5 — Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației privind regimul juridic al adopției

Raporturile juridice în materia adopției sunt reglementate de următorul cadru legislativ: Constituția RM, Legea privind regimul juridic al adopției nr.99 din 28.05.2010, Capitolul XXV din Codul de procedură civilă, Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, adoptată la 29.05.1993 și ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1468- XIII din 29.01.1998, Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20.11.1989, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.408-XII din 12.12.1990, Convenția privind asistența juridică și raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale, încheiată între statele-membre ale CSI la 22.01.1993, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.402-XIII din 16.03.1995, Tratatul între Republica Moldova și Federația Rusă cu privire la asistența juridică și raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale din 22.02.1993. ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.260-XIII din 04.11.1994, Tratatul între Republica Moldova și Ucraina cu privire la asistența juridică și raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale din 13.12.1993, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.261-XIII din 04.11.1994, Legea privind drepturile copilului nr.338-ХIII din 15.12.1994, Legea privind actele de stare civilă nr.100-XV din 26.04.2001, Hotărîrea Guvernului nr.512 din 25.04.2003 privind aprobarea Listei contraindicațiilor medicale pentru persoanele care intenționează să adopte copii, Hotărîrea Guvernului nr.560 din 25.07.2011 pentru instituirea Consiliul Consultativ pentru Adopții și aprobarea Regulamentului de activitate al acestuia, Hotărîrea Guvernului nr.550 din 22.07.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de acreditare și modul de funcționare a organizațiilor străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova și a listei serviciilor și activităților pe care le pot desfășură în domeniul adopției internaționale. [Pct.1 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Se atrage atenția instanțelor judecătorești asupra necesității soluționării acestor pricini prin prisma principiilor de bază ale adopției, stipulate în art.3 din Legea privind regimul juridic al adopției, și anume: - respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale copilului; - respectarea interesului superior al copilului; - informarea copilului și luarea în considerare a opiniei acestuia în raport cu vîrsta și cu gradul lui de maturitate; - prioritatea adopției naționale față de cea internațională; - continuitatea în creșterea și în educarea copilului, ținîndu-se cont de originea etnică, culturală și lingvistică; - celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției; - garantarea confidențialității informațiilor obținute în procesul de adopție în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului, precum și ale părinților biologici.

Potrivit art.5 din Legea privind regimul juridic al adopției, autoritățile competente în domeniul adopției sînt: - autoritatea centrală în persoana Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale; - autoritățile teritoriale în persoana secțiilor/direcțiilor de asistență socială și de protecție a familiei și Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului Chișinău. În scopul examinării problemelor legate de procedura adopției internaționale, pe lîngă autoritatea centrală, activează Consiliul Consultativ pentru Adopții, a cărui componență și al cărui regulament de activitate au fost aprobate de Guvern prin Hotărîrea nr.560 din 25.07.2011. Atribuțiile în domeniul adopției ale acestor autorități sînt stipulate în art.6, 61, 7, 8 și 9 din Legea privind regimul juridic al adopției. [Pct.3 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

În conformitate cu art.2 alin.(1) și (2) CPC, procedura de judecare a cauzelor civile în instanțele judecătorești de drept comun și în cele specializate este stabilită de Constituția Republicii Moldova, de acest cod și de alte legi organice; normele de drept procedural civil din alte legi trebuie să corespundă dispozițiilor fundamentale ale Constituției Republicii Moldova și acestui cod; în caz de coliziune între normele acestui cod și prevederile Constituției Republicii Moldova, se aplică prevederile Constituției, iar în caz de discordanță între normele acestui cod si cele ale unei alte legi organice, se aplică reglementările legii adoptate ulterior. Potrivit art.6 alin.(7) din Legea privind actele legislative nr.780-XV din 27.12.2001, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Se atenționează instanțele judecătorești asupra discordanței existente între art.287 lit.d), art.292 alin.(3) CPC și Legea privind regimul juridic al adopției în privința posibilității schimbării datei de naștere și a locului de naștere a copilului de pînă la un an, în primul caz legea stipulînd această posibilitate, iar în cel de-al doilea caz nefiind prevăzută o asemenea posibilitate. Această situație se va soluționa prin prisma art.6 alin.(7) din Legea privind actele legislative nr.780-XV din 27.12.2001, fiind aplicată norma actului legislativ adoptat ulterior. Totodată, se menționează că, la examinarea cererilor privind încuviințarea adopției, instanța de judecată se conduce de prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care Legea privind regimul juridic al adopției nu prevede norme procedurale speciale. Competența autorităților centrale și teritoriale în domeniul adopției, a instanțelor judecătorești și procedura de examinare

Se atenționează instanțele de judecată că Legea privind regimul juridic al adopției distinge următoarele categorii de cereri privind adopția: - cerere de adopție națională, care se depune la autoritatea teritorială în a cărei rază își au domiciliul persoanele care doresc să adopte copii; - cerere de adopție internațională, care se depune la autoritatea centrală din Republica Moldova prin intermediul autorității centrale în domeniul adopției din statul primitor; - cerere de încuviințare a adopției naționale sau internaționale, care urmează a fi depusă în instanța de judecată competentă, ca urmare a depunerii cererilor menționate mai sus de către persoanele care doresc să adopte copii și a soluționării acestora de către autoritățile competente conform procedurii stabilite de legea menționată.

