39 — Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii

39 — Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii (Curtea Supremă de Justiție, 2004)

HOTĂRÎREA PLENULUI

CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii

nr.39 din 22.11.2004

Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2005, nr.7, pag.6

* * *

Modificată de:

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.4 din

21.12.2015

Luând în considerare dificultățile cu care se confruntă instanțele de judecată la

aplicarea legislației, a principiilor unanim recunoscute și a normelor de drept

internațional pertinente, urmărind scopul interpretării unitare și aplicării corecte a

normelor de drept în cauzele penale privind minorii, în temeiul articolelor 2 lit.e) și 16

lit.d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Plenul, prin prezenta Hotărâre,

EXPLICĂ:

[Preambulul în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova nr.4 din 21.12.2015]

punerea în executare a hotărîrilor judecătorești în cauzele privind minorii se efectuează

potrivit procedurii generale, cu completările și derogările speciale stipulate în Capitolul

I din Titlul III al Codului de procedură penală - "Procedura în cauzele privind minorii".

La examinarea cauzelor penale în privința minorilor, instanțele de judecată trebuie

să țină cont de prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului (1948);

Convenției cu privire la apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(1950); Convenției cu privire la drepturile copilului (1989); Convenției Europene

pentru prevenirea torturii din 02.05.1996; Pactul internațional cu privire la drepturile

civile și politice (1966); Ansamblul regulilor minime ale Națiunilor Unite cu privire la

administrarea justiției pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptate de Organizația

Națiunilor Unite prin Rezoluția 40/33 din 29.11.1985; Planul de acțiuni de la Milano

și a Directivelor privind prevenirea criminalității în contextul dezvoltării noilor ordini

economice internaționale (1985); Regulile Minime ale Națiunilor Unite referitoare la

măsurile neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo), adoptate de Organizația

Națiunilor Unite prin Rezoluția 45/110 din 14.12.1990; Regulile Națiunilor Unite

pentru Protecția Minorilor Privați de Libertate (Regulile de la Havana) adoptate prin

rezoluția 45/113 din 14.12.1990; Principiile Națiunilor Unite pentru prevenirea

delincvenței juvenile (Principiile de la Riyadh) adoptate prin Rezoluția nr.45/112 din

14.12.1998; Recomandarea 1065 (1987) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

privind traficul și alte forme de exploatare a copiilor; Recomandarea (2001) 1526 a

Adunării Parlamentare a Consiliului Europei – o campanie împotriva traficului de

minori pentru dezamorsarea filierei de est a Europei: cazul Moldovei; Recomandarea

REC (2003) 20 a Comitetului de Miniștri a Statelor Membre cu privire la noile

1

modalități de tratare a delincvenței juvenile și rolul justiției juvenile, adoptată la

24.09.2003; Recomandarea CM REC (2008) 11 referitoare la regulile europene pentru

minorii care fac obiectul unor sancțiuni sau măsuri dispuse de organele judiciare,

adoptată la 05.11.2008; Liniile directoare ale Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei pentru Justiția Prietenoasă Copiilor, adoptate la 30.06.2010.

În cazul în care un tratat internațional, la care Republica Moldova este parte,

stabilește alte reguli decît cele prevăzute de legislația internă, instanțele judecătorești,

în conformitate cu prevederile articolului 7 alin.(2) din Codul de procedură penală,

urmează să aplice regulile tratatului internațional.

[Pct.1 completat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

ca fiind persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Concomitent, la evaluarea posibilității tragerii la răspundere penală a unui minor,

prevederea enunțată urmează a fi corelată cu art.21 Cod penal, deoarece art.6 pct.47)

Cod de procedură penală stabilește limitele de vârstă în cadrul cărora persoana se

consideră minoră, dar nu și limita minimă de vârstă a subiectului infracțiunii.

Astfel, conform art.21 alin.(1) Cod Penal, sunt pasibile de răspundere penală

persoanele fizice responsabile care, în momentul săvârșirii infracțiunii, au împlinit

vârsta de 16 ani. Excepțiile de la această regulă generală sunt prevăzute la alin.(2) ale

aceluiași articol, cât și în alte cazuri stabilite de lege.

În conformitate cu art.474 alin.(2) Cod de procedură penală, dispozițiile de la

capitolul I ce se referă la procedura în cauzele privind minorii, se aplică în privința

persoanelor care, la momentul desfășurării acțiunii procesuale, nu au împlinit vârsta de

18 ani. Dispozițiile privind obiectul probatoriului, durata reținerii sau arestării

preventive, liberarea de răspundere penală se aplică și după atingerea vârstei de 18 ani.

Pe baza acestor prevederi reiterăm că, în orice situație, dacă persoana nu are

împlinită vârsta necesară la momentul comiterii infracțiunii, aceasta nu poate fi subiect

al infracțiunii, iar incapacitatea penală sau prezumția legală a iresponsabilității penale

sunt absolute, nesusceptibile de a fi probate în contrariu.

Instanța de judecată este obligată să constate exact vârsta minorului (ziua, luna,

anul nașterii), deoarece vârsta acestuia reprezintă o circumstanță care urmează a fi

dovedită și constituie o condiție obligatorie pentru tragerea la răspundere penală.

