8 — sesizarea Curtii Constitutionale pentru efectuarea controlului constituționalității și declararea neconstituțională a pct. 2 al art. V din Legea nr. 271 pentru modificarea unor acte legislative din 23 noiembrie 2018

Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova H O T Ă R Â R E Cu privire la sesizarea Curții Constituționale pentru efectuarea controlului constituționalității și declararea neconstituțională a pct. 2 al art. V din Legea nr. 271 pentru modificarea unor acte legislative din 23 noiembrie 2018 în măsura în care a fost abrogată prevederea „Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, cu excepția persoanei alese în calitate de președinte al Consiliului, primesc o remunerare lunară în mărime de 2,4 salarii medii pe economie”.

În conformitate cu prevederile art. 135 alin. )1) lit. a) din Constituție, art. 4 și 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, art. 38 alin. (1) lit. d), 39 din Codul jurisdicției constituționale, art. 16 lit. b) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Plenul h o t ă r ă ș t e : A sesiza Curtea Constituțională pentru efectuarea controlului constituționalității și declararea neconstituțională a pct. 2 al art. V din Legea nr. 271 pentru modificarea unor acte legislative din 23 noiembrie 2018. Președintele Curții Supreme de Justiție Ion Druță Chișinău, 29 martie 2019 nr. 8

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE THE SUPREME COURT OF JUSTICE

A REPUBLICII MOLDOVA OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA

mun. Chișinău, str. P. Rareș, nr.18, Chișinău, P.Rareș, 18 street, Republica Moldova, MD-2005, Republic of Moldova, MD-2005, tel./fax: (+ 373 22) 21 87 68 tel./fax: (+373 22) 21 87 68 e-mail: info@csj.md e-mail: info@csj.md

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

str. Alexandru Lăpușneanu, nr. 28, Chișinău MD 2004, Republica Moldova SESIZARE prezentată în conformitate cu prevederile articolului 135 alin. (1) lit. a) a Constituției din 29 iulie 1994, articolelor 4 și 25 lit. d) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, articolele 38 alin.(l) lit. d) și 39 din Codul Jurisdicției Constituționale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995 și art. 2 lit. b) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție

I. AUTORUL SESIZĂRII

Curtea Supremă de Justiție, Mun. Chișinău, str. P. Rareș, nr. 18, Republica Moldova, MD-2005

II. OBIECTUL SESIZĂRII

Prezenta sesizare are ca obiect de examinare prevederile articolului V, punctul 2. din Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative (în continuarea Legea nr. 271). La 23 noiembrie 2018 Parlamentul a adoptat Legea nr. 271 pentru modificarea unor acte legislative. Prin art. V al acestei legi au fost operate modificări în Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (în continuare Legea nr. 947). Astfel, prin punctul 2. al art. V din Legea nr. 271 a fost abrogat aliniatul (2) al articolului 27 din Legea nr. 947. Propoziția a doua, care a fost abrogată, din art. 27 alin. (2) din Legea nr. 947 avea următorul conținut: „Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept titulari, cu excepția persoanei alese în calitate de președinte al Consiliului, primesc o remunerare lunară în mărime de 2,4 salarii medii pe economie”.

III. EXPUNEREA PRETINSELOR ÎNCĂLCĂRI ALE CONSTITUȚIEI, PRECUM

ȘI A ARGUMENTELOR ÎN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMAȚII

Considerăm că excluderea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept titulari pentru activitatea desfășurată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii contravine articolelor 16, 43, 54 și 116 din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. Pretinsa încălcare a art. 43 coroborat cu articolele 16 și 116 din Constituție. În conformitate cu statutului său constituțional Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării și funcționării sistemului judecătoresc, este garantul independenței autorității judecătorești, exercitând autoadministrarea judecătorească1. În conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) din Constituție Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători și profesori titulari aleși.

1Hotărîrea Curții Constituționale nr. 10 din 04.03.1997 cu privire la constituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 și a Hotărîrii Parlamentului nr. 362-XIII din 3 februarie 1995. Remarcăm faptul că membrii Consiliului Superior al Magistraturii din cadrul membrilor aleși din rîndul judecătorilor și membrilor aleși din rîndul profesorilor titulari (cu excepția membrilor de drept: Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General) au același statut juridic, aceleași drepturi și obligațiuni stabilite prin articolele 10 și 11 din Legea nr. 947. În plus, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 947 membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția membrilor de drept, nu pot exercita o altă activitate remunerată decît cea didactică și științifică.

