SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 28662/18 Gheorghe MANEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 29 martie 2022 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Crina Kaufman, adjunctă a secțiunii f.f. cererea nr. 28662/18 împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe Manea (attenentul) născut în 1961 și rezident la București, reprezentat de M.A. Georgescu, avocat la București, a sesizat Curtea la 11 iunie 2018 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului român ( După ce intenționați să faceți acest lucru, faceți următoarea decizie. Tribunalul se referă la dreptul de a avea acces la o instanță a reclamantului, fost judecător militar la curtea militară a Tribunalului de apel, pentru a contesta o sancțiune disciplinară care constă în suspendarea funcțiilor sale de judecător pe o perioadă de 3 luni În plus, în urma pensionării reclamantului la 16 noiembrie 2017, decizia CSM a fost anulată ca urmare a acestui eveniment printr-o hotărâre din 11 decembrie 2017 a HCCJ. La sfârșitul unei alte proceduri, reclamantului i s-au plătit salariile datorate pentru perioada de suspendare provizorie. Recurentul se plânge că acțiunea sa nu a fost ascultată de HCCJ în ceea ce privește temeinicia sa, din cauza pensionării sale, această instanță a refuzat să ia în considerare dacă a comis sau nu o abatere disciplinară reprovocată, și anume abținerea în mod repetat de a se afla într-o cauză, în temeiul articolului 64 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, care reglementează cazul de mai sus al unui judecător din motive de suspiciune rezonabilă de imparțialitate. La art. 6 din convenție, Curtea face trimitere la principiile generale privind aplicabilitatea articolului 6 din convenție, în temeiul cărora articolul respectiv se aplică sub aspect civil conflictelor ordinare de muncă ale judecătorilor (Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, §§ 51-56, 25 septembrie 2018, Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugalia [GC], n 55391/13 și alte 2 § 120, 6 noiembrie 2018), inclusiv litigii privind suspendarea funcțiilor de judecător pentru o perioadă limitată de timp (Paluda c. Slovacia, nr. 33392/12, § 33-34, 23 mai 2017 și Camelia Bogdan c. România, nr. 36889/18, § 75, 20 octombrie 2020). Guvernul excită de la lipsa de calitate a victimei reclamantului, pe motiv că sancțiunea disciplinară impusă de MSC a fost anulată de către HCCJ ca obiect, având în vedere pensionarea reclamantului care a avut loc între timp. Prin urmare, reclamantul nu ar fi suferit niciun prejudiciu, întrucât sancțiunea nu a fost niciodată pusă în aplicare. Reclamantul respinge argumentul guvernului și consideră că dreptul său de acces la justiție nu ar trebui să fie condiționat de calitatea sa de judecător în exercițiu. Întrucât HCCJ nu s-a pronunțat cu privire la întrebarea dacă a comis sau nu o abatere disciplinară reproșată, reclamantul consideră că reputația sa profesională ca fost judecător la curtea militară de apel nu a putut fi restabilită nici la foștii săi colegi, nici la justițiabili. În plus, ar fi lipsit de șanse reale de succes de o posibilă acțiune în răspundere civilă delictuoasă îndreptată împotriva celor care au inițiat această acțiune disciplinară, pe care o consideră abuzivă și care indică faptul că, în prezent, nu ar fi în măsură, dacă ar fi necesar, să reia serviciul, în lipsa îndeplinirii condiției de a fi supus unei bune reputații. Pe de altă parte, susține că, din cauza procedurii disciplinare, a suferit daune atât pe plan moral, cum ar fi stresul și campania media negativă, cât și pe plan material, daune pentru care nu a fost compensat. Curtea reamintește că, pentru a putea introduce o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană fizică, o organizație guvernamentală sau un grup de particulari trebuie să poată pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor recunoscute în Convenție. Pentru a putea pretinde că este victima unei încălcări, o persoană trebuie să fi suferit în mod direct efectele măsurii în litigiu (Tănase c. Moldova [GC], n 7/08, § 104, CEDH 2010). În speță, Curtea constată că, prin hotărârea sa din 11 decembrie 2017, HCCJ a primit acțiunea reclamantului și a încălcat decizia CSM din 15 decembrie 2017. martie 2017 impunea o sancțiune disciplinară, respingând, în același timp, ca obiectul acțiunii disciplinare împotriva reclamantului, pe motiv că nu mai avea calitatea de judecător din cauza pensionării sale, care a avut loc la 16 noiembrie 2017. Prin urmare, acțiunea îndreptată împotriva reclamantului nu a dus în cele din urmă la o sancțiune disciplinară definitivă și executorie împotriva sa. Având în vedere că reclamantul a avut câștig de cauză în acțiunea sa în fața HCCJ și că decizia CSM, care îi era nefavorabilă, a