Se consideră că persoana a atins o anumită vârstă începînd cu ziua următoare zilei

sale de naștere.

Dacă în rezultatul expertizei medico-legale se stabilește:

- doar luna și anul nașterii, ziua nașterii se va considera ultima zi din luna

determinată;

- anul nașterii și mai multe luni (stabilite prin presupunere), ziua de naștere se va

considera ultima zi din luna cea mai îndepărtată;

- doar anul nașterii, nefiind posibilă invocarea în calitate de variante a unor luni,

ziua de naștere se va considera ultima zi a anului stabilit de către expert.

În ipoteza în care vîrsta este una presupusă și se încadrează între anumiți ani,

instanța de judecată urmează să o stabilească, luînd în considerare anul minim stabilit

prin raportul de expertiză.

2

[Pct.2 în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

[Pct.3 abrogat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

procedură penală, urmează a fi soluționate și:

- posibilitatea disjungerii cauzei cu minori, ținând cont de prevederile art.476 Cod

de procedură penală;

- participarea obligatorie a reprezentantului legal al inculpatului minor, precum și

a pedagogului sau, după caz, a psihopedagogului.

[Pct.4 în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

evitată. În conformitate cu prevederile art.186 alin.(3) CPP minorul poate fi deținut în

stare de arest doar în cazuri excepționale, în funcție de complexitatea cazului, de

gravitatea infracțiunii și dacă există pericolul real de dispariție a învinuitului minor, ori

riscul exercitării din partea lui a presiunii asupra martorilor sau a nimicirii ori

deteriorării mijloacelor de probă. În asemenea situații durata maximă de arest preventiv

a învinuitului minor nu poate depăși 4 luni.

Minorii arestați trebuie să beneficieze de un proces rapid, în strictă conformitate

cu principiile și normele procesului penal. Ei sînt separați de adulți în detenție, iar cei

care au fost deja condamnați trebuie să fie separați de cei care se află sub urmărire

penală și judecați pentru prima dată, pentru a proteja minorul de influență negativă.

minorului, în fiecare caz se verifică, în mod obligatoriu, posibilitatea transmiterii lui

sub supraveghere, conform dispozițiilor art.184 CPP.

Transmiterea sub supraveghere a minorului se face numai la cererea scrisă de

către unul din părinți, tutore, curator sau de către o altă persoană demnă de încredere,

precum și de către conducătorul instituției de învățămînt unde își face studiile minorul,

care iau cunoștință de fondul cauzei și de obligațiile lor, fapt ce se consemnează în

procesul-verbal.

CPP, urmează a fi soluționat și modul de chemare în judecată a inculpatului minor.

Conform prevederilor art.478 CPP, chemarea inculpatului minor, în cazul cînd

acesta nu este arestat, se face prin părinții lui sau prin alți reprezentanți legali, iar în

cazul în care minorul se află într-o instituție pentru minori (instituție specială de

învățămînt și de reeducare, instituție curativă și de reeducare, casă de copii, școală-

intemat etc.) - prin administrația instituției respective.

La chemarea reprezentanților legali ai inculpatului minor se ține seama de lista

persoanelor prevăzute în articol 77 CPP, care este exhaustivă.

dispozițiilor enunțate în art.358 CPP, urmează a fi stabilite și condițiile în care trăiește

și este educat minorul.

3

În cadrul judecării cauzei penale, de rînd cu circumstanțele prevăzute la art.96

CPP, urmează să fie stabilite și:

- gradul de dezvoltare intelectuală, volitivă și psihologică a minorului;

- particularitățile caracterului și temperamentului minorului;

- interesele și necesitățile minorului;

- influența adulților sau altor minori asupra minorului;

- cauzele și condițiile care au contribuit la săvîrșirea infracțiunii.

Stabilirea circumstanțelor menționate este o obligațiune atît a organului de

urmărire penală, cît și a instanței de judecată. Pentru a stabili aceste circumstanțe se

ordonă o anchetă socială în privința minorului conform art.475 alin.(2) CPP.

se seama că:

- audierea nu poate dura mai mult de două ore fără întrerupere, iar în total nu poate

depăși patru ore pe zi;

- participarea apărătorului, reprezentantului legal și a pedagogului sau

psihologului la audiere este obligatorie.

Se atenționează că același avocat nu poate fi concomitent apărător al inculpatului

minor și al celui adult care l-a atras la săvîrșirea infracțiunii.

Înainte de audierea minorului, pedagogul sau psihologul este în drept, cu

consimțămîntul instanței de judecată, să formuleze întrebări inculpatului minor, iar la

sfîrșit, să ia cunoștință și să expună observații în scris referitor la plenitudinea și

corectitudinea înscrisurilor, făcîndu-se mențiunea respectivă în procesul-verbal al

ședinței de judecată.

baza art.480 CPP, exercitînd drepturile și obligațiile prevăzute în art.78 CPP.

În cazul cînd inculpatul nu are reprezentant legal, instanța de judecată numește

din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară. În acest sens se emite o hotărîre

motivată privind recunoașterea organului de tutelă și curatelă ca reprezentant legal al

învinuitului minor și admiterea reprezentantului în procesul penal.

