ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

CSJ 24.12.2010

3 — Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației ecologice în cadrul examinării cauzelor civile

HOTĂRÂRE

24.12.2010

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei ecologice în cadrul examinării cauzelor civile

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

3 — Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației ecologice în cadrul examinării cauzelor civile (Curtea Supremă de Justiție, 2010)

HOTĂRÎREA PLENULUI

CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești

a unor prevederi ale legislației ecologice în cadrul

examinării cauzelor civile

nr.3 din 24.12.2010

Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2011, nr.2-3, pag.11

* * *

Modificată de:

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.31 din 04.12.2017

Protecția mediului reprezintă un ansamblu de reglementări, acțiuni și mijloace, care au

drept scop menținerea și protejarea factorilor de mediu împotriva degradării, prin diferite forme,

în urma activității antropogene. Acest ansamblu de acțiuni constituie o prioritate națională, ce

vizează condițiile de viață și sănătatea populației, realizarea intereselor ei economice.

Constituția Republicii Moldova, în art.37 alin.(1), stipulează: “Fiecare om are dreptul la un

mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viață și sănătate, precum și

la produse alimentare și obiecte de uz casnic inofensive”.

Examinînd practica judiciară și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului

referitoare la domeniul respectiv, în scopul aplicării corecte și uniforme de către instanțele

judecătorești a legislației ecologice, în temeiul art.2 lit.e), art.16 lit.c) din Legea cu privire la

Curtea Supremă de Justiție nr.789-XIII din 26.03.1996, art.17 CPC, Plenul Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova

EXPLICĂ:

Se atenționează instanțele judecătorești că relațiile omului și societății cu mediul sunt

reglementate de Constituție, Legea cu privire la mediul înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993

și de alte acte legislative, ce țin cont de problematica protecției mediului și folosirii raționale a

resurselor naturale.

Lista actelor legislative și normative din domeniul protecției mediului și folosirii raționale

a resurselor naturale este prezentată în anexă.

Obiect al relațiilor reglementate de legislația ecologică sînt resursele naturale: solul,

subsolul, apele, flora, fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum și aerul din spațiul de deasupra

acestui teritoriu, care, conform art.4 alin.(1) din Legea cu privire la protecția mediului

înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993, constituie patrimoniul național al Republicii Moldova.

Transmiterea dreptului de proprietate și de folosire a resurselor naturale persoanelor fizice

și juridice nu îi scutește pe beneficiarii acestor drepturi de respectarea legislației cu privire la

protecția mediului înconjurător.

Autoritatea centrală abilitată cu protecția mediului și schimbării climaterice este

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului cu subdiviziunile sale: Inspectoratul

Ecologic de Stat, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Institutul de Ecologie și Geografie etc.;

autoritățile pentru agricultură, care exercită controlul reziduurilor de pesticide și alte substanțe

toxice în sol, apă, furaj și în produsele de origine animală și vegetală; Academia de Științe, care

coordonează activitățile legate de constituirea, dezvoltarea rețelei ecologice naționale:

autoritățile pentru sănătate, care asigură respectarea normelor sanitaro-epidemiologice.

Alte organe care exercită activități în domeniul protecției mediului înconjurător sînt

autoritățile administrației publice locale municipale, raionale, ale comunei (satului) în comun cu

autoritățile locale pentru mediu și pentru sănătate (art.9 și 10 din Legea protecției mediului

înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993).

[Pct.3 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

Conform art.94 alin.(1) din Legea cu privire la protecția mediului înconjurător nr.1515-

XII, litigiile în domeniul protecției mediului, care nu pot fi rezolvate în condițiile unei concilieri

amiabile între părțile interesate, sînt supuse spre soluționare instanțelor de judecată.

Se menționează că pricinile legate de raporturile în domeniul protecției mediului

înconjurător se examinează de către judecătorii, conform prevederilor art.331 CPC.

Actele administrative emise de autoritatea abilitată cu gestiunea resurselor naturale și cu

protecția mediului înconjurător prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute

de legislația în domeniul protecției mediului pot fi contestate în instanța de contencios

administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ (art.94 alin.(2) din Legea cu privire la

protecția mediului înconjurător nr.1515-XlI din 16.06.1993).

[Pct.4 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

Se atenționează instanțele judecătorești că soluționarea incorectă a litigiilor ecologice

poate aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice și juridice, protejate de art.2

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale -

dreptul la viață, care presupune respectarea vieții și integrității fizice și dreptul la un mediu

sănătos -, art.8 al Convenției Europene - respectarea vieții private. În acest context, este relevantă

hotărîrea Guerra și alții contra Italiei.

Instanțele judecătorești, la examinarea pricinilor civile privind încălcarea legislației

ecologice, sînt în drept să aplice direct jurisprudența СEDO.

Mediul înconjurător constituie un ansamblu (o totalitate) de obiecte naturale, resurse

naturale - atît vii, cît și neînsuflețite -, inclusiv aerul atmosferic, solul, subsolul, regnul vegetal și

animal, de asemenea clima în interacțiune cu ele.

Prin noțiunea de “poluare a mediului înconjurător” se înțelege impurificarea solului,

subsolului, apelor, aerului cu substanțe chimice, deșeuri de la întreprinderile industriale, agricole,

comunale, de la instituții, organizații, cu gaze de eșapament de la transportul auto etc., dacă

această impurificare a cauzat sau putea să cauzeze prejudicii sănătății omului, faunei, florei,

rezervoarelor de pește ș.a.

Resursele naturale constituie o parte componentă a mediului înconjurător, utilizate în

procesul activității economice sau altei activități pentru satisfacerea necesităților materiale,

culturale și altor necesități ale societății.

Prin noțiunea de “folosire nerațională a resurselor naturale” se înțelege aplicarea sau

depozitarea incorectă a substanțelor chimice și nocive, construcția cu devieri de la normele

tehnice a sistemelor de irigare, cultivarea plantelor vătămătoare, utilizarea tehnologiilor

periculoase etc., ceea ce cauzează pierderea fertilității solului, imposibilitatea folosirii apelor,

uscarea pădurilor, eroziuni, alunecări de teren, înmlăștiniri, salinizări ș.a.

Subiecte ale încălcărilor enumerate în aliniatele 2 și 4 ale prezentului punct sînt, de regulă,

proprietarul, beneficiarul sau administratorul resursei naturale.

În sensul art.91 al Legii cu privire la protecția mediului înconjurător nr.1515-XII,

persoanele fizice sau juridice sînt obligate să recupereze daunele și prejudiciile produse prin

încălcarea regulilor de protecție a mediului înconjurător, indiferent de faptul dacă au fost trase la

răspundere penală sau contravențională.

Potrivit art.14 alin.(2) din Codul civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana

lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat,

pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin

încălcarea dreptului (venitul ratat).

Instanțele de judecată, la judecarea pricinilor civile cu privire la recuperarea prejudiciilor

cauzate datorită încălcării legislației ecologice, urmează să stabilească cu certitudine prezența

tuturor elementelor esențiale și suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Astfel, condițiile generale, necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, sînt:

prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.

Lipsa unei din aceste condiții, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu

excepția cazurilor prevăzute expres de lege, cînd răspunderea delictuală se poate angaja și în

lipsa unei sau altei condiții, în cazurile prevăzute de art.1402 Cod civil, răspunderea delictuală se

antrenează în lipsa caracterului ilicit al faptei.

Se atenționează că, pentru antrenarea răspunderii delictuale, este necesar ca între fapta

ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de care

se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este o consecință directă a

faptei ilicite.

Totodată, se menționează că, în funcție de posibilitatea evaluării, deosebim prejudiciul

moral și prejudiciul patrimonial. Prejudiciul moral se compensează numai în cazurile prevăzute

de lege. Spre exemplu: în cazul prejudiciului adus sănătății ca urmare a consumului de apă din

sistemele de alimentare cu apă potabilă, în afară de acoperirea prejudiciului material, Legea cu

privire la apa potabilă nr.272 din 10.02.1999 prevede și repararea prejudiciului moral de către

persoana vinovată.

În acest sens, se reține că în hotărârea din 25.10.2016, în cauza Otgon contra Moldovei,

reclamanta s-a plâns de faptul că sănătatea sa a fost pusă în pericol, după ce a băut apă

contaminată, iar despăgubirea oferită în favoarea acesteia, de către instanțele naționale, în

mărime de 5000 de lei, era prea mică pentru a-i compensa suferințele fizice și psihice, cauzate

familiei sale. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că integritatea fizică a

reclamantei a fost afectată de un mediu nesănătos, astfel, având loc un amestec în exercitarea

drepturilor reclamantei, protejate de Articolul 8 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. Deși Curtea a notat că instanțele naționale au oferit un remediu în

acest sens, sub forma stabilirii vinovăției furnizorului și acordării compensației, a considerat că

suma oferită de instanțele naționale este considerabil mai mică decât minimul general acordat de

către aceasta, în cauzele în care a stabilit o încălcare a Articolului 8, de către Republica Moldova.

