Manea împotriva României și încă o cauză

Publicat la 17 octombrie 2022 SECȚIUNEA A PATRA RĂSPUNSURI nr. 26611/18 și 36984/21 Carmen MANEA împotriva României introduse la 4 iunie 2018 și, respectiv, la 15 iulie 2021 comunicate la 26 septembrie 2022 neexecutarea a două hotărâri judecătorești definitive, prima din 15 mai 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar a doua din 14 noiembrie 2016, a Curții de la București, în ceea ce privește prima, restituirea în beneficiul recurentei a 735 de acțiuni către o societate pe acțiuni, societatea B. SA și, în ceea ce privește cea de-a doua, prin ordonarea depozitarului central, organism autorizat prin lege să țină registrul național al valorilor imobiliare, să actualizeze registrul acționarilor societății B., prin includerea numelui recurentei cu portofoliul său de acțiuni.

În pofida deciziilor menționate anterior, care nu figurează încă în registrul acționarilor, ceea ce înseamnă că nu este convocată să participe la adunările acționarilor societății B., recurenta a inițiat succesiv mai multe proceduri civile prin care solicita anularea mai multor decizii adoptate de aceste adunări ale acționarilor. Prin decizia definitivă din 11 mai 2016, Tribunalul de Primă Instanță din București a acceptat cererea recurentei. În mod similar, prin decizia definitivă din 14 iunie 2017, Curtea de apel din București a primit o acțiune similară din partea recurentei și a anulat deciziile unei alte adunări generale a acționarilor societății B., care a avut loc în lipsa recurentei, în lipsa recunoașterii hotărârilor definitive din 15 mai 2012 și 14 noiembrie 2016 menționate anterior.

Ulterior, în alte două acțiuni care au un obiect similar cu cele descrise mai sus, și anume anularea deciziilor luate de adunările de acționari ai statelor membre ulterior și la care reclamanta nu fusese încă convocată să participe, în ciuda calității sale de acționar, la curtea de apel a Bucureștiului, la despădurirea pretențiilor sale prin hotărârile definitive din 5 octombrie 2017 (comunicat la 6 decembrie 2017) și 6 noiembrie 2017 (comunicat la 8 decembrie 2017). Aceste două proceduri soluționate în defavoarea recurentei fac obiectul cererii nr. 26611/18.

După introducerea cererii nr. 26611/18, recurenta a fost exonerată de pretențiile sale prin hotărârea definitivă a Tribunalului de apel din 4 noiembrie 2020 de la București (comunicat la 21 ianuarie 2021) și 16 decembrie 2020 (comunicat la 8 decembrie 2020). februarie 2021) în două acțiuni în justiție prin care se solicită anularea, din motive similare, legate de lipsa convocației sale de participare, a altor decizii adoptate de aceste adunări ale acționarilor societății B. Aceste ultime două proceduri fac obiectul cererii nr. 36984/21. În ambele cereri, invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de încălcarea principiului securității juridice prin hotărârile Tribunalului din București din 5 octombrie și 6 noiembrie 2017 (solicitarea n 26611/18) și prin hotărârile Tribunalului din București din 4 noiembrie și 16 decembrie 2020 (solicitarea n 36984/21), pe motiv că aceste patru hotărâri au încălcat autoritatea de lucru judecat.

Recurenta face referire, de asemenea, în această privință, la hotărârile din 11 mai 2016 și 14 iunie 2017 ale Tribunalului de apel de la București, pronunțate în favoarea sa în litigii similare cu cele încheiate prin hotărârile Tribunalului de apel de la București din 5 octombrie și 6 noiembrie 2017 și din 4 noiembrie și 16 decembrie 2020. De asemenea, aceasta invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătorești definitive care recunosc dreptul patrimonial al acesteia asupra a 735 de acțiuni ale societății B., precum și a eșecului dreptului său ca urmare a respingerii acțiunilor sale prin hotărârile din 5 octombrie și 6 noiembrie 2017 și, respectiv, 4 noiembrie și 16 decembrie 2020. Procedurile la care se referă cele două cereri sunt, de asemenea, indicate în tabelul din anexă.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A existat o interferență în dreptul recurentei de a avea acces la o instanță, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, ca urmare a neexecutării a două hotărâri judecătorești definitive, prima din 15 Mai 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a doua din 14 noiembrie 2016 a instanței judecătorești de la București S-a adus atingere dreptului reclamantei de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr 1 ca urmare a neexecutării a două hotărâri judecătorești definitive indicate la punctul precedent În acest sens, a fost reclamanta privată de bunurile sale din motive de interes public și în condițiile prevăzute de legea și principiile generale ale dreptului internațional, în sensul articolului 1 din Protocolul nr Hotărârile din 5 octombrie și 6 noiembrie 2017 (solicitarea nr 26611/18) și din 4 noiembrie și 16 decembrie 2020 (solicitarea n 36984/21), toate din instanța de apel din București, sunt compatibile cu principiul securității juridice, astfel cum este garantat prin art. 6 din Convenție, având în vedere decizia definitivă adoptată de aceeași instanță, în favoarea reclamantei, la data de 14 noiembrie 2016, în hotărârea din 15 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și în hotărârile din 11 mai 2016 și 14 iunie 2017 ale Tribunalului de Instanță de la București,