Drept reprezentant legal al inculpatului minor sau al persoanei, care a săvîrșit o

faptă prejudiciabilă, prevăzută de Codul penal, nu pot fi recunoscuți părinții,

adoptatorii decăzuți din drepturile părintești; tutorii sau curatorii, eliberați de către

organele de tutelă și curatelă de la exercitarea obligațiilor lor; persoanele care sînt

recunoscute incapabile; persoana cărei se incumbă cauzarea unui prejudiciu.

Dacă aceste impedimente au apărut după recunoașterea persoanei ca reprezentant

legal al inculpatului minor, instanța de judecată decide chestiunea despre încetarea

participării acestei persoane la proces și ia măsuri în vederea înlocuirii ei cu un alt

reprezentant legal.

După atingerea vîrstei de 18 ani de către inculpatul minor, participarea

reprezentantului legal în procesul penal se sistează. În acest caz, instanța de judecată

poate să se limiteze la audierea persoanei respective în calitate de martor conform

dispozițiilor art.370 CPP, cu acordul acesteia.

explicîndu-i-se în prealabil drepturile și obligațiunile prevăzute în art.4811 Cod de

procedură penală. El nu depune jurămînt. Martorul care a atins vîrsta de 16 ani va fi

preîntîmpinat de răspunderea penală prevăzută de art.312 Cod penal pentru declarații

false.

4

[Pct.11 modificat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

de judecată, în baza dreptului material și procesual, decide dacă poate fi tras la

răspundere penală minorul cu retard mintal care nu are legătură cu tulburările psihice

și care limitează capacitatea sa de a realiza pe deplin caracterul și pericolul social al

acțiunilor (inacțiunilor) sale, de a le dirija sau de a conștientiza urmările acțiunilor

(inacțiunilor) respective.

Dacă minorul are vârsta prevăzută de lege, dar există dubii cu privire la

capacitatea sa de a răspunde penal, adică dezvoltarea biologică și psihologică a

minorului nu corespunde vârstei biologice a acestuia sau, eventual, comportamentul

acestuia aparent atestă retard mintal, sau anumite stări patologice, ori tulburări

comportamentale, instanța, la solicitarea părților, în baza art.143, 144, 475 alin.(2) Cod

de procedură penală, este în drept să dispună efectuarea expertizei psihologice,

psihiatrice ori psihologo-psihiatrice complexe pentru clarificarea chestiunii privind

starea lui psihică și capacitatea de a înțelege corect circumstanțele care au importanță

pentru cauza penală. Totodată, experților urmează să le fie adresată întrebarea privind

influența stării psihice a minorului asupra dezvoltării sale intelectuale, ținând cont de

vârsta acestuia.

Instanțele de judecată vor lua în considerare faptul că criteriul medical al

iresponsabilității (constatarea unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice

temporare sau a altei stări patologice), nu este suficient, pentru a recunoaște minorul

iresponsabil (art.23 alin.(1) Cod penal). Aceasta deoarece, prezența unei boli sau a unei

tulburări psihice la un minor, nu mărturisește despre iresponsabilitatea acestuia. De

exemplu, dacă minorul este diagnosticat cu o boală psihică cronică sau cu o tulburare

psihică temporară, ori cu o altă stare patologică, dar care nu afectează activitatea

normală a psihicului minorului, nu există temei de a-l recunoaște iresponsabil. Astfel,

doar prezența cumulativă a criteriului medical și a celui juridic (lipsa capacității

intelectuale, adică incapacității minorului de a-și da seama de acțiunile ori inacțiunile

sale; lipsa capacității volitive, adică incapacității minorului de a-și dirija acțiunile sau

inacțiunile în momentul săvârșirii infracțiunii), va avea ca efect imposibilitatea tragerii

minorului la răspundere penală.

Dacă instanța de judecată a constatat doar prezența criteriului medical, minorul

poate fi pasibil de responsabilitate penală redusă, deci acesta va beneficia de

individualizarea pedepsei în sensul atenuării (art.76 alin.(1) lit.d) Cod penal) și, în

dependență de tulburarea psihică existentă față de minor, pot fi aplicate măsuri de

constrîngere cu caracter medical (art.231 alin.(2), art.99 Cod penal, art.488 alin.(1) Cod

de procedură penală).

[Pct.12 în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

momentul când minorul, în rezultatul influenței persoanei adulte, a început pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii ori faptei imorale.

În cazul tragerii persoanei la răspundere în baza art.208, 209 Cod penal, în

ordonanță de punere sub învinuire, în rechizitoriu și în sentință, de rînd cu alte

5

circumstanțe ale săvîrșirii infracțiunii, urmează a fi indicat modul de atragere a

minorului la săvîrșirea infracțiunii.

Dacă o circumstanță esențială de atragere a minorului la activitatea criminală a

fost constatată de către instanța de judecată, dar nu a fost imputată învinuitului de către

organele de urmărire penală, instanța de judecată, la propunerea procurorului,

procedează în conformitate cu dispozițiile art.326 CPP.

[Pct.13 modificat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

consideră consumată din momentul producerii, distribuirii, difuzării, importării,

exportării, oferirii, vinderii, procurării, schimbării, folosirii sau deținerii de imagini ori

alte reprezentări ale unui sau mai multor copii, implicați în activități sexuale explicite,

reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui

copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

Modalitățile normative ale faptei prejudiciabile prevăzute la art.2081 Cod penal,

urmează a fi interpretate, după cum urmează:

reprezentări ale unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale

sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil,

reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică. Pentru

calificarea faptei, în baza art.2081 Cod penal, nu are importanță dacă producerea se face

în vederea răspândirii respectivelor reprezentări sau pentru făptuitor. O astfel de

împrejurare poate fi avută în vedere numai la individualizarea pedepsei.

gratuit la imaginile sau alte reprezentări ale unui ori mai multor copii implicați în

activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori la imaginile sau alte reprezentări ale

organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv

în formă electronică. Nu de puține ori, utilizatorii aflați în căutarea conținuturilor de

pornografie adultă sunt surprinși să constate că în spatele titulaturilor unor resurse, pe

care le accesează (denumiri de pagini Web și adrese URL) și care, altminteri, nu

sugerează pornografia infantilă, se găsesc tocmai materiale pornografice cu minori.

Aceasta este o modalitate, pe care deținătorii unor asemenea resurse o practică intens,

cu scopul de a deturna traficul electronic către site-urile proprii, prin stîrnirea

curiozității utilizatorilor. În cazuri de asemenea natură, trebuie aplicat art.2081 Cod

penal.

respectivelor reprezentări. Este drept că, în unele cazuri, motoarele de căutare oferă

conexiuni către pagini Web, al căror titlu sugerează pornografia infantilă, însă

conținutul lor propriu-zis nu este de tipul celui incriminat de legea penală. În aceste

situații, este mai degrabă vorba despre acțiuni de deturnare a traficului de utilizatori, în

scopul confruntării acestora din urmă cu spoturile existente pe aceste site-uri și

acumulării unui număr mare de accesări, în beneficiul proprietarului paginii Web. De

aceea, în astfel de cazuri, nu este aplicabil art.2081 Cod penal.

ale unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate,

ori a imaginilor sau altor reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate

6

de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică, care au fost produse în

străinătate.

au fost produse în țară.

unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate,

ori a imaginilor sau altor reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate

de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

reprezentări, în schimbul unei sume de bani.

ale unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate,

ori a imaginilor sau altor reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate

de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori a

unor imagini sau altor reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate

de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică, pentru a lua în locul

acestora alte astfel de reprezentări.

altor reprezentări ale unui sau mai multor copii implicați în activități sexuale explicite,

reale sau simulate, ori a unor imagini sau altor reprezentări ale organelor sexuale ale

unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică.

[Pct.131 introdus prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

următoarele două semne: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de beneficiere

de serviciile sexuale prestate de către o persoană despre care se știa, cu certitudine, că

nu a împlinit vârsta de 18 ani; 2) mijlocul de săvârșire a infracțiunii, și anume – oricare

avantaje materiale.

Cât privește mijlocul de săvârșire a infracțiunii prevăzute la art.2082 Cod penal,

fapta de prostituție infantilă presupune că victima minoră prestează activitățile sexuale,

în schimbul unor sume de bani sau al oricărei alte forme de remunerație ori de răsplată

oferită.

Este relevant a reține că tocmai oferirea sau promiterea unor avantaje materiale

este ceea ce deosebește infracțiunea prevăzută la art.2082 Cod penal de infracțiunile

prevăzute la art.171-174 Cod penal. Or, în cazul infracțiunilor prevăzute la art.171-174

Cod penal, săvârșirea raportului sexual, a homosexualității, a satisfacerii poftei sexuale

în forme perverse sau a actelor de penetrare vaginală, anală, bucală ori de alt gen nu

poate fi însoțită în niciun caz de acțiunea de oferire sau promitere a unor avantaje

materiale. Prezența unei asemenea acțiuni va demonstra necesitatea calificării celor

comise, în baza art.2082 Cod penal.

De asemenea, este irelevant, dacă plata, promisiunea sau răsplata pentru

activitățile sexuale prestate se oferă copilului sau unei terțe persoane.

7

În cazul în care făptuitorul a considerat eronat că beneficiază de serviciile sexuale

prestate de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, calificarea trebuie

făcută, conform art.27 și 2082 Cod penal.

[Pct.132 introdus prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

despre vârsta minoră a persoanei atrase la săvârșirea unei infracțiuni, cât și în cazurile

când, din circumstanțele cauzei, el putea și era obligat să prevadă aceasta. La

soluționarea acestor chestiuni, se va ține seama nu numai de declarațiile inculpatului,

dar și de circumstanțele concrete ale cauzei.

Minorul care a săvârșit, în timpul când nu avea vârsta pentru tragerea la

răspundere penală, o parte din actele succesive componente ale unei infracțiuni

continue sau prelungite și pe care le-a continuat sau prelungit în perioada în care a

devenit subiect al infracțiunii, potrivit art.21 Cod penal, va fi tras la răspundere penală

numai pentru activitatea desfășurată, după atingerea vârstei stabilite la art.21 Cod

penal.

Dacă o persoană a săvârșit o parte din actele succesive componente ale unei

infracțiuni continue sau prelungite în perioada minoratului, fiind pasibil de răspundere

penală, conform art.21 Cod penal și pe care le-a continuat sau prelungit din momentul

când a devenit majoră, instanța de judecată va stabili pedeapsa pentru infracțiunea

săvârșită pentru adulți, adică în limitele sancțiunii articolului Părții Speciale a Codului

penal pentru infracțiunea respectivă, cu luarea în considerare, la individualizarea

pedepsei, a faptului că infracțiunea continuă sau prelungită a fost începută în timpul

minoratului.

[Pct.14 în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

să se stabilească caracterul relațiilor dintre majori și minori, acest aspect având

importanță primordială la încadrarea juridică corectă a faptei și la stabilirea rolului

fiecărui participant la comiterea infracțiunii, precum și pentru stabilirea rolului

persoanei adulte în atragerea minorului la acțiunile ilegale prevăzute la art.208, 209

Cod penal.

În calitate de victimă a infracțiunii prevăzute la art.208 Cod penal apare minorul,

indiferent dacă a atins sau nu vârsta răspunderii penale, în privința căruia sunt comise

acțiuni de atragere la activitate criminală, de instigare la săvârșirea de infracțiuni și de

determinare la comiterea de fapte imorale, săvârșite până la împlinirea de către ultimul

a vârstei de 18 ani.

În ipoteza instigării la săvârșirea infracțiunii a unui minor care nu are vârsta

răspunderii penale, persoana adultă trebuie să răspundă penal atât pentru fapta

prevăzută la art.208 Cod penal, cât și pentru comiterea infracțiunii concrete, în calitate

de autor mediat. Aceeași soluție de calificare trebuie reținută și în ipoteza în care

minorul nu poate fi supus răspunderii penale pentru fapta comisă, ca rezultat al

influenței exercitate de persoana adultă, din cauza iresponsabilității sau altor

împrejurări prevăzute de lege (de exemplu, constrângerea fizică sau psihică).

8

Nu este relevant, ca victima să conștientizeze caracterul și gradul prejudiciabil al

celor comise, drept o consecință a influenței psihice realizate de persoana care a atins

vârsta de 18 ani, fiind suficientă înțelegerea de facto a celor comise de el.

Pentru a fi în prezența infracțiunii specificate la art.208 Cod penal, este

ineluctabilă prezența unei influențe îndreptate asupra minorului, indiferent de gradul și

intensitatea acesteia, de aici rezultând și necesitatea, ca inițiativa de a săvârși

infracțiunea să-i aparțină de fiecare dată persoanei adulte. Dacă inițiativa de a comite

infracțiunea împreună cu persoana adultă aparține minorului sau ambilor, atunci cele

comise trebuie calificate, în baza regulilor participației penale.

În ipoteza în care făptuitorul instigă la săvârșirea unei infracțiuni un minor care,

în virtutea vârstei fragede, nu înțelege latura faptică a celor comise de el, acțiunile

făptuitorului trebuie calificate doar în conformitate cu articolul din Codul penal care

sancționează infracțiunea concretă comisă de minor ce ține de art.42 alin.(2) Cod penal,

cu reținerea circumstanței agravante stipulate la art.77 alin.(1) lit.g) Cod penal –

„săvârșirea infracțiunii prin intermediul minorilor”.

Instigarea la săvârșirea infracțiunii, în calitate de modalitate normativă a faptei

prejudiciabile prevăzute la art.208 Cod penal, reprezintă o acțiune sau un sistem de

acțiuni intenționate de natură fizică și/sau psihică îndreptate spre conștiința și voința

minorului – victimă a infracțiunii, cu scopul de a-l determina să ia hotărârea de a săvârși

nemijlocit una sau mai multe infracțiuni sau de a participa la săvârșirea acestora în

calitate de coautor, complice, instigator sau organizator, indiferent de faptul, dacă a

săvârșit sau nu cele, la a căror comitere a fost instigat.

Nu se încalcă principiul dreptului penal stipulat la art.7 alin.(2) Cod penal, atunci

când făptuitorul este tras la răspundere penală pentru fapta prevăzută la art.208 Cod

penal, precum și pentru instigare la infracțiunea concretă comisă de minor, în ipoteza

în care persoana adultă instigă la săvârșirea infracțiunii un minor care este pasibil de a

fi supus răspunderii penale și care de sine stătător comite infracțiunea.

În ipoteza în care persistă îndoieli în legătură cu faptul, dacă victima a fost

recrutată în scopul folosirii acestuia în activitatea criminală (ca manifestare a

infracțiunii prevăzute la art.206 Cod penal) sau atrasă în vederea folosirii ei în

activitatea criminală/instigării ei la săvârșirea infracțiunilor (ca manifestare a

infracțiunii prevăzute la art.208 Cod penal), respectând regula „in dubio pro reo”, se

va aplica art.208 Cod penal și nu art.206 alin.(1) lit.e) Cod penal.”

Se va reține calificarea doar în baza art.208 alin.(3) lit.a) Cod penal, în ipoteza în

care, în calitate de acțiune adiacentă, va evolua amenințarea cu omor ori cu vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății, norma de la art.155 Cod penal fiind

absorbită de norma de la art.208 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Pentru a fi aplicată răspunderea penală, în baza art.208 alin.(3) lit.a) Cod penal,

se impune cu stringență ca violența sau amenințarea cu aplicarea violenței să însoțească

acțiunea de atragere, instigare sau determinare anume pentru atingerea rezultatului

dorit, nu însă în alt scop. La fel, aplicarea violenței sau amenințarea cu aplicarea

violenței trebuie realizată până la consumarea infracțiunii. Dacă făptuitorul aplică

violența, după ce minorul a consimțit să săvârșească infracțiunea sau fapta imorală, la

a căror comitere a fost instigat/determinat și a început pregătirea pentru săvârșirea

acestora, cele comise de persoana adultă urmează a fi calificate prin concurs, adică

potrivit normei de la art.208 Cod penal (cu excepția alin.(3) lit.a) și una din următoarele

norme: art.151, art.152, art.155 Cod penal, art.78 alin.(2), (3) Cod contravențional.