Prin urmare, Curtea a acordat reclamantei suma de 4000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral.

[Pct.8 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

Potrivit regulii generale, pentru angajarea răspunderii delictuale, este necesară vinovăția

autorului faptei ilicite. Nu întotdeauna aceeași persoană întrunește calitatea de autor al faptei

ilicite și cea de debitor în obligația delictuală. Astfel, în cazul în care paguba materială a fost

pricinuită de către un minor, prejudiciul cauzat mediului înconjurător se repară de părinți

(adoptatori), tutori, instituțiile de învățămînt, de educație, curative sub a căror supraveghere se

află minorul, dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din vina lor (art.1406, art.1407

CC); potrivit prevederilor art.1410 Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor

de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalațiilor,

mecanismelor, a substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să

repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se

datorează unei forțe majore (cu excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a

exploatării navelor aeriene) sau intenției persoanei vătămate.

Se atenționează că, la soluționarea cererilor de chemare în judecată privind nimicirea

animalelor sălbatice în urma acțiunii surselor de pericol sporit (mașini, tractoare, trenuri ș.a.),

prejudiciul cauzat se va repara, conform prevederilor art.1410 Cod civil, de către persoanele a

căror activitate este legată de izvorul de pericol sporit.

10.

Se atrage atenția instanțelor de judecată că, potrivit art.1414 Cod civil, dauna materială

cauzată în comun de mai multe persoane se compensează în mod solidar.

Instanțele judecătorești, în situația în care, pornind de la împrejurările cazului, vor stabili

cu certitudine în ce măsură fiecare coautor a contribuit la cauzarea daunei prin fapta sa, vor

dispune încasarea cotelor-părți respective din prejudiciu. Dacă rezultatul dăunător este

indivizibil, debitorii solidari vor repara prejudiciul în cote egale.

Astfel, în dispozitivul hotărîrii judecătorești se va indica cine dintre debitori vor recupera

în mod solidar mărimea prejudiciului și de la cine se va încasa o cotă-parte din prejudiciu.

11.

În cazul în care există două norme juridice, dintre care una are caracter general, iar alta

caracter special, se va aplica norma cu caracter special (de exemplu: Legea privind protecția

mediului înconjurător, Codul funciar, Codul silvic. Legea apelor nr.272 din 23.12.2011 etc.).

Se atenționează instanțele judecătorești că legislația civilă se va aplica în condițiile

prevăzute de art.2 alin.(1) și (2) Cod civil privind raporturile de exploatare a resurselor naturale

și de protecție a mediului înconjurător sau în cazul în care legislația ecologică nu reglementează

asemenea categorii de raporturi (analogia legii).

[Pct.11 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

12.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate, instanța de

judecată aplică prevederile din Codul silvic (art.85, 86, anexele nr.1-16), Codul funciar (art.96,

97, 98, 99), Legea apelor nr.272 din 23.12.2011 (art.56, 57, 58), Codul subsolului (art.79, 80),

Legea regnului animal nr.439-XIII din 27.04.1995 (art.41), Legea privind plata pentru poluarea

mediului nr.1540-XIII din 25.02.1998, tarifele indicate în anexele la aceste legi.

Totodată, la judecarea cauzelor privind recuperarea prejudiciului cauzat mediului ca

urmare a încălcării legislației ecologice, instanțele de judecată vor lua în considerație modul de

evaluare a acestuia, inclusiv potrivit metodicilor și instrucțiunilor existente la compartimentul

protecției mediului:

Hotărîrea Guvernului cu privire Ia modalitatea de percepere a plăților ecologice

pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului și

pentru ambalajul mărfurilor de import din plastic și/sau “tetra-pack” nr.1296 din

20.11.2008, M.O. nr.210/1308 din 25.11.2008;

Instrucțiunea Ministerului Mediului din 08.06.2004 privind evaluarea prejudiciului

cauzat aerului atmosferic în rezultatul poluării de către sursele staționare, M.O. nr.186-

188/369 din 15.10.2004;

Instrucțiunea Ministerului Mediului din 08.06.2004 privind evaluarea prejudiciului

cauzat resurselor de sol, M.O. nr.189-192/383 din 22.10.2004;

Instrucțiunea Ministerului Mediului din 08.06.2004 privind evaluarea prejudiciului

cauzat aerului atmosferic la gestionarea deșeurilor de producție și menajere, M.O. nr.189-

192/384 din 22.10.2004;

Instrucțiunea Ministerului Mediului din 08.06.2004 privind evaluarea prejudiciului

cauzat mediului în rezultatul nerespectării legislației privind subsolul, M.O. nr.189-192/385

din 22.10.2004;

Metodica de evaluare a prejudiciului cauzat mediului înconjurător în rezultatul

încălcării legislației apelor, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului nr.163 din

07.07.2003, M.O. nr.208- 210/274 din 03.10.2003;

Metodica provizorie de estimare a prejudiciului cauzat mediului înconjurător prin

încălcarea legislației apelor (poluarea apelor subterane), aprobată de Ministerul Mediului

la 18.08.1999, M.O. nr.106-108/179, 30.09.1999;

Instrucțiunea de evaluare a prejudiciului cauzat resurselor piscicole, aprobată prin

Ordinul Ministerului Mediului nr.206 din 07.10.2003, M.O. nr.150-155/291 din 20.08.2004;

Instrucțiunea privind cuantumul plății pentru prejudiciul cauzat spațiilor verzi ale

localităților urbane și rurale, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului nr.34 din

16.09.2008, M.O. nr.186/544 din 14.10.2008;

10.

Instrucțiunea Ministerului Mediului nr.01-13/509 din 25.11.1998 cu privire la

mecanismul de percepere și transfer al plăților pentru poluare la importul în Republica

Moldova al produselor petroliere, M.O. nr.109-110/210, 10.12.1998;

11.

Instrucțiunea Ministerului Mediului din 25.11.1998 privind calcului plății pentru

poluarea mediului la exercitarea controlului ecologic instrumental al mijloacelor de

transport auto, M.O. nr.109-110/211 din 10.12.1998;

12.

Regulamentul provizoriu al Ministerului Mediului din 18.01.2000 cu privire la

estimarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate mediului, M.O. nr.112-114/317 din

05.09.2000;

13.

Instrucțiunea Ministerului Mediului din 17.04.2000 privind calcului plății pentru

poluarea mediului în Republica Moldova, M.O. nr.112- 114/322 din 05.09.2000.

[Pct.12 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

13.

Producția lemnoasă, alte produse ale pădurii dobîndite ilicit sînt supuse confiscării și

transmiterii persoanei fizice respective care administrează gospodăria silvică sau beneficiarului

silvic. Dacă confiscarea producției dobîndite ilicit este imposibilă (a fost utilizată, s-a alterat),

instanța de judecată dispune încasarea contravalorii ei (art.86 Cod silvic). Sumele obținute în

urma comercializării producției nu întră în valoarea pagubei.

14.

Se atenționează instanțele judecătorești că legislația silvică în vigoare prevede două

modalități de compensare: compensarea pagubelor și a veniturilor ratate și compensarea

pierderilor producției silvice.

Potrivit art.88 Cod silvic, pagubele cauzate de scoaterea și ocuparea temporară a

terenurilor din fondul forestier, de limitarea drepturilor deținătorilor de terenuri din fondul

forestier și de înrăutățirea stării calitative a pădurilor, ca rezultat al activității persoanelor fizice și

juridice, sînt supuse compensării integrale, inclusiv veniturile ratate, în folosul deținătorilor de

terenuri din fondul forestier păgubiți.

În cazul scoaterii terenurilor din fondul forestier pentru folosirea lor în alte scopuri decît

cele silvice, limitării drepturilor deținătorilor de terenuri din fondul forestier și înrăutățirii stării

calitative a pădurilor, ca rezultat al activității persoanelor fizice și juridice, pierderile producției

silvice urmează a fi compensate în fondul de conservare și dezvoltare a pădurilor. Compensarea

acestor pierderi se efectuează concomitent cu separarea prejudiciilor.

15.

În cazul în care mediului înconjurător i s-a adus prejudiciu de un animal care se afla în

paza juridică a unei persoane, la caz se vor aplica prevederile art.1411 Cod civil, care stipulează

că proprietarul unui animal sau persoana care se servește de animal în timpul serviciului

răspunde de prejudiciul cauzat de acesta, fie că se afla în paza sa, fie ca a scăpat de sub pază.

Astfel, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale survine numai în cazul în care

animalul se afla în paza juridică a unei persoane, asupra lui putînd fi exercitată o putere de

direcționare, control și supraveghere. Din această categorie fac parte animalele care pot fi

apropiate într-o formă oarecare și care pot fi efectiv supravegheate, și anume animalele

domestice, indiferent de specie, precum și animalele sălbatice care trăiesc în stare de captivitate,

din grădinile zoologice, circuri etc.

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale revine persoanei care, la momentul

cauzării prejudiciului, realiza paza juridică a. animalului. Prin pază juridică, se înțelege puterea

de direcționare, control și supraveghere, pe care o persoană o poate exercita asupra unui animal,

adică posibilitatea “păzitorului juridic” de a stăpîni animalul și de a-l utiliza direct și personal sau

prin intermediul altor persoane. Aici, la noțiunea de proprietar al animalului putem atribui și

orice altă persoană, căreia proprietarul real i-a transmis folosința animalului în temeiul unui drept

de uzufruct, al unui contract de locațiune, comodat etc.

Indiferent de vinovăția sa, persoana care realizează paza juridică a animalului răspunde

pentru prejudiciul cauzat, deoarece art.1411 Cod civil nu conține o reglementare specială privind

posibilitatea persoanei respective de a proba contrariul, spre a înlătura temeiurile răspunderii. În

situația în care prejudiciul a fost cauzat de un animal domestic predestinat activității

profesionale, de întreprinzător sau obținerii de mijloace pentru întreținerea proprietarului,

legiuitorul instituie prezumția de nevinovăție a acestuia. Proprietarul se poate exonera de

răspundere în acest caz dacă dovedește că a asigurat grija cuvenită pentru supravegherea

animalului sau că a manifestat o asemenea grijă, însă cu toate acestea dauna s-a produs.

Persoana care, în baza contractului încheiat cu posesorul animalului, și-a asumat obligația

de a supraveghea animalul răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta dacă nu demonstrează

nevinovăția sa. Spre exemplu, ciobanii, văcarii, cărora li s-au încredințat animalele pentru

pășunat, răspund material pentru prejudiciul cauzat de către acestea.

16.

Potrivit art.3 alin.(1) din Legea regnului animal nr.439-XIII din 27.04.1995, regnul

animal este proprietate a statului. Asigurarea ocrotirii și conservării regnului animal constituie

responsabilitatea statului.

[Pct.16 în redacția Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

17.

În sensul art.179 alin.(4) Cod civil, întreprinderile de stat nu poartă răspundere pentru

obligațiile statului. De exemplu: Agenția “Moldsilva”, întreprinderile pentru silvicultură etc.

Cererile de chemare în judecată privind încasarea pagubelor pricinuite de animalele

sălbatice deținătorilor de terenuri se vor înainta împotriva statului (regnul animal este

proprietatea exclusivă a statului), iar mărimea pagubei pricinuite se va încasa din bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM.

Statul poartă răspundere pentru pagubele pricinuite de animalele sălbatice deținătorilor de

terenuri în temeiul art.1398 Cod civil (răspundere delictuală).

[Pct.17 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

18.

În conformitate cu art.2 alin.2 din Codul funciar, fondul funciar, în dependență de

destinație principală, se compune din următoarele categorii de terenuri: cu destinație agricolă,

din intravilanul localităților, destinate industriei, transporturilor, telecomunicațiilor și cu alte

destinații speciale, destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătății, activității recreative, terenuri de

valoare istorico-culturală, terenuri ale zonelor suburbane și ale zonelor verzi, ale fondului silvic,

ale fondului apelor, ale fondului de rezervă.

Se atenționează instanțele judecătorești că schimbarea destinației terenurilor este de

competența Guvernului. Instanțele de judecată, la examinarea litigiilor, sînt obligate să constate

destinația terenurilor în litigiu, iar în cazul schimbării destinației terenurilor, să precizeze dacă

aceasta s-a efectuat de către Guvern și dacă deținătorii de terenuri dețin actele ce confirmă

drepturile asupra terenurilor. (art.20 Cod funciar)

Totodată, se va ține cont că instanțele de judecată, la soluționarea unor astfel de litigii,

urmează să determine dacă a avut loc faptul “schimbării destinației terenului” sau faptul

“schimbării modului de folosință a terenului”. (art.71 sau art.73 Cod funciar)

În același context, instanțele de judecată vor verifica actul de stabilire (atribuire) a

hotarelor în natură (pe loc) a terenurilor, în conformitate cu art.21 al Codului funciar.

[Pct.18 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

19.

Potrivit prevederilor art.97 din Codul funciar, pagubele pricinuite deținătorilor de

terenuri, inclusiv venitul ratat, trebuie să fie reparate integral.

Pagubele sînt reparate prin reabilitarea terenurilor afectate și aducerea lor în stare

corespunzătoare, care să permită folosirea conform destinației, sau în formă bănească.

Evaluarea prejudiciului cauzat resurselor solului se face conform Instrucțiunii privind

evaluarea prejudiciului cauzat resurselor de sol din 08.06.2004.

20.

În sensul art.95 Cod funciar, actele de vînzare-cumpărare, donație, amanetare, schimb

și alte tranzacții dintre deținătorii de terenuri înfăptuite cu încălcarea modului stabilit de

legislație pot fi declarate nule. Condițiile nulității tranzacțiilor sînt stipulate în Codul civil

(art.216-233).

21.

Prin prisma art.1 din Codul subsolului, subsolul este definit ca parte a scoarței terestre

aflată sub stratul de sol fertil, iar în lipsa acestuia, sub suprafața terestră și fundul bazinelor de

apă și apelor curgătoare, care ajunge pînă la adîncimi accesibile pentru cercetare geologică și

valorificare.

Se atenționează că bogățiile de orice natură ale subsolului Republicii Moldova, inclusiv

substanțele minerale utile pe care le conține, precum și spațiile subterane ale acestuia fac

obiectul exclusiv ai proprietății publice a statului, sînt inalienabile, insesizabile și

imprescriptibile. (art.6 alin.(1) Codul subsolului)

Sectoarele de subsol nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în folosință. Toate actele

juridice sau acțiunile care, în mod direct ori indirect, violează dreptul de proprietate publică a

statului asupra subsolului sînt lovite de nulitate absolută.

22.

Administrarea de stat în domeniul folosirii și protecției subsolului se efectuează de

Guvern, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și Agenția pentru Geologie și

Resurse Minerale care activează pe lingă Ministerul Mediului. (art.8 Codul subsolului)

[Pct.22 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

23.

Litigiile privind problemele folosirii subsolului se soluționează de autoritățile

administrației publice în domeniul folosirii și protecției subsolului în conformitate cu competența

acestora, prevăzută de art.9, 10, 11, 12 din Codul subsolului, și de instanțele de judecată, în

modul stabilit de legislație. (art.81 Codul subsolului)

Actele cu caracter normativ sau individual emise de organele administrației publice în

vederea exercitării legii, privind nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de

drept administrativ în domeniul vizat, vor fi contestate în instanță de contencios administrativ.

Litigiile patrimoniale legate de folosirea și protecția subsolului se soluționează de

judecătorii, în conformitate cu art.331 CPC.

Se atenționează că, potrivit art.80 din Codul subsolului, tragerea persoanei vinovate de

încălcarea legislației cu privire la subsol la răspundere contravențională sau penală nu o

eliberează de obligația de a înlătura încălcările comise de ea și de a compensa prejudiciul cauzat.

Prejudiciul cauzat beneficiarului subsolului ca urmare a acțiunilor autorităților

administrației publice, persoanelor cu funcție de răspundere, persoanelor fizice și juridice

vinovate de distrugerea calităților naturale ale subsolului sau de crearea condițiilor care exclud,

parțial ori total, posibilitatea folosirii în continuare a subsolului urmează a fi compensat în modul

stabilit.

Prejudiciul cauzat mediului ca urmare a activității beneficiarului subsolului urmează a fi

compensat din contul beneficiarului subsolului.

Gradul de răspundere și mărimea compensării prejudiciului cauzat se stabilesc în fiecare

caz aparte pe cale judiciară.

Prejudiciul cauzat subsolului este evaluat conform Instrucțiunii privind evaluarea

prejudiciului cauzat mediului în rezultatul nerespectării legislației privind subsolul din

08.06.2004.

[Pct.23 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

24.

Conform art.4 alin.(3)-(6) din Legea apelor nr.272 din 23.12.2011, apa face parte din

domeniul public al statului. Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul la folosința

apei, în sensul prezentei legi. Terenul de sub apa iazului poate face parte atât din domeniul

public, cât și din domeniul privat. Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să

construiască un iaz, pe terenul care îi aparține, cu drept de proprietate, în condițiile legii. Terenul

fondului de apă este un bun indivizibil.

Obiect al dreptului de proprietate constituie apele de suprafață și cele subterane naturale

sau artificiale (corpul de apă, terenul aflat sub apă, fâșiile riverane de protecție, construcțiile

hidrotehnice), unice și indivizibile, care se înregistrează, în modul stabilit de legislație.

Apele de suprafață reprezintă ape stătătoare și ape curgătoare de la suprafața solului, iar

cele subterane – ape care se află sub suprafața solului, în zona de saturație și în contact direct cu

solul sau cu subsolul.

Potrivit art.2 din Legea apelor nr.272 din 23.12.2011, prin noțiunea de corp de apă de

suprafață se înțelege partea distinctă și semnificativă a unei ape de suprafață, cum ar fi: lac, lac

de acumulare, iaz, curs de apă – râu sau canal, segment al unui curs de apă – râu sau canal, ape

tranzitorii.

Corp de apă artificial reprezintă corpul de apă de suprafață, creat prin activitate umană, iar

corpul de apă subterană – volumul distinct de apă subterană, în limitele unui acvifer sau ale mai

multor acvifere.

Prin noțiunea de poluare a apei se înțelege introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al

activității umane, a unor substanțe sau a căldurii în aer, în apă ori sol, care poate prezenta riscuri

pentru sănătatea umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice ori a ecosistemelor terestre,

ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice, care duce la deteriorarea bunurilor materiale

sau care dăunează ori afectează negativ serviciile și alte folosințe legale ale mediului.

[Pct.24 în redacția Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

25.

Se atenționează că apele proprietate publică se atribuie exclusiv în folosință. Atribuirea

în folosință a obiectivelor acvatice proprietate publică se face, în funcție de importanța lor, de

către Guvern sau de către autoritățile administrației publice locale.

Se consideră folosință a apelor următoarele activități ale persoanelor fizice sau juridice,

reglementate de lege: captarea apei dintr-un corp de apă de suprafață sau dintr-un corp de apă

subterană, transportul și folosința ulterioară a apei; îndiguirea sau depozitarea apei în spatele

unui baraj sau al altor construcții și instalații hidrotehnice; colectarea, tratarea și evacuarea apei

uzate; devierea, restricționarea sau modificarea fluxului de apă într-un corp de apă; modificarea

albiei, a malurilor, a cursului sau a caracteristicilor unui corp de apă; construirea de structuri

permanente, pe terenul fondului de apă.

[Pct.25 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

26.

Reglementări legale, privind folosința apei, sunt cuprinse în Capitolul al IV-lea al Legii

apelor nr.272 din 23.12.2011.

[Pct.26 în redacția Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

27.

Persoanele vinovate de cauzarea prejudiciului sănătății ca urmare a consumului de apă

din sistemele de alimentare cu apă potabilă repară prejudiciul respectiv, inclusiv venitul ratat.

(art.16 din Legea cu privire la apa potabilă nr.272 din 10.02.1999)

28.

Dauna cauzată sistemelor de alimentare cu apă potabilă, pagubele aduse

întreprinderilor exploatatoare de aceste sisteme prin deteriorarea rețelelor și instalațiilor de

alimentare cu apă potabilă, prin nerespectarea regulilor de folosire a acestor sisteme sau poluarea

surselor de alimentare cu apă se repară integral de către persoanele vinovate, benevol sau prin

executare a hotărîrii judecătorești, în conformitate cu legislația în vigoare.

29.

Persoanele fizice și juridice sînt obligate să repare prejudiciile aduse prin încălcarea

legislației apelor, în proporțiile și în modul stabilite de legislație.

Prejudiciul cauzat apelor urmează a fi determinat prin aplicarea următoarelor metodici:

Metodica provizorie de estimare a prejudiciului cauzat mediului înconjurător prin

încălcarea legislației apelor (poluarea apelor subterane) din 18.08.1999, aprobată prin

ordinul Ministerului Mediului;

Metodica de evaluare a prejudiciului cauzat mediului înconjurător în rezultatul

încălcării legislației apelor, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului nr.163 din

07.07.2003.

30.

Potrivit art.3 al Legii privind protecția aerului atmosferic nr.1422-XII din 17.12.1997,

aerul reprezintă un amestec unic de gaze (azot și oxigen, mici cantități de argon, neon, heliu,

cripton, xenon, radon, dioxid de carbon, hidrogen, vapori de apă și diverse particule) de

importanță vitală majoră, nedefinit prin hotare.

Se atenționează că regimul juridic de protecție a aerului atmosferic este reglementat de

Legea privind protecția mediului înconjurător nr.1515-Xll din 16.06.1993, Capitolul V,

Secțiunea 4, art.55-57, precum și de actul normativ special - Legea privind protecția aerului

atmosferic nr.1422-XIII din 17.12.1997.

Se va ține cont de faptul că obiect de reglementare în cadrul dreptului ecologic este nu

aerul în general, ci aerul atmosferic. Legea privind protecția aerului atmosferic nu reglementează

relațiile legate de aerul din încăperile de locuit și de producere. De asemenea, la aerul atmosferic,

nu se atribuie aerul din compresoare, butelii ș.a.m.d. Relațiile legate de aerul din locuințe, din

butelii și din alte spații sunt reglementate de legislația sanitaro-epidemioiogică, locativă și civilă.

31.

Persoanele fizice și juridice care, prin activitatea lor, au contribuit la poluarea aerului

atmosferic sînt obligate să repare prejudiciul cauzat în modul prevăzut de art.1398 CC.

Prejudiciul cauzat aerului atmosferic se evaluează conform Instrucțiunii privind

evaluarea prejudiciului cauzat aerului atmosferic Ia gestionarea deșeurilor de producție și

menajere din 08.06.2004 și Instrucțiunii privind evaluarea prejudiciului cauzat aerului

atmosferic în rezultatul poluării de către sursele staționare din 16.08.2004, aprobate prin

ordinul Ministerului Mediului.

32.

Articolul 2 din Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din

25.02.1998 definește aria naturală protejată ca fiind un spațiu natural, delimitat geografic, cu

elemente naturale reprezentative și rare, desemnat și reglementat în scopul conservării și

protecției tuturor factorilor de mediu din limitele lui.

33.

Fondul ariilor protejate constă din următoarele categorii de obiecte și complexe

naturale, delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaționale de Conservare a

Naturii:

a) rezervație științifică;

b) parc național;

c) monument al naturii;

d) rezervație naturală;

e) rezervație peisajeră (de peisaj geografic);

f) rezervație de resurse;

g) arie cu management multifuncțional;

2) care nu țin de clasificarea Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii:

a) grădină dendrologică;

b) monument de arhitectură peisajeră;

c) grădină zoologică;

3) stabilite prin alte reglementări internaționale:

a) rezervație a biosferei (Programul UNESCO);

b) zonă umedă de importanță internațională (Convenția Ramsar).

Zona umedă de importanță internațională, precum și părțile ei componente, poate avea, în

același timp, statutul uneia dintre categoriile stipulate mai sus sau poate include în componența

sa unul sau mai multe obiecte din aceste categorii.

34.

Obiectele și complexele din fondul ariilor protejate se folosesc pentru:

a) protecția celor mai reprezentative arii naturale;

b) păstrarea genofondului;

c) conservarea biodiversității;

d) păstrarea aspectului natural al peisajului geografic;

d1) protecția căilor de migrație și a locurilor de reproducere;

e) efectuarea de cercetări științifice;

f) monitorizarea ariilor naturale protejate;

g) educarea ecologică, culturală, estetică și recrearea cetățenilor.

[Pct.34 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

35.

Prejudiciile materiale cauzate de persoanele fizice și juridice obiectelor și complexelor

din fondul ariilor protejate se repară în modul stabilit de prevederile art.1398 Cod civil.

36.

În caz de dezacord cu decizia reprezentantului autorității pentru mediu, conform

art.100 din Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25.02.1998,

persoana fizică sau juridică este în drept să o conteste în ordinea contenciosului administrativ.

