4s-7/15 — Cu privire la sesizarea Curții Constituționale referitor la interpretarea art. 135 lit. g din Constituție.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale referitor la interpretarea art. 135 lit. g din Constituție.
4s-7/15 — Cu privire la sesizarea Curții Constituționale referitor la interpretarea art. 135 lit. g din Constituție. (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Plenul Curții Supreme de Justiție
a Republicii Moldova
H O T Ă R Â R E
privind sesizarea Curții Constituționale
referitor la interpretarea art. 135 lit. g) din Constituție
OBIECTUL SESIZĂRII
Prezenta sesizare are ca obiect interpretarea art. 135 alin. (1) lit. g) din
Constituție, în sensul explicării:
Este în drept Curtea Supremă de Justiție să refuze instanțelor judecătorești
sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate
ridicată de către acestea în cadrul unui proces, ținând cont de redacția art. 135 lit.
g) din Constituție?
Care este rolul Curții Supreme de Justiție în procesul sesizării Curții
Constituționale, prin raportare la dreptul instanțelor judecătorești de toate
nivelurile, de a ridica excepția de neconstituționalitate?
Sunt în drept instanțele judecătorești să refuze părților ridicarea excepției
de neconstituționalitate?
LEGISLAȚIA PERTINENTĂ
Prevederi relevante din Constituție:
Articolul 115
Instanțele judecătorești
(1) Justiția se înfăptuiește prin Curtea Supremă de Justiție, prin curțile de
apel și prin judecătorii.
Articolul 135
Atribuțiile
(1) Curtea Constituțională:
a) exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și hotărârilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica
Moldova este parte;
b) interpretează Constituția;
c) se pronunță asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului și a Președintelui Republicii
Moldova;
f) constată circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului,
demiterea Președintelui Republicii Moldova sau interimatul funcției de Președinte,
1
precum și imposibilitatea Președintelui Republicii Moldova de a-și exercita
atribuțiile mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă cazurile excepționale de neconstituționalitate a actelor juridice,
sesizate de Curtea Supremă de Justiție;
h) hotărăște asupra chestiunilor care au ca obiect constituționalitatea unui
partid.
(2) Curtea Constituțională își desfășoară activitatea din inițiativa subiecților
prevăzuți de Legea cu privire la Curtea Constituțională.
Prevederi relevante din Codul de procedură civilă:
Articolul 121
Ridicarea excepției de neconstituționalitate
(1) Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce
urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile
Constituției Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ
este de competența Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o
sesizare a Curții Constituționale, pe care o transmite prin intermediul Curții
Supreme de Justiție.
(3) Din momentul emiterii de către instanță a încheierii cu privire la
ridicarea excepției de neconstituționalitate și până la adoptarea hotărârii de către
Curtea Constituțională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a
hotărârii pronunțate se suspendă.
Prevederi relevante din Codul de procedură penală:
Articolul 7
Legalitatea procesului penal
(1) Procesul penal se desfășoară în strictă conformitate cu principiile și
normele unanim recunoscute ale dreptului internațional, cu tratatele internaționale
la care Republica Moldova este parte, cu prevederile Constituției Republicii
Moldova și ale prezentului cod.
(2) Dacă există neconcordanțe între prevederile tratatelor internaționale în
domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului la care Republica
Moldova este parte și prevederile prezentului cod, prioritate au reglementările
internaționale.
(3) Dacă, în procesul judecării cauzei, instanța constată că norma juridică ce
urmează a fi aplicată contravine prevederilor Constituției și este expusă într-un act
juridic care poate fi supus controlului constituționalității, judecarea cauzei se
suspendă, se informează Curtea Supremă de Justiție care, la rândul său, sesizează
Curtea Constituțională.
EXPUNEREA ARGUMENTELOR
Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională
care garantează supremația Constituției.
2
De fapt, cea mai importantă atribuție a Curții Constituționale este
exercitarea, la sesizare, a controlului constituționalității legilor, decretelor
Președintelui Republicii Moldova și a altor acte normative ale Parlamentului și
Guvernului. În exercitarea acestei atribuții, Curtea se pronunță asupra
constituționalității actelor normative contestate, pasibile de controlul
constituționalității, sub aspectul respectării prevederilor garantate de Constituție.
Atribuțiile Curții sunt enumerate în art. 135 alin. (1) din Constituție. Potrivit
respectivului articol, suplimentar literei a) care stabilește competența Curții de a
exercita, la sesizare, controlul constituționalității legilor și hotărârilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului, litera g) stabilește drept atribuție „rezolvarea cazurilor
excepționale de neconstituționalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea
Supremă de Justiție”.
În dezvoltarea prevederilor constituționale și aplicării instituției excepției de
neconstituționalitate, art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi
aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile
Constituției Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ
este de competența Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o
sesizare a Curții Constituționale, pe care o transmite prin intermediul Curții
Supreme de Justiție.”
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din Codul de procedură penală: „Dacă
în procesul judecării cauzei, instanța constată că norma juridică ce urmează a fi
aplicată contravine prevederilor Constituției și este expusă într-un act juridic care
poate fi supus controlului constituționalității, judecarea cauzei se suspendă, se
informează Curtea Supremă de Justiție care, la rândul său, sesizează Curtea
Constituțională.”
În Hotărârea nr. 15 din 6 mai 1997 cu privire la interpretarea art. 135 alin.
(1) lit. g) din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a reținut că
sintagma „excepția de neconstituționalitate” în sensul dispoziției art. 135 alin. (1)
lit. g) din Constituție, urmează a fi interpretată, ca procedură de inițiere de către
instanțele ordinare de judecată, la inițiativa părților sau din oficiu, a controlului
conformității unei legi sau altui act normativ în întregul său, ori în majoritatea
cazurilor parțial cu normele constituționale.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că prerogativa de a soluționa cazurile
excepționale de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin art. 135 alin. (1)
lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și
textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența
prevederilor contestate, pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de
judecată.
Prin prisma prevederilor legale invocate mai sus, se constată că excepția de
neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cadrul unui proces judiciar, de către
instanță de judecată din oficiu sau la solicitarea părților în proces. Excepția de
neconstituționalitate poate fi ridicată la orice etapă a procesului de judecată,
3
aceasta poate fi ridicată la examinarea litigiului în prima instanță, cât și la
examinarea litigiului în ordinea căilor de atac – apelul și recursul.
Deci excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de către judecătorii
din cadrul judecătoriilor, Curților de Apel și Curții Supreme de Justiție.
În același timp, deși excepția poate fi ridicată în cadrul oricărei instanțe
de judecată, art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituție atribuie competența Curții
Supreme de Justiție de a sesiza Curtea Constituțională, cu excepția de
neconstituționalitate.
În respectiva circumstanță se creează situația în care, pe de o parte,
instanțele sunt în drept și în același timp obligate să ridice excepția de
neconstituționalitate, dacă se constată prezumția că norma care urmează a fi
aplicată contravine Constituției, iar, pe de altă parte, sesizarea Curții
Constituționale poate fi făcută doar de către Curtea Supremă de Justiție. Or, în
cazul în care urmează a se interpreta că Curtea Supremă de Justiție decide, în
ultima instanță, în mod discreționar de a sesiza instanța constituțională, atunci
instituția excepției de neconstituționalitate își pierde din efectivitate, fiind
denaturat însuși conținutul acesteia.
Plenul consideră că norma constituțională care stabilește competența Curții
Supreme de Justiție de a sesiza Curtea Constituțională cu privire la excepția de
neconstituționalitate urmează a fi interpretată astfel încât să permită aplicarea ei în
sensul posibilității ridicării excepției de neconstituționalitate de către instanțele
judecătorești.
Totodată, urmează a se sublinia că, deși art. 135 alin. (1) lit. g) din
Constituție a fost interpretat de Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 15 din 6
mai 1997, în respectiva Hotărâre Curtea a examinat doar aspectele care țin de:
1) noțiunea „excepție de neconstituționalitate” și 2) noțiunea „acte juridice”.
În Hotărârea menționată, Curtea Constituțională nu s-a expus asupra
limitelor de competență a Curții Supreme de Justiție.
Suplimentar problemei invocate mai sus, care vizează coraportul dintre
instanțele judecătorești (și anume, judecătoriile și curțile de apel) – Curtea
Supremă de Justiție – Curtea Constituțională, Plenul consideră că Curtea
Constituțională urmează a se expune și asupra coraportului dintre părțile litigiului
și instanță de judecată la ridicarea excepției de neconstituționalitate.
Or, excepția poate fi ridicată atât de către instanță, cât și de către părțile în
proces sau reprezentanții acestora.
În același timp, în practică se atestă situația în care demersul părților de
ridicare a excepției este respins de către instanță, prin încheiere. Normele
procesuale care stabilesc că instanța decide, prin încheiere, ridicarea excepției, sunt
interpretate în sensul în care acesta din urmă, la discreția sa, decide de a solicita
Curții Supreme de Justiție sesizarea Curții Constituționale. Totodată, încheierea de
refuz nu se supune separat recursului, fapt care anihilează dreptul părților de a
supune controlului constituționalității norma care urmează a fi aplicată litigiului
dat spre soluționare.
4
Prin urmare, refuzul instanțelor judecătorești de a sesiza Curtea, la
solicitarea părților în proces, ridică chestiuni în ceea ce privește prejudicierea
competenței exclusive a Curții Constituționale în materie de jurisdicție
constituțională.
În contextul argumentelor expuse supra, potrivit art. 135 alin. (1) lit. b) din
Constituție, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea
Constituțională și art. 4 alin. (1) lit. b), art. 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicției
constituționale și conducându-se de prevederile art. 16 lit. b) din Legea cu privire
la Curtea Supremă de Justiție, Plenul Curții Supreme de Justiție
s o l i c i t ă:
Interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. g) din Constituție, în sensul
explicării:
Este în drept Curtea Supremă de Justiție să refuze instanțelor
judecătorești sesizarea Curții Constituționale, cu privire la excepția de
neconstituționalitate ridicată de către acestea în cadrul unui proces, ținând cont
de redacția art. 135 lit. g) din Constituție?
Care este rolul Curții Supreme de Justiție în procesul sesizării Curții
Constituționale, prin raportare la dreptul instanțelor judecătorești de toate
nivelurile de a ridica excepția de neconstituționalitate?
Sunt în drept instanțele judecătorești să refuze părților ridicarea
excepției de neconstituționalitate?
Președintele interimar al
Curții Supreme de Justiție Petru Ursache
Chișinău
07 decembrie 2015
nr. 13
5