4s-3/16 — Cu privire la sesizarea Curții Constituționale referitor la interpretarea art. 116 alin. 2, 4 și art. 136 alin. 1 din Constituție

4s-3/16 — Cu privire la sesizarea Curții Constituționale referitor la interpretarea art. 116 alin. 2, 4 și art. 136 alin. 1 din Constituție (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Plenul Curții Supreme de Justiție

a Republicii Moldova

H O T Ă R Â R E

Cu privire la sesizarea Curții Constituționale referitor la interpretarea art. 116 alin.

(2), (4) și art. 136 alin. (1) din Constituție

Potrivit art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 25

lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și art. 4 alin. (1) lit. b), art. 38

alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicției constituționale și conducându-se de

prevederile art. 16 lit. b) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Plenul

Curții Supreme de Justiție,

hotărăște:

A sesiza Curtea Constituțională cu privire la interpretarea art. 116 alin. (2),

(4) și art. 136 alin. (1) din Constituție, în sensul explicării:

de Apel și judecătoriilor, precum și judecătorul Curții Constituționale să-și

exercite mandatul până la ocuparea funcției de către succesorul de competență, în

cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului a expirat, iar

succesorul de competență nu a fost desemnat sau nu a intrat în exercitarea

mandatului?

mandatului judecătorului până la ocuparea funcției de către succesorul de

competență?

Președinte interimar al

Curții Supreme de Justiție Petru Ursache

mun. Chișinău,

12 martie 2016

nr. 8

1

Curtea Constituțională

a Republicii Moldova

S E S I Z A R E

a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la

interpretarea art. 116 alin. (2), (4) și art. 136 alin. (1) din Constituție

OBIECTUL SESIZĂRII

Prezenta sesizare are ca obiect interpretarea art. 116 alin. (2), (4) și art. 136

alin. (1) din Constituție, în sensul explicării:

de Apel și judecătoriilor, precum și judecătorul Curții Constituționale să-și exercite

mandatul până la ocuparea funcției de către succesorul de competență, în cazul în

care termenul regulamentar de exercitare a mandatului a expirat, iar succesorul de

competență nu a fost desemnat sau nu a intrat în exercitarea mandatului.

mandatului judecătorului până la ocuparea funcției de către succesorul de

competență?

LEGISLAȚIA PERTINENTĂ

Prevederi relevante din Constituție:

Articolul 6

Separația și colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sînt

separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit

prevederilor Constituției.”

Articolul 7

Constituția, Lege Supremă

“Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici

un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.”

Articolul 20

Accesul liber la justiție

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanțelor judecătorești sânt independenți, imparțiali și

inamovibili, potrivit legii.

2

(2) Judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcție de

Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al

Magistraturii, în condițiile legii. Judecătorii care au susținut concursul sânt numiți

în funcție pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5

ani, judecătorii vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă,

stabilit în condițiile legii.

(3) Președinții și vicepreședinții instanțelor judecătorești sânt numiți în

funcție de Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al

Magistraturii, pe un termen de 4 ani.

(4) Președintele, vicepreședinții și judecătorii Curții Supreme de Justiție

sânt numiți în funcție de Parlament la propunerea Consiliului Superior al

Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcția de judecător de cel puțin 10

ani."

Articolul 134

Statutul

"(1) Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție

constituțională în Republica Moldova.

(2) Curtea Constituțională este independentă de orice altă autoritate publică

și se supune numai Constituției.

(3) Curtea Constituțională garantează supremația Constituției, asigură realizarea

principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă și putere

judecătorească și garantează responsabilitatea statului față de cetățean și a

cetățeanului față de stat."

Articolul 136

Structura

(1) Curtea Constituțională se compune din 6 judecători, numiți pentru un

mandat de 6 ani.

(2) Doi judecători sânt numiți de Parlament, doi de Guvern și doi de

Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Judecătorii Curții Constituționale aleg, prin vot secret, președintele

acesteia.