fost încălcată, chiar din motive de formă și nu de fond, Curtea consideră că reclamantul nu se poate pretinde victimă, sub aspectul articolului 6 din convenție, a unei încălcări a dreptului său de acces la o instanță. Chiar dacă garanțiile care decurg din art. 6 din convenție includ nu numai dreptul de a iniția o acțiune, ci și dreptul la o soluție judiciară a litigiului (parosis greco-catolic Lupeni și alții c. România [GC], nr. 76943/11, § 86, 29 noiembrie 2016), care nu este împiedicată de bariere procedurale care anulează sau limitează posibilitățile de a sesiza o instanță ( În acest caz, reclamantul și-a încheiat litigiul disciplinar în favoarea sa de către HCCJ, spre deosebire de reclamanta din cauza cauzei în cauză, care fusese decăzută din acțiunea sa în justiție. În speță, HCCJ a stabilit că răspunderea disciplinară a reclamantului nu poate fi angajată din cauza pensionării sale și a anulat pur și simplu sancțiunea aplicată reclamantului. În măsura în care recurentul susține că a suferit daune ca urmare a procedurii disciplinare, Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, în ceea ce privește consecințele pe plan salarial ale procedurii disciplinare, Curtea constată că, la momentul în care se ajunge la o altă procedură, reclamantului i s-a plătit plata în avans a salariului datorat pentru perioada de suspendare provizorie (a se vedea alineatul (2) de mai sus 10. În cele din urmă, în ceea ce privește afirmarea recurentului că nu ar fi în prezent în măsură să își reia serviciul la cerere, în lipsa îndeplinirii condiției de a-și îndeplini o bună reputație, Curtea consideră că aceaceasta este pur speculativă. Astfel, reclamantul nu a susținut că ar fi într-adevăr respins o cerere de reluare a serviciului pe motiv că nu ar îndeplini condiția de a se bucura de o bună reputație și nu și-a exprimat temerile cu privire la acest subiect. În consecință, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 5 mai 2022. Crina Kaufman Gabriele Kucsko-Stadlmayer Grefier adjunct f.f. președinte
Requête n
o
28662/18
Gheorghe MANEA
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 29 mars 2022 en un comité composé de
:
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
présidente,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova,
juges,
et de Crina Kaufman,
greffière adjointe
de section f.f.
,
Vu
:
la requête n
o
28662/18 contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Gheorghe Manea («
le requérant
») né en 1961 et résidant à Bucarest, représenté par M
e
A.A. Georgescu, avocat à Bucarest, a saisi la Cour le 11
juin 2018
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement roumain («
le Gouvernement
»), représenté par ses agents, en dernier lieu par M
me
O.F.
Ezer, du ministère des Affaires étrangères, le grief concernant le droit d’accès à un tribunal, sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne l’atteinte alléguée au droit d’accès à un tribunal du requérant, ancien juge militaire à la cour militaire d’appel, pour contester une sanction disciplinaire – consistant dans la suspension de ses fonctions de juge pendant une période de 3 mois – infligée par le Conseil supérieur de la magistrature (ci-après le «
CSM
») par une décision du 15 mars 2017. À la suite du départ à la retraite du requérant le 16 novembre 2017, la décision du CSM fut annulée en raison de cet évènement par un arrêt du 11
décembre 2017 de
HCCJ.
2
.
Le CSM avait, en outre, décidé la suspension provisoire du requérant de ses fonctions de juge pendant la durée de la procédure disciplinaire. À
l’issue favorable d’une autre procédure, le requérant se vit verser les salaires dus pour la période de suspension provisoire.
3
.
Le requérant se plaint que son recours n’a pas été entendu par la HCCJ quant à son bien-fondé, puisqu’en raison de son départ à la retraite, cette juridiction a refusé d’examiner s’il avait ou non commis la faute disciplinaire reprochée, à savoir l’abstention de manière répétée à siéger dans une affaire, sur le fondement du point (f) de l’article 64(1) du Code de procédure pénale, régissant le cas d’incompatibilité d’un juge pour cause de soupçon raisonnable d’impartialité.
4.
La Cour renvoie aux principes généraux relatifs à l’applicabilité de l’article 6 de la Convention, en vertu desquels cet article s’applique sous son volet civil aux conflits ordinaires de travail des juges (
Denisov c. Ukraine
[GC], n
o
76639/11, §§ 51-56, 25 septembre 2018,
Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal
[GC], n
os
55391/13 et 2 autres, § 120, 6 novembre 2018), y compris à des litiges portant sur la suspension des fonctions de juge pendant une durée limitée de temps (
Paluda c. Slovaquie
, n
o
33392/12, §§ 33-34, 23
mai 2017, et
Camelia Bogdan c. Roumanie
, n
o
36889/18, § 75, 20 octobre 2020).
5.