Conform art.331 CPC (în redacția Legii nr.155 din 05.07.2012, în vigoare din 01.12.2012), art.286 CPC, la cererea persoanelor (persoanei) care solicită adopția (adoptator), instanța de judecată de la domiciliul (locul de aflare) copilului adoptabil intentează procesul civil privind încuviințarea adopției naționale sau privind încuviințarea adopției internaționale. Persoanele respective vor avea calitatea procesuală de petiționari.

Se va reține că anterior depunerii cererii de încuviințare a adopției naționale sau internaționale în instanța de judecată, prin prisma art.18 alin.(2) din Legea privind regimul juridic al adopției, care stipulează că nu poate adopta persoana care nu a primit atestat de adoptator și nu a fost luată la evidență în conformitate cu art.17 al aceleași legi, este necesară depunerea cererii privind adopția în autoritățile competente în domeniul adopției. Unele excepții de la această normă sînt prevăzute la alin.(3) al art.18 al acestei legi, care prevede că, prin derogare de la alin.(2) al acestui articol, luarea la evidență a adoptatorului nu este o condiție a adopției în cazul adopției copilului de către soțul sau soția părintelui biologic sau părintelui adoptiv al copilului și în cazul adopției copilului care a dobîndit capacitate deplină de exercițiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Potrivit art.13 alin.(2) și art.34 alin.(3) din legea menționată, drept confirmare a depunerii cererii de adopție și a actelor care urmează a fi anexate, persoanelor care doresc să adopte copii li se eliberează certificat. Cererea de încuviințare a adopției internaționale se depune prin intermediul organizației străine acreditate și înregistrate în domeniul adopției în condițiile art.9, 91 și 92 din legea menționată și conform Regulamentului privind procedura de acreditare și modul de funcționare a organizațiilor străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.550 din 22.07.2011. În cazul depunerii cererii de către alte persoane sau instituții și organizații de stat sau obștești, instanța va restitui cererea în baza art.170 alin.(1) lit.f) CPC. [Pct.7 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Este necesar de a distinge și de a califica corect cererile: a) de constatare a faptului înregistrării adopției, prevăzută de art.281 alin.(2) lit.с) CPC; b) de încuviințare a adopției, prevăzută de art.286 CPC. Sferele de incidență ale celor două categorii de cereri sînt total diferite: prima se referă la situația cînd adopția a fost încuviințată și înregistrată în modul stabilit la momentul producerii acesteia, dar din variate motive aceasta nu se poate dovedi, fiind necesară constatarea faptului înregistrării adopției; în cea de-a doua situație, cererea se referă la încuviințarea originară, propriu-zisă, a adopției, care are ca efect înregistrarea primară a adopției.

Atît cererea de încuviințare a adopției naționale, cît și cererea de încuviințare a adopției internaționale se vor examina în cadrul procedurii speciale de judecare a pricinilor civile. Ținînd cont de conținutul art.3, art.46 din Legea privind regimul juridic al adopției, cererea de încuviințare a adopției naționale sau internaționale se va examina în ședință secretă.

Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(5) și art.38 alin.(4) din Legea privind regimul juridic al adopției în coroborare cu prevederile art.291 CPC, cererea de încuviințare a adopției se examinează cu participarea obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului autorității teritoriale de la domiciliul copilului, a procurorului pentru susținerea concluziei privind legalitatea adopției, avînd în vedere interesul suprem al copilului, a copilului care a împlinit vîrsta de 10 ani și a altor persoane interesate luînd în considerație prevederile art.291, 280 alin.(2) CPC.

Se va reține că, la audierea copilului în vîrstă de la 10 pînă la 16 ani, este necesară prezența unui pedagog, care urmează să faciliteze contactul între instanță și copil și să dea o încheiere asupra respectării procedurii de audiere a lui referitor la exprimarea consimțămîntului său la adopție. Totodată, se menționează că, în cazurile de adopție internațională, poate fi atras în proces Consiliul Consultativ pentru Adopții Internaționale, acesta fiind un organ consultativ pe lîngă Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, ale cărui obiective sînt consolidarea parteneriatului între autoritățile cu competențe în domeniul adopției internaționale și societatea civilă și evaluarea procedurii de selectare de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil. [Pct.11 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017] Condițiile de fond ale adopției

Articolul 10 din Legea privind regimul juridic al adopției stabilește că persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Persoana care a dobîndit capacitate deplină de exercițiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi adoptată numai în cazul în care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a conviețuit cu acestea nu mai puțin de 3 ani pînă la depunerea cererii de adopție. - oportunitatea separării fraților, prin adopție națională sau internațională, se va examina de către Consiliul Consultativ pentru Adopție; - adopția fraților de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă frații se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopției fraților de către: a) același adoptator, indiferent de statul în care acesta își are domiciliul; b) un alt adoptator, domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior, doar dacă statul respectiv este semnatar al Convenției de la Haga sau este parte la un tratat bilateral în domeniul adopției, încheiat cu Republica Moldova. Separarea fraților prin adopție, precum și adopția acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepția cazurilor cînd această cerință contravine interesului superior al copilului. [Pct.12 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Se va reține că Legea privind regimul juridic al adopției prevede unele interdicții referitoare la adopția copiilor, și anume: - este interzisă adopția între frați; - este interzisă adopția unui copil de către mai mulți adoptatori, cu excepția cazului în care aceasta se face de către ambii soți simultan. Poate fi încuviințată o nouă adopție în cazul în care: adoptatorul sau soții adoptatori au decedat, adopția anterioară fiind considerată desfăcută la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătorești de încuviințare a noii adopții; adopția anterioară a încetat ca urmare a declarării nulității ei (art.11 din legea menționată). Este interzisă adopția copiilor care nu au fost luați la evidență în condițiile Legii cu privire la regimul juridic al adopției, cu excepția cazului în care: - soțul adoptă copilul celuilalt soț; - copilul care a dobîndit capacitate deplină de exercițiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani este adoptat de persoana sau de familia care l-a crescut dacă el a conviețuit cu acestea cel puțin 3 ani pînă la depunerea cererii de adopție (art.21 alin.(4) din legea menționată).

În sensul art.12 din Legea privind regimul juridic al adopției, calitatea de adoptator poate fi deținută de persoanele cu capacitate deplină de exercițiu, care au atins vîrsta de 25 de ani la momentul depunerii cererii de adopție. Nu pot adopta copii persoanele: - decăzute din drepturile părintești. Persoana se va considera decăzută din drepturile părintești atunci cînd există o hotărîre judecătorească rămasă definitivă de decădere. Dacă persoana a fost restabilită în drepturile părintești conform art.70 Codul familiei, ea poate fi adoptator; - a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor și responsabilităților, privind creșterea și educarea copiilor; - care se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere a copiilor biologici; - care au adoptat anterior copii, însă nu și-au exercitat corespunzător obligațiile părintești și sînt decăzuți din exercițiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărîri judecătorești, fără decădere din drepturi; - exonerate de obligațiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor; - care au prezentat documente sau informații false pentru încuviințarea adopției; - care au fost condamnate pentru săvîrșirea unor infracțiuni intenționate: contra vieții și sănătății persoanei; contra libertății, cinstei și demnității persoanei; referitoare la viața sexuală; contra familiei și copiilor. [Pct.14 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

De asemenea, nu pot fi adoptatori persoanele care nu sînt cu cel puțin 18 ani și cu cel mult 48 de ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte. Se menționează că instanța de judecată, prin prisma art.12 alin.(2) din Legea privind regimul juridic al adopției, poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vîrstă între copil și adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puțin de 16 ani. Astfel, cînd există motive temeinice și se consideră că actul adopției este în interesul major al copilului, poate fi acordată o dispensă de vîrstă, dar nu mai mică de 16 ani. Această dispensă poate fi acordată, de exemplu, în cazul adopției copilului de către tatăl sau mama sa vitregă, de rudele părinților celui adoptat. La fel, se menționează că, în lumina dispozițiilor art.12 alin.(2) din legea enunțată, instanța de judecată poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vîrstă între copil și adoptator este mai mică de 18 ani, poate fi încuviințată adopția și în cazul în care numai unul dintre soți este mai în vîrstă cu mai mult de 48 de ani decît copilul a cărui adopție se solicită.

Ținînd cont de faptul că Legea privind regimul juridic al adopției interzice adopția unui copil de către mai mulți adoptatori, cu excepția cazurilor prevăzute la art.11 alin.(3) din această lege, persoanele care trăiesc în concubinaj, (nefiind căsătorite), dar doresc să adopte împreună un copil nu pot avea calitatea de adoptatori. Această mențiune se referă la situația cînd persoanele menționate doresc să adopte împreună unul și același copil. Aceștia pot adopta copii diferiți, dacă întrunesc condițiile impuse de lege.

Potrivit art.12 alin.(5) și (6) din Legea privind regimul juridic al adopției, adoptatorii trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare dezvoltării multilaterale și armonioase a personalității copilului, iar adopția copilului de către soți este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puțin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopție. Adopția națională

După ce persoana care dorește să adopte copilul a depus cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază își are domiciliul, aceasta din urmă evaluează corespunderea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale adoptatorului necesităților de dezvoltare a copilului, conform Regulamentului privind procedura de evaluare a garanțiilor morale și condițiilor materiale ale solicitanților pentru adopție, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei al RM nr.285 din 23 iunie 2011, întocmind un raport de evaluare. Raportul de evaluare trebuie să cuprindă: - informații și date privind personalitatea, starea de sănătate, situația economică a adoptatorului, viața familială, mediul social, condițiile de trai, aptitudinile de îngrijire și de educare a unui copil, opinia celorlalți membri de familie despre eventuala adopție; - motivele pentru care adoptatorul dorește să adopte un copil; - concluzia cu privire la capacitatea de adopție a adoptatorului. Se menționează că, conform art.19 din Legea privind regimul juridic al adopției, pe parcursul procesului de evaluare menționat mai sus, autoritatea teritorială de la domiciliul adoptatorului este responsabilă de informarea și de pregătirea acestuia conform unui program elaborat de autoritatea centrală.

Articolul 17 din Legea privind regimul juridic de adopție stipulează că, în baza rezultatelor evaluării, autoritatea teritorială emite o decizie privind eliberarea sau refuzul eliberării atestatului de adoptator. În cazul eliberării atestatului, autoritatea teritorială decide luarea la evidență a adoptatorului. Atestatul de adoptator se eliberează în termen de o lună de la data depunerii cererii de adopție. În cazul necesității unei evaluări suplimentare, acest termen poate fi prelungit, ca excepție, pînă la 3 luni. În cazul unui rezultat nefavorabil de evaluare, solicitantul atestatului de adoptator este în drept să ceară autorității teritoriale reevaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului. Autoritatea teritorială creează, în acest sens, o comisie specială, formată din specialiști care vor participa la reevaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale și care se vor pronunța într-un raport comun. Atestatul de adoptator este valabil pentru o perioadă de un an. Autoritatea teritorială prelungește valabilitatea atestatului în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului, reevaluînd garanțiile morale și condițiile materiale ale acestuia. În cazul în care potrivirea adoptatorului a avut loc, termenul de valabilitate a atestatului de adoptator se prelungește de drept fără a se solicita reînnoirea lui. Se va reține că refuzul eliberării atestatului de adoptator (în cazul adopției naționale) se contestă, în termen de 30 de zile, Ia autoritatea centrală și, ulterior, în instanța de contencios administrativ competentă (art.17 alin.(4) din Legea privind regimul juridic al adopției).

Pentru încuviințarea adopției naționale, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului solicită consimțămîntul părinților biologici. Părinții minori își exprimă consimțămîntul la adopția copilului prin reprezentanții săi legali pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani și personal, după împlinirea acestei vîrste. Cazurile în care nu este necesar consimțămîntul părinților biologici sînt prevăzute în art.24 alin.(3) din Legea privind regimul juridic al adopției, și anume aceștia: - nu sînt cunoscuți; - sînt decăzuți din drepturile părintești; - sînt declarați incapabili; - sînt declarați dispăruți fără urmă sau decedați. Dacă unul dintre părinții biologici este decedat ori se află în una din situațiile prevăzute la alin.(3) sus-menționat, consimțămîntul celuilalt părinte este suficient.

Potrivit art.23 alin.(1) lit.a) din Legea privind regimul juridic al adopției, pentru adopția copilului care se află sub tutelă (curatelă,) este necesar consimțămîntul tutorelui (curatorului), exprimat în scris, în mod liber și necondiționat, autentificat notarial sau confirmat de autoritatea teritorială de la domiciliul acestuia.

La adopția copilului care a atins vîrsta de 10 ani, este necesar, în mod obligatoriu, și consimțămîntul în scris al acestuia, autentificat notarial sau confirmat de autoritatea teritorială de la domiciliul acestuia. Nu poate fi considerat consimțămînt al copilului rugămintea sa de a purta numele adoptatorului sau acordul său de a fi transmis pentru întreținere și educare. Aceste modalități de exprimare nu vor genera efecte juridice. Conform art.26 alin.(5) din Legea privind regimul juridic de adopție, la examinarea pricinii în instanță de judecată, copilul este în drept să se pronunțe asupra adopției, să confirme ori să-și retragă consimțămîntul la adopție. În afară de consimțămîntul copilului pentru adopția sa, se mai cere și acordul lui pentru schimbarea numelui și a prenumelui, dacă aceasta se solicită de adoptator, acord care, de asemenea, se exprimă în fața instanței judecătorești (art.43 alin.(4) din legea menționată).

Conform art.25 alin.(2) din Legea privind regimul juridic al adopției, la adopția copilului de către persoane căsătorite, este obligatoriu consimțămîntul simultan al ambilor soți. În sensul acestor dispoziții, se prezumă faptul că, și în cazul în care cererea de adopție este depusă de unul dintre soți, este necesar și acordul celuilalt soț, autentificat la notar sau la autoritatea teritorială ori exprimat personal în ședința de judecată. Consimțămîntul celuilalt soț nu se cere dacă acesta: - a fost declarat incapabil; - a fost declarat dispărut; - a decedat.

Consimțămîntul persoanelor enumerate în pct.18, 19, 20, 21 din prezenta hotărîre obținut prin corupere, înșelăciune, fraudă, contra bani, altor bunuri sau avantaje de orice fel, promise înainte sau după obținerea consimțămîntului, nu este valabil Instanța de judecată competentă poate solicita confirmarea consimțămîntului acestor persoane și la examinarea cauzei în instanță, asigurînd confidențialitatea informațiilor despre adoptatori și despre părinții biologici. Consimțămîntul părinților biologici nu este valabil dacă este exprimat pînă la nașterea copilului sau mai devreme de 45 zile după nașterea acestuia.

Părinții biologici pot revoca consimțămîntul lor la adopție pînă la pronunțarea hotărîrii judecătorești privind încuviințarea adopției. În cazul inițierii procedurilor de repunere în drepturile părintești sau al depunerii cererii de revocare a consimțămîntului de către părinții biologici, procesul de potrivire a adoptatorului și de încredințare a copilului se suspendă pînă Ia soluționarea acestor probleme. În mod excepțional, instanța de judecată poate să nu țină seama de refuzul părinților biologici sau, după caz, de cel al tutorelui sau curatorului de a consimți la adopția copilului dacă se dovedește prin orice mijloc de probă că aceștia refuză în mod abuziv să-și dea consimțămîntul la adopție, iar instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, motivînd expres acest fapt în hotărîrea judecătorească.

La încheierea procesului de potrivire a adoptatorului, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului explică adoptatorului dreptul de a depune cerere de încuviințare a adopției naționale în instanța de judecată competentă și întocmește, în termen de 10 zile, un aviz privind adopția, care conține informații referitor la evoluția relațiilor dintre copil și adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum și la corespunderea adopției interesului superior al copilului. Procedura de încredințare a copilului în vederea adopției este prevăzută de art.29 din Legea privind regimul juridic al adopției. Conform alineatului (7) al acestui articol, perioada de încredințare în vederea adopției se prelungește de drept la depunerea cererii de încuviințare a adopției în instanță de judecată pînă la soluționarea cererii prin hotărîre judecătorească irevocabilă.

Conform art.31 alin.(2) din Legea privind regimul juridic al adopției, cererea de încuviințare a adopției naționale trebuie să conțină: - numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii adoptatorului, adresa lui de la domiciliu; - numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii copilului adoptabil, locul lui de aflare; - solicitarea schimbării numelui, locul de naștere și/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl va purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite; - numărul atestatului de adoptator, data emiterii și autoritatea care l-a emis (atestatul se anexează la cerere); - alte date și informații, la solicitarea instanței de judecată. Se va reține că, avînd în vedere rolul activ al instanței de judecată la soluționarea pricinilor privind atît adopția națională, cît și adopția internațională, instanța de judecată este în drept să solicite prezentarea altor date și informații. Spre exemplu: de la momentul eliberării atestatului de adoptator pînă la momentul adresării în instanța de judecată au survenit schimbări, care sunt contradictorii datelor și informațiilor prezentate pînă la primirea atestatului de adoptator. [Pct.27 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Se menționează că, potrivit art.31 alin.(3) din Legea privind regimul juridic al adopției, autoritatea teritorială urmează să prezinte instanței de judecată avizul privind adopția, întocmit în condițiile art.30 alin.(1), art.30 alin.(11) din legea menționată, precum și dosarul copilului, care trebuie să conțină: - copia de pe certificatul de naștere al copilului; - certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de instituția medicală de la domiciliul acestuia; - consimțămîntul autentificat al adoptatorului în care confirmă că a luat cunoștință de starea de sănătate a copilului; - consimțămîntul copilului propus spre adopție, dacă a împlinit vîrsta de 10 ani, precum și consimțămîntul lui la o eventuală schimbare a numelui și a prenumelui, la înscrierea adoptatorilor în calitate de părinți; - consimțămîntul părinților biologici, tutorelui sau curatorului copilului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.24 alin.(3) din legea enunțată; - actele care confirmă acțiunile întreprinse de autoritățile de resort în scopul (re)integrării copilului în familia biologică sau în familia extinsă; - alte date și informații relevante. [Pct.28 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017] Adopția internațională

Articolul 32 din Legea privind regimul juridic al adopției prevede că adopția copiilor domiciliați pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate are loc în conformitate cu legislația Republicii Moldova, ținîndu-se cont și de legislația statelor în care aceștia din urmă își au domiciliul la data depunerii cererii de adopție, precum și în conformitate cu tratatele internaționale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte. Adopția copiilor cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara țării, efectuată de organele abilitate ale statului străin pe al cărui teritoriu adoptatorul își are domiciliul, este recunoscută ca fiind valabilă în Republica Moldova doar dacă statul străin este parte la Convenția de la Haga sau parte la un tratat bilateral în domeniul adopției încheiat cu Republica Moldova și dacă autoritatea centrală din Republica Moldova și-a exprimat anticipat acordul la adopție. Adopția copiilor cetățeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are loc în conformitate cu legislația Republicii Moldova și cu acordul autorității centrale în domeniul adopției din statul al cărui cetățean este copilul.

Adopția internațională a unui copil domiciliat pe teritoriu] Republicii Moldova poate fi încuviințată în cazul în care: - soțul adoptă copilul celuilalt soț; - copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu domiciliul în străinătate; - copilul adoptabil, fără nevoi speciale, este adoptat de către adoptatorul, cu domiciliul în străinătate, dacă nu a fost cerut în adopție națională ori în tutelă sau curatelă, timp de un an de la momentul luării la evidență, drept copil adoptabil; - copilul adoptabil, cu nevoi speciale, este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate, dacă nu a fost cerut în adopție națională ori în tutelă sau curatelă, timp de 6 luni de la momentul luării la evidență, drept copil adoptabil. Pot servi în calitate de probe admisibile care să dovedească imposibilitatea transmiterii sub tutelă sau a adopției, în special: notificările în scris ale autorității competente, adresate rudelor copilului și cetățenilor care doresc să adopte, despre posibilitatea adopției copilului respectiv; avizul inspectorului pentru protecția drepturilor copilului asupra propunerilor concrete de adopție a copilului în țară, care trebuie să conțină datele de identificare a persoanelor cărora li s-a propus să adopte copilul, refuzul, precum și motivele refuzului de a adopta copilul; declarațiile scrise ale persoanelor care au refuzat adopția copilului, cu indicarea motivelor refuzului. Aceste declarații se semnează de către persoanele care le efectuează și se autentifică de către organul respectiv de protecție a drepturilor copilului. În cazul adopției internaționale, la selectarea adoptatorului potrivit, autoritatea centrală va ține cont de necesitatea asigurării continuității în îngrijirea și educarea copilului, având în vedere originea sa etnică, culturală și lingvistică, dacă acest fapt nu contravine interesului superior al copilului. [Pct.30 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Persoanele cu domiciliul în străinătate pot avea calitatea de adoptatori ai copiilor domiciliați pe teritoriul Republicii Moldova doar dacă îndeplinesc condițiile impuse de legislația Republicii Moldova și cea a statului pe a cărui teritoriu domiciliază. Totodată, se menționează că, potrivit art.33 alin.(4) din Legea privind regimul juridic al adopției, adopția internațională se încuviințează dacă statul primitor este parte la Convenția de la Haga sau dacă are încheiat un acord bilateral în domeniu cu Republica Moldova.

