Decizie nr. 23 din 29.03.2018

Pe 2 februarie 2018, dnii Artur Gutium și Vladimir Cernat, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, i-au adresat Curții Constituționale o sesizare pentru controlul constituționalității textului „sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală" din articolul 20 alin. (1) lit. c) și a textului „prin ascunderea unui fapt pertinent" din articolul 23 alin. (1) lit. a) din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024 din 2 iunie 2000.

Motivele sesizării, așa cum au fost prezentate de autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

Pe 2 iunie 2000, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024, care stabilește cadrul juridic al raporturilor legate de cetățenia Republicii Moldova.

Articolul 20 alin. (1) din această Lege reglementează motivele refuzului de a acorda cetățenia Republicii Moldova, unul dintre acestea fiind aflarea persoanei sub urmărire penală la momentul examinării cererii de acordare a cetățeniei.

Articolul 23 alin. (1) din aceeași Lege prevede situațiile în care cetățenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova, una dintre acestea fiind dobândirea cetățeniei în mod fraudulos, prin ascunderea unui fapt pertinent.

În opinia autorilor sesizării, textul legal „sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală" din articolul 20 alin. (1) lit. c) din Lege contravine articolelor 1 alin. (3), 4, 16 alin. (2), 17 alin. (2), 21 și 54 din Constituție.

De asemenea, autorii susțin că și textul legal „prin ascunderea unui fapt pertinent" din articolul 23 alin. (1) lit. a) din Lege încalcă prevederile articolelor 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024 din 2 iunie 2000 sunt următoarele:

Autorii sesizării susțin că textul legal contestat din articolul 20 alin. (1) lit. c) din Lege, potrivit căruia cetățenia Republicii Moldova nu se acordă dacă

De asemenea, autorii pretind că textul legal contestat pune pe picior de egalitate persoana condamnată la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni premeditate cu persoana care se află doar sub urmărire penală, nefiind specificate infracțiunile.

În concluzie, autorii sesizării pretind că textul legal contestat contravine articolelor 1 alin. (3), 4, 16 alin. (2), 17 alin. (2), 21, 54 din Constituție.

Cu privire la textul articolului 23 alin. (1) lit. a) din Lege, potrivit căruia cetățenia poate fi retrasă dacă a fost dobândită în mod fraudulos,

Examinând sesizarea sub aspectul admisibilității, Curtea constată următoarele.

În baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, a articolului 4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale, Curtea exercită, sesizată fiind, controlul constituționalității legilor.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale îi conferă deputatului din Parlamentul Republicii Moldova prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Curtea menționează că obiectul controlului constituționalității îl constituie textul „sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală" din articolul 20 alin. (1) lit. c) și textul „prin ascunderea unui fapt pertinent" din articolul 23 alin. (1) lit. a) din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024 din 2 iunie 2000.

Examinând sesizarea, Curtea reiterează că cetățenia reprezintă o problemă statală care este reglementată printr-o lege organică.

Având în vedere că cetățenia constituie o problemă statală, Curtea subliniază că statul deține privilegiul suveran de a stabili cadrul juridic al raporturilor legate de cetățenia Republicii Moldova, inclusiv privilegiul de a reglementa prin legislația sa modurile de acordare și de retragere a cetățeniei. Prin urmare, fiecare stat își poate stabili propriile condiții pentru acordarea sau retragerea cetățeniei unui cetățean străin.

Acest privilegiu al statului este recunoscut și de articolul 3 alin. (1) al Convenției europene cu privire la cetățenie, care stabilește că „fiecare stat este în drept să determine prin legislația sa care îi sunt cetățenii".

Cu privire la criticile autorilor potrivit cărora textul legal contestat, care prevede că cetățenia nu se acordă persoanei care

Prin stabilirea unei astfel de condiții, autoritatea competentă în materie de acordare a cetățeniei nu se pronunță cu privire la vinovăția sau la nevinovăția persoanei, ci doar constată existența unei acuzații.

Scopul dreptului de a fi prezumat nevinovat reclamă în primul rând ca echitatea procesului penal să fie protejată de influențele nepotrivite. Totuși, în situațiile reglementate de Legea cetățeniei nu se poate vorbi despre existența unui proces penal sau despre o acuzație care ar putea conduce la inițierea unui proces penal. Când refuză acordarea cetățeniei sau când retrag cetățenia unei persoane care a dobândit-o, autoritățile Republicii Moldova nu înaintează o acuzație în materie penală și nici nu judecă un proces penal. Refuzul de acordare a cetățeniei din acest motiv sau retragerea cetățeniei din aceeași cauză nu produce efecte pentru eventualele proceduri penale desfășurate împotriva solicitantului sau persoanei căreia i s-a retras cetățenia într-o altă țară.

Curtea constată că argumentele autorilor, potrivit cărora Legea cetățeniei nu prevede un remediu împotriva refuzului de acordare a cetățeniei sau retragerii cetățeniei atunci când persoana este scoasă ulterior de sub urmărire penală sau achitată, nu constituie o problemă de constituționalitate.

Mai mult, Curtea relevă că impunerea condiției de a nu se afla sub urmărire penală este aplicabilă numai la momentul examinării cererii de acordare a cetățeniei. Prin urmare, în cazul scoaterii de sub urmărire penală sau al achitării, persoana poate solicita în mod repetat acordarea cetățeniei.

Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității, Curtea reiterează că tratamentele diferențiate nu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituție, mai ales că, în astfel de cazuri, statul beneficiază de o marjă largă de discreție în reglementarea unei asemenea politici.

Cu privire la criticile autorilor referitoare la lipsa de claritate și de previzibilitate a textului legal contestat, potrivit căruia cetățenia poate fi retrasă dacă a fost dobândită în mod fraudulos,

O normă este clară, accesibilă și previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită oricărei persoane să-și corecteze conduita și să poată, cu ajutorul unei consilieri adecvate, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele pe care le poate produce o normă juridică (a se vedea hotărârea Curții Europene

În general, conținutul legilor nu poate manifesta o precizie absolută. Una dintre tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea la categorii generale, decât la liste exhaustive. De asemenea, foarte multe legi utilizează formule mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și pentru a se putea adapta la schimbările de situație (a se vedea HCC nr. 21 din 22 iulie 2016, § 64; HCC nr. 33 din 7 decembrie 2017, § 62, dar și hotărârea Curții Europene

Curtea menționează că destinatarii acestei legi pot să aprecieze care sunt faptele pertinente ce trebuie aduse la cunoștința autorității competente. O dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente.

Prin urmare, motivele refuzului de acordare a cetățeniei prevăzute la articolul 20 din Lege, inclusiv faptul aflării persoanei sub urmărire penală, constituie, cu certitudine,

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea reține că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituționalității și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.