9

[Pct.15 în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

săvîrșirea unor fapte imorale (art.208 Cod penal) se înțeleg:

a) acțiunile îndreptate spre a-i provoca dorința minorului de a participa la

săvîrșirea unei sau cîtorva infracțiuni, însoțite de aplicarea influenței fizice sau psihice,

lovituri, asigurări de nepedepsire, măguliri, amenințări, intimidări, înșelăciune,

provocare a sentimentului de răzbunare, invidie și alte îndemnuri josnice, darea de

sfaturi despre locul și modul săvîrșirii infracțiunii, promisiunea de a acorda ajutor

minorului în realizarea celor sustrase și altele;

b) acțiunile de provocare a minorului să întreprindă unele fapte contrar normelor

moralei (cerșetoria, jocuri de noroc, desfrîu, etc.).

consideră consumată din momentul influențării exercitate asupra victimei, pentru ca

aceasta să consume droguri, medicamente sau alte substanțe cu efect narcotizant. La

calificarea faptei, în baza art.209 Cod penal, nu contează, dacă la momentul comiterii

infracțiunii, drogurile, medicamentele sau alte substanțe cu efect narcotizant se aflau

sau nu în posesia făptuitorului.

La calificarea faptei, conform art.209 Cod penal, nu contează dacă drogurile,

medicamentele sau alte substanțe cu efect narcotizant sunt aduse de către victimă ori

de către făptuitor; nu are importanță nici dacă victima este un consumator primar sau

un consumator îndeletnicit. Asemenea circumstanțe pot fi luate în considerare la

individualizarea pedepsei.

În conformitate cu Legea cu privire la circulația substanțelor narcotice și

psihotrope și a precursorilor, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la

06.05.1999, prin „drog” se înțelege, după caz: 1) substanța narcotică (stupefiant) sau

psihotropă de origine naturală ori sintetică; 2) preparatul care conține o astfel de

substanță; 3) altă substanță, preparat medicinal sau inhalant chimic cu efecte narcotice

sau psihotrope.

Pentru circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,

săvârșită de o persoană care a atins vârsta de 18 ani, cu atragerea minorilor, răspunderea

se va aplica, după caz, conform art.217 alin.(3) lit.b1) sau art.2171 alin.(3) lit.b1) Cod

penal. Organizarea consumului ilegal (inclusiv a consumului ilegal de către minori) de

substanțe narcotice sau psihotrope atrage răspunderea conform art.2175 alin.(2) Cod

penal.

Prin „substanțe cu efect narcotizant” înțelegem substanțele care nu sunt incluse în

listele substanțelor narcotice sau ale substanțelor psihotrope1 , dar care pot provoca

narcotizarea. Aceste alte substanțe sunt: analoagele substanțelor narcotice sau

psihotrope; substanțele toxice; substanțele cu efecte puternice. Cu privire la ultimele

două categorii de substanțe, se impune precizarea că ele trebuie să poată provoca

narcotizarea.

__________________

1 Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate in trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora (MO, nr.16-19/106 din 27.01.2006)

10

Alcoolul nu face parte din rândul substanțelor cu efect narcotizant; aducerea

minorului la starea de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, inclusiv dacă

este săvârșită de părinți sau de persoanele care îi înlocuiesc, ori de persoanele față de

care minorul se află în raport de subordine, este sancționată conform art.88 din Codul

contravențional.

Noțiunea „aplicarea violenței”, menționată la art.209 alin.(2) lit.b) Cod penal, nu

cuprinde și ipoteza vătămării intenționate grave a integrității corporale sau a sănătății.

Astfel, dacă influențarea asupra victimei se va concretiza intr-o asemenea vătămare a

integrității corporale sau a sănătății, cele comise vor trebui calificate prin concurs:

art.209 (cu excepția alin.(2) lit.b) și art.151 Cod penal.

[Pct.17 în redacția Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

[Pct.18 abrogat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

art.385 CPP, urmează să fie soluționate și alte chestiuni prevăzute de art.485 CPP. Este

necesar de examinat posibilitatea liberării de pedeapsă penală în conformitate cu

dispozițiile art.93 Cod penal sau suspendarea condiționată a executării pedepsei în

conformitate cu dispozițiile art.90 Cod penal.

În context, urmează să se întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru a

aplica inculpatului minor pedeapsa nonprivativă de libertate, sau pentru a-i stabili o

pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege (art.79 Cod penal).

Reieșind din prevederile art.67 alin.(4) Cod penal, față de minorul care a împlinit

vârsta de 16 ani, este posibil de aplicat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

Pe lîngă chestiunile enunțate la art.67 alin.(4)Cod penal, instanțele se vor conduce

și de explicațiile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție Nr.8 din 04.07.2005

„Despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației

naționale și internaționale privind aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității și executarea acestei pedepse”.

