Decizie nr. 83 din 06.07.2020

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare” din articolul 25 alin. (6) din Legea nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, ridicată de către dl avocat Igor Blanari, în interesele S.R.L. „Moldpresa Grup”, în dosarul nr. 5r-4020/2019, pendinte la judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Alina Gorceac, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție.

Pe 20 noiembrie 2019, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție din sectorul Ciocana a întocmit în privința S.R.L. „Moldpresa Grup” un proces-verbal cu privire la contravenția prevăzută de articolul 91

Nefiind de acord cu procesul-verbal, S.R.L. „Moldpresa Grup” a formulat o contestație în instanța de judecată și a solicitat încetarea procesului contravențional.

Pe 18 februarie 2020, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Igor Blanari a ridicat, în interesele S.R.L. „Moldpresa Grup”, excepția de neconstituționalitate a textului „instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare” din articolul 25 alin. (6) din Legea nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului.

Prin Încheierea din aceeași dată, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului sunt următoarele:

Autorul excepției menționează că prevederile contestate ar fi contrare Constituției, pentru că nu asigură o concurență liberă între comercianți. De asemenea, autorul menționează că interdicția stabilită de dispozițiile contestate pentru comercializarea produselor din tutun și a produselor conexe la o distanță mai mică de 200 m de la instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare doar pentru unitățile comerciale a căror suprafață comercială este mai mică de 20 m

Astfel, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia pretinde că prevederile contestate contravin articolelor 9 alin.(3), 16, 34, 53, 107, 109 și 126 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de dl avocat Igor Blanari, în interesele S.R.L. „Moldpresa Grup”, în dosarul nr. 5r-4020/2019, pendinte la judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. Prin urmare, excepția este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare” din articolul 25 alin. (6) din Legea nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului. Normele în discuție stabilesc interdicția comercializării produselor din tutun și a produselor conexe la o distanță mai mică de 200 m de la instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare, pentru unitățile comerciale a căror suprafață comercială este mai mică de 20 m

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată, deoarece aceasta examinează contestația depusă împotriva procesului-verbal întocmit de către agentul constatator privind comiterea contravenției prevăzute de articolul 91

Curtea constată că prevederile articolului 25 alin. (6) din Legea nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunțată HCC nr. 9 din 8 aprilie 2019.

În Hotărârea nr. 9 din 8 aprilie 2019, Curtea a reținut că Nomenclatorul unităților comerciale care desfășoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931 din 8 decembrie 2011, prevede două unități comerciale a căror suprafață comercială este mai mică de 20 m

De asemenea, cu privire la claritatea metodei de calculare a distanței de 200 m impuse între unitatea comercială care comercializează produse din tutun și instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare, Curtea a subliniat că pentru această situație Guvernul a stabilit că distanța în discuție trebuie calculată în linie dreaptă de la unitatea comercială până la cel mai apropiat punct exterior al terenului aferent instituțiilor de învățământ și instituțiilor medico-sanitare [a se vedea Regulamentul sanitar privind comercializarea tutunului nefermentat și tutunului fermentat, produselor din tutun și produselor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1065 din 19 septembrie 2016, pct. 12] (§ 44 din Hotărârea citată).

Totodată, Curtea a reținut că datele menționate la §§ 46 și 47 din Hotărâre sunt suficient de convingătoare pentru formarea unei concluzii potrivit căreia, prin măsura contestată, legislatorul a urmărit realizarea a două scopuri: protecția sănătății tinerilor și protecția sănătății colectivității în general. Aceste două scopuri pot fi subsumate scopului protejării drepturilor, a libertăților și a demnității altor persoane, prevăzut de articolul 54 alin. (2) din Constituție (§ 49).

Curtea a subliniat că protecția sănătății populației reprezintă un interes de o importantă sporită pentru conviețuirea într-o societate. Prin urmare, restricțiile impuse de către legislator pentru protejarea acestui interes pot fi justificate chiar dacă acestea afectează interesele economice ale particularilor. Totuși, este necesar, după cum o impune și obligația constituțională a statului de a proteja concurența, ca măsura menționată să nu reprezinte un mijloc de discriminare arbitrară dintre comercianți (§ 52).

Curtea a notat că interdicția comercializării produselor din tutun în apropierea grupurilor protejate reduce din densitatea unităților comerciale și scade rata tinerilor fumători. Astfel, interdicția respectivă poate fi încadrată în categoria celor mai efective măsuri care contribuie la descurajarea fumatului în rândul tinerilor (a se vedea § 50 și § 60 din Hotărârea citată).

În identificarea altor motive care au determinat legislatorul să nu le interzică unităților comerciale staționare să comercializeze produse din tutun, chiar dacă se află în apropierea instituțiilor de învățământ și a instituțiilor medico-sanitare, Curtea a observat că trebuie să se țină cont și de vizibilitatea și de accesibilitatea produselor în discuție în aceste unități comerciale. Astfel, spre deosebire de pavilioane, chioșcuri sau gherete, produsele din tutun nu sunt vizibile de la intrarea în unitățile comerciale staționare. Vizibilitatea produselor din tutun poate conduce la cumpărarea acestora de către persoanele care fumează în mod ocazional, dar și de către cei care nu au fumat niciodată. În acest sens, Curtea a considerat că, sub aspectul vizibilității produselor din tutun, unitățile comerciale staționare manifestă un risc redus în privința determinării grupurilor protejate de a cumpăra produse din tutun (§ 65).

De asemenea, Curtea a reținut că unitățile comerciale staționare dispun de mai multe garanții care pot diminua riscul comercializării produselor din tutun către persoanele cu vârsta de până la 18 ani. În acest sens, în cadrul unităților comerciale staționare pot fi instalate camere video care permit verificarea ulterioară a respectării de către vânzători a interdicției comercializării produselor din tutun către minori (§ 66).

Curtea a constatat că interdicția comercializării produselor din tutun de către unitățile comerciale provizorii în apropierea instituțiilor de învățământ și instituțiilor medico-sanitare nu este contrară dispozițiilor constituționale referitoare la concurența liberă [articolele 9 alin.(3) și 126 alin. (2) lit. b)] și nici celor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți [articolul 54] (§ 79).

Cu privire la neclaritatea noțiunilor „instituțiile de învățământ și instituțiile medico-sanitare” invocată de autorul sesizării, Curtea reține că, printr-o interpretare rezonabilă și sistematică, interpretul legii poate să identifice sensul noțiunii în discuție. De altfel, Curtea precizează că principiul coerenței sistemului juridic impune ca interpretul legii să aibă în vedere toate normele juridice relevante ale sistemului de drept național. Instanțele judecătorești pot stabili sensul noțiunilor în discuție doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului. Astfel, Curtea reiterează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr. 23 din 29 martie 2018, § 30; DCC nr. 23 din 25 februarie 2019, § 26).

De asemenea, semnificația sintagmelor contestate poate fi dedusă nu doar cu ajutorul consultanței juridice de specialitate, ci și din sensul obișnuit al acestora (a se vedea,

Așadar, există repere obiective care ajută destinatarul și interpretul legii să prevadă sensul exact al sintagmelor contestate, de aceea Curtea notează că aceste noțiuni sunt clare și previzibile.

Prin urmare, având în vedere cele relatate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.