5 — Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației privind regimul juridic al adopției

5 — Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației privind regimul juridic al adopției (Curtea Supremă de Justiție, 2012)

HOTĂRÎREA PLENULUI

CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a

unor prevederi ale legislației privind regimul juridic al adopției

nr.5 din 24.12.2012

Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2013, nr.1, pag.4

* * *

Notă: Pe textul Hotărârii, cuvintele „oficiul stării civile”, la orice formă gramaticală, se substituie prin

cuvintele „organul stării civile”, conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova nr.37 din 04.12.2017

În legătură cu adoptarea Legii privind regimul juridic al adopției nr.99 din 28.05.2010,

intrate în vigoare la 30.01.2011, al cărei obiect de reglementare reprezintă raporturile juridice

privind protecția drepturilor copilului prin adopție, stabilirea regimului juridic al adopției,

cooperarea autorităților administrației publice cu organizații neguvernamentale pentru a asigura

copilului un mediu familial sănătos, colaborarea internațională în domeniul protecției copilului

prin adopție, în scopul aplicării corecte și uniforme de către instanțele judecătorești a legislației

privind regimul juridic al adopției, în temeiul art.2 lit.e), art.16 lit.с) din Legea cu privire la

Curtea Supremă de Justiție nr.789-XIII din 26.03.1996, art.17 CPC, Plenul Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova dă următoarele explicații:

Prevederi generale

Constituția RM, Legea privind regimul juridic al adopției nr.99 din 28.05.2010, Capitolul XXV

din Codul de procedură civilă, Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia

adopției internaționale, adoptată la 29.05.1993 și ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1468-

XIII din 29.01.1998, Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, adoptată la

20.11.1989, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.408-XII din 12.12.1990, Convenția privind

asistența juridică și raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale, încheiată între

statele-membre ale CSI la 22.01.1993, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.402-XIII din

16.03.1995, Tratatul între Republica Moldova și Federația Rusă cu privire la asistența juridică și

raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale din 22.02.1993. ratificat prin Hotărîrea

Parlamentului nr.260-XIII din 04.11.1994, Tratatul între Republica Moldova și Ucraina cu

privire la asistența juridică și raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale din

13.12.1993, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.261-XIII din 04.11.1994, Legea privind

drepturile copilului nr.338-ХIII din 15.12.1994, Legea privind actele de stare civilă nr.100-XV

din 26.04.2001, Hotărîrea Guvernului nr.512 din 25.04.2003 privind aprobarea Listei

contraindicațiilor medicale pentru persoanele care intenționează să adopte copii, Hotărîrea

Guvernului nr.560 din 25.07.2011 pentru instituirea Consiliul Consultativ pentru Adopții și

aprobarea Regulamentului de activitate al acestuia, Hotărîrea Guvernului nr.550 din 22.07.2011

pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de acreditare și modul de funcționare a

organizațiilor străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova și a

listei serviciilor și activităților pe care le pot desfășură în domeniul adopției internaționale.

[Pct.1 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

prin prisma principiilor de bază ale adopției, stipulate în art.3 din Legea privind regimul juridic

al adopției, și anume:

- respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale copilului;

- respectarea interesului superior al copilului;

- informarea copilului și luarea în considerare a opiniei acestuia în raport cu vîrsta și cu

gradul lui de maturitate;

- prioritatea adopției naționale față de cea internațională;

- continuitatea în creșterea și în educarea copilului, ținîndu-se cont de originea etnică,

culturală și lingvistică;

- celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției;

- garantarea confidențialității informațiilor obținute în procesul de adopție în ceea ce

privește datele de identificare ale adoptatorului, precum și ale părinților biologici.

domeniul adopției sînt:

- autoritatea centrală în persoana Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;

- autoritățile teritoriale în persoana secțiilor/direcțiilor de asistență socială și de protecție a

familiei și Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului Chișinău.

În scopul examinării problemelor legate de procedura adopției internaționale, pe lîngă

autoritatea centrală, activează Consiliul Consultativ pentru Adopții, a cărui componență și al

cărui regulament de activitate au fost aprobate de Guvern prin Hotărîrea nr.560 din 25.07.2011.

Atribuțiile în domeniul adopției ale acestor autorități sînt stipulate în art.6, 61, 7, 8 și 9 din

Legea privind regimul juridic al adopției.

[Pct.3 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

instanțele judecătorești de drept comun și în cele specializate este stabilită de Constituția

Republicii Moldova, de acest cod și de alte legi organice; normele de drept procedural civil din

alte legi trebuie să corespundă dispozițiilor fundamentale ale Constituției Republicii Moldova și

acestui cod; în caz de coliziune între normele acestui cod și prevederile Constituției Republicii

Moldova, se aplică prevederile Constituției, iar în caz de discordanță între normele acestui cod

si cele ale unei alte legi organice, se aplică reglementările legii adoptate ulterior.

