2r-476/25 — Partajarea imobilului proprietate pe cote părți în natura și a terenului aferent

La 30 octombrie 2020, Ludmila Doroftei, a depus cerere de chemare în judecată, concretizată la 09 iulie 2021 și 26 august 2021 împotriva Nataliei Sandul privind partajarea imobilului proprietate pe cote-părți în natură și a terenului aferent.

Prin încheierea protocolară din 07 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Consiliul municipal Chișinău.

Prin hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Doroftei (f.d.81).

La 18 aprilie 2025, Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei spre rejudecare și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.90).

Prin încheierea din 11 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz, acordându-i-se un termen de 10 zile din momentul recepționării prezentei încheieri, pentru prezentarea în secția civilă din cadrul Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru a dovezii de plată a taxei de timbru în mărime de 200 de lei și explicându-i-se că în caz contrar, va avea loc restituirea cererii de apel în corespundere cu prevederile art. 369 alin. (11) din Codul de procedură civilă (f.d.100-103).

La 08 septembrie 2025, Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei spre rejudecare și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.109-113).

Prin încheierea din 22 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea apelantei Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz cu privire la repunerea apelului în termen. 1 S-a restituit apelantei Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz, cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu toate actele anexate, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.126-131).

La 11 noiembrie 2025, Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 22 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia, soluționarea prin decizie a problemei prin punerea pe rol a apelului și remiterea cauzei întru examinarea în fond a apelului, sau pentru soluționarea cererii privind repunerea în termen a apelului în ședință publică, cu participarea părților (f.d.135-141).

În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat că încheierea din 22 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural, precum și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, instanța de apel a respins cererea de repunere în termen și a restituit apelul, reținând în mod greșit că acesta a fost depus după expirarea termenului legal prevăzut de articolul 362 din Codul de procedură civilă, deși lipsesc probe care să confirme comunicarea dispozitivului hotărârii către apelantă. Prin urmare, în opinia sa, termenul de apel nu putea începe să curgă de la data pronunțării hotărârii din 01 iulie 2022, ci de la momentul în care părțile au fost efectiv informate despre conținutul acesteia, potrivit articolelor 100, 116 alin. (4) și 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În lipsa dovezii de comunicare, instanța de apel a aplicat greșit legea și a ignorat jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia termenul de declarare a apelului curge de la data comunicării actului judecătoresc, nu de la pronunțare (deciziile nr. 2r-122/24, 2r-26/25, 2r-240/24, 2r-492/23).

Mai mult, instanța de apel a examinat cererea de repunere în termen cu încălcarea procedurii prevăzute de art. 116 alin. (2) și art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, desfășurând ședința fără participarea părților, deși legea impune examinarea acesteia în ședință publică, cu citarea participanților. Prin această conduită, i-a fost încălcat dreptul la apărare și posibilitatea de a prezenta argumente suplimentare privind temeinicia cererii de repunere în termen.

Totodată, recurenta a invocat existența unor cauze obiective care au împiedicat exercitarea dreptului de apel, menționând că, în perioada 2021– 2025, nu s-a aflat în țară, iar contractul de asistență juridică a fost suspendat, fiind reluat abia în aprilie 2025, când a fost informată despre existența unei noi acțiuni civile privitoare la același imobil. 2

În aceste condiții, recurenta a conchis că termenul de apel a început să curgă de la data de 18 aprilie 2025, când avocata sa a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii.

Prin urmare, încheierea din 22 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu încălcarea articolelor 100, 116, 236, 362, 427 și 432 din Codul de procedură civilă, precum și cu ignorarea garanțiilor prevăzute de articolele 6, 8 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care se impune casarea acesteia, punerea pe rol a apelului și trimiterea cauzei spre examinare în fond sau, în subsidiar, rejudecarea cererii de repunere în termen în ședință publică, cu participarea părților.

