Decizie nr. 23 din 25.02.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 200 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală și a articolului 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către dl avocat Radu Dumneanu, în dosarul nr. 3-6/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 11 februarie 2019 de către judecătorii din cadrul Curții Supreme de Justiție (Oleg Sternioală, Valeriu Doagă, Nina Vascan, Victor Burduh și Tamara Chișcă-Doneva), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 27 noiembrie 2018, dl Eugen Popovici, judecător, a contestat în fața Curții Supreme de Justiție hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 13 noiembrie 2018 referitoare la suspendarea sa din funcție.

Pe 4 decembrie 2018, dl avocat Radu Dumneanu, apărător ales al dlui Popovici, a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 200 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală. Prevederile acestui articol reglementează suspendarea provizorie din funcție a învinuitului ori a inculpatului, care exercită atribuții de serviciu sau care realizează activități în interesul serviciului public.

De asemenea, dl avocat Radu Dumneanu a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care prevăd condițiile suspendării judecătorului din funcție.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a invocat faptul că prevederile contestate nu corespund exigenților calității legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate procedura de suspendare provizorie din funcție a judecătorului și nu există un termen pentru care poate fi dispusă această procedură.

De asemenea, autorul excepției susține că suspendarea unui judecător din funcție pe durata procesului penal îngrădește dreptul la muncă, prevăzut de articolul 43 din Constituție, și încalcă principiul prezumției nevinovăției.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală și a Legii cu privire la statutul judecătorului, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Radu Dumneanu, în dosarul nr. 3-6/19, pendinte la Curtea Supremă  de Justiție. Excepția este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie alin. (1) și (3) din articolul 200 din Codul de procedură penală, care se referă la modalitatea de suspendare provizorie din funcție a învinuitului sau a inculpatului și care prevăd interzicerea provizorie a exercitării de către acesta a atribuțiilor de serviciu sau a realizării activității în interesul serviciului public, precum și modalitatea de contestare a hotărârii de suspendare. Dispozițiile contestate ale articolului 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului prevăd suspendarea judecătorului din funcție doar în cazul în care a fost începută urmărirea penală în privința acestuia.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile contestate contravin articolelor 21, 23, 43, 46, 47, 114, 115 și 123 din Constituție.

Cu referire la critica de neconstituționalitate raportată la articolul 23 din Constituție, potrivit autorului, Codul de procedură penală și Legea cu privire la statutul judecătorului reglementează în mod diferit condițiile și motivele de suspendare și contestare a măsurii de suspendare, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură de a încălca criteriile referitoare la claritate și precizie.

Curtea observă că textul de lege criticat, prevăzut la articolul 200 alin. (1), instituie măsura suspendării de drept din funcție a învinuitului sau a inculpatului și are ca scop principal protejarea prestigiului profesiei și a funcției exercitate. Astfel, potrivit prevederilor contestate, această măsură este una provizorie și specială, deoarece se aplică în cazul persoanelor care exercită activități în interesul serviciului public.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că dispozițiile legale privind suspendarea din funcție pot avea un caracter necesar atunci când sunt determinate de situații cu caracter temporar care fac imposibilă exercitarea funcției. De fapt, suspendarea din funcție ar putea fi dictată de nevoia de a asigura protecția instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr. 89 din 6 septembrie 2017, § 40).

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că scopul măsurii suspendării nu este unul punitiv, dar de precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu, și astfel de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte (

Totodată, Curtea observă că, potrivit prevederilor articolului 200 alin. (3) din Codul de procedură penală, suspendarea provizorie din funcție este decisă de către administrația instituției în care funcționează învinuitul ori inculpatul, în condițiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează în mod nemijlocit urmărirea penală.

Astfel, Curtea menționează că, în calitate de instituție administrativă a autorității judecătorești, Consiliul Superior al Magistraturii decide suspendarea judecătorului din funcție în conformitate cu prevederile articolului 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Prin urmare, Curtea menționează că îndepărtarea temporară a judecătorului din exercițiul funcției sale în cazul în care în privința acestuia se începe urmărirea penală se justifică din considerentul protejării imaginii sistemului judiciar în ansamblu, eliminându-se astfel orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească prestația judecătorilor.

Cu referire la argumentele autorului excepției potrivit cărora nu este clară procedura contestării hotărârii privind suspendarea din funcție a judecătorului, Curtea reține că judecătorul, care are un statut special, reglementat de Legea cu privire la statutul judecătorului, poate contesta hotărârea privind suspendarea din funcție în condițiile legii speciale. Astfel, Curtea observă că legislatorul a prevăzut în articolul 24 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului posibilitatea contestării hotărârii privind suspendarea din funcție la Curtea Supremă de Justiție.

În privința argumentelor autorului excepției potrivit cărora nu există un termen pentru care poate fi dispusă suspendarea provizorie din funcție, Curtea observă că, în conformitate cu articolul 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, suspendarea poate fi menținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Așadar, Curtea constată că legislatorul a reglementat o procedură suficient de clară pentru dispunerea suspendării provizorii din funcție a judecătorului. Curtea reamintește că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent.

De asemenea, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a principiului prezumției nevinovăției în cazul suspendării judecătorului din funcție, deoarece hotărârea emisă de către Consiliul Superior al Magistraturii nu are un caracter punitiv. Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează natura și gravitatea acuzării în materie penală, ci doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva judecătorului.

Curtea menționează că nici criticile autorului excepției referitoare la îngrădirea dreptului la muncă al judecătorului nu pot fi reținute, deoarece măsura suspendării este una temporară.

Totodată, Curtea reține că, potrivit prevederilor articolului 24 alin. (4) din Legea cu privire la statutul judecătorului, dacă în privința judecătorului nu a fost probată vinovăția sau a fost pronunțată o hotărâre de achitare ori de încetare a procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept motiv pentru suspendarea sa din funcție în baza alin. (1

Astfel, în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcție încetează, iar judecătorul își va relua activitatea în funcția deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. Prin urmare, Curtea menționează că există garanții suficiente în acest sens.

Având în vedere cele menționate mai sus, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.