2ra-616/24 — anularea actelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor
- Temei legal
- Art. 265 lit. a) CPC este aplicabil într-un dublu context: atunci când litigiul urmează a fi soluționata într-o altă procedura jurisdicțională prevăzută de lege, sau atunci când din natura obiectul acțiunii, rezultă ca nu există nici o procedură jurisdicțională de soluționare a litigiului.
2ra-616/24 — anularea actelor (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Igor Spînu împotriva Asociației Obștești „Centrul Național de Prevenire
a Abuzului față de Copii”
(anularea actelor)
împotriva deciziei din 26 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
Dosarul nr: 2ra-616/24
Nr. PIGD 2-21174405-01-2ra-15052024
Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură
civilă. Articolul 265 lit. a) Cod de procedură civilă este aplicabil într-un dublu
context: atunci când litigiul urmează a fi soluționata într-o altă procedura
jurisdicțională prevăzută de lege, sau atunci când din natura obiectul
acțiunii, rezultă ca nu există nici o procedură jurisdicțională de
soluționare a litigiului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. E. Culinca
Curtea de Apel Chișinău - jud. N. Budăi, I. Dutca, M. Anton
4 martie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Igor Spînu, reprezentat de
avocatul Iurie Mihalache,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 noiembrie 2021, Igor Spînu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Asociației Obștești „Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de
Copii” solicitând anularea actelor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 08 noiembrie 2021, a
înaintat pârâtei o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea integrală a actelor
administrative individuale emise în anul 2019, și anume: Scrisorile-răspuns nr. 54
din 14 februarie 2019, nr. 110 din 03 aprilie 2019, nr. 112 din 03 aprilie 2019, nr.
126 din 18 aprilie 2019, nr. 181 din 11 iunie 2019, nr. 183 din 12 iunie 2019, nr.
184 din 12 iunie 2019, precum și Acordurile nr. 1034 și nr. 1035 din 06 martie
2019.
Prin scrisoarea nr. 235 din 19 noiembrie 2021, pârâta a comunicat că nu
este înregistrată ca instituție publică de expertiză judiciară, însă realizează evaluări
psihologice ale copiilor victime ale violenței și întocmește rapoarte la solicitarea
autorităților competente. Totodată, a refuzat anularea actelor contestate, motivând
că acestea au fost emise în limitele legii.
Reclamantul a invocat și răspunsul Ministerului Justiției nr. 05/1588 din 04
octombrie 2021, potrivit căruia Asociația nu figurează în Registrul de stat al
experților judiciari și nu face parte din sistemul instituțiilor publice de expertiză
judiciară. În opinia sa, pârâta nu era împuternicită legal să emită actele contestate.
De asemenea, reclamantul a susținut că, în lipsa unei legi speciale privind
profesia de psiholog și a unor teste psihologice adoptate și autorizate la nivel
național, rapoartele de evaluare psihologică întocmite de pârâtă sunt lovite de
nulitate absolută.
În susținerea poziției sale, a invocat scrisoarea nr. 4 din 01 iulie 2019 a
Biroului individual de expertize judiciare „Bulgaru Ala”, potrivit căreia raportul
nr. 112 din 03 aprilie 2019 ar conține deficiențe metodologice, nefiind efectuate
investigații suplimentare, înregistrări audio-video și nefiind respectate cerințele
procedurale specifice.
1
Cu referire la evaluarea nr. 54 din 14 februarie 2019, reclamantul a arătat
că aceasta reprezintă o simplă scrisoare adresată autorității tutelare, fără a avea la
bază o evaluare psihologică efectiv realizată, concluzie susținută și de Biroul
„Bulgaru Ala”.
Prin cererile de concretizare din 06 și 15 martie 2023, reclamantul a invocat
caracterul arbitrar al actelor și a susținut că, la întocmirea acestora, au fost
prelucrate date cu caracter personal ale copiilor și ale sale, constituind o ingerință
în viața privată a familiei. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de adresare
în instanță și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 octombrie 2023,
a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Spînu împotriva
Asociației Obștești „Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii”,
privind anularea actelor.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 octombrie 2023, Igor Spînu, reprezentat de avocatul Iurie Mihalache,
a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16
octombrie 2023, iar la 3 martie 2023 a depus apelul motivat, solicitând casarea
hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă
acțiunea.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2024, a fost admis apelul
declarat de Igor Spînu. A fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, din 16 octombrie 2023, și a fost emisă o nouă hotărâre, sub formă de
încheiere, prin care s-a dispus încetarea procesului civil intentat la cererea de
chemare în judecată depusă de Igor Spînu împotriva Asociației Obștești „Centrul
Național de Prevenire a Abuzului față de Copii”, privind anularea actelor juridice,
pe motiv că nu urmează a fi examinată în procedura civilă.