Prin urmare, această restricție este perfect valabilă atît pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul judecătorilor, cît și din rîndul profesorilor titulari. Evidențiem prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 947, conform cărora: „Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari sînt obligați să respecte incompatibilitățile și interdicțiile specificate la art. 8 din Legea cu privire la statutul judecătorului”.

Astfel, membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari au următoarele incompatibilități și interdicții, stabilite pentru judecători prin art. 8 al Legii nr. 544-XIII din 20 iunie 1995 cu privire la statutul judecătorului: „(1) Funcția de judecător este incompatibilă cu: a) orice altă funcție sau activitate remunerată, cu excepția activității didactice, științifice și de creație; b) mandatul de deputat în Parlament sau de consilier în autoritatea administrației publice locale; c) activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui terț; d) calitatea de membru al organului de conducere al unei organizații comerciale. (2) Judecătorul poate colabora la publicații de specialitate cu caracter literar, științific sau social, ori la emisiuni audiovizuale, fiindu-i interzis ca în studiile, articolele și intervențiile sale să se pronunțe cu privire la problemele curente de politică internă.

(3) Judecătorul nu este în drept să prezinte reprezentanților mass-media informații despre cauzele aflate în procedură de examinare în instanța judecătorească decît prin intermediul persoanei responsabile pentru relațiile cu mass-media. (31) Este interzisă comunicarea judecătorilor cu participanții la proces sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcții de demnitate publică, dacă o astfel de comunicare este legată de dosarul aflat în procedura judecătorului și are loc în alt mod decît cel prevăzut de regulile de procedură. Comunicarea este interzisă din momentul de înregistrare a dosarului în instanța de judecată și pînă la emiterea hotărîrii irevocabile privind dosarul. Orice comunicare în afara ședințelor de judecată se face în scris și se anexează obligatoriu la dosar.

(32) Judecătorului îi este interzis: a) să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase; b) să fie membru al unui partid politic sau să desfășoare orice activitate cu caracter politic, inclusiv pe perioada detașării din funcție”. Din cele menționate supra reiese expres concluzia că legislatorul a stabilit pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari aleși un statut juridic egal cu cel al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul judecătorilor aleși.

În acest context, remarcăm jurisprudența Curții Constituționale: „Este de menționat faptul că cetățenii sînt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără nici un fel de discriminări, indiferent de criteriu (art. 16 alin. (2) din Constituție) ceea ce corespunde întru totul cerinței: în situații egale - un tratament juridic egal, iar în situații diferite - un tratament juridic diferit și numai în cazul în care există o motivare obiectivă și rezonabilă”2. Subliniem faptul că în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1) din Constituție „Judecătorii instanțelor judecătorești sînt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii”. Prin urmare, garanțiile constituționale de asigurare a independenței judecătorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt perfect valabile și pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor aleși.

În jurisprudența sa constantă Curtea Constituțională a statuat că independența judecătorului e în strînsă corelare cu remunerarea muncii acestuia. Astfel, principiul independenței judecătorului comportă două aspecte: independența funcțională și independența personală. Independența personală vizează statutul judecătorului, care trebuie să-i fie asigurat prin lege. În principal, criteriile de apreciere a independenței personale sunt: modul de recrutare a judecătorilor; durata numirii; inamovibilitatea; fixarea salariului judecătorilor prin lege; libertatea de expresie a judecătorilor și dreptul de a forma organizații profesionale, menite să apere interesele lor profesionale; incompatibilitățile; interdicțiile; pregătirea continuă; răspunderea judecătorilor.

Remunerația judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una din componentele de bază ale independenței lui, fiind o contrabalanță la restricțiile, interdicțiile și responsabilitățile impuse lor de către societate3. 2 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 28 din 27.10.1997 privind controlul constituționalității Legii nr. 1069-XIII din 26 decembre 1996 pentru completarea articolului 5 din Legea privatizării fondului de locuințe.