Cererea de încuviințare a adopției internaționale trebuie să conțină informațiile prevăzute la art.31 alin.(2) lit.a) - c) din Legea privind regimul juridic al adopției: - numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii adoptatorului, adresa lui de la domiciliu; - numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii copilului adoptabil, locul lui de aflare; - solicitarea schimbării numelui și/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl va purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite, solicitarea schimbării locului de naștere. La cererea de încuviințare a adopției internaționale, potrivit art.36 alin.(1) din legea menționată, se vor anexa următoarele acte: - raportul autorității centrale în domeniul adopției din statul primitor sau al autorităților/organizațiilor cărora li s-au conferit atribuții corespunzătoare ale autorității centrale, în domeniul adopției internaționale din statul primitor, în condițiile prevederilor Convenției de la Haga, însoțit de documente relevante, care să cuprindă informații despre: • identitatea adoptatorului, confirmată prin copia legalizată a actului de identitate; • capacitatea și aptitudinile adoptatorului pentru a adopta; • situația personală, familială și materială a adoptatorului, confirmată prin copie legalizată de pe certificatul de naștere, de căsătorie sau de divorț, prin certificat de la locul de muncă privind funcția deținută și cuantumul salariului, prin acte ce confirmă dreptul de proprietate sau de folosință asupra unei locuințe, prin alte acte ce confirmă veniturile; • starea de sănătate, confirmată printr-un certificat medical în original, separat pentru fiecare adoptator, iar în cazul în care adoptatorul suferă de o maladie sau afecțiune, informații suplimentare cu privire la măsura în care maladia sau afecțiunea adoptatorului limitează capacitatea acestuia de a-și îndeplini corespunzător obligațiile și responsabilitățile, privind îngrijirea și educarea copiilor; • mediul social al adoptatorului; • motivele care determină adoptatorul să adopte un copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova, precum și informația cu privire la copilul sau la copiii pentru care are capacitatea să-i adopte; - declarația privind dreptul copilului adoptat de a-și păstra cetățenia Republicii Moldova pînă la atingerea majoratului; - consimțămîntul adoptatorului la adopție internațională sau consimțămîntul ambilor soți dacă persoana care dorește să adopte este căsătorită; - declarația adoptatorului că acceptă acțiunile de monitorizare postadopție; - cazierul judiciar al adoptatorului; - datele biografice ale adoptatorului; - garanțiile socioeconomice și juridice de care va beneficia copilul în cazul adopției internaționale. Autoritatea teritorială va prezenta instanței un aviz privind adopția internațională, elaborat în condițiile art.37 alin.(8) din Legea privind regimul juridic al adopției, cu concluzii referitor la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil și la corespunderea adopției interesului superior al copilului, dosarul copilului cu documentele specificate la art.31 alin.(4) din legea menționată, precum și acordurile privind continuarea procedurii de adopție internațională eliberate de autoritatea centrală în domeniul adopției din statul primitor și autoritatea centrală din Republica Moldova. Se atenționează că refuzul autorității centrale de a accepta continuarea procedurii de adopție internațională poate fi contestat în instanța de judecată competentă, în ordinea contenciosului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile (art.37 alin.(7) din Legea privind regimul juridic al adopției). În cazul în care avizul privind adopția internațională nu este favorabil, autoritatea teritorială, la comunicarea acestui fapt adoptatorului, îi explică dreptul de a-l contesta în instanță de contencios administrativ conform competenței prevăzute de legislația în vigoare (art.37 alin.(10) din Legea privind regimul juridic al adopției). [Pct.32 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017] 321. Se atrage atenția instanțelor judecătorești că organizațiile străine au dreptul să aibă depuse și înregistrate concomitent, la autoritatea centrală din Republica Moldova, cel mult 2 cereri de adopție internațională a copiilor fără nevoi speciale, cu posibilitatea substituirii cererilor respective. [Pct.321 introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017] 322. Se va reține că prin Legea 283/13.12.2012, în vigoare din 19.04.2013, s-a modificat procedura de acreditare și modul de funcționare a organizațiilor străine, cu atribuții în domeniul adopției internaționale (art.91-94 din Legea privind regimul juridic al adopției). [Pct.322 introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

În sensul art.36 alin.(2) din Legea privind regimul juridic al adopției, actele sus- menționate, anexate la cererea de încuviințare a adopției internaționale, trebuie să fie însoțite de traducerea lor, autentificată, în limba română, dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel. Adopția copilului de către celălalt soț 333. Se va reține că adopția copilului, de către celălalt soț, este permisă numai în cazul în care, la data depunerii cererii de adopție, durata căsătoriei soților este de cel puțin un an (art.391) 334. Instanțele de judecată urmează să ia în considerare că legislația în vigoare reglementează procedura adopției, în conformitate cu procedura de adopție națională și procedura de adopție internațională. 335. La examinarea acestor categorii de cauze, instanțele de judecată urmează să țină cont că, în conformitate cu procedura de adopție națională, adopția copilului de către celălalt soț se permite numai pentru copilul, cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid, al cărui părinte este cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid. În același timp, copilul, părintele și adoptatorul domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, de cel puțin un an de la depunerea cererii de adopție (art.392, alin.(1)). 336. Procedura de adopție internațională se aplică la adopția copilului, cetățean al Republicii Moldova sau apatrid, care domiciliază în Republica Moldova, de cel puțin un an și al cărui părinte este cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid, iar adoptatorul, soțul părintelui este cetățean al RM, cetățean străin sau apatrid, cu domiciliul în străinătate (art.393). 337. Se va reține că legislația națională permite și adopția copilului, cetățean al Republicii Moldova, domiciliat în străinătate, de către celălalt soț al părintelui biologic. În această situație, este aplicabilă legislația statului străin, dar cu acordul prealabil al autorității centrale din Republica Moldova, în cazul în care legislația statului respectiv prevede acest lucru (art.394). 338. Se va ține cont de faptul că refuzul autorității centrale, de a accepta continuarea procedurii de adopție internațională, poate fi contestat în ordinea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Chișinău. [Capitolul „Adopția copilului de către celălalt soț” (pct.333-338) introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017] Hotărîrea judecătorească privind adopția

Hotărîrea judecătorească privind încuviințarea adopției naționale sau internaționale se va pronunța numai în cazul în care de către autoritatea teritorială, centrală au fost respectate toate condițiile prevăzute de Legea privind regimul juridic al adopției și numai dacă, în baza probelor administrate, instanța de judecată și-a format convingerea că adopția este în interesul superior al copilului. Potrivit art.23 alin.(9) CPC, hotărîrea judecătorească în cazul desfășurării procesului în ședință secretă se pronunță public. Articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.1966 (ratificată de Republica Moldova la 26.04.1993) prevede că, pronunțarea oricărei hotărîri în materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile cînd interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cînd procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. Conform art.4 alin.(2) din Constituția RM, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale. În conformitate cu art.2 alin.(3) CPC, dacă prin tratatul internațional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte norme decît cele prevăzute de legislația procedurală civilă a Republicii Moldova, se aplică normele tratatului internațional dacă din acesta nu rezultă că pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naționale. În sensul normelor citate, avînd în vedere garantarea confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului și respectarea interesului superior al copilului, hotărîrea judecătorească privind adopția se pronunță în ședință închisă. La publicarea hotărîrii judecătorești privind adopția pe pagina web a instanței de judecată se indică doar inițialele participanților la proces.

În hotărîrea de admitere a cererii de încuviințare a adopției, instanța judecătorească trebuie să indice în mod obligatoriu: - încuviințarea adopției copilului (numele, prenumele, data, locul nașterii și cetățenia lui) și de către cine este adoptat (numele, prenumele și data nașterii fiecărui adoptator); - dacă se schimbă sau nu numele și prenumele adoptatului, iar în caz afirmativ, se indică modificările care urmează a fi efectuate de către oficiul de stare civilă (OSC); - dacă în actul de naștere al copilului adoptatorul se va înscrie în calitate de părinte. În cazul adopției copilului de către cetățeni străini, se indică cetățenia și domiciliul adoptatorilor. Este necesar de reținut că schimbarea numelui copilului adoptat poate avea loc doar dacă acest fapt nu afectează interesul superior al copilului și dreptul lui la nume și cu acordul copilului adoptat dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. La schimbarea prenumelui copilului adoptat, se va cere suplimentar justificarea acestui fapt. Adoptatorii se înscriu în actul de naștere al copilului adoptat în calitate de părinți ai lui în conformitate cu hotărîrea judecătorească de încuviințare a adopției. În caz de necesitate, la cererea adoptatorilor sau a copilului adoptat care a împlinit vîrsta de 10 ani, instanța de judecată păstrează datele despre părinții biologici ai copilului adoptat, fapt consemnat în hotărîrea judecătorească de încuviințare a adopției. În baza hotărîrii judecătorești de încuviințare a adopției, la solicitarea adoptatorilor, oficiul de stare civilă competent operează modificările de rigoare în actul de naștere al copilului.

Conform art.40 din Legea privind regimul juridic al adopției, efectele juridice ale adopției survin de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătorești de încuviințare a adopției.

Se atenționează că, potrivit dispozițiilor art.46 alin.(1) din Legea privind regimul juridic al adopției, persoanele competente cărora le este cunoscut faptul adopției sînt obligate să păstreze confidențialitatea informațiilor obținute în procesul de adopție, inclusiv în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului, precum și ale părinților biologici. În caz contrar, ele poartă răspundere juridică conform legislației în vigoare. După dobîndirea capacității depline de exercițiu, copilul adoptat poate solicita instanței de judecată competente, să-i autorizeze accesul la informațiile referitoare la identitatea părinților săi biologici, aflate în posesia autorității centrale ori a oficiilor de stare civilă. Respectiv, potrivit alin.(6) al articolului menționat, instanța de judecată citează autoritatea teritorială de la domiciliul copilului adoptat, după caz, autoritatea centrală, precum și orice altă persoană ale cărei cunoștințe profesionale pot fi utile în soluționarea cererii, și acceptă spre soluționare cererea dacă, potrivit probelor existente, constată că accesul la informațiile solicitate nu este dăunător integrității psihice și echilibrului emoțional al solicitantului și dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea autorităților competente în domeniul adopției.

Desfacerea adopției și declararea nulității adopției se realizează de către instanța judecătorească în baza Capitolului VII din Legea privind regimul juridic al adopției.

Potrivit art.85 alin.(1) lit.b) CPC, cetățenii Republicii Moldova care solicită încuviințarea adopției sînt scutiți de taxa de stat pentru cererile respective, dar nu și cetățenii străini, care vor achita taxa de stat aferentă cererilor nepatrimoniale în cuantum de 500% din salariul minim.

Se abrogă Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.21 din 12.12.2005 “Cu privire la practica aplicării de către instanțele de judecată a legislației despre încuviințarea adopției”, cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.10 din 22.12.2008.