Le Gouvernement excipe du défaut de qualité de victime du requérant, au motif que la sanction disciplinaire imposée par le CSM a été annulée par la HCCJ comme dépourvue d’objet, étant donné le départ à la retraite du requérant survenu entre temps. Dès lors, le requérant n’aurait souffert aucun préjudice, la sanction n’ayant jamais été mise à exécution.
6.
Le requérant réfute l’argument du Gouvernement et considère que son droit d’accès à la justice ne devrait pas être conditionné par sa qualité de juge en exercice. Puisque la HCCJ n’a pas statué sur la question de savoir s’il a commis ou non la faute disciplinaire reprochée, le requérant considère que sa réputation professionnelle en tant qu’ancien juge à la cour militaire d’appel n’a pas pu être rétablie ni auprès de ses anciens collègues, ni auprès des justiciables. Il serait, en outre, dépourvu de chances réelles de succès d’une éventuelle action en responsabilité civile délictuelle dirigée contre ceux qui ont été à l’origine de cette action disciplinaire, qu’il estime abusive. Il indique également qu’il ne serait actuellement pas en mesure, si besoin, de reprendre du service, faute de remplir la condition de jouissance d’une bonne réputation. Par ailleurs, il soutient avoir subi, du fait de la procédure disciplinaire, des dommages tant sur le plan moral, tel le stress et une campagne médiatique négative, que sur le plan matériel, dommages pour lesquels il n’a pas été indemnisé.
7.
La Cour rappelle que, pour pouvoir introduire une requête en vertu de l’article 34 de la Convention, une personne physique, une organisation non gouvernementale ou un groupe de particuliers doit pouvoir se prétendre victime d’une violation des droits reconnus dans la Convention. Pour pouvoir se prétendre victime d’une violation, un individu doit avoir subi directement les effets de la mesure litigieuse (
Tănase c. Moldova
[GC], n
o
8.
En l’espèce, la Cour note que par son arrêt du 11 décembre 2017, la HCCJ a accueilli le recours du requérant et a cassé la décision du CSM du 15
mars 2017 lui imposant une sanction disciplinaire, rejetant en même temps comme dépourvue d’objet l’action disciplinaire contre le requérant, au motif qu’il n’avait plus la qualité de juge en raison de son départ à la retraite, survenu le 16 novembre 2017. Dès lors, l’action dirigée contre le requérant n’a finalement pas abouti à une sanction disciplinaire définitive et exécutoire à son encontre. Étant donné que le requérant a eu gain de cause dans son recours devant la HCCJ et que la décision du CSM, qui lui était défavorable, a été cassée, fût-elle pour un motif de forme et non de fond, la Cour considère que le requérant ne peut pas se prétendre victime, sous l’angle de l’article 6 de la Convention, d’une violation de son droit d’accès à un tribunal.
9.
Même si les garanties découlant de l’article 6 de la Convention comportent non seulement le droit d’engager une action, mais aussi le droit à une solution juridictionnelle du litige (
Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres c. Roumanie
[GC], n
o
76943/11, § 86, 29 novembre 2016), qui ne soit pas empêchée par des barrières procédurales annulant ou limitant les possibilités de saisir un tribunal (
Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres
, précité, § 87), la Cour observe qu’en l’espèce, le requérant a vu son litige disciplinaire tranché en sa faveur par la HCCJ, contrairement à la requérante de l’affaire précitée, qui avait été déboutée de son action en justice. En l’espèce, la HCCJ a établi que la responsabilité disciplinaire du requérant ne pouvait pas être engagée en raison de son départ à la retraite et a purement et simplement annulé la sanction infligée au requérant. Pour autant que le requérant soutient avoir subi des dommages du fait de la procédure disciplinaire, la Cour constate qu’il n’a, à aucun moment, demandé réparation de ces dommages devant les tribunaux internes et qu’il n’a pas non plus soutenu que les juridictions compétentes refuseraient ou seraient incompétentes pour examiner une telle demande. En outre, pour ce qui est des conséquences sur le plan salarial de la procédure disciplinaire, la Cour note qu’à l’issue favorable d’une autre procédure, le requérant se vit verser les arriérés de salaire dus pour la période de suspension provisoire (voir paragraphe 2 ci-dessus).
10.
Enfin, s’agissant de l’assertion du requérant qu’il ne serait actuellement pas en mesure de reprendre service sur demande, faute de remplir la condition de jouissance d’une bonne réputation, la Cour estime qu’elle est purement spéculative. Ainsi, le requérant n’a pas soutenu s’être effectivement vu refuser une demande de reprise de service au motif qu’il ne remplirait pas la condition de jouir d’une bonne réputation et n’a pas étayé ses craintes à ce sujet.
Il s’ensuit que la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 5 mai 2022.
Crina Kaufman
Gabriele Kucsko-Stadlmayer
Greffière adjointe f.f.
Présidente