3 Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20.12.2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plați sociale pentru unele categorii de salariați, § 96; Hotărârea Curții Constituționale nr. 25 din 06.11.2014 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii nr. 146 din 17 Statul are obligația de a stabili remunerația judecătorului astfel, încît aceasta să compenseze efortul și responsabilitățile lui și să fie pe măsura statutului și funcțiilor pe care le exercită, iar menținerea remunerației este una dintre garanțiile independenței judecătorului4. În acest context, reiterăm prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 947, conform cărora: „Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari sînt obligați să respecte incompatibilitățile și interdicțiile specificate la art. 8 din Legea cu privire la statutul judecătorului”.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție „Toți cetățenii Republicii Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială”. Acest principiul constituțional fundamental este aplicabil și în procesul de realizare a drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a dreptului fundamental la muncă garantat prin art. 43 din Constituție, expres aplicabil și în cazul activității desfășurate în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii de către profesorii titulari aleși. În jurisprudența sa Curtea Constituțională a reținut că „în baza articolului 43 din Constituție, statul este obligat să asigure tuturor salariaților un salariu minim pe economie, astfel, salariul constituie un drept fundamental protejat”5.

Remarcăm faptul că membrii din partea societății civile ai organelor specializate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (Colegiul pentru selecția și cariera judecătorilor, Colegiul de evaluare a performanțelor judecătorilor, Colegiul disciplinar) sunt remunerați pentru activitatea desfășurată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 154 din 05 iulie 2012 privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor (în continuare Legea nr. 154) „Membrii colegiului (pentru selecția și cariera judecătorilor n. n.) din rîndul reprezentanților societății civile beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din salariul judecătorului Curții Supreme de Justiție”.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 154 „Membrii colegiului (de evaluare a performanțelor judecătorilor n. n.) din rîndul reprezentanților societății civile iulie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești și a judecătorilor), §§ 87,89, 90. 4 Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20.12.2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plați sociale pentru unele categorii de salariați, § 102. 5 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 30 din 11.12.2014 pentru controlul constituționalității articolului 9 alin. (6) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici , §52.

beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din salariul judecătorului Curții Supreme de Justiție”. În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor „Membrii colegiului (Disciplinar n. n.) din rîndul reprezentanților societății civile beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din salariul judecătorului Curții Supreme de Justiție”. De asemenea accentuăm faptul că membrii din partea societății civile ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt remunerați.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură: „Membrii Consiliului Superior al Procurorilor reprezentanți ai societății civile primesc o indemnizație lunară în mărime de 50% din salariul mediu al membrilor Consiliului Superior al Procurorilor aleși din rîndul procurorilor”. În jurisprudența sa Curtea Constituțională a relevat în mod constant că violarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci cînd se aplică un tratament diferențiat în cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau cînd există o disproporție între scopul urmărit și mijloacele folosite6, o distincție este discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă și rezonabilă7.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut că salarizarea diferită pentru exercitarea unor atribuții identice sau similare după complexitate între autorități poziționate pe aceeași scară în ierarhia instituțională a puterilor în stat urmează a fi calificată ca un tratament discriminatoriu. Or, tratarea unei persoane sau a unui grup de persoane într-o manieră mai puțin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situație comparabilă constituie discriminare8.

Reieșind din faptul că membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari, în aceeași măsură ca și judecătorii, nu pot desfășura alte activități remunerate, cu excepția activității didactice, științifice și de creație, au aceleași drepturi și obligațiuni stabilite de lege, excluderea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept titulari constituie o discriminare în raport cu 6 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 16 din 12.06.2007 pentru controlul constituționalității art. II alineatul doi din Legea nr.186-XVI din 29 iunie 2006 „Pentru modificarea și completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” și art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 în redacția Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006, §6.

7 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 30 din 11.12.2014 pentru controlul constituționalității articolului 9 alin. (6) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici , §29. 8 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 24 din 10.09.2013 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale Anexei nr. 2 la Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici, §§75,76. membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul judecătorilor, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor articolelor 16 și 43 din Constituție și o încălcare a garanțiilor constituționale prevăzute de art. 116 din Constituție. Pretinsa încălcare a art. 54 din Constituție.

Reieșind din argumentele menționate supra menționăm că prin excluderea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept titulari se face o ingerință în drepturile și garanțiile constituționale ale acestora consacrate de articolele 16, 43 și 116 din Constituție. În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2) din Constituție exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sînt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (4) din Constituție restrîngerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății. În jurisprudența sa constantă Curtea Constituțională a statuat că restrîngerea unui drept fundamental trebuie să îndeplinească cumulativ și imperativ următoarele condiții: să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit9. Curtea Constituțională a statuat că reieșind din jurisprudența Curții Europene, diferența de tratamente în situații similare, precum și orice similitudine de tratament în situații diferite vor fi considerate discriminări în lipsa unei justificări obiective și rezonabile.