Prevederi relevante din Legea cu privire la Curtea Constituțională:

Articolul 11. Numirea

"(2) Limita de vârstă pentru numire în funcția de judecător al Curții

Constituționale este de 70 de ani."

Articolul 18. Vacanța funcției

(1) Mandatul de judecător al Curții Constituționale încetează și se declară

vacanța funcției în caz de:

a) expirare a mandatului;

b) demisie;

3

c) ridicare a mandatului;

d) deces.

(2) Încetarea mandatului și vacanța funcției în cazurile prevăzute la alin.(1)

lit. a), b), d) se declară prin dispoziție a Președintelui Curții Constituționale, iar în

cazul prevăzut la lit. c) de către Curtea Constituțională.

Articolul 19. Ridicarea mandatului

(1) Mandatul judecătorului Curții Constituționale încetează prin ridicarea

imunității judecătorului în caz de:

a) imposibilitate a exercitării funcției de judecător din motive de sănătate

timp îndelungat și neîntrerupt (mai mult de 4 luni);

b) încălcare a jurământului și a obligațiilor funcției;

c) condamnare de către instanța judecătorească pentru săvârșirea unei

infracțiuni;

d) incompatibilitate.

(2) Asupra ridicării imunității judecătorului și încetării exercitării funcției

în cazurile prevăzute în alin.(1) decide Curtea Constituțională.

(3) Controlul asupra semnalelor de încălcare a jurământului sau a

obligațiunilor funcționale de către judecători se efectuează de un complet din 2

judecători, numiți prin dispoziție a Președintelui Curții Constituționale.

Articolul 20. Completarea vacanței

(1) În cazul încetării mandatului judecătorului conform art.18, Președintele

Curții sesizează autoritatea competentă în termen de cel mult 3 zile de la data

declarării vacanței funcției, solicitându-i să numească un nou judecător.

(2) Autoritatea competentă numește judecătorul în termen de 15 zile de la

data sesizării Președintelui Curții Constituționale.

Prevederi relevante din Legea cu privire la statutul judecătorului:

Articolul 11. Numirea judecătorului în funcție

(1) Judecătorii judecătoriilor și judecătorii curților de apel se numesc în

funcție, din numărul candidaților selectați prin concurs, de către Președintele

Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Candidații selectați, care întrunesc condițiile specificate la art.6, se numesc în

funcția de judecător inițial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5

ani, judecătorii sînt numiți în funcție pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de

ani.

(2) Judecătorii Curții Supreme de Justiție sînt numiți de către Parlament, la

propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Președintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată

candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în

funcția de judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă și numai în

cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu

4

funcția respectivă, de încălcare de către acesta a legislației sau de încălcare a

procedurilor legale de selectare și promovare a lui.

(4) Refuzul de numire în funcție sau de reconfirmare în funcție trebuie să fie

motivat și se face în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul

apariției unor circumstanțe care necesită o examinare suplimentară, Președintele

Republicii Moldova anunță Consiliul Superior al Magistraturii despre prelungirea

termenului indicat cu 15 zile.

(5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii,

Președintele Republicii Moldova emite un decret privind numirea în funcția de

judecător pe 5 ani sau pînă la atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile

de la data parvenirii propunerii repetate.

Prevederi relevante din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție:

Articolul 9

Numirea judecătorilor Curții Supreme de Justiție

(1) Judecătorii Curții Supreme de Justiție sânt numiți în funcție de

Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de

zile de la data înregistrării propunerii în Parlament.

(2) În cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a

candidatului la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție cu funcția

respectivă, de încălcare a legislației de către acesta sau de încălcare a procedurilor

legale de selectare și promovare a lui, Consiliul Superior al Magistraturii, în

interiorul termenului indicat la alin.(1), este informat de către Președintele

Parlamentului în temeiul unui aviz al Comisiei juridice, pentru numiri și imunități.

În cazul apariției unor circumstanțe care necesită o examinare suplimentară sau în

cazul vacanței Parlamentului, Consiliul Superior al Magistraturii este anunțat

despre prelungirea acestui termen cu 15 zile sau până la începutul sesiunii.

(3) Parlamentul examinează propunerea repetată a Consiliului Superior al

Magistraturii în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia în Parlament.

Prevederi relevante ale Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică:

Articolul 3

Sfera de aplicare a prezentei legi

“[...] (2) Prevederile prezentei legi se aplică demnitarului în partea în care

statutul acestuia nu este reglementat prin legi speciale. În cazul în care soluțiile

juridice prevăzute de prezenta lege și de legea specială care reglementează

activitatea demnitarului respectiv diferă, se aplică prevederile legii speciale

corespunzătoare.”

Articolul 7

Mandatul demnitarului

5

“[...] (3) În cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului

expiră sau a expirat, iar succesorul de competență nu intră în exercitarea

mandatului, demnitarul continuă să-și exercite mandatul pînă la ocuparea funcției

de către succesorul de competență.”

Prevederile relevante ale Legii nr.947-XIII cu privire la Consiliul Superior

al Magistraturii:

Articolul 4

Competența Consiliului Superior al Magistraturii

“[...] (1) Întru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii

are următoarele competențe referitoare la cariera judecătorilor:

a) face propuneri Președintelui Republicii Moldova sau, respectiv,

Parlamentului de numire, promovare, transferare sau eliberare din funcție a

judecătorilor, președinților și vicepreședinților instanțelor judecătorești; [...]

e) dispune interimatul funcției de președinte sau de vicepreședinte al

judecătoriei sau al curții de apel, în cazul vacanței funcției sau suspendării din

funcție a acestora, până la completarea funcției vacante în modul stabilit de lege

sau anularea suspendării; [...]”

EXPUNEREA ARGUMENTELOR

În virtutea normelor constituționale, judecătorii Curții Constituționale sunt

numiți în funcție de Parlament, Guvern și Consiliul Superior al Magistraturii.

În același timp, la numirea judecătorilor Curții Supreme de Justiție,

Curților de Apel și judecătoriilor participă Consiliul Superior al Magistraturii și

după caz Președintele Republicii Moldova sau Parlamentul.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a elucidat natura juridică a

codeciziei în procesul numirii/demisiei judecătorilor, în corelație cu principiul

separației puterilor în stat și principiul independenței sistemului judiciar.

Curtea a reținut că dispozițiile constituționale privind separația puterilor în

legislativă, executivă și judecătorească (art.6), privind independența,

imparțialitatea și inamovibilitatea judecătorilor instanțelor judecătorești (art.116

alin.(1)), privind stabilirea prin lege organică a organizării instanțelor judecătorești,

a competenței acestora și a procedurii de judecată (art.115 alin.(4)) definesc

statutul juridic al judecătorului în Republica Moldova și consacră justiția ca o

ramură a puterii în stat independentă și imparțială.

Astfel, în Hotărârea nr.17 din 2 iulie 2013, Curtea Constituțională, inter

alia, a menționat:

"Pornind de la statutul constituțional-legal al judecătorului, de la calitatea

sa de exponent al puterii judecătorești, ținând cont de faptul că independența

judecătorului presupune capacitatea sa de a aplica legea corect și de a se

caracteriza prin înalte calități morale, legiuitorul a condiționat selectarea,

promovarea, transferarea, numirea judecătorului printr-o serie de exigențe

obiective privind calificarea, onestitatea, competența și experiența de viață.”

6

În același sens, dispozițiile articolelor 114 și 116 alin.(1) din Constituție

consacră principiul independenței judecătorilor, fără de care nu se poate vorbi de o

activitate autentică de înfăptuire a justiției. Realizarea principiului independenței

judecătorului, pus la baza autonomiei puterii judecătorești, se asigură prin

procedura de înfăptuire a justiției, precum și prin modul de numire, suspendare,

demisie și eliberare din funcție a judecătorului.

În Hotărârea nr.23 din 9 noiembrie 2011, Curtea a reținut următoarele:

“40. La amenajarea raporturilor dintre puteri, Constituția organizează

acțiunile de cooperare a acestora, cu mai multă sau mai puțină greutate, în procesul

de formulare a deciziilor, astfel încât puterile statului să se echilibreze reciproc, în

dorința evitării deciziilor discreționare și abuzurilor. Toți acești participanți se

supun însă prevederilor constituționale, trebuind să respecte normele legale în ceea

ce privește modul de interacțiune.

Rezumând cele enunțate în Hotărârea nr.23 din 9 noiembrie 2011, Curtea a

reținut că, având în vedere prevederile constituționale referitoare la organizarea și

funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, constatând că au fost respectate

toate dispozițiile legale în vigoare în materia acestor proceduri, Parlamentul sau

Președintele Republicii Moldova au îndatorirea constituțională de a proceda la

numirea candidaturilor la funcțiile de judecător, președinte, vicepreședinte ale

instanțelor judecătorești desemnate de către Consiliul Superior al Magistraturii.

În viziunea Curții, numai într-o astfel de ipoteză, prin aplicarea articolului

116 din Constituție, poate fi exercitată competența Parlamentului sau a

Președintelui Republicii Moldova la numirea judecătorilor, președinților și

vicepreședinților instanțelor judecătorești, pentru a se respecta principiul

constituțional al separației și colaborării puterilor în stat. O abordare

contrară a semnificației intervenției Parlamentului sau Președintelui

Republicii Moldova în procesul de numire în funcție a judecătorilor,

președinților, vicepreședinților instanțelor judecătorești ar aduce atingere

valorilor, regulilor și principiilor constituționale privind separația puterilor și

independența justiției.

Prin Hotărârea nr.9 din 27 mai 2003 pentru controlul constituționalității

art.11 alin.(3) și (4) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, cu modificările și completările ulterioare, și art.19 alin.(4) din Legea

nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii în

redacția Legii nr.373-XV din 19 iulie 2001 cu privire la modificarea și completarea

unor acte legislative (M.O. nr.123/11, 2003), a statuat cu valoare de principiu că:

“[...] aceste propuneri [ale Consiliului Superior al Magistraturii] nu pot fi

obligatorii pentru un organ colegial cum este Parlamentul, deoarece fiecare

deputat este liber să voteze după propria convingere. [...]”

În același timp, având în vedere principiul separației și colaborării puterilor

în stat și independenței sistemului judecătoresc, Curtea a considerat că Parlamentul

urmează să țină cont de faptul că, în cazul în care nu va proceda la demiterea

formală a unui judecător la propunerea respectivă a Consiliului Superior al

Magistraturii, din momentul adoptării hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii, judecătorul demis nu mai dispune de mandatul autorității cu

7

rol primar ca parte a mecanismului codeciziei și, prin urmare, nu mai are

împuterniciri pentru a judeca cauze. Prin urmare, actul Parlamentului sau

Președintelui are un caracter formal, astfel încât orice viciu potențial de procedură

comis de către aceste autorități nu restabilește în funcție judecătorul demis de

Consiliul Superior al Magistraturii.

În așa mod, Curtea Constituțională a statuat că Consiliul Superior al

Magistraturii și Parlamentul sau Președintele Republicii Moldova au sarcina

constituțională comună de numire/destituire din funcțiile de judecător, președinte și

vicepreședinte al instanțelor judecătorești, ele trebuind să respecte prevederile

legale referitoare la modul de interacțiune, iar încălcarea acestora reprezintă o

obstrucționare a funcționalității puterii judecătorești de către puterea legislativă sau

executivă.

