Decizie nr. 2 din 12.04.2013

1. La 5 noiembrie 2012 deputatul în Parlament Serghei Sîrbu a adresat Curții Constituționale o sesizare în vederea exercitării controlului constituționalității art.9 alin.(1) lit.h), lit.l), lit.o), art.21 alin.(2), art.22 alin.(2) și (3), art.23 (ultima frază) din Legea nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare. 2. Normele contestate vizează drepturile Comisiei Naționale a Pieței Financiare și modalitatea de intrare în vigoare și executare a deciziilor acestui organ. A. Motivele sesizării 3. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autor, pot fi rezumate după cum urmează.

Potrivit prevederilor art.9 alin.(1) din Legea nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998, Comisia Națională a Pieței Financiare, pentru protejarea drepturilor investitorilor și ale publicului larg și în cazul încălcării legislației privind valorile mobiliare, are inclusiv următoarele drepturi: să suspende amplasarea valorilor mobiliare și circulația lor la bursa de valori și pe piața extrabursieră, clearingul și decontările la tranzacții; să intenteze, în instanța de judecată, acțiuni privind chestiunile ce țin de competența sa, inclusiv privind invaliditatea tranzacțiilor cu valori mobiliare; să califice acțiunile participanților la piața valorilor mobiliare ca manipulări pe piața valorilor mobiliare, conform legislației privind valorile mobiliare.

4. Conform art.22 alin.(2) și alin.(3) din lege, hotărîrile Comisiei Naționale intră în vigoare la data publicării, în caz că în hotărîre nu este indicat alt termen, iar ordonanțele intră în vigoare la data emiterii. La fel, contestarea sau acțiunea în justiție nu va suspenda executarea deciziilor Comisiei Naționale pînă la soluționarea definitivă a cauzei în instanța de judecată. 5. Autorul sesizării consideră că normele contestate din lege încalcă cumulativ, direct sau indirect, prevederile articolelor 1, 6, 20, 53, 54, 66, 114, 115, 116 din Constituția Republicii Moldova, art. 6 și 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 8 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

De asemenea, el consideră că prevederile contestate vin în contradicție cu un șir de norme concurente din legislația internă a Republicii Moldova.