O diferență de tratament admisibilă trebuie nu numai să urmărească un scop legitim, ci și să se caracterizeze printr-un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit (cauza Marckx v. Belgia, din 13.06.1979)10. Remarcăm faptul că în Nota Informativă la proiectul Legii nr. 271 se accentuează că proiectul legii a fost elaborat în scopul executării Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 (în continuare Legea nr. 270) privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar. 9 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 30 din 11.12.2014 pentru controlul constituționalității articolului 9 alin. (6) din Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici , §29.

10 Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 22.01.2013 de sistare a procesului pentru controlul constituționalității articolului 52 alin. (6) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice , §§190,191.

Remarcăm faptul că Legea nr. 270, în conformitate cu prevederile articolelor 1 și 2, are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar și reprezintă un cadru general ce cuprinde principiile, regulile și procedurile de stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor din sectorul bugetar; reglementările legii se aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcționarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor care ocupă funcții cu statut special specifice apărării naționale, securității statului și ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă în autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, precum și personalului Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Accentuăm faptul că membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari nu cad sub incidența legii respective și nu se regăsesc în reglementările Legii nr. 270 privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar, intrate în vigoare la 01 decembrie 2018 (a se vedea Anexa 4 Grupul ocupațional „Justiție (B)” din Legea nr. 270). Prin urmare și modificarea Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii în sensul excluderii remunerării membrilor profesori titulari ai Consiliului Superior al Magistraturii nu putea constitui obiectul de reglementare al Legii nr. 271 pentru modificarea unor acte legislative.

Subliniem faptul că prin Legea nr. 271 nu s-a adus atingere remunerării membrilor din partea societății civile ai organelor specializate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (Colegiul pentru selecția și cariera judecătorilor, Colegiul de evaluare a performanțelor judecătorilor, Colegiul disciplinar) și remunerării membrilor din partea societății civile ai Consiliului Superior al Procurorilor. Curtea Constituțională în jurisprudența sa constantă a statuat că „restricțiile asupra exercițiului unor drepturi sînt prevăzute expres în Legea Supremă și nu pot fi extinse. Orice restricție, înainte de a fi instituită, trebuie raportată la prevederile art. 54 din Constituție, care prevede că restrîngerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății”11.

Constatăm faptul că restrîngerea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept titulari nu urmărește un scop legitim stabilit de art. 54 alin. (2) din Constituție ca fiind necesar în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității 11 Hotărîrea Curții Constituționale nr. 40 din 12.07.2001 pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 „Privind gospodăriile țărănești (de fermier)”.

justiției, or, „scopul aplicării unor restricții în exercitarea drepturilor enunțate sau restrîngerea libertăților are vocația de a le facilita realizarea”12. Curtea Constituțională a afirmat că, de principiu, scăderile de salarii pot să aibă loc doar în condițiile unei crize economico-financiare obiectiv existente și recunoscută la nivel oficial, în cazul scăderii echitabile a salariilor tuturor sau a majorității categoriilor de angajați bugetari, potrivit principiului solidarității13. Curtea Constituțională a statuat că „Restrângerea drepturilor nu trebuie să fie exercitată în vederea discriminării, întrucât nu ar avea un scop legitim. În acest sens, toate autoritățile Republicii Moldova trebuie să respecte, atunci când adoptă acte normative, principiul egalității, consacrat în articolul 16 din Constituție”14.

Prin urmare, restrîngerea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept titulari nu poate fi considerată ca fiind o măsură în concordanță cu prevederile art. 54 din Constituție.

IV. CERINȚELE AUTORULUI SESIZĂRII

Din motivele prezentate supra, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) a Constituției, articolelor 4 și 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 4, 38 alin. (l) lit. d) și 39 din Codul Jurisdicției Constituționale, articolului 2 lit. b) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Plenul Curții Supreme de Justiție SOLICITĂ:

V. DOCUMENTE ANEXATE

La sesizare anexăm: 1. Extras din prevederile relevante ale Constituției Republicii Moldova. 2. Extras din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

PREȘEDINTELE ION DRUȚĂ

CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIEI