4s-2/15 — Cu privire la adoptarea sesizării privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în particular în vederea unei sintagme.

Plenul Curții Supreme de Justiție

a Republicii Moldova

H O T Ă R Î R E

Cu privire la adoptarea sesizării privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 320 din 27.12.2012

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în particularavîndu-se în vedere

sintagma: „prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne se înființează subdiviziunea

specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire penală.”

H O T Ă R Ă Ș T E :

prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului, și anume sintagma: „prin ordinul Ministrului Afacerilor

Interne se înființează subdiviziunea specializată a Poliției, care va avea calitatea de

organ de urmărire penală.”

Moldova.

Președinte Mihai POALELUNGI

Chișinău,

23 februarie 2015

Nr. 5

Curtea Constituțională

a Republicii Moldova,

mun.Chișinău,

str. A. Lăpușneanu, 28

S E S I Z A R E

Cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilorart. 14 alin.

(2) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului, în particular, se are în vedere sintagma: „prin ordinul Ministrului Afacerilor

Interne se înființează subdiviziunea specializată a Poliției, care va avea calitatea de

organ de urmărire penală.”

Onorată Curte,

La Judecătoria Hîncești,se află spre examinare plîngereaavocatului I. Novac

înaintată în numele învinuitului M. Vîntuleac în ordinea art. 313 Cod de procedură

penală, prin care s-a solicitat anularea actelor procesuale adoptate de către OUP al IP

Hîncești al IGP și procurorii Procuraturii r-nuluiHîncești în cadrul urmăririi penale

efectuate în privința petiționarului.

Ulterior, la 16 ianuarie 2015, avocatul I. Novac,acționînd în numele învinuitului M.

Vîntuleac, a depus o cererela Judecătoria Hîncești, prin care a solicitat informarea Curții

Supreme de Justiție în vederea sesizării ulterioare a Curții Constituționale privind

necesitatea analizei prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, raportat la circumstanțele concrete ale

cauzei penale, prin prisma normelor constituționale invocate în partea descriptivă a

demersului adresat.

În conformitate cu art. 7 și 41Cod de procedură penală, Judecătoria Hîncești, la 16

ianuarie 2015, a dispus, prin încheiere motivată, admiterea cererii avocatului I. Novac,

declarată în numele învinuitului M. Vîntuleac, privind remiterea în adresa Curții Supreme

de Justiție a demersului cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului, în particular, referitor la sintagma: „prin ordinul

Ministrului Afacerilor Interne se înființează subdiviziunea specializată a Poliției, care va

avea calitatea de organ de urmărire penală”, împreună cu cauza penală nr. 10-62/14.

Așadar, reieșind din textul încheierii nominalizate, se conchide că avocatul I. Novac

a solicitat remiterea cauzei penale în privința lui M. Vîntuleac în adresa Curții Supreme

de Justiție, în vederea sesizării Curții Constituționale, pentru verificarea

constituționalității prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, dat fiind că actele procesuale

efectuate în cadrul urmăririi penale pornite în privința lui M. Vîntuleac au

fost executate de către un organ, care nu dispune de asemenea competențe

conform legii procesual-penale.

În continuare, se constată că în demersul adresat instanței de judecată avocatul I.

Novac a invocat că, la 28.07.2014, a fost pornită urmărirea penală în privința lui M.

Vîntuleac, în temeiul unei bănuieli rezonabile cu privire la săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 166 alin. (2) Cod penal de către ultimul.

La 30 decembrie 2014, petiționarul a depus o plîngere, în ordinea prevăzută de art.

313 Cod de procedură penală, împotriva actelor ilegale ale organului de urmărire penală,

în particular, împotriva celor emise de Inspectoratul de poliție Hîncești, Inspectoratul

General de Poliție și Procuratura r-nuluiHîncești.

Actele procedurale și acțiunile de urmărire penală ale organelor sus-menționate au

fost contestate, din motivele că:

- conform art. 253 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală și art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 333/10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, organele de

urmărire penală sunt constituite, conform legii, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne

ș.a;

- conform prevederilor art. 266 Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală al Ministerului Afacerilor Interne efectuează urmărirea penală pentru orice

infracțiune care nu este dată prin lege în competența altor organe de urmărire penală sau

este dată în competența lui prin ordonanța procurorului;

- conform prevederilor art. 273 alin. (3) Cod de procedură penală, cităm: „Actele de

constatare întocmite conform prevederilor alin. (2), împreună cu mijloacele materiale de

probă, se predau, în termen de 24 ore, de către organele de constatare din cadrul

Poliției, Poliției de Frontieră, Centrului Național Anticorupție și Serviciului Vamal -

organelor de urmărire penală corespunzătoare constituite conform legii în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne,Centrului Național Anticorupție, Serviciului Vamal, iar

de către celelalte organe de constatare - procurorului, pentru începerea urmăririi

penale”.