Astfel, din jurisprudența Curții Constituționale poate fi dedusă clar

obligația tuturor actorilor implicați în numirea judecătorilor la Curtea Supremă de

Justiție și Curtea Constituțională de a colabora în spiritul normelor constituționale

și a codecide astfel încât să nu fie prejudiciate prevederile constituției referitoare la

independența și funcționalitatea autorităților judiciare.

Totuși, din activitatea recentă a Curții Constituțională și Curții Supreme de

Justiție rezultă că sunt frecvente cazurile când, pentru varii motive, se întârzie

alegerea sau numirea în funcție a judecătorilor. O atare situație, riscă să conducă la

disfuncții serioase a puterii judecătorești sau chiar necesitatea de a sista, pe o

perioadă de timp, activitatea celor mai importante instituții ale statului de drept.

Legiuitorul constituant a legiferat expres în Constituție că durata

mandatului Parlamentului este de 4 ani și că acesta se prelungește până la

întrunirea legală a noii componențe (articolul 63); că mandatul Președintelui

Republicii Moldova durează 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de

către Președintele nou ales (articolul 80); că Guvernul își exercită mandatul până la

data validării alegerilor pentru un nou Parlament, îndeplinind numai funcțiile de

administrare a treburilor publice până la depunerea jurământului de către membrii

noului Guvern (articolul 103). Astfel, Constituția stipulează expres prelungirea de

drept a mandatelor Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului,

acest mecanism fiind destinat asigurării continuității exercitării puterii în stat și

evitării vidului de putere.

Pe de altă parte, Constituția nu prevede o normă similară de prelungire de

drept a mandatelor judecătorilor Curții Supreme de Justiție și Curții

Constituționale, judecătorilor din judecătorii și curțile de apel.

În conformitate cu articolul 3 alin.(2) din Legea cu privire la statutul

persoanelor cu funcție de demnitate publică, prevederile acestei legi se aplică

demnitarului în partea în care statutul acestuia nu este reglementat prin legi

speciale. În cazul în care soluțiile juridice prevăzute de această lege și de legea

specială care reglementează activitatea demnitarului respectiv diferă, se aplică

prevederile legii speciale corespunzătoare.

Procedura de numire și de eliberare din funcție a judecătorilor Curții

Supreme de Justiție și Curții Constituționale este guvernată de legi organice

8

speciale, care au fost adoptate întru dezvoltarea și realizarea prevederilor

constituționale.

Însă Constituția, Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Legea cu

privire la statutul judecătorului și Legea cu privire la Curtea Constituțională nu

reglementează prelungirea mandatului de judecător.

Este de menționat că Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, amendată prin Protocolul 14, deși proclamă că

judecătorii sunt aleși pentru o durată de 9 ani și mandatul lor se încheie atunci când

împlinesc 70 ani, totuși, la art. 23 §3 stabilește că judecătorii rămân în funcție până

la înlocuirea lor.

Plenul consideră că omisiunile normative menționate pot aduce atingere

principiilor separației puterilor, independenței puterii judecătorești și dreptului

constituțional de acces liber la justiție.

În contextul argumentelor expuse supra, potrivit art. 135 alin. (1) lit. b) din

Constituție, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea

Constituțională și art. 4 alin. (1) lit. b), art. 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicției

constituționale și conducându-se de prevederile art. 16 lit. b) din Legea cu privire

la Curtea Supremă de Justiție, Plenul Curții Supreme de Justiție

s o l i c i t ă:

Interpretarea art. 116 alin. (2), (4) și art. 136 alin. (1) din Constituție, în

sensul explicării:

de Apel și judecătoriilor, precum și judecătorul Curții Constituționale să-și

exercite mandatul până la ocuparea funcției de către succesorul de competență, în

cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului a expirat, iar

succesorul de competență nu a fost desemnat sau nu a intrat în exercitarea

mandatului?

mandatului judecătorului până la ocuparea funcției de către succesorul de

competență?

Cu respect,

Președinte interimar al

Curții Supreme de Justiție Petru Ursache

mun. Chișinău,

12.03.2016

9