pronunțate în litigii similare cu cele încheiate de primele patru hotărâri menționate anterior (a se vedea Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [GC], nr 26374/18, § 278, 1 decembrie 2020, Brumescu c. România [GC], n 28342/95, § 61, CEDO 1999 VII și Esertas c. Lituania , n 50208/06, § 20-32, 31 mai 2012) S-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor recurentei, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a hotărârilor Tribunalului de apel din București din 5 octombrie și 6 noiembrie 2017 (solicitarea nr 26611/18),

și a hotărârilor din 4 noiembrie și 16 decembrie 2020 (solicitarea nr. 36984/21) Anexă n Numele cauzei Introduse Requecherante Anul nașterii Locul nașterii Locul nașterii Cetățenia Reprezentată prin Decizii interne definitive rămase neexecutate Hotărâri judecătorești care nu cunosc hotărârile judecătorești definitive în favoarea recurentei 26611/18 Manea c. România 04/06/2018 Carmen MANEA 1964 București romanesc Corneliu-Liviu POPESCU Hotărârea din 15 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Curții din București Hotărârea din 5 octombrie 2017 a Tribunalului din București Hotărârea din 6 noiembrie 2017 a Tribunalului din București 36984/21 Manea c. România 15/07/2021 Carmen MANEA 1964 București românesc Corneliu-Liviu POPESCU Hotărârea din 15 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Tribunalului de apel din București Hotărârea din 4 noiembrie 2020 a Tribunalului de apel din București Hotărârea din 16 decembrie 2020 a Tribunalului de apel din București

Publié le 17 octobre 2022

QUATRIÈME SECTION

Requêtes n os 26611/18 et 36984/21 Carmen MANEA contre la Roumanie introduites respectivement le 4 juin 2018 et le 15 juillet 2021 communiquées le 26 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent tout d’abord la non-exécution de deux décisions de justice définitives – la première du 15 mai 2012, de la Haute Cour de Cassation et de Justice, et la seconde du 14 novembre 2016, de la cour d’appel de Bucarest – ordonnant, pour ce qui est de la première, la restitution au profit de la requérante de 735 actions à une société par actions, la société B. SA, et, pour ce qui est de la seconde, ordonnant au Dépositaire Central, organisme autorisé par la loi à tenir le registre national de valeurs immobilières, d’actualiser le registre des actionnaires de la société B., en y inscrivant le nom de la requérante avec son portefeuille d’actions.

En dépit des décisions susmentionnées, ne figurant toujours pas dans le registre des actionnaires, avec pour conséquence de ne pas être convoquée à participer aux assemblées des actionnaires de la société B., la requérante initia successivement plusieurs procédures civiles demandant l’annulation de plusieurs décisions adoptées par ces assemblées d’actionnaires. Par décision définitive du 11 mai 2016, la cour d’appel de Bucarest fit droit à la demande de la requérante. De même, par décision définitive du 14 juin 2017, la cour d’appel de Bucarest accueillit une action similaire de la requérante et annula les décisions d’une autre assemblée générale des actionnaires de la société B., tenue en l’absence de la requérante, en méconnaissance des décisions définitives des 15 mai 2012 et 14 novembre 2016 mentionnées ci-dessus.

Par la suite, dans deux autres actions ayant un objet similaire à celles décrites ci-dessus, à savoir l’annulation de décisions prises par les assemblées d’actionnaires déroulées ultérieurement et auxquelles la requérante n’avait toujours pas été convoquée à participer, en dépit de sa qualité d’actionnaire, la cour d’appel de Bucarest la débouta de ses prétentions par des arrêts définitifs des 5 octobre 2017 (communiqué le 6 décembre 2017) et 6 novembre 2017 (communiqué le 8 décembre 2017). Ces deux procédures tranchées en défaveur de la requérante font l’objet de la requête n o 26611/18.

Après l’introduction de la requête n o 26611/18, la requérante se vit débouter de ses prétentions par arrêts définitifs de la cour d’appel de Bucarest des 4 novembre 2020 (communiqué le 21 janvier 2021) et 16 décembre 2020 (communiqué le 8 février 2021) dans deux actions en justice demandant l’annulation, pour des motifs similaires, liés à l’absence de sa convocation à participer, d’autres décisions adoptées par ces assemblées d’actionnaires de la société B. Ces deux dernières procédures font l’objet de la requête n o 36984/21. Dans les deux requêtes, invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de la violation du principe de sécurité juridique par les arrêts de la cour d’appel de Bucarest des 5 octobre et 6 novembre 2017 (requête n o 26611/18), et par les arrêts de la cour d’appel de Bucarest des 4 novembre et 16 décembre 2020 (requête n o 36984/21), au motif que ces quatre arrêts ont méconnu l’autorité de la chose jugée.

La requérante fait aussi référence, à cet égard, aux arrêts des 11 mai 2016 et 14 juin 2017 de la cour d’appel de Bucarest, rendus en sa faveur dans des litiges analogues à ceux achevés par les arrêts de la cour d’appel de Bucarest des 5 octobre et 6 novembre 2017 et des 4 novembre et 16 décembre 2020. Elle allègue également une violation de l’article 1 du Protocole n o 1 du fait de la non-exécution de décisions de justice définitives reconnaissant son droit patrimonial sur 735 actions de la société B., ainsi que de la mise en échec de son droit du fait du rejet de ses actions par les arrêts des 5 octobre et 6 novembre 2017 et 4 novembre et 16 décembre 2020, respectivement. Les procédures auxquelles les deux requêtes se réfèrent sont aussi indiquées dans le tableau en annexe.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu une ingérence dans le droit de la requérante d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, du fait de la non ‑ exécution de deux décisions de justice définitives – la première du 15 mai 2012, de la Haute Cour de Cassation et de Justice, et la seconde du 14 novembre 2016, de la cour d’appel de Bucarest ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 du fait de la non-exécution de deux décisions de justice définitives indiquées au point précédent ? Dans l’affirmative, la requérante a-t-elle été privée de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 3. Les arrêts des 5 octobre et 6 novembre 2017 (requête n o 26611/18), et des 4 novembre et 16 décembre 2020 (requête n o 36984/21), tous de la cour d’appel de Bucarest, sont-ils compatibles avec le principe de sécurité juridique tel que garanti par l’article 6 de la Convention, eu égard à la décision définitive adoptée par la même juridiction, en faveur de la requérante, le 14 novembre 2016, à l’arrêt du 15 mai 2012 de la Haute Cour de Cassation et de Justice, ainsi qu’aux arrêts des 11 mai 2016 et 14 juin 2017 de la cour d’appel de Bucarest,

rendus dans des litiges analogues à ceux tranchés par les premiers quatre arrêts susmentionnés (voir Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islande [GC], n o 26374/18, § 278, 1 er décembre 2020, Brumărescu c. Roumanie [GC], n o 28342/95, § 61, CEDH 1999 ‑ VII, et Esertas c. Lituanie , n o 50208/06, §§ 20-32, 31 mai 2012) ? 4. Y a-t-il eu atteinte au droit au respect des biens de la requérante, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 du fait des arrêts de la cour d’appel de Bucarest des 5 octobre et 6 novembre 2017 (requête n o 26611/18),

et des arrêts des 4 novembre et 16 décembre 2020 (requête n o 36984/21) ? ANNEXE N o Requête n o Nom de l’affaire Introduite le Requérante Année de naissance Lieu de résidence Nationalité Représentée par Décisions internes définitives restées inexécutées Décisions de justice méconnaissant les décisions de justice définitives favorables à la requérante 1. 26611/18 Manea c. Roumanie 04/06/2018 Carmen MANEA 1964 Bucarest roumaine Corneliu-Liviu POPESCU Arrêt du 15 mai 2012 de la Haute Cour de Cassation et de Justice Arrêt du 14 novembre 2016 de la cour d’appel de Bucarest Arrêt du 5 octobre 2017 de la cour d’appel de Bucarest Arrêt du 6 novembre 2017 de la cour d’appel de Bucarest 2. 36984/21 Manea c. Roumanie 15/07/2021 Carmen MANEA 1964 Bucarest roumaine Corneliu-Liviu POPESCU Arrêt du 15 mai 2012 de la Haute Cour de Cassation et de Justice Arrêt du 14 novembre 2016 de la cour d’appel de Bucarest Arrêt du 4 novembre 2020 de la cour d’appel de Bucarest Arrêt du 16 décembre 2020 de la cour d’appel de Bucarest