Instanța de apel a reținut că, prin acțiunea formulată, Igor Spînu a contestat
mai multe înscrisuri emise de Asociația Obștească „Centrul Național de Prevenire
a Abuzului față de Copii” în anul 2019, și anume: scrisorile nr. 54 din 14 februarie
2019, nr. 110 și nr. 112 din 03 aprilie 2019, nr. 126 din 18 aprilie 2019, nr. 181 din
11 iunie 2019, nr. 183 și nr. 184 din 12 iunie 2019, acordurile nr. 1034 și nr. 1035
din 06 martie 2019, precum și raportul de evaluare psihologică a minorei xxxx,
toate actele vizând minorele xxxx și xxxx.
2
Analizând dispozițiile art. 308–309, 315 și 328 Cod civil, instanța de apel a
reținut că actul juridic civil presupune o manifestare de voință îndreptată spre
nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile și trebuie să
producă efecte juridice. Obiectul actului juridic îl constituie obligația de a da, a
face sau a nu face, iar nulitatea absolută poate fi invocată doar în privința unor acte
juridice în sensul legii.
Colegiul civil a constatat că înscrisurile contestate nu reprezintă acte
juridice civile, întrucât nu produc efecte juridice, nu dau naștere, nu modifică și nu
sting drepturi sau obligații civile și nu constituie izvor al obligațiilor. Prin urmare,
acestea nu puteau fi supuse controlului în temeiul normelor Codului civil.
Referitor la pretinsa lipsă de competență a Asociației, instanța de apel a
reținut că, deși aceasta nu face parte din sistemul instituțiilor publice de expertiză
judiciară, a efectuat evaluările psihologice la solicitarea autorităților competente,
în temeiul cadrului normativ aplicabil în materia protecției copilului și al
funcționării organizațiilor necomerciale.
Totodată, s-a reținut că actele respective aveau un caracter preparatoriu,
fiind emise pentru a sprijini autoritatea publică solicitantă în adoptarea
eventualelor măsuri administrative, fără a avea caracter obligatoriu în sine.
În ceea ce privește argumentele privind drepturile părintești, instanța a
constatat că, în condițiile în care minorele se aflau în custodia statului, apărarea
drepturilor și intereselor acestora revenea autorității competente.
În consecință, reținând aplicarea eronată a normelor de drept de către prima
instanță, Colegiul civil a admis apelul declarat de Igor Spînu, a casat hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 octombrie 2023, și a dispus, prin
încheiere, încetarea procesului civil intentat la cererea de chemare în judecată
formulată de Igor Spînu.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 mai 2024, Igor Spînu, reprezentat de avocatul Iurie Mihalache, a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2024,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, din 16 octombrie 2023, precum și a deciziei instanței de apel din 26 martie
2024, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.
Recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul
de procedură civilă, susținând că hotărârile instanțelor inferioare sunt nelegale și
netemeinice, fiind pronunțate cu aplicarea eronată a normelor de drept material și
cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor administrate în cauză.
3
În esență, recurentul a invocat, că instanțele inferioare au omis să aplice
efectul obligatoriu al constatărilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă pronunțată anterior, cu încălcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, ignorând fapte care nu mai puteau fi repuse în discuție
și care prezentau relevanță pentru soluționarea litigiului. Totodată, acesta a susținut
că instanța de apel nu a elucidat natura juridică a înscrisurilor contestate și nici
regimul juridic aplicabil acestora, limitându-se la o motivare formală a soluției de
încetare a procesului, fără a examina în mod efectiv legalitatea și efectele actelor
emise de entitatea pârâtă. Recurentul a menționat că soluția adoptată a afectat
dreptul la un proces echitabil și accesul efectiv la justiție.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,
neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin
hotărâre”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul
este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în
lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială
a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat în ședință
publică la 26 martie 2024, iar copia integrală a deciziei motivate a fost expediