

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori

de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul

dintre mai multe principii.

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține

cont, inclusiv de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2),

5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească

este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu

stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul

procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o

„denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia,

22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-

o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis

o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-

o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al

procedurii.

actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de

fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte

documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,

a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din

practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu

aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt

bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În

esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate

cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota

de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce

mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost

8

considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:

„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui

recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar

contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra

acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,

fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat

pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași

judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a

deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute

de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face

referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,

2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În

jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea

arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,

fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși

că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu

bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în

cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme

legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio

discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului

prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.

Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu

bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor

asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce

contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de

instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce

nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150),

potrivit căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia

”hotărâre arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit

acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de

exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea

Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență,

nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între

faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

9

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta

este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

ar justifica constatarea că decizia contestată ar fi fost emisă contrar normelor

imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din

textul acesteia raportat la circumstanțele cauzei.

probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs

în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)

aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în

mod determinant pe această apreciere.

admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură

civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată

rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru

soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă

instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

încadrează în limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării

recursului, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate.

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii

contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor

invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel

s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiului

conținut la art. 432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, instanța de

10

recurs verifică și sub aspectul dat, în special dacă a fost invocat în apel sau

pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, ceea ce la caz nu s-a stabilit.

jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este

absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului

Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Justiție concluzionează că recursul declarat de Cristian Bizian, Maxim

Bizian și Maria Bizian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept

urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat

inadmisibil.

alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul depus de Cristian Bizian, Maxim Bizian

și Maria Bizian împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

11