Potrivit art.6 alin.(7) din Legea privind actele legislative nr.780-XV din 27.12.2001, în

cazul în care între două acte legislative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme ce

promovează soluții diferite asupra aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului

posterior.

Se atenționează instanțele judecătorești asupra discordanței existente între art.287 lit.d),

art.292 alin.(3) CPC și Legea privind regimul juridic al adopției în privința posibilității

schimbării datei de naștere și a locului de naștere a copilului de pînă la un an, în primul caz legea

stipulînd această posibilitate, iar în cel de-al doilea caz nefiind prevăzută o asemenea posibilitate.

Această situație se va soluționa prin prisma art.6 alin.(7) din Legea privind actele legislative

nr.780-XV din 27.12.2001, fiind aplicată norma actului legislativ adoptat ulterior.

Totodată, se menționează că, la examinarea cererilor privind încuviințarea adopției,

instanța de judecată se conduce de prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care

Legea privind regimul juridic al adopției nu prevede norme procedurale speciale.

Competența autorităților centrale și teritoriale în domeniul adopției,

a instanțelor judecătorești și procedura de examinare

distinge următoarele categorii de cereri privind adopția:

- cerere de adopție națională, care se depune la autoritatea teritorială în a cărei rază își au

domiciliul persoanele care doresc să adopte copii;

- cerere de adopție internațională, care se depune la autoritatea centrală din Republica

Moldova prin intermediul autorității centrale în domeniul adopției din statul primitor;

- cerere de încuviințare a adopției naționale sau internaționale, care urmează a fi depusă în

instanța de judecată competentă, ca urmare a depunerii cererilor menționate mai sus de către

persoanele care doresc să adopte copii și a soluționării acestora de către autoritățile competente

conform procedurii stabilite de legea menționată.

01.12.2012), art.286 CPC, la cererea persoanelor (persoanei) care solicită adopția (adoptator),

instanța de judecată de la domiciliul (locul de aflare) copilului adoptabil intentează procesul civil

privind încuviințarea adopției naționale sau privind încuviințarea adopției internaționale.

Persoanele respective vor avea calitatea procesuală de petiționari.

internaționale în instanța de judecată, prin prisma art.18 alin.(2) din Legea privind regimul

juridic al adopției, care stipulează că nu poate adopta persoana care nu a primit atestat de

adoptator și nu a fost luată la evidență în conformitate cu art.17 al aceleași legi, este necesară

depunerea cererii privind adopția în autoritățile competente în domeniul adopției. Unele excepții

de la această normă sînt prevăzute la alin.(3) al art.18 al acestei legi, care prevede că, prin

derogare de la alin.(2) al acestui articol, luarea la evidență a adoptatorului nu este o condiție a

adopției în cazul adopției copilului de către soțul sau soția părintelui biologic sau părintelui

adoptiv al copilului și în cazul adopției copilului care a dobîndit capacitate deplină de exercițiu

pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.

Potrivit art.13 alin.(2) și art.34 alin.(3) din legea menționată, drept confirmare a depunerii

cererii de adopție și a actelor care urmează a fi anexate, persoanelor care doresc să adopte copii li

se eliberează certificat.

Cererea de încuviințare a adopției internaționale se depune prin intermediul organizației

străine acreditate și înregistrate în domeniul adopției în condițiile art.9, 91 și 92 din legea

menționată și conform Regulamentului privind procedura de acreditare și modul de funcționare a

organizațiilor străine cu atribuții în domeniul adopției internaționale în Republica Moldova,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.550 din 22.07.2011.

În cazul depunerii cererii de către alte persoane sau instituții și organizații de stat sau

obștești, instanța va restitui cererea în baza art.170 alin.(1) lit.f) CPC.

[Pct.7 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

a) de constatare a faptului înregistrării adopției, prevăzută de art.281 alin.(2) lit.с) CPC;

b) de încuviințare a adopției, prevăzută de art.286 CPC.

Sferele de incidență ale celor două categorii de cereri sînt total diferite: prima se referă la

situația cînd adopția a fost încuviințată și înregistrată în modul stabilit la momentul producerii

acesteia, dar din variate motive aceasta nu se poate dovedi, fiind necesară constatarea faptului

înregistrării adopției; în cea de-a doua situație, cererea se referă la încuviințarea originară,

propriu-zisă, a adopției, care are ca efect înregistrarea primară a adopției.

internaționale se vor examina în cadrul procedurii speciale de judecare a pricinilor civile.

