ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 30 aprilie 2013, reclamanta A.M.L.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

anularea în totalitate a deciziei C.N.V.M. nr. 210 din 5 martie 2013 și pe cale

de consecință, a tuturor actelor subsecvente acesteia, suspendarea executării deciziei

C.N.V.M. nr. 210 din 5 martie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei.

fond

Prin sentința nr. 2974

din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.M.L., a anulat decizia C.N.V.M.

nr. 210 din 5 martie 2013, a suspendat executarea acestei decizii până la soluționarea

definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței

nr. 2974 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs Autoritatea

de Supraveghere Financiară, considerând sentința netemeinică și nelegală și, pe

cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 483, 486, 488 pct. 6 și

pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței

recurate în ceea ce privește anularea deciziei C.N.V.M. nr. 210 din 5 martie 2013

apreciată de instanța de fond ca nelegală pe considerentul că din probele administrate

la dosar rezultă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004 piața Rasdaq nu

a fost autorizată de C.N.V.M. ca piața reglementată în sensul acestei legi și al

Directivei nr. 204/39/CE, situație în care nu vor fi aplicabile dispozițiile Secțiunii

a VI-a a acestei legi societăților tranzacționate pe această piață, în sensul respingerii

acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului

declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru, în esență,

următoarele considerente:

- prin decizia nr.

210 din 5 martie 2013, C.N.V.M. a respins documentul de ofertă publică de preluare

obligatorie a SC F. SA București inițiată A.M.L.; în speță devin incidente dispozițiile

Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006

privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare legislație secundară emisă

în aplicarea acesteia, deoarece SC F. SA București este un emitent în înțelesul

legii având statutul unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare

pe piața capital;

- instanța a pronunțat

o hotărâre în care a acordat mai mult decât s-a cerut - respectiv a calificat Piața

Rasdaq - ca fiind o piață reglementată - și totodată a interpretat greșit actul

dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit al acestuia, prin sentința nr. 2974

din 8 octombrie 2013.

În ceea ce privește soluția

dată cererii de suspendare a executării deciziei menționate, instanța de fond nu

trebuia să rețină niciunul dintre argumentele invocate de intimata reclamantă în

susținerea cazului bine justificat, procedând la o interpretare greșită a actelor

care au făcut obiectul cererii de suspendare.

II. Înalta Curte

data de 8 octombrie 2014 Înalta Curte a luat act de raportul întocmit și de admisibilitatea

în principiu a recursului formulat.

recurs potrivit art. 499 Noul C. proc. civ.

2.1. Motivul de casare

prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ. este nefondat.

Într-adevăr, potrivit

art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate

cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde

motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425

alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea pronunțată trebuie să cuprindă

între alte elemente, considerentele, în care se vor arăta: obiectul cererii și susținerile

pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza

probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția,

arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

În jurisprudența sa, Înalta

Curte a reținut în mod constant că motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă

garanția respectării dreptului la un proces echitabil, dar și garanția realizării

unui control efectiv și temeinic, de către instanța superioară, asupra soluției

pronunțate.

Totodată, Înalta Curte

apreciază că motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă, în sensul strict

al termenului, precizarea/prezentarea în scris a argumentelor și raționamentului

care l-au determinat pe judecător să admită sau să respingă cererea de chemare în

judecată cu soluționarea căreia a fost învestită instanța.

În cauza de față, instanța

de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse

la art. 425 alin. (1) lit. a) din Noul C. proc. civ., întrucât instanța de fond

a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii

sale, judecătorul fondului analizând în mod corespunzător susținerile părților,

în raport cu dispozițiile legale invocate de acestea și cu materialul probator administrat

în cauză.

Cu alte cuvinte, motivarea

soluției s-a făcut în concret, prin raportare la dispozițiile legale incidente în

cauză și la situația de fapt rezultată din materialul probator administrat, în raport

cu obiectul cauzei și actele administrative atacate.

2.2. În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.,

instanța de recurs constată că este întemeiat.

Potrivit art. 488

alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când

aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Or, instanța de fond,

admițând acțiunea și anulând decizia nr. 210/2013 a C.N.V.M., a reținut că Piața

Rasdaq nu a fost autorizată de C.N.V.M. ca piață reglementată în sensul Legii

nr. 297/2004, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile Secțiunii a VI-a din lege

pentru societățile tranzacționate pe această piață.

Prin decizia nr. 210

din 5 martie 2013 emisă de C.N.V.M. a fost respins documentul de ofertă publică

de preluare obligatorie a SC F. SA București, inițiat de intimata-reclamantă A.M.L.,

Limassol - Cipru, la prețul de 0,839 RON/acțiune care a fost obligată să se conformeze

prevederilor art. 204 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

În jurisprudența

sa constantă (a se vedea decizia nr. 5331/2013, decizia nr. 2914/2014, ș.a.), Înalta

Curte a reținut că de la înființarea Pieței Rasdaq în anul 1996, prin decizia

nr. 1092 din 27 august 1996 și până în prezent, pe baza reglementărilor emise de

C.N.V.M., această piață a funcționat în mod regulat ca o piață organizată și reglementată

de C.N.V.M., fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004. Cu alte cuvinte,

C.N.V.M. a asigurat, prin reglementările sale, același grad de protecție a acționarilor

minoritari din societățile tranzacționate pe Piața Rasdaq cu cel acordat acționarilor

minoritari din societățile tranzacționate pe Bursa de Valori București.

Așadar, prevederile Secțiunii

a VI-a din Titlul V, Capitolul I din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital,

care constituie temeiul legal al emiterii deciziei nr. 210 din 5 aprilie 2013, reprezintă

o protecție legislativă/juridică a acționarilor minoritari în societățile comerciale

tranzacționate pe Bursa de Valori București, nivel egal acordat de C.N.V.M. și celor

de pe Piața Rasdaq, care nu a fost niciodată infirmat.

Deci, altfel spus, noțiunea

de piață reglementată, înainte de orice, trebuie interpretată exclusiv prin prisma

efectelor urmărite de legiuitor, ceea ce a justificat și a obligat C.N.V.M. să emită

actul administrativ în litigiu, în temeiul prevederilor art. 202, 204 și urm. din

Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, soluția

instanței de fond este nelegală, urmând să fie casată.

Cum judecătorul fondului

a soluționat cauza și a anulat actul administrativ atacat exclusiv prin prisma acestui

viciu de nelegalitate (lipsa temeiului legal al emiterii deciziei nr. 210/2013),

urmează ca dosarul să fie trimis aceleiași Curți de apel pentru rejudecarea cauzei,

în raport cu toate celelalte critici de nelegalitate invocate prin acțiunea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 2974 din 8 octombrie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie

2015.