37.

În sensul articolului 101 din Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat

nr.1538-XIII din 25.02.1998, deținătorii de terenuri din fondul ariilor protejate nu poartă

răspundere pentru pagubele pricinuite agenților economici de animalele sălbatice.

38.

Regimul deșeurilor, produselor și substanțelor nocive reprezintă un sistem de norme și

reguli, care reglementează activitățile în domeniul fabricării, livrării, transportării, depozitării,

manipulării, utilizării, importării și exportării acestora, precum și cultivării plantelor în scopul

obținerii substanțelor nocive.

Gestionarea deșeurilor reprezintă orice activitate legată de formarea, tratarea, ambalarea,

depozitarea, transportarea, acumularea, neutralizarea, prelucrarea, utilizarea, înhumarea sau

distrugerea deșeurilor.

Regimul deșeurilor și substanțelor nocive este reglementat de următoarele legi:

Legea cu privire ia regimul produselor și substanțelor nocive nr.1236 din

03.07.1997;

Legea privind deșeurile de producție și menajere nr.1347 din 09.10.1997;

Legea privind deșeurile nr.209 din 29.07.2016.

Deșeurile constituie substanțele, materialele, obiectele, resturile de materii prime provenite

din activități economice, menajere și de consum, care și-au pierdut, integral sau parțial, valoarea

inițială de întrebuințare, dintre care unele sînt reutilizabile după prelucrare.

[Pct.38 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

39.

În sensul art.18 al Legii cu privire la regimul produselor și substanțelor nocive nr.1236-

XIII din 03.07.1997, prejudiciile cauzate sănătății omului și mediului înconjurător ca urmare a

importului, fabricării, utilizării, prelucrării, depozitării, transportării și înhumării produselor și

substanțelor nocive sînt reparate integral de culpabili, conform prevederilor art.1398 Cod civil.

40.

Articolul 1 al Legii cu privire la producția agroalimentară ecologică nr.115-XVI din

09.06.2005 prevede că legea în cauză reglementează raporturile sociale ce țin de obținerea de

produse agroalimentare ecologice fără utilizarea substanțelor chimice de sinteză, precum și

comercializarea produselor ecologice de origine vegetală și animală, și anume:

a) produselor primare neprocesate;

b) produselor procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe

ingrediente de origine vegetală sau animală;

c) furajelor și materiilor prime care nu sînt cuprinse la lit.a).

Termenul “ecologic” utilizat în această lege este sinonim termenilor “biologic”, “organic”

sau combinațiilor acestora.

41.

Autoritatea competentă pentru producția agroalimentară ecologică este Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

Se atenționează că cererile de chemare în judecată privind contestarea actelor

administrative, în domeniul vizat, emise de organul competent pentru producția agroalimentară

ecologică vor fi depuse și examinate în instanță de contencios administrativ.

Litigiile patrimoniale legate de producerea, prelucrarea, etichetarea, păstrarea și

comercializarea produselor agroalimentare ecologice se soluționează de judecătorii, în

conformitate cu art.331 CPC.

[Pct.41 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

42.

În conformitate cu prevederile art.148 CPC, la cererea uneia din părți sau a unui alt

participant la proces, în caz de necesitate, instanța de judecată va dispune efectuarea expertizei

ecologice.

Se atenționează instanțele judecătorești că, în asemenea cazuri, este vorba de actele de

expertiză care servesc drept probă într-un proces civil și care întrunesc caracteristicile

mijloacelor de probă, și care nu pot fi contestate în instanță de contencios administrativ, deoarece

nu constituie un act administrativ purtător de efecte juridice pentru orice activitate economică

sau altă activitate materială.

În asemenea condiții, pentru soluționarea corectă și uniformă a pricinilor civile, instanțele

de judecată urmează să stabilească ce fel de expertiză este contestată.

43.

Conform Legii privind protecția mediului înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993,

evaluarea impactului asupra mediului și expertiza ecologică de stat sunt mecanisme de asigurare

a protecției mediului efectuate, la etapele inițiale de planificare a activităților, în scopul

identificării prealabile a efectelor directe sau indirecte, pe care le pot avea unele proiecte publice

sau private ori unele genuri de activitate planificată asupra mediului și sănătății populației și

corespunderii caracteristicilor acestor activități legislației, normelor și standardelor de mediu în

vigoare.

Potrivit art.22 alin.(2) din Legea nominalizată, evaluarea impactului asupra mediului se

realizează pentru proiectele publice sau private ori activitățile planificate, care constau în

construcția de obiecte noi, extinderea, reconstrucția, modernizarea, reprofilarea, planificarea

construcțiilor și/sau a unor genuri noi de activitate, dobândirea sau utilizarea resurselor naturale,

influența asupra teritoriului sau landșaftului neatins ori puțin modificat de activitatea omului,

pentru documentația de proiect pentru activitățile de construcție, extindere, reconstrucție a

obiectelor și a unor genuri de activitate planificate, preconizate pentru dezvoltarea economică și

socială a Republicii Moldova, a anumitor zone, raioane, municipii, orașe, sate, precum

alimentarea cu căldură, gaze, energie electrică, apă și asigurarea cu sisteme de canalizare a

localităților, proiecte privind urbanismul și amenajarea teritoriului în localitățile urbane și rurale,

precum și pentru alte acțiuni, a căror efectuare sau al căror rezultat final poate avea impact

semnificativ asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului este realizată de către autoritatea centrală pentru

resurse naturale și mediu, în baza documentației privind evaluarea impactului asupra mediului,

elaborată și prezentată de către inițiatorul activității.

[Pct.43 în redacția Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

44.

În conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) și (2) din Legea privind expertiza ecologică

nr.851-XIII din 29.05.1996, expertiza ecologică se efectuează de Agenția de Mediu – autoritate

emitentă a actelor permisive în domeniul mediului sau de asociațiile obștești, în modul stabilit de

prezenta lege și de alte acte normative în domeniu.

Expertiza ecologică de stat este atribuția exclusivă a autorității emitente și subdiviziunilor

sale teritoriale, care constituie sistemul expertizei ecologice de stat.

[Pct.44 în redacția Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

45.

Se atenționează că, în cazul apariției litigiilor legate de efectuarea și rezultatele

expertizei ecologice de stat, cererea de chemare în judecată privind contestarea acesteia se va

depune în instanță de contencios administrativ în temeiul Legii contenciosului administrativ

nr.793-XIV din 10.02.2000.

46.

Instanțele de judecată, la soluționarea litigiilor legate de protecția mediului

înconjurător, urmează să ia toate măsurile necesare în vederea constatării naturii și laturii juridice

a delictului, a tuturor circumstanțelor cate au importanță pentru soluționarea pricinii în fond și

care au dus la încălcarea legislației ecologice, să ceară participanților la proces prezentarea

tuturor probelor pertinente și concludente, a înscrisurilor și altor elemente întru justificarea

argumentelor invocate, care, conform prevederilor art.117 CPC, pot fi recunoscute ca probe la

caz.

Instanțele de contencios administrativ, la primirea cererii de chemare în judecată cu privire

la contestarea actului administrativ emis de autoritatea în sfera ecologiei, vor solicita de la

reclamant prezentarea dovezii referitoare la respectarea procedurii de soluționare prealabilă a

pricinii.

La emiterea hotărîrii judecătorești, în motivare, instanțele judecătorești, în mod obligatoriu,

vor face referire la normele de drept material și procedural care s-au aplicat la caz, la

circumstanțele care nemijlocit au contribuit la încălcarea legislației ecologice.

47.

La examinarea pricinilor civile cu privire la protecția mediului înconjurător, instanțele

de judecată urmează să atragă atenție la faptul că nu orice impurificare a mediului are importanță

juridică pentru soluționarea pricinii, ci numai acele care au depășit limitele și normele prevăzute

de legislația în vigoare.

Spre exemplu, la art.9-11 din Legea privind protecția aerului atmosferic sînt stabilite

normativele calității aerului. Depășirea acestor limite și normative atrage după sine răspunderea

juridică.

48.

Drept surse de impurificare a mediului se consideră:

- activitatea economică efectuată cu încălcarea standardelor, normativelor și limitelor

admisibile;

- o altă activitate ilegală ce nu reiese din folosirea resursei naturale;

- accidentele și catastrofele;

- importul de substanțe ecologic periculoase.

49.

Se atenționează instanțele judecătorești că legislația ecologică admite poluarea

mediului înconjurător, dar numai în limitele și în conformitate cu normativele prevăzute de

legislație.