Ținînd cont de conținutul art.3, art.46 din Legea privind regimul juridic al adopției, cererea

de încuviințare a adopției naționale sau internaționale se va examina în ședință secretă.

adopției în coroborare cu prevederile art.291 CPC, cererea de încuviințare a adopției se

examinează cu participarea obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului autorității teritoriale de

la domiciliul copilului, a procurorului pentru susținerea concluziei privind legalitatea adopției,

avînd în vedere interesul suprem al copilului, a copilului care a împlinit vîrsta de 10 ani și a altor

persoane interesate luînd în considerație prevederile art.291, 280 alin.(2) CPC.

prezența unui pedagog, care urmează să faciliteze contactul între instanță și copil și să dea o

încheiere asupra respectării procedurii de audiere a lui referitor la exprimarea consimțămîntului

său la adopție.

Totodată, se menționează că, în cazurile de adopție internațională, poate fi atras în proces

Consiliul Consultativ pentru Adopții Internaționale, acesta fiind un organ consultativ pe lîngă

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, ale cărui obiective sînt consolidarea

parteneriatului între autoritățile cu competențe în domeniul adopției internaționale și societatea

civilă și evaluarea procedurii de selectare de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil.

[Pct.11 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Condițiile de fond ale adopției

adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.

Persoana care a dobîndit capacitate deplină de exercițiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi

adoptată numai în cazul în care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a

conviețuit cu acestea nu mai puțin de 3 ani pînă la depunerea cererii de adopție.

- oportunitatea separării fraților, prin adopție națională sau internațională, se va examina de

către Consiliul Consultativ pentru Adopție;

- adopția fraților de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă frații se cunosc sau

nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopției fraților de către:

a) același adoptator, indiferent de statul în care acesta își are domiciliul;

b) un alt adoptator, domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior, doar

dacă statul respectiv este semnatar al Convenției de la Haga sau este parte la un tratat bilateral în

domeniul adopției, încheiat cu Republica Moldova.

Separarea fraților prin adopție, precum și adopția acestora de către persoane sau familii

diferite sînt interzise, cu excepția cazurilor cînd această cerință contravine interesului superior al

copilului.

[Pct.12 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

referitoare la adopția copiilor, și anume:

- este interzisă adopția între frați;

- este interzisă adopția unui copil de către mai mulți adoptatori, cu excepția cazului în care

aceasta se face de către ambii soți simultan.

Poate fi încuviințată o nouă adopție în cazul în care: adoptatorul sau soții adoptatori au

decedat, adopția anterioară fiind considerată desfăcută la data rămînerii irevocabile a hotărîrii

judecătorești de încuviințare a noii adopții; adopția anterioară a încetat ca urmare a declarării

nulității ei (art.11 din legea menționată).

Este interzisă adopția copiilor care nu au fost luați la evidență în condițiile Legii cu privire

la regimul juridic al adopției, cu excepția cazului în care:

- soțul adoptă copilul celuilalt soț;

- copilul care a dobîndit capacitate deplină de exercițiu pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani

este adoptat de persoana sau de familia care l-a crescut dacă el a conviețuit cu acestea cel puțin 3

ani pînă la depunerea cererii de adopție (art.21 alin.(4) din legea menționată).

poate fi deținută de persoanele cu capacitate deplină de exercițiu, care au atins vîrsta de 25 de ani

la momentul depunerii cererii de adopție.

Nu pot adopta copii persoanele:

- decăzute din drepturile părintești. Persoana se va considera decăzută din drepturile

părintești atunci cînd există o hotărîre judecătorească rămasă definitivă de decădere. Dacă

persoana a fost restabilită în drepturile părintești conform art.70 Codul familiei, ea poate fi

adoptator;

- a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor și

responsabilităților, privind creșterea și educarea copiilor;

- care se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de

întreținere a copiilor biologici;

- care au adoptat anterior copii, însă nu și-au exercitat corespunzător obligațiile părintești și

sînt decăzuți din exercițiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei

hotărîri judecătorești, fără decădere din drepturi;

- exonerate de obligațiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare

a obligațiilor;

- care au prezentat documente sau informații false pentru încuviințarea adopției;

- care au fost condamnate pentru săvîrșirea unor infracțiuni intenționate: contra vieții și

sănătății persoanei; contra libertății, cinstei și demnității persoanei; referitoare la viața sexuală;

contra familiei și copiilor.

[Pct.14 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

mult 48 de ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte.

Se menționează că instanța de judecată, prin prisma art.12 alin.(2) din Legea privind

regimul juridic al adopției, poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vîrstă între copil și

adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puțin de 16 ani.

Astfel, cînd există motive temeinice și se consideră că actul adopției este în interesul major

al copilului, poate fi acordată o dispensă de vîrstă, dar nu mai mică de 16 ani. Această dispensă

poate fi acordată, de exemplu, în cazul adopției copilului de către tatăl sau mama sa vitregă, de

rudele părinților celui adoptat.

La fel, se menționează că, în lumina dispozițiilor art.12 alin.(2) din legea enunțată, instanța

de judecată poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vîrstă între copil și adoptator este

mai mică de 18 ani, poate fi încuviințată adopția și în cazul în care numai unul dintre soți este

mai în vîrstă cu mai mult de 48 de ani decît copilul a cărui adopție se solicită.

copil de către mai mulți adoptatori, cu excepția cazurilor prevăzute la art.11 alin.(3) din această

lege, persoanele care trăiesc în concubinaj, (nefiind căsătorite), dar doresc să adopte împreună un

copil nu pot avea calitatea de adoptatori.

Această mențiune se referă la situația cînd persoanele menționate doresc să adopte

împreună unul și același copil. Aceștia pot adopta copii diferiți, dacă întrunesc condițiile impuse

de lege.

trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare dezvoltării

multilaterale și armonioase a personalității copilului, iar adopția copilului de către soți este

permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puțin 3 ani pînă la momentul

depunerii cererii de adopție.

Adopția națională

în a cărei rază își are domiciliul, aceasta din urmă evaluează corespunderea garanțiilor morale și

a condițiilor materiale ale adoptatorului necesităților de dezvoltare a copilului, conform

Regulamentului privind procedura de evaluare a garanțiilor morale și condițiilor materiale ale

solicitanților pentru adopție, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și

Familiei al RM nr.285 din 23 iunie 2011, întocmind un raport de evaluare.

Raportul de evaluare trebuie să cuprindă:

- informații și date privind personalitatea, starea de sănătate, situația economică a

adoptatorului, viața familială, mediul social, condițiile de trai, aptitudinile de îngrijire și de

educare a unui copil, opinia celorlalți membri de familie despre eventuala adopție;

- motivele pentru care adoptatorul dorește să adopte un copil;

- concluzia cu privire la capacitatea de adopție a adoptatorului.

Se menționează că, conform art.19 din Legea privind regimul juridic al adopției, pe

parcursul procesului de evaluare menționat mai sus, autoritatea teritorială de la domiciliul

adoptatorului este responsabilă de informarea și de pregătirea acestuia conform unui program

elaborat de autoritatea centrală.

rezultatelor evaluării, autoritatea teritorială emite o decizie privind eliberarea sau refuzul

eliberării atestatului de adoptator. În cazul eliberării atestatului, autoritatea teritorială decide

luarea la evidență a adoptatorului.

Atestatul de adoptator se eliberează în termen de o lună de la data depunerii cererii de

adopție. În cazul necesității unei evaluări suplimentare, acest termen poate fi prelungit, ca

excepție, pînă la 3 luni.

În cazul unui rezultat nefavorabil de evaluare, solicitantul atestatului de adoptator este în

drept să ceară autorității teritoriale reevaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale în

termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului. Autoritatea teritorială creează, în acest sens,

o comisie specială, formată din specialiști care vor participa la reevaluarea garanțiilor morale și a

condițiilor materiale și care se vor pronunța într-un raport comun.

Atestatul de adoptator este valabil pentru o perioadă de un an. Autoritatea teritorială

prelungește valabilitatea atestatului în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului,

reevaluînd garanțiile morale și condițiile materiale ale acestuia.

În cazul în care potrivirea adoptatorului a avut loc, termenul de valabilitate a atestatului de

adoptator se prelungește de drept fără a se solicita reînnoirea lui.

Se va reține că refuzul eliberării atestatului de adoptator (în cazul adopției naționale) se

contestă, în termen de 30 de zile, Ia autoritatea centrală și, ulterior, în instanța de contencios

administrativ competentă (art.17 alin.(4) din Legea privind regimul juridic al adopției).

solicită consimțămîntul părinților biologici.

Părinții minori își exprimă consimțămîntul la adopția copilului prin reprezentanții săi legali

pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani și personal, după împlinirea acestei vîrste.

Cazurile în care nu este necesar consimțămîntul părinților biologici sînt prevăzute în art.24

alin.(3) din Legea privind regimul juridic al adopției, și anume aceștia:

- nu sînt cunoscuți;

- sînt decăzuți din drepturile părintești;

- sînt declarați incapabili;

- sînt declarați dispăruți fără urmă sau decedați.

Dacă unul dintre părinții biologici este decedat ori se află în una din situațiile prevăzute la

alin.(3) sus-menționat, consimțămîntul celuilalt părinte este suficient.

copilului care se află sub tutelă (curatelă,) este necesar consimțămîntul tutorelui (curatorului),

exprimat în scris, în mod liber și necondiționat, autentificat notarial sau confirmat de autoritatea

teritorială de la domiciliul acestuia.

consimțămîntul în scris al acestuia, autentificat notarial sau confirmat de autoritatea teritorială de

la domiciliul acestuia.

