Decizie nr. 110 din 10.10.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 220 alin. (3) și 1404 alin. (5) din Codul civil, ridicată de dl Nicolae Urîtu, în dosarul nr. 2-6905/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 2 august 2019 de către dl judecător Dan Sîrbu, de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de dl Nicolae Urîtu împotriva B.C. „Eximbank" S.A., prin care s-a solicitat apărarea dreptului la muncă, obligarea B.C. „Eximbank" S.A. să calculeze și să achite onorariul, declararea nulității actului juridic civil și repararea prejudiciului produs.

În ședință de judecată, dl Nicolae Urîtu a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor 220 alin. (3) și 1404 alin. (5) din Codul civil, care reglementează nulitatea actului juridic civil care contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere.

Prin încheierea din 18 iulie 2019, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative, au fost următoarele:

Cu privire la neconstituționalitatea articolului 220 alin. (3) din Codul civil, care reglementează nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, autorul excepției pretinde că constatarea nulității unei clauze din actul juridic civil în lipsa anulării întregului act conduce la încălcarea demnității și a liberei dezvoltări a personalității umane, a drepturilor și a libertăților omului, precum și a principiului echității dreptului. Mai mult, autorul excepției susține că dispozițiile articolului 220 alin. (3) stabilesc o inegalitate între părțile actului juridic civil, în sensul în care o parte poate pretinde nulitatea unei clauze din actul juridic civil, pe când cealaltă parte este lipsită de acest drept.

Cu privire la neconstituționalitatea articolului 1404 alin. (5) din Codul civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere, autorul excepției susține că această normă lipsește de eficiență drepturile și libertățile garantate prin Constituție. Autorul excepției invocă faptul că unul din principiile dreptului este ca legea să servească în folosul cetățenilor. Totuși, acest principiu este neglijat în cazul dispozițiilor articolului 1404 alin. (5), pentru că ele nu oferă niciun remediu pentru repararea prejudiciului cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege. În opinia autorului excepției, acest fapt probează neconstituționalitatea normei și încălcarea principiului legalității de către legislator.

Așadar, având în vedere cele menționate

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Nicolae Urîtu, în dosarul nr. 2-6905/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 220 alin. (3) și 1404 alin. (5) din Codul civil, care reglementează nulitatea actului juridic civil ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere.

Curtea constată că, deși sunt invocate mai multe prevederi constituționale, în realitate autorul acesteia are în vedere încălcarea articolului 16, care garantează principiul egalității, a articolului 20, care garantează dreptul la un proces echitabil, și a articolului 23, care garantează posibilitatea fiecărei persoane de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle.

Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a articolului 220 alin. (3) din Codul civil, care reglementează nulitatea absolută a actului juridic civil ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, Curtea menționează că, în jurisprudența sa anterioară în care a analizat constituționalitatea unor dispoziții referitoare la instituția nulității absolute din Codul civil, ea a menționat că, în unele situații determinate de considerente precum consolidarea legalității și a ordinii de drept legea îi impune instanței de judecată un rol activ în garantarea respectării acestora. În special, aceste situații vizează cazurile care implică încălcarea dispozițiilor imperative ale legii (inclusiv ale Constituției) (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 143 din 22 noiembrie 2018, § 21).

În prezenta cauză, Curtea reține că articolul 220 alin. (3) din Codul civil se referă la o nulitate parțială, or, nulitatea unei clauze nu afectează valabilitatea întregului act juridic, dacă se presupune că acesta ar fi fost încheiat și în lipsa clauzei nule. Curtea menționează că această prevedere se referă la posibilitatea continuării existenței actului juridic civil, în cazurile în care se constată că nulitatea clauzei nu afectează valabilitatea actului în întregul său. Curtea observă că decizia privind nulitatea clauzei, dar și posibilitatea menținerii întregului act juridic reprezintă obiectul unei aprecieri obiective și nu depinde de voința uneia din părți, așa cum a afirmat autorul excepției. Mai mult, nicio prevedere din lege nu îi recunoaște vreunei părți un drept discreționar de a cere nulitatea clauzei, părțile bucurându-se de drepturi egale. Așadar, Curtea conchide că sesizarea referitor la pretinsa neconstituționalitate a articolului 220 alin. (3) din Codul civil este nefondată.

Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a articolului 1404 alineatul (5) din Codul civil, Curtea reamintește că excepția de neconstituționalitate nu manifestă doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește în primul rând situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o

Aceste considerente sunt aplicabile,

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.