Astfel, în opinia autorului sesizării,prevederile enunțate imperativ

delimiteazăactivitatea poliției și a organului de urmărire penală, care poate fi constituit și

poate activa doar în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și nicidecum în cadrul

Inspectoratului General al Poliției;

- conform prevederilor art. 25 alin. (6) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire

la activitatea Poliției și statutul polițistului, polițiștii care au calitatea de ofițer de urmărire

penală și au împuternicirile respective prevăzute de legislație sînt numiți prin ordinul

șefului Inspectoratului General al Poliției.

De asemenea, conform ordinului nr. 70 din 28 februarie 2013, emis de către

Ministerul Afacerilor Interne, organul de urmărire penală nu se regăsește în componența

Ministerului, fiind parte componentă al Inspectoratului General de Poliție.

Or, în atare circumstanțe, rezultă că Ministrul Afacerilor Interne, în conformitate cu

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 333 din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire

penală, a dispus lichidarea organului de urmărire penală din cadrul Ministerului

nominalizat.

Prin urmare, se opinează că, în cazul lui M. Vîntuleac,atît procesul, cît și urmărirea

penală au fost inițiate de către un organ, care nu este prevăzut de legea procesual-penală,

ceea ce rezultă din conținutul ordonanței de începere a urmăririi penale, potrivit căreia

aceasta a fost începută de către organul de urmărire penală al Inspectoratului General de

Poliție.

Totodată, apărătorul I. Novac a mai menționat că acțiunile de urmărire penală,

efectuate în privința lui M. Vîntuleac de către organul de urmărire penală al

Inspectoratului General de Poliție, încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale

acestuia, stabilite în Capitolul II al Constituției Republicii Moldova, precum și contrar

prevederilor imperative ale alin. (2) din art. 25 al Constituției, conform căruia

percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile

prevăzute de lege.

Mai mult ca atît, se consideră că, potrivit art. 4 alin. (1) din Constituție, Curtea

Constituțională are obligația de a interpreta și aplica dispozițiile constituționale privind

drepturile și libertățile omului în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor

Omului, cu pactele și cu celelalte tratate internaționale la care Republica Moldova este

parte.

Prin normele procesual-penale, legislatorul a urmărit instituirea unui echilibru

echitabil între aceste două mari sarcini ale procesului penal, pentru stabilirea adevărului

și exercitarea unei justiții veritabile. Instanțele judecătorești și organele de urmărire

penală, care aplică normele procesual penale, sînt obligate să activeze în așa mod, încît

nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată, sau supusă în

mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrîngere.

Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate - accesibilitate, previzibilitate și

claritate - norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încît să

permită persoanei să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în

funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că

legea conține o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situația dată,

persoana poate pretinde că nu-și cunoaște drepturile și obligațiile. Într-o astfel de

interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarității este contrară art. 23 din

Constituție, care statuează asupra obligației statului de a garanta fiecărui om dreptul de a-

și cunoaște drepturile.

Din esența celor expuse supra rezultă că norma de drept, a cărei constituționalitate

se solicită a fi verificată, urmează a fi aplicată la soluționarea plîngerii avocatului I.

Novac înaintată, în numele învinuitului M. Vîntuleac, în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă, în procesul judecării

cauzei, instanța constată că norma juridică ce urmează a fi aplicată contravine

prevederilor Constituției și este expusă într-un act juridic care poate fi supus controlului

constituționalității, judecarea cauzei se suspendă, se informează Curtea Supremă de

Justiție care, la rîndul său, sesizează Curtea Constituțională.

Excepția de neconstituționalitate constituie mijlocul procedural pentru realizarea

accesului cetățeanului, în calitate de titular al drepturilor și libertăților fundamentale, la

controlul constituționalității actelor normative. Și aceasta se poate realiza numai în cazul

în care norma prezumată a fi neconstituțională urmează să fie aplicată la litigiul judiciar

în care este implicată persoana respectivă.

Potrivit art.134 din Constituție, Curtea Constituțională este unica autoritate de

jurisdicție constituțională în Republica Moldova care garantează supremația Constituției,

asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere

executivă și putere judecătorească și garantează responsabilitatea statului față de cetățean

și a cetățeanului față de stat.

O lege sau un alt act normativ, legitim adoptat de organele de resort, poate fi supus

controlului constituționalității conform art. 135 din Constituția Republicii Moldova,

potrivit căruia Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității

legilor și hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a

hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care

Republica Moldova este parte.

În baza celor expuse și întru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

autorului sesizării, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituția Republicii Moldova,

art. 24 alin. (1), art. 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, art. 4 alin.

(1) lit. g), art. 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicției constituționale, art. 7 alin. (3) Cod

de procedură penală, art. 2 și 16 din Legea nr. 789-XIII din 26.03.1996 cu privire la

Curtea Supremă de Justiție, Plenul Curții Supreme de Justiție

S O L I C I T Ă:

Verificarea constituționalității prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 320 din

27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, și anume sintagma:

„prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne se înființează subdiviziunea specializată a

Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire penală.”

Subsidiar, la prezenta sesizare se remite și dosarul nr. 10-62/2014.

Cu respect,

Președinte Mihai POALELUNGI