Nu poate fi considerat consimțămînt al copilului rugămintea sa de a purta numele

adoptatorului sau acordul său de a fi transmis pentru întreținere și educare. Aceste modalități de

exprimare nu vor genera efecte juridice.

Conform art.26 alin.(5) din Legea privind regimul juridic de adopție, la examinarea pricinii

în instanță de judecată, copilul este în drept să se pronunțe asupra adopției, să confirme ori să-și

retragă consimțămîntul la adopție.

În afară de consimțămîntul copilului pentru adopția sa, se mai cere și acordul lui pentru

schimbarea numelui și a prenumelui, dacă aceasta se solicită de adoptator, acord care, de

asemenea, se exprimă în fața instanței judecătorești (art.43 alin.(4) din legea menționată).

copilului de către persoane căsătorite, este obligatoriu consimțămîntul simultan al ambilor soți.

În sensul acestor dispoziții, se prezumă faptul că, și în cazul în care cererea de adopție este

depusă de unul dintre soți, este necesar și acordul celuilalt soț, autentificat la notar sau la

autoritatea teritorială ori exprimat personal în ședința de judecată.

Consimțămîntul celuilalt soț nu se cere dacă acesta:

- a fost declarat incapabil;

- a fost declarat dispărut;

- a decedat.

obținut prin corupere, înșelăciune, fraudă, contra bani, altor bunuri sau avantaje de orice fel,

promise înainte sau după obținerea consimțămîntului, nu este valabil

Instanța de judecată competentă poate solicita confirmarea consimțămîntului acestor

persoane și la examinarea cauzei în instanță, asigurînd confidențialitatea informațiilor despre

adoptatori și despre părinții biologici.

Consimțămîntul părinților biologici nu este valabil dacă este exprimat pînă la nașterea

copilului sau mai devreme de 45 zile după nașterea acestuia.

judecătorești privind încuviințarea adopției.

În cazul inițierii procedurilor de repunere în drepturile părintești sau al depunerii cererii de

revocare a consimțămîntului de către părinții biologici, procesul de potrivire a adoptatorului și de

încredințare a copilului se suspendă pînă Ia soluționarea acestor probleme.

În mod excepțional, instanța de judecată poate să nu țină seama de refuzul părinților

biologici sau, după caz, de cel al tutorelui sau curatorului de a consimți la adopția copilului dacă

se dovedește prin orice mijloc de probă că aceștia refuză în mod abuziv să-și dea consimțămîntul

la adopție, iar instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, motivînd

expres acest fapt în hotărîrea judecătorească.

domiciliul copilului explică adoptatorului dreptul de a depune cerere de încuviințare a adopției

naționale în instanța de judecată competentă și întocmește, în termen de 10 zile, un aviz privind

adopția, care conține informații referitor la evoluția relațiilor dintre copil și adoptator, la

compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum și la corespunderea adopției

interesului superior al copilului.

Procedura de încredințare a copilului în vederea adopției este prevăzută de art.29 din Legea

privind regimul juridic al adopției. Conform alineatului (7) al acestui articol, perioada de

încredințare în vederea adopției se prelungește de drept la depunerea cererii de încuviințare a

adopției în instanță de judecată pînă la soluționarea cererii prin hotărîre judecătorească

irevocabilă.

încuviințare a adopției naționale trebuie să conțină:

- numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii adoptatorului, adresa lui de la domiciliu;

- numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii copilului adoptabil, locul lui de aflare;

- solicitarea schimbării numelui, locul de naștere și/sau a prenumelui copilului, numele pe

care îl va purta copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite;

- numărul atestatului de adoptator, data emiterii și autoritatea care l-a emis (atestatul se

anexează la cerere);

- alte date și informații, la solicitarea instanței de judecată.

Se va reține că, avînd în vedere rolul activ al instanței de judecată la soluționarea pricinilor

privind atît adopția națională, cît și adopția internațională, instanța de judecată este în drept să

solicite prezentarea altor date și informații. Spre exemplu: de la momentul eliberării atestatului

de adoptator pînă la momentul adresării în instanța de judecată au survenit schimbări, care sunt

contradictorii datelor și informațiilor prezentate pînă la primirea atestatului de adoptator.

[Pct.27 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

autoritatea teritorială urmează să prezinte instanței de judecată avizul privind adopția, întocmit în

condițiile art.30 alin.(1), art.30 alin.(11) din legea menționată, precum și dosarul copilului, care

trebuie să conțină:

- copia de pe certificatul de naștere al copilului;

- certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de instituția medicală

de la domiciliul acestuia;

- consimțămîntul autentificat al adoptatorului în care confirmă că a luat cunoștință de

starea de sănătate a copilului;

- consimțămîntul copilului propus spre adopție, dacă a împlinit vîrsta de 10 ani, precum și

consimțămîntul lui la o eventuală schimbare a numelui și a prenumelui, la înscrierea

adoptatorilor în calitate de părinți;

- consimțămîntul părinților biologici, tutorelui sau curatorului copilului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art.24 alin.(3) din legea enunțată;

- actele care confirmă acțiunile întreprinse de autoritățile de resort în scopul (re)integrării

copilului în familia biologică sau în familia extinsă;

- alte date și informații relevante.

[Pct.28 completat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

Adopția internațională

domiciliați pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate are loc

în conformitate cu legislația Republicii Moldova, ținîndu-se cont și de legislația statelor în care

aceștia din urmă își au domiciliul la data depunerii cererii de adopție, precum și în conformitate

cu tratatele internaționale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte.

Adopția copiilor cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara țării, efectuată de

organele abilitate ale statului străin pe al cărui teritoriu adoptatorul își are domiciliul, este

recunoscută ca fiind valabilă în Republica Moldova doar dacă statul străin este parte la

Convenția de la Haga sau parte la un tratat bilateral în domeniul adopției încheiat cu Republica

Moldova și dacă autoritatea centrală din Republica Moldova și-a exprimat anticipat acordul la

adopție.

Adopția copiilor cetățeni străini cu domiciliul în Republica Moldova are loc în

conformitate cu legislația Republicii Moldova și cu acordul autorității centrale în domeniul

adopției din statul al cărui cetățean este copilul.

încuviințată în cazul în care:

- soțul adoptă copilul celuilalt soț;

- copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu

domiciliul în străinătate;

- copilul adoptabil, fără nevoi speciale, este adoptat de către adoptatorul, cu domiciliul în

străinătate, dacă nu a fost cerut în adopție națională ori în tutelă sau curatelă, timp de un an de la

momentul luării la evidență, drept copil adoptabil;

- copilul adoptabil, cu nevoi speciale, este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în

străinătate, dacă nu a fost cerut în adopție națională ori în tutelă sau curatelă, timp de 6 luni de la

momentul luării la evidență, drept copil adoptabil.

Pot servi în calitate de probe admisibile care să dovedească imposibilitatea transmiterii sub

tutelă sau a adopției, în special: notificările în scris ale autorității competente, adresate rudelor

copilului și cetățenilor care doresc să adopte, despre posibilitatea adopției copilului respectiv;

avizul inspectorului pentru protecția drepturilor copilului asupra propunerilor concrete de adopție

a copilului în țară, care trebuie să conțină datele de identificare a persoanelor cărora li s-a propus

să adopte copilul, refuzul, precum și motivele refuzului de a adopta copilul; declarațiile scrise ale

persoanelor care au refuzat adopția copilului, cu indicarea motivelor refuzului. Aceste declarații

se semnează de către persoanele care le efectuează și se autentifică de către organul respectiv de

protecție a drepturilor copilului.

În cazul adopției internaționale, la selectarea adoptatorului potrivit, autoritatea centrală va

ține cont de necesitatea asigurării continuității în îngrijirea și educarea copilului, având în vedere

originea sa etnică, culturală și lingvistică, dacă acest fapt nu contravine interesului superior al

copilului.

[Pct.30 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

domiciliați pe teritoriul Republicii Moldova doar dacă îndeplinesc condițiile impuse de legislația

Republicii Moldova și cea a statului pe a cărui teritoriu domiciliază.

Totodată, se menționează că, potrivit art.33 alin.(4) din Legea privind regimul juridic al

adopției, adopția internațională se încuviințează dacă statul primitor este parte la Convenția de la

Haga sau dacă are încheiat un acord bilateral în domeniu cu Republica Moldova.

prevăzute la art.31 alin.(2) lit.a) - c) din Legea privind regimul juridic al adopției:

- numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii adoptatorului, adresa lui de la domiciliu;

- numele și prenumele, anul, luna și ziua nașterii copilului adoptabil, locul lui de aflare;

- solicitarea schimbării numelui și/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl va purta

copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite, solicitarea schimbării locului de naștere.

La cererea de încuviințare a adopției internaționale, potrivit art.36 alin.(1) din legea

menționată, se vor anexa următoarele acte:

- raportul autorității centrale în domeniul adopției din statul primitor sau al

autorităților/organizațiilor cărora li s-au conferit atribuții corespunzătoare ale autorității centrale,

în domeniul adopției internaționale din statul primitor, în condițiile prevederilor Convenției de la

Haga, însoțit de documente relevante, care să cuprindă informații despre:

• identitatea adoptatorului, confirmată prin copia legalizată a actului de identitate;

• capacitatea și aptitudinile adoptatorului pentru a adopta;

• situația personală, familială și materială a adoptatorului, confirmată prin copie legalizată

de pe certificatul de naștere, de căsătorie sau de divorț, prin certificat de la locul de muncă

privind funcția deținută și cuantumul salariului, prin acte ce confirmă dreptul de proprietate sau

de folosință asupra unei locuințe, prin alte acte ce confirmă veniturile;