Asupra minorilor condamnați la muncă neremunerată în folosul comunității se

răsfrâng prevederile art.255 din Codul muncii.

[Pct.19 completat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

Cod penal (gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat,

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, condițiile de viață ale familiei

acestuia) este necesar de a ține cont și de circumstanțele enunțate în art.475 CPP,

stabilite de instanța de judecată.

Conform art.76 lit.(b) Cod penal, la stabilirea pedepsei, săvîrșirea infracțiunii de

către un minor se consideră circumstanță atenuantă.

11

Reieșind din prevederile art.385 CPP, la stabilirea pedepsei minorului se iau în

considerație și recomandările serviciului de resocializare, expuse în raportul anchetei

sociale.

Conform art.34 alin.(5) lit.a) Cod penal la stabilirea stării de recidivă nu se ține

cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvîrșite în timpul minoratului.

(art.90 Cod penal), instanța de judecată va explica inculpaților și reprezentanților lor

legali esența sentinței și consecințele neexecutării ei. Despre aceasta se face mențiune

în procesul-verbal.

Controlul asupra comportării condamnatului minor cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei îl exercită organul de executare de la locul de trai al minorului.

Conform art.90 alin.(3) Cod penal, la aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, condiția reparării integrale a daunei nu este obligatorie în cazul

condamnării minorilor.

[Pct.22 abrogat prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr.4 din 21.12.2015]

minorilor.

Aplicarea liberării de răspundere penală a minorilor este posibilă numai în cazul

respectării următoarelor condiții cumulative:

a) infracțiunea trebuie să fie săvîrșită pentru prima oară;

b) infracțiunea trebuie să fie ușoară sau mai puțin gravă;

c) instanța de judecată trebuie să constate că procesul de corectare a minorului

este posibil fără ca făptuitorul să fie supus răspunderii penale, ținînd cont și de

recomandările serviciilor de resocializare expuse în raportul anchetei sociale.

la momentul pronunțării sentinței se constată că scopul pedepsei poate fi atins fără

aplicarea pedepsei penale, inculpatul minor poate fi liberat de pedeapsa respectivă și

internat într-o instituție specială de învățămînt și de reeducare sau într-o instituție

curativă și de reeducare, precum și prin aplicarea altor măsuri de constrîngere cu

caracter educativ, prevăzute de art.104 Cod penal.

Internarea minorilor într-o instituție specială de învățămînt și de reeducare sau

într-o instituție curativă și de reeducare se stabilește pe un termen de pînă la atingerea

majoratului, însă pe o durată nu mai mare de termenul maximal al pedepsei, prevăzute

de Codul penal pentru infracțiunea săvîrșită de minor. După atingerea majoratului,

aceste persoane se pot afla în instituțiile nominalizate numai dacă instanța de judecată

le-a prelungit termenul, ia propunerea administrației instituției respective, pînă la

absolvirea învățămîntului general sau profesional.

În conformitate cu art.111 alin.1 lit.(a) Cod penal, minorii în privința cărora au

fost aplicate măsuri de constrîngere cu caracter educativ se consideră ca neavînd

antecedente penale.

indicate în articolul 104 CP și sînt exhaustive.

12

Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ se efectuează numai de

către instanța de judecată și este condiționată de fapta săvîrșită, de natura și gravitatea

infracțiunii săvîrșite și de posibilitățile înlăturării acesteia.

Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter

educativ.

la măsurile de constrîngere cu caracter educativ, organele de stat specializate

(administrația instituției specializate de învățămînt și de reeducare, curativă și de

reeducare, departamentul de executare) pot prezenta instanței de judecată un demers

privind anularea măsurii aplicate și tragerea minorului la răspundere penală.

Prin noțiunea de eschivare sistematică de la măsurile de constrîngere cu caracter

educativ se înțelege încălcarea (de trei și mai multe ori) a măsurii aplicate: de a se

prezenta pentru a repara dauna cauzată sau la tratamentul medical de reabilitare

psihologică, etc.

Tragerea minorului la răspundere penală în cazul eschivării sistematice a acestuia

de la măsura de constrîngere cu caracter educativ se efectuează de către instanța de

judecată, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, în cazul în care

cauza este trimisă de către procuror în instanță sau, după caz, instanța stabilește

pedeapsa conform legii penale.

execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori, ținînduse cont de

persoana condamnatului, antecedentele penale și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite.

În penitenciarul pentru minori, condamnații în vîrstă de pînă la 18 ani, de regulă,

se dețin separat de condamnații adulți. În scopul corijării condamnaților minori, în

aceste penitenciare este organizat un proces unic de instruire și educație îndreptat spre

educarea lor în spiritul respectării legilor, al atitudinii conștiincioase față de pregătirea

profesională și ridicarea nivelului de cultură generală.

Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează în conformitate cu

prevederile art.469-470 CPP și Codul de executare al Republicii Moldova .

instanța de judecată concomitent va aplica și prevederile art.1407 CC, care

reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor între 14 și 18 ani.