Agenții economici, indiferent de forma de proprietate și instituțiile de ramură de cercetare,

care folosesc, fabrică, transportă sau comercializează substanțe toxice sau radioactive, deșeuri

nocive sunt obligați să obțină autorizațiile emise de autoritățile pentru mediu, în modul stabilit de

legislație. Eschivarea de la obligația dată sau de la recomandările expertizei va atrage după sine

sistarea activității în cauză (art.72 din Legea privind protecția mediului înconjurător nr.1515 din

16.06.1993.

Spre exemplu, conform art.6 din Legea cu privire la regimul produselor și substanțelor

nocive, activitățile în domeniul fabricării și utilizării produselor și substanțelor nocive în scopuri

medicinale, industriale ș.a., precum și în domeniul importului și exportului lor, se efectuează în

baza autorizațiilor eliberate și înregistrate de organele abilitate ale Ministerului Sănătății, Muncii

și Protecției Sociale, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului etc.; eliberarea

autorizațiilor și stabilirea limitelor de depozitare a deșeurilor se efectuează în temeiul articolelor

68 și 69 ale Legii privind protecția mediului înconjurător, al Legii privind deșeurile de producție

și menajere și al Legii privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător. (art.19

alin.(2) din Legea privind deșeurile de producție și menajere); emisiile de poluanți în atmosferă

de la sursele fixe de poluanți se admit, în fiecare caz concret, în baza autorizației eliberate de

Inspectoratul Ecologic de Stat (art.12 din Legea privind protecția aerului atmosferic);

împrăștierea pe terenuri agricole a unor ape uzate și a nămolului, provenite de la unitățile

industriale, complexele zootehnice, de la stațiile de epurare se admite numai cu autorizația

autorităților pentru agricultură, pentru mediu și pentru sănătate (art.37 din Legea privind

protecția mediului înconjurător).

În acest gen de autorizații, se indică termenele concrete, volumele, normele, condițiile de

folosire a resurselor naturale și tehnologia aplicabilă, în ale căror limite și conform cărora se

permite agenților economici impurificarea mediului ca rezultat al activității economice sau al

unei alte activități.

[Pct.49 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

50.

Conform prevederilor art.30 din Legea privind protecția mediului înconjurător nr.1515-

XII din 16.06.1993. statul recunoaște tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos.

Astfel, conform art.30 lit.g) din legea dată, persoanele fizice au dreptul de a se adresa,

direct sau prin intermediul unor organizații, partide, mișcări, asociații, autorităților pentru mediu,

administrative sau judecătorești pentru a sista acțiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă

agenții economici vor fi sau nu prejudiciați în mod direct.

Se menționează că instanțele judecătorești sînt în drept să emită hotărîri privind sistarea

activității agenților economici, dacă aceasta contravine legislației ecologice, sau să refuze

admiterea acțiunii, dacă activitatea acestora corespunde legislației în vigoare. La examinarea

acestei categorii de cauze, drept temei de admitere sau de respingere a acțiunii servește nu faptul

cauzării delictului, ci constatarea faptului influenței negative asupra mediului înconjurător și

sănătății omului, stabilit în urma expertizei corespunzătoare.

La soluționarea pricinilor civile privind sistarea activității ce influențează negativ asupra

mediului și sănătății omului, instanțele judecătorești urmează să ia în considerație și faptul că

încetarea influenței negative asupra mediului este posibilă nu numai prin închiderea propriu-zisă

a obiectului, dar și prin impunerea pîrîtului să întreprindă anumite acțiuni pentru eliminarea

sursei de influență negativă: efectuarea reparației, reconstrucției, instalarea unor stații noi pentru

epurarea apelor reziduale, a utilajelor și aplicarea unor noi tehnologii etc.

51.

Se atenționează instanțele de judecată că, în conformitate cu prevederile art.230 CPC,

la soluționarea pricinilor civile privind protecția mediului înconjurător, instanțele judecătorești,

printr-o încheiere, pot atrage, din oficiu sau la cererea oricărui participant la proces, specialiști în

domeniul respectiv pentru consultații, explicații și ajutor tehnic.

52.

La cererea participanților la proces, judecătorul sau instanța poate lua măsuri de

asigurare a acțiunii. Temeiurile, măsurile, modalitățile de asigurare a acțiunii sînt prevăzute la

Capitolul XIII, art.174-182 CPC.

53.

Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului material se întocmește

potrivit art.166 CPC, anexîndu-se la aceasta: procesul-verbal privind comiterea delictului

ecologic; hotărîrile organelor respective privind aplicarea sancțiunii penale sau contravenționale,

calculul pagubei materiale, actul de luare a probelor de laborator ale solului, apei, aerului; fișa de

inventariere a copacilor; extrasele din anexele privind costul producției dobîndite ilicit: actul de

confiscare a bunurilor dobîndite ilicit sau a contravalorii lor; calculul venitului ratat, precum și

alte documente care pot avea importanță pentru soluționarea litigiului.

54.

Conform art.84 al Legii privind protecția mediului înconjurător nr.1515-XII din

16.06.1993, mijloacele Fondului Ecologic Național se utilizează pentru următoarele domenii:

a) politici și management în domeniul protecției mediului;

b) protecția și gestionarea resurselor de apă;

c) asigurarea accesului populației la apă potabilă calitativă și sanitație;

d) protecția aerului atmosferic și a stratului de ozon;

e) protecția resurselor de sol;

f) protecția și conservarea biodiversității;

g) gestionarea resurselor minerale;

h) gestionarea deșeurilor și substanțelor chimice;

i) monitoringul calității mediului;

j) atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

k) securitatea ecologică;

l) securitatea biologică;

m) cercetări științifice.

[Pct.54 în redacția Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

55.

Asociațiile obștești și cetățenii pot înainta acțiuni de contestare a actelor administrative

emise de autoritățile în sfera ecologiei cu privire la accesul la informația din domeniul mediului,

la încetarea de către persoanele fizice și juridice a activității economice sau a unei alte activități

care influențează negativ asupra mediului înconjurător și sănătății omului, la repararea

prejudiciilor cauzate de animalele sălbatice, a prejudiciului suferit ca urmare a poluării sau a

altor acțiuni de afectare a mediului, precum și a prejudiciului adus sănătății etc.

[Pct.55 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

56.

La judecarea litigiilor ecologice, se aplică termenele de prescripție indicate în art.267,

272 Cod civil.

57.

Conform art.4 alin.(1) pct.6) din Legea taxei de stat nr.1216-XII din 03.12.1992,

reclamanții sînt scutiți de plata taxei de stat în cauzele de încasare a pagubei pricinuite prin

poluarea mediului înconjurător și folosirea irațională a resurselor naturale.

58.

În sensul art.98 alin.(1) CPC, taxa de stat, de a cărei plată reclamantul a fost scutit, se

încasează la buget de la pîrît proporțional părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de

plata acesteia.

59.

Se atenționează instanțele de judecată că, conform art.3 pct.1) lit.a) din Legea taxei de

stat nr.1216-XII din 03.12.1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu

caracter patrimonial, se încasează 3% din valoarea acțiunii sau din suma încasată, dar nu mai

puțin de 150 de lei și nu mai mult de 25000 de lei de la persoanele fizice și nu mai puțin de 270

de lei și nu mai mult de 50000 de lei de la persoanele juridice.

60.

Organele în sfera ecologiei, înaintînd cereri de chemare în judecată ce nu sunt legate de

protecția mediului înconjurător, sînt obligate să achite taxa de stat conform art.84 CPC, iar

reclamanții în procedura contenciosului administrativ sînt eliberați de achitarea taxei de stat.

61.

Se menționează că, conform prevederilor Convenției de la Aarhus din 25 iunie 1998

privind accesul la informație, justiție și participarea publicului Ia adoptarea deciziilor în

domeniul mediului, statul va garanta accesul tuturor persoanelor la informație.

62.

Se atenționează instanțele de judecată că informația legată de ecologie se atribuie la

informația cu caracter public, iar refuzul nejustificat de a furniza informație cu caracter ecologic

poate fi contestat în instanță de judecată, fiind obiect al acțiunii în contenciosul administrativ.

63.

Dacă, într-un acord internațional, la care Republica Moldova este parte, sînt stipulate

alte prevederi, decît cele cuprinse în legislația națională privind protecția mediului înconjurător,

instanțele de judecată vor aplica prevederile acordului internațional (art.95 al Legii privind

protecția mediului înconjurător).

64.

Persoana care întreprinde acțiuni ce au un impact negativ asupra mediului este pasibilă,

după caz, de răspundere civilă, contravențională sau penală.

65.

În legătură cu adoptarea prezentei hotărîri, se abrogă Hotărîrea Plenului Curții Supreme

de Justiție a RM nr.18 din 10.07.1997 “Cu privire la practica aplicării de către instanțele

judecătorești a unor prevederi ale legislației în domeniul protecției mediului înconjurător”, cu

modificările ulterioare.

PREȘEDINTELE CURȚII

SUPREME DE JUSTIȚIE Ion MURUIANU

Chișinău, 24 decembrie 2010

Nr.3

Anexă

la Hotărîrea Plenului CSJ

nr.3 din 24 decembrie 2010

Legislația mediului

Convenția de la Aarhus, din 25.06.1998. privind accesul la informație, justiție și

participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului

LEGILE PARLAMENTULUI

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994;

Codul funciar, adoptat prin Legea nr.828-XII din 25.12.1991;

Codul subsolului, adoptat prin Legea nr.3-XVI din 02.02.2009;

Legea apelor nr.272 din 23.12.2011;

Codul silvic, adoptat prin Legea nr.887-XIII din 21.06.1996;

Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastral funciar

de stat și monitoringul funciar nr.1247-XII din 22.12.1992;

Legea privind protecția mediului înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993;

Legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.1993;

Legea pentru aprobarea Regulamentului cu privire la regimul comercial și reglementarea

utilizării hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon nr.852-XV din 14.02.2002;

10.

Legea cu privire la Cartea Roșie a Republicii Moldova nr.325-XVI din 15.12.2005;

11.

Legea privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura nr.149-XVI din 08.06.2006;

12.

Legea privind protecția animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri

științifice nr.265-XVI din 28.07.2006;

13.

Legea cu privire la rețeaua ecologică nr.94-XVI din 05.04.2007;

14.

Legea grădinilor zoologice nr.136-XVI din 14.06.2007;

15.

Legea privind suspendarea acțiunii unor articole din Codul funciar nr.266-XIII din

08.11.1994;

16.

Legea regnului animal nr.439-XIII din 27.04.1995;

17.

Legea cu privire la zonele și fîșiile de protecție a apelor rîurilor și bazinelor de apă

nr.440-XIII din 27.04.1995;

18.

Legea privind securitatea biologică nr.755-XV din 21.12.2001;

19.

Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nr.835 din 17.05.1996;

20.

Legea privind expertiza ecologică nr.851-XIII din 29.05.1996;

21.

Legea cu privire la resursele naturale nr.1102-XIII din 06.02.1997;

22.

Legea cu privire la transporturi nr.1194-XIII din 21.05.1997;

23.

Legea cu privire la regimul produselor și substanțelor nocive nr.1236-XIII din

03.07.1997;

24.

Legea privind deșeurile de producție si menajere nr.1347 din 09.10.1997;

25.

Legea privind protecția aerului atmosferic nr.1422-XIII din 17.12.1997;

26.

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25.02.1998;

27.

Legea privind plata pentru poluarea mediului nr.1540-XIII din 25.02.1998;

28.

Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998;

29.

Legea cu privire la activitatea hidrometeorologică nr.1536-XIII din 25.02.1998;

30.

Legea cu privire la apa potabilă nr.272-XIV din 10.02.1999:

31.

Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488-XIV din 08.07.1999;

32.

Legea cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale nr.523-XIV

din 16.07.1999;

33.

Legea cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale nr.591-XIV din

23.09.1999;

34.

Legea cu privire la protecția plantelor și la carantina fitosanitară nr.228 din 23.09.2010;

35.

Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase nr.116 din

18.05.2012;

36.

Legea despre aderarea Republicii Moldova la Convenția Internațională pentru Protecția

Plantelor nr.926-XIV din 13.04.2000;

37.

Legea privind accesul la informație nr.982-XIV din 11.05.2000;

38.

Legea privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr.91-XVI din

05.04.2007;

39.

Legea pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate nr.1041-XIV din

15.06.2000;

40.

Legea cu privire la eficienta energetică nr.142 din 02.07.2010;

41.

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Convenția privind conservarea speciilor

migratoare de animale sălbatice, la Acordul asupra conservării păsărilor de apă migratoare

african-eurasiatice și la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa nr.1244-XIV din

28.09.2000;

42.

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Convenția privind comerțul internațional

cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) nr.1246-XIV din 28.09.2000;

43.

Legea privind aderarea Republicii Moldova la unele acte internaționale în domeniul

protecției mediului nr.112-XV din 27.04.2001;

44.

Legea cu privire la producția agroalimentară ecologică nr.115-XVI din 09.06.2005;

441.

Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr.303 din

13.12.2013;

442.

Legea privind evaluarea impactului asupra mediului nr.86 din 29.05.2014;

443.

Legea privind cerințele în materie de proiectare ecologică, aplicabile produselor cu

impact energetic nr.151 din 17.07.2014;

444.

Legea pentru acceptarea amendamentelor I și II la Convenția privind evaluarea

impactului asupra mediului în context transfrontalier nr.214 din 03.12.2015;

445.

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul Convenției din 1979 asupra

poluării atmosferice transfrontiere, pe distanțe lungi, referitor la finanțarea pe termen lung a

Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului, pe distanțe lungi, al

poluanților atmosferici în Europa (EMER) nr.215 din 03.12.2015;

446.

Legea privind deșeurile nr.209 din 29.07.2016, în vigoare din 23.12.2017;

447.

Legea privind evaluarea strategică de mediu nr.11 din 02.03.2017, în vigoare din

07.04.2018;

448.

Legea pentru ratificarea Protocolului de la Nagoya ce vizează accesul la resursele

genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor, care rezultă din utilizarea acestora la

Convenția privind diversitatea biologică nr.117 din 02.06.2016.

HOTĂRÎRILE PARLAMENTULUI

45.

Hotărîre pentru aderarea Republicii Moldova la unele convenții în domeniul protecției

mediului înconjurător și ratificarea Convenției privind diversitatea biologica nr.1546-XII din

23.06.1993;

46.

Hotărîre pentru ratificarea Acordului privind livrarea mărfurilor în vederea asigurării

serviciilor hidrometeorologice naționale din țările membre C.S.I nr.334-XIII din 15.12.1994;

47.

Hotărîre pentru ratificarea Protocolului Cartei Energetice privind eficiența energetică și

aspectele ecologice conexe nr.828-XIII din 03.05.1996;

48.

Hotărîre pentru ratificarea Tratatului Cartei Energetice nr.829-XIII din 03.05.1996;

49.

Hotărîre cu privire la aderarea Republicii Moldova la Convenția pentru protecția

stratului de ozon și la Protocolul referitor la substanțele care distrug stratul de ozon nr.966-XIII

din 24.07.1996;

50.

Hotărîre privind interzicerea vinarului sportiv de animale copitate în sezonul 1996-

1997 nr.979-XIII din 24.07.1996;

51.

Hotărîre cu privire la măsurile de ameliorare a stării ecologice a fluviului Nistru

nr.1246-XIII din 10.07.1997;

52.

Hotărîre pentru ratificarea Acordului european privind principalele căi navale interne

de importantă internațională nr.1431-XIII din 24.12.1997;

53.

Hotărîre privind Concepția de dezvoltare a gospodăriei cinegetice naționale nr.1442-

XIII din 24.12.1997;

54.

Hotărîre cu privire la aderarea Republicii Moldova la unele convenții din cadrul

Agenției Internaționale pentru Energia Atomică nr.1450-XIII din 28.01.1998;

55.

Hotărîre privind aderarea Republicii Moldova la Convenția de la Basel privind

controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora nr.1599-

XIII din 10.03.1998;

56.

Hotărîre pentru aderarea Republicii Moldova la Acordul european referitor la

transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase nr.44-XIV din 04.06.1998;

57.

Hotărîre pentru ratificarea Protocolului adițional la Convenția despre regimul

navigației pe Dunăre nr.86-XIV din 10.07.1998;

58.

Hotărîre privind abilitarea Guvernului RM cu dreptul de a autoriza transportarea

combustibilului nuclear prelucrat nr.130-XIV din 31.07.1998;

59.

Hotărîre pentru ratificarea Acordului dintre guvernele țărilor membre la Cooperarea

Economică a Mării Negre (C.E.M.N.) privind interacțiunea la acordarea ajutorului în situații

excepționale cu caracter natural și tehnogen și lichidarea consecințelor acestora nr.181 din

28.10.1998;

60.