• starea de sănătate, confirmată printr-un certificat medical în original, separat pentru

fiecare adoptator, iar în cazul în care adoptatorul suferă de o maladie sau afecțiune, informații

suplimentare cu privire la măsura în care maladia sau afecțiunea adoptatorului limitează

capacitatea acestuia de a-și îndeplini corespunzător obligațiile și responsabilitățile, privind

îngrijirea și educarea copiilor;

• mediul social al adoptatorului;

• motivele care determină adoptatorul să adopte un copil domiciliat pe teritoriul Republicii

Moldova, precum și informația cu privire la copilul sau la copiii pentru care are capacitatea să-i

adopte;

- declarația privind dreptul copilului adoptat de a-și păstra cetățenia Republicii Moldova

pînă la atingerea majoratului;

- consimțămîntul adoptatorului la adopție internațională sau consimțămîntul ambilor soți

dacă persoana care dorește să adopte este căsătorită;

- declarația adoptatorului că acceptă acțiunile de monitorizare postadopție;

- cazierul judiciar al adoptatorului;

- datele biografice ale adoptatorului;

- garanțiile socioeconomice și juridice de care va beneficia copilul în cazul adopției

internaționale.

Autoritatea teritorială va prezenta instanței un aviz privind adopția internațională, elaborat

în condițiile art.37 alin.(8) din Legea privind regimul juridic al adopției, cu concluzii referitor la

compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil și la corespunderea adopției interesului

superior al copilului, dosarul copilului cu documentele specificate la art.31 alin.(4) din legea

menționată, precum și acordurile privind continuarea procedurii de adopție internațională

eliberate de autoritatea centrală în domeniul adopției din statul primitor și autoritatea centrală din

Republica Moldova.

Se atenționează că refuzul autorității centrale de a accepta continuarea procedurii de

adopție internațională poate fi contestat în instanța de judecată competentă, în ordinea

contenciosului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile (art.37 alin.(7) din Legea

privind regimul juridic al adopției).

În cazul în care avizul privind adopția internațională nu este favorabil, autoritatea

teritorială, la comunicarea acestui fapt adoptatorului, îi explică dreptul de a-l contesta în instanță

de contencios administrativ conform competenței prevăzute de legislația în vigoare (art.37

alin.(10) din Legea privind regimul juridic al adopției).

[Pct.32 modificat prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

depuse și înregistrate concomitent, la autoritatea centrală din Republica Moldova, cel mult 2

cereri de adopție internațională a copiilor fără nevoi speciale, cu posibilitatea substituirii cererilor

respective.

[Pct.321 introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

procedura de acreditare și modul de funcționare a organizațiilor străine, cu atribuții în domeniul

adopției internaționale (art.91-94 din Legea privind regimul juridic al adopției).

[Pct.322 introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.37 din 04.12.2017]

menționate, anexate la cererea de încuviințare a adopției internaționale, trebuie să fie însoțite de

traducerea lor, autentificată, în limba română, dacă tratatele internaționale la care Republica

Moldova este parte nu prevăd altfel.

Adopția copilului de către celălalt soț

care, la data depunerii cererii de adopție, durata căsătoriei soților este de cel puțin un an (art.391)

reglementează procedura adopției, în conformitate cu procedura de adopție națională și

procedura de adopție internațională.

că, în conformitate cu procedura de adopție națională, adopția copilului de către celălalt soț se

permite numai pentru copilul, cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid, al

cărui părinte este cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid. În același timp,

copilul, părintele și adoptatorul domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, de cel puțin un an

de la depunerea cererii de adopție (art.392, alin.(1)).

Republicii Moldova sau apatrid, care domiciliază în Republica Moldova, de cel puțin un an și al

cărui părinte este cetățean al Republicii Moldova, cetățean străin sau apatrid, iar adoptatorul,

soțul părintelui este cetățean al RM, cetățean străin sau apatrid, cu domiciliul în străinătate

(art.393).

Moldova, domiciliat în străinătate, de către celălalt soț al părintelui biologic. În această situație,

este aplicabilă legislația statului străin, dar cu acordul prealabil al autorității centrale din

Republica Moldova, în cazul în care legislația statului respectiv prevede acest lucru (art.394).

procedurii de adopție internațională, poate fi contestat în ordinea contenciosului administrativ, la

Curtea de Apel Chișinău.

[Capitolul „Adopția copilului de către celălalt soț” (pct.333-338) introdus prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM

nr.37 din 04.12.2017]

Hotărîrea judecătorească privind adopția

va pronunța numai în cazul în care de către autoritatea teritorială, centrală au fost respectate toate

condițiile prevăzute de Legea privind regimul juridic al adopției și numai dacă, în baza probelor

administrate, instanța de judecată și-a format convingerea că adopția este în interesul superior al

copilului.

Potrivit art.23 alin.(9) CPC, hotărîrea judecătorească în cazul desfășurării procesului în

ședință secretă se pronunță public.

Articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.1966

(ratificată de Republica Moldova la 26.04.1993) prevede că, pronunțarea oricărei hotărîri în

materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile cînd interesul minorilor cere să se

procedeze altfel sau cînd procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.

Conform art.4 alin.(2) din Constituția RM, dacă există neconcordanțe între pactele și

tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și

legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.

În conformitate cu art.2 alin.(3) CPC, dacă prin tratatul internațional la care Republica

Moldova este parte sînt stabilite alte norme decît cele prevăzute de legislația procedurală civilă a

Republicii Moldova, se aplică normele tratatului internațional dacă din acesta nu rezultă că

pentru aplicarea lor este necesară adoptarea unei legi naționale.

În sensul normelor citate, avînd în vedere garantarea confidențialității în ceea ce privește

datele de identificare ale adoptatorului și respectarea interesului superior al copilului, hotărîrea

judecătorească privind adopția se pronunță în ședință închisă.

La publicarea hotărîrii judecătorești privind adopția pe pagina web a instanței de judecată

se indică doar inițialele participanților la proces.

trebuie să indice în mod obligatoriu:

- încuviințarea adopției copilului (numele, prenumele, data, locul nașterii și cetățenia lui) și

de către cine este adoptat (numele, prenumele și data nașterii fiecărui adoptator);

- dacă se schimbă sau nu numele și prenumele adoptatului, iar în caz afirmativ, se indică

modificările care urmează a fi efectuate de către oficiul de stare civilă (OSC);

- dacă în actul de naștere al copilului adoptatorul se va înscrie în calitate de părinte.

În cazul adopției copilului de către cetățeni străini, se indică cetățenia și domiciliul

adoptatorilor.

Este necesar de reținut că schimbarea numelui copilului adoptat poate avea loc doar dacă

acest fapt nu afectează interesul superior al copilului și dreptul lui la nume și cu acordul copilului

adoptat dacă acesta a împlinit vîrsta de 10 ani. La schimbarea prenumelui copilului adoptat, se va

cere suplimentar justificarea acestui fapt.

Adoptatorii se înscriu în actul de naștere al copilului adoptat în calitate de părinți ai lui în

conformitate cu hotărîrea judecătorească de încuviințare a adopției.

În caz de necesitate, la cererea adoptatorilor sau a copilului adoptat care a împlinit vîrsta de

10 ani, instanța de judecată păstrează datele despre părinții biologici ai copilului adoptat, fapt

consemnat în hotărîrea judecătorească de încuviințare a adopției.

În baza hotărîrii judecătorești de încuviințare a adopției, la solicitarea adoptatorilor, oficiul

de stare civilă competent operează modificările de rigoare în actul de naștere al copilului.

adopției survin de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătorești de încuviințare a adopției.

juridic al adopției, persoanele competente cărora le este cunoscut faptul adopției sînt obligate să

păstreze confidențialitatea informațiilor obținute în procesul de adopție, inclusiv în ceea ce

privește datele de identificare ale adoptatorului, precum și ale părinților biologici. În caz contrar,

ele poartă răspundere juridică conform legislației în vigoare.

După dobîndirea capacității depline de exercițiu, copilul adoptat poate solicita instanței de

judecată competente, să-i autorizeze accesul la informațiile referitoare la identitatea părinților săi

biologici, aflate în posesia autorității centrale ori a oficiilor de stare civilă.

Respectiv, potrivit alin.(6) al articolului menționat, instanța de judecată citează autoritatea

teritorială de la domiciliul copilului adoptat, după caz, autoritatea centrală, precum și orice altă

persoană ale cărei cunoștințe profesionale pot fi utile în soluționarea cererii, și acceptă spre

soluționare cererea dacă, potrivit probelor existente, constată că accesul la informațiile solicitate

nu este dăunător integrității psihice și echilibrului emoțional al solicitantului și dacă adoptatul în

cauză a beneficiat de consiliere din partea autorităților competente în domeniul adopției.

judecătorească în baza Capitolului VII din Legea privind regimul juridic al adopției.

încuviințarea adopției sînt scutiți de taxa de stat pentru cererile respective, dar nu și cetățenii

străini, care vor achita taxa de stat aferentă cererilor nepatrimoniale în cuantum de 500% din

salariul minim.

privire la practica aplicării de către instanțele de judecată a legislației despre încuviințarea

adopției”, cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului CSJ nr.10 din 22.12.2008.

PREȘEDINTELE CURȚII

SUPREME DE JUSTIȚIE Mihai POALELUNGI

Chișinău, 24 decembrie 2012.

Nr.5.