În cazul cînd minorul între 14 și 18 ani nu are bunuri sau venituri suficiente pentru

repararea prejudiciului cauzat, acesta trebuie reparat, integral sau în partea nereparată,

de către părinți (adoptatori) sau curator, dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs

nu din vina lor.

Obligația părinților (adoptatorilor) sau curatorului de a repara prejudiciul cauzat

de un minor între 14 și 18 ani încetează în cazul în care autorul prejudiciului a atins

majoratul, precum și în cazul cînd, înainte de a fi atins majoratul, acesta dobîndește

bunuri sau venituri suficiente pentru repararea prejudiciului.

Această obligațiune a persoanelor indicate încetează odată cu atingerea

majoratului de către condamnat, precum și în cazul în care el, pînă la atingerea

majoratului, dispune de sume bănești, ce urmează a fi încasate de la condamnat și de

la părinții sau de la tutorii lui, sau dispune de venituri ori de alt patrimoniu suficient

pentru restituirea pagubei cauzate prin infracțiune.

13

Instanțele de judecată vor ține seama de faptul că dacă prejudiciul este o

consecință a acțiunilor infracționale comune ale cîtorva persoane, condamnații, atît din

rîndul adulților cît și al minorilor cu condiția că au un cîștig suficient și patrimoniu,

poartă răspundere civilă solidară.

În cazurile prevăzute de lege, persoanele atrase în proces în calitate de părți

civilmente responsabile pentru prejudiciul cauzat de condamnații minori, restituie

această daună în cote-părți. Răspunderea în cote-părți poate fi pusă și pe seama

condamnaților minori, dacă instanța va concluziona că aceasta corespunde intereselor

reclamantului și asigură repararea prejudiciului cauzat.

Dacă organul de urmărire penală nu a atras în procesul penal ca părți civilmente

responsabile părinții, înfietorii, tutorii, instituțiile educative, medicale, de asistență

socială și alte instituții analogice, instanța de judecată, la cererea părților, va lua o

hotărîre prin care va recunoaște aceste persoane în calitate de părți civilmente

responsabile, le va explica drepturile și obligațiile lor prevăzute de art.55 CPP și va

asigura condiții necesare pentru participarea lor în ședință.

au expirat termenele de prescripție ale executării sentinței de condamnare, stabilite de

art.97 alin.(1) Cod penal și persoana condamnată nu s-a eschivat de la executarea

pedepsei în acest termen.

Se atenționează că pentru minori termenele de prescripție ale executării pedepsei

se reduc în jumătate conform art.97 alin.(2) Cod penal.

ebrietate, urmează să fie clarificate circumstanțele în care ei au procurat băuturi

spirtoase sau substanțe narcotice, acțiunile adulților de atragere a minorilor la beție sau

la consumarea substanțelor narcotice.

Este necesar de a verifica dacă minorului urmează să i se aplice tratament forțat

de alcoolism sau narcomanie și, dacă există pentru aceasta temeiuri, se vor aplica

prevederile art.103 Cod penal.

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, instanța de judecată respectivă, pronunțîndu-

se asupra tuturor motivelor invocate de părți în apel sau, după caz, în recurs, urmează

să acorde o deosebită atenție hotărîrii de condamnare a minorului.

În context, este necesar de verificat: respectarea drepturilor procesuale ale

minorului, legalitatea obținerii probelor în sprijinul învinuirii, obiectivitatea

circumstanțelor care au fost dovedite în procesul penal, corespunderea și echitatea

categoriei pedepsei aplicate minorului. La fel, este necesar de reacționat adecvat la

fiecare caz prin care a fost admis apelul sau recursul declarat în interesele inculpatului

(condamnatului) minor, asigurînd aplicarea uniformă și corectă a legii materiale și

procesuale de către instanțele de judecată.

În cadrul soluționării plîngerilor împotriva acțiunilor organului de urmărire

penală, a demersurilor privind autorizarea acțiunilor de urmărire penală și de aplicare

a măsurilor procesuale de constrîngere în privința minorilor, precum și în cadrul

soluționării chestiunilor privitoare la executarea pedepsei de către minori, judecătorii

de instrucție vor verifica cu strictețe aplicarea prevederilor legislației care

reglementează drepturile și libertățile minorilor.

14

Este necesar ca instanțele judecătorești să studieze și să generalizeze sistematic

practica judiciară în cauzele privind minorii pentru a obține sporirea eficienței și

calității actului de justiție în procesele respective .

drepturilor minorului, concomitent cu adoptarea hotărîrii este oportună adoptarea și a

unei încheieri interlocutorii în conformitate cu prevederile art.218 CPP.

Pentru a spori importanța educativă a proceselor penale de categoria respectivă

este necesar ca în fiecare caz să fie depistate și evidențiate cauzele și condițiile ce au

favorizat infracțiunile săvîrșite de minori, să se formuleze propuneri privind lichidarea

și prevenirea acestui fenomen în societate.

Copia încheierii respective se expediază organelor competente, persoanelor cu

funcții de răspundere și procurorului pentru a se lua măsurile de rigoare prevăzute de

lege.

"Despre practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației în cadrul

examinării cauzelor privind infracțiunile săvîrșite de minori".

PREȘEDINTELE CURȚII

SUPREME DE JUSTIȚIE Valeria ȘTERBEȚ

Chișinău, 22 noiembrie 2004.

Nr.39.

15