Hotărîre privind aderarea Republicii Moldova la Convenția pentru combaterea

deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau de deșertificare nr.257-XIV din 24.12.1998;

61.

Hotărîre pentru ratificarea Convenției privind accesul la informație, justiție și

participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului nr.346-XIV din 07.04.1999;

62.

Hotărîre privind ratificarea Convenției asupra zonelor umede de importantă

internațională în special ca habitat al păsărilor acvatice nr.504-XIV din 14.07.1999.

HOTĂRÎRILE GUVERNULUI

63.

Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Agenției

„Apele Moldovei”, structurii și efectivului-limită ale acesteia nr.882 din 22.10.2014;

64.

Hotărâre cu privire la Regulamentul Cadastrului de stat al apelor nr.763 din

23.09.2013;

65.

Hotărâre cu privire la implementarea unor prevederi ale Codului subsolului nr.259 din

12.04.2013;

[Pct.66 abrogat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

67.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la conținutul documentației

cadastrului funciar nr.24 din 11.01.1995;

68.

Hotărîre privind aprobarea Regulamentului Asociației de Stat pentru Silvicultură

“Moldsilva” nr.183 din 15.03.1995;

69.

Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind digurile de protecție contra

inundațiilor nr.433 din 18.06.2012;

70.

Hotărîre cu privire la modul de elaborare șt aprobare a schemelor de utilizare în

complex și protecție a apelor nr.747 din 03.11.1995;

71.

Hotărîre cu privire la măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de

protecție și a altor plantații silvice nr.106 din 27.02.1996;

[Pct.72 abrogat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

73.

Hotărîre privind aprobarea Statutului inspectorului de stat pentru ecologie nr.431 din

19.07.1996;

74.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de instituire a regimului

de arie naturală protejată nr.803 din 19.06.2002;

75.

Hotărîre despre aprobarea Regulamentului cu privire la înființarea, înregistrarea,

completarea, păstrarea, exportul și importul colecțiilor de animale și plante din flora și fauna

sălbatică nr.1107 din 11.09.2003;

76.

Hotărîre despre aprobarea Acordului între Guvernul RM și Guvernul României privind

cooperarea în domeniul protecției resurselor piscicole și reglementarea pescuitului în rîul Prut și

în lacul de acumulare Stînca-Costești, semnat la Stînca-Costești la 1 august 2003, nr.1161 din

29.09.2003;

77.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor în fondul

forestier și vegetația forestieră din afara fondului forestier nr.27 din 19.01.2004;

78.

Hotărîre privind aprobarea Regulamentului Cadastrului de stat al regnului animal

nr.1005 din 13.09.2004;

79.

Hotărîre cu privire la instituirea Comisiei Naționale a Cărții Roșii nr.796 din

07.07.2006;

80.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de folosință specială a

obiectelor Cărții Roșii a RM nr.1094 din 22.09.2006;

81.

Hotărîre cu privire la perfecționarea gestionării gospodăriei silvice și protejarea

vegetației forestiere nr.595 din 29.10.1996;

82.

Hotărâre cu privire la ameliorarea stării fitosanitare a pădurilor din Republica Moldova

nr.858 din 08.09.1997;

83.

Hotărîre cu privire la aprobarea Acordului de colaborare între Departamentul Protecția

Mediului înconjurător al RM și Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului al României

în domeniul protecției mediului înconjurător și folosirii durabile a resurselor naturale nr.965 din

20.10.1997;

84.

Hotărîre cu privire la evidența de stat a fondului forestier nr.1007 din 30.10.1997;

85.

Hotărîre cu privire la aprobarea structurii aparatului central al Departamentului

Protecția Mediului înconjurător nr.1080 din 21.11.1997;

86.

Hotărîre cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor nr.192 din 20.02.1998;

87.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea impactului întreprinderilor

privatizabile asupra mediului înconjurător nr.394 din 08.04.1998:

88.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind auditul ecologic al întreprinderilor

nr.395 din 08.04.1998;

89.

Hotărîre despre aprobarea Regulamentului privind fondurile ecologice nr.988 din

21.09.1998;

90.

Hotărîre cu privire la aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a

Serviciului Silvic de Stat nr.869 din 22.09.1999;

91.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la utilizarea informației

hidrometeorologice în activitatea economică a agenților economici nr.935 din 11.10.1999;

[Pct.92-93 abrogate prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

94.

Hotărîre privind aprobarea Regulamentului Cadastrului obiectelor și complexelor din

fondul ariilor naturale protejate de stat nr.414 din 02.05.2000;

[Pct.95 abrogat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]

96.

Hotărîre cu privire la procedura unică de ținere a evidentei spatiilor verzi ale

localităților urbane și rurale nr.676 din 11.07.2000;

97.

Hotărîre pentru aprobarea regulamentelor-cadru ale parcurilor naționale, monumentelor

naturii, rezervațiilor de resurse și rezervațiilor biosferei nr.782 din 03.08.2000;

98.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la ariile cu management

multifuncțional, Regulamentului-cadru cu privire la rezervațiile naturale, Regulamentului-cadru

cu privire la rezervațiile peisagistice și Regulamentului-cadru cu privire la monumentele de

arhitectură peisajeră nr.784 din 03.08.2000;

99.

Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la grădinile botanice,

Regulamentului-cadru cu privire la grădinile dendrologice, Regulamentului-cadru cu privire la

grădinile zoologice, Regulamentului-cadru cu privire la rezervațiile științifice nr.785 din

03.08.2000;

100.

Hotărîre pentru aprobarea Acordului între Ministerul Mediului și Amenajării

Teritoriului al RM, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului din România și Ministerul

Mediului și Resurselor Naturale din Ucraina privind cooperarea în zona formată din ariile

naturale protejate ale Deltei Dunării și Prutului de Jos nr.801 din 08.08.2000;

101.

Hotărîre pentru aprobarea Concepției naționale a agriculturii ecologice, fabricării și

comercializării produselor alimentare ecologice și genetic nemodificate nr.863 din 21.08.2000;

102.

Hotărîre pentru aprobarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul

Republicii Belarus cu privire la colaborarea în domeniul carantinei și protecției plantelor nr.1037

din 16.10.2000;

103.

Hotărîre pentru aprobarea actelor normative vizînd gestionarea gospodăriei silvice

nr.740 din 17.06.2003.

ACTELE MINISTERULUI MEDIULUI

104.

Regulamentul privind pescuitul sportiv și de amatori, dobîndirea altor organisme

acvatice în bazinele din RM, M.O. nr.46-47/74 din 17.07.1997;

105.

Instrucțiunea cu privire la mecanismul de percepere și transfer ai plăților pentru

poluare la importul în Republica Moldova al produselor petroliere nr.01-13/509 din 25.11.1998;

106.

Instrucțiunea privind calculul plății pentru poluarea mediului la exercitarea

controlului ecologic instrumental al mijloacelor de transport auto din 25.11.1998;

107.

Metodica provizorie de estimare a prejudiciului cauzat mediului înconjurător prin

încălcarea legislației apelor (poluarea apelor subterane) din 18.08.1999;

108.

Ordinul ca privire la aprobarea Regulamentului Fondului de Date Hidrometeorologice

nr.74 din 05.11.1999;

109.

Regulamentul cu privire la eliberarea autorizațiilor de pescuit din 16.11.1999;

110.

Regulamentul provizoriu cu privire la estimarea despăgubirilor pentru prejudiciile

cauzate mediului din 18.01.2000;

111.

Instrucțiunea privind calculul plății pentru poluarea mediului în Republica Moldova

din 17.04.2000;

112.

Regulamentul cu privire la mijloacele speciale bănești obținute de la prestarea

serviciilor contra plată de către Inspectoratul Ecologic de Stat și subdiviziunile lui din

20.06.2000;

113.

Regulamentul privind activitatea Serviciului Controlului Ecologic la frontiera vamală

de stat a RM din 20.06.2000;

114.

Regulamentul cu privire la plata pentru efectuarea expertizei ecologice de stat a

documentației de proiect și planificare a activităților economice din 20.06.2000;

115.

Ordin cu privire la aprobarea Regulilor de întreținere a cîinilor în localitățile

Republicii Moldova nr.426 din 27.10.2000;

116.

Ordin cu privire la aprobarea Instrucțiunii despre ordinea de organizare și efectuare a

expertizei ecologice de stat nr.188 din 10.09.2002;

117.

Ordin cu privire la concretizarea ordinii de organizare și efectuare a expertizei

ecologice de stat nr.67 din 27.12.2006.

[Anexa modificată prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.31 din 04.12.2017]