Prin referința depusă la 23 ianuarie 2026, Ludmila Doroftei, a solicitat respingerea recursului declarat de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz împotriva încheierii din 22 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 75 alin. (1), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) În proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă: „(41) Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.” 3

Art.105 alin.(1), (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Citația și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citației sau înștiințării se înscrie pe citație sau înștiințare în partea care se înmînează destinatarului, precum și pe cotor, care se restituie instanței. (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. 4 (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art.206 alin.(1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Părțile au dreptul să solicite instanței judecătorești examinarea cauzei în lipsa lor și remiterea copiei de pe hotărîre. Dacă partea solicită să-și dovedească pretențiile sau obiecțiile prin ascultarea celeilalte părți, instanța cere să se prezinte personal în fața judecății. (3) Dacă pîrîtul, înștiințat legal despre locul, data și ora ședinței de judecată, nu s- a prezentat în judecată și nu a comunicat instanței motivul neprezentării sau dacă motivele sînt considerate de instanță ca fiind neîntemeiate, sau dacă pîrîtul nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, instanța o examinează în lipsa acestuia.”

Art.362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen;”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.” 29. Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă: 5 „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Iar, cererea de apel depusă de către Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost înregistrată la 18 aprilie 2025 (f.d.90).

Respectiv, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la 02 iulie 2022, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 01 august 2022, aceasta fiind ultima zi de declarare a apelului. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, apelul a fost declarat abia la 18 aprilie 2025, fapt ce denotă încălcarea termenului legal în interiorul căruia apelanta putea să-și exercite dreptul de a contesta hotărârea instanței de fond.

În context, la alegația recurentei precum că, contrar art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțată în lipsa sa și nu i-a fost comunicată ei sau reprezentantului său, aflând despre existența acesteia la 18 aprilie 2025, instanța de recurs, reieșind din materialele cauzei și coroborând dispozițiile art. 102 alin.(41), art.105 alin.(1), (5), art. 206 6 alin.(1), (3), art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, constată că prima instanță a respectat prevederile legale și a pronunțat și expediat participanților la proces, copia hotărârii din 01 iulie 2022, emisă de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc, anexat la dosar (f.d.83).

De altfel, instanța de recurs notează că la 06 iulie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a publicat dispozitivul hotărârii din 01 iulie 2022 pe pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate fi identificată la rubrica „hotărârile instanței” prin indicarea nr. 2-20136097-12-2-31102020.

Aici, instanța de recurs notează că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești, prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus-menționată, instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută expres în pct. 7 și 8 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10 octombrie 2017.

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2017 și a fost mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta hotărârea judecătorească după numele părților pe dosar.

Mai mult, conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale. 7

În aceeași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre emiterea hotărârii judecătorești, iar Natalia Sandul și reprezentantul acesteia, avocatul Elena Garaz, fiind părți interesate în soluționarea prezentei cauze, urmau să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță și anume, să se intereseze de soarta dosarului la intervale rezonabile de timp și să depună apelul în termenul stabilit de lege.

Astfel, faptul că hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțată în lipsa Nataliei Sandul și al reprezentantului acesteia, avocatului Elena Garaz, nu poate fi considerat un temei justificativ de repunere în termen a apelului. Or, după cum a constatat și instanța de apel, Natalia Sandul a cunoscut despre existența prezentului litigiu, fiind citată legal pentru ședințele de judecată din 26 februarie 2021, ora 15:30, 13 iulie 2021, ora 16:00 și 01 iulie 2022, ora 10:00 (f.d. 30, 41, 62).

Mai mult, la 06 octombrie 2021, Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz a depus o cerere, prin care a solicitat examinarea prezentei cauzei în lipsa sa și a reprezentantului său (f.d.53-54). Respectiv, Natalia Sandul și reprezentantul acesteia, avocatul Elena Garaz urmau să manifeste diligența necesară și să se intereseze la un interval rezonabil de timp despre soarta dosarului, care se afla pe rolul instanței, hotărârea pronunțată și să-și exercite dreptul de a contesta actul judecătoresc de dispoziție în interiorul perioadei termenului de atac de la 02 iulie 2022 până la 01 august 2022.

Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță Natalia Sandul, a fost reprezentată de avocatul Elena Garaz, împuternicit prin Mandatul Seria MA, nr. 1663761 din 01 iulie 2021, care este o persoană abilitată și calificată, jurist, dispune de licență de avocat și se prezumă că cunoaște prevederile legale referitoare la modul și termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii judecătorești, iar conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, trebuie să pledeze și să acționeze în numele clienților săi, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții săi, acțiuni însă omise de către acesta. De altfel, în conformitate cu art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

În context, instanța de recurs desconsideră afirmația recurentei potrivit căreia, în perioada 2021–2025, nu s-a aflat în țară, iar contractul de asistență juridică a fost suspendat, fiind reluat abia în aprilie 2025, întrucât aceste susțineri nu sunt susținute prin probe concludente și pertinente. Recurenta nu a depus niciun înscris, document de călătorie sau alte dovezi care să ateste absența sa din țară ori suspendarea efectivă a contractului de 8 asistență juridică, motiv pentru care aceste circumstanțe nu pot fi reținute ca temei justificativ al omiterii termenului de apel.

Așadar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că omiterea termenului legal de contestare a hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se datorează în exclusivitate inacțiunilor Nataliei Sandul și reprezentantului acesteia, avocatului Elena Garaz, care urmau să depună diligență necesară pentru a-și asigura drepturile de acces la instanță, fapt însă ignorat de aceștia.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect și legal a respins cererea de repunere în termenul de apel și a restituit apelul declarat de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz.

Din considerenetele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiat argumentul recurentei precum că Curtea de Apel Centru verificând temeinicia cererii de repunere în termen a apelului, a dat o apreciere vădit nerezonabilă argumentelor sale din cererea de apel, adoptând astfel o încheiere arbitrară, cu încălcarea normelor de drept procedural, precum și examinarea superficială și evazivă a cererii de repunere în termen.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție cataloghează ca fiind neîntemeiat argumentul recurentei precum că prin încheierea emisă i se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO. Or, Natalia Sandul și reprezentantul acesteia, avocatul Elena Garaz nu au dat dovadă de diligență și bună credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6§1, în condițiile când personal nu și-au realizat drepturile garantate de legislația în vigoare.

Respectiv, instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelulului declarat de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în rezultatul depunerii apelului în afara termenului legal, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În context, instanța de recurs amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. 9 Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Subsidiar, instanța de recurs notează că constatările indicate în actele judecătorești al Curții Supreme de Justiție, deciziile nr. 2r-122/24 din 24 aprilie 2024; 2r-26/25 din 02 aprilie 2025; 2r-240/24 din 31 iulie 2024; 2r-492/23 din 27 martie 2024, invocate de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz cu titlu de practică judiciară, sunt distincte de prezentul litigiu, în partea circumstanțelor, temeiurilor de fapt și de drept aplicabile, respectiv nu pot fi reținute drept cauze similare în scopul emiterii unei soluții identice.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că eventualitatea unor divergențe de jurisprudență este inerentă în mod normal oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având competență teritorială. Astfel de divergențe pot apărea și în cadrul aceleiași instanțe, iar acest lucru nu se poate considera în sine contrar Convenției (Santos Pinto v. Portugalia, din 20 mai 2008, pct. 41; și Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții v. România (MC), pct. 116 (b)).

La fel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ș.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 și SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ).

Pornind de la cele menționate supra, precum și prin prisma dispozițiilor art. 116 alin. (1) și (3), art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) și art. 10 alin. (3) din Codul de procedură civilă, coroborate cu probele administrate la dosar, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel referitoare la faptul că apelanta a depus apelul în afara termenului legal și nu sunt temeiuri de a fi repusă în termenul de apel. Prin urmare, corect a respins cererea de repunere în termen și a restituit apelul declarat de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz împotriva hotărârii din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil. 10

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de Natalia Sandul, reprezentată de avocatul Elena Garaz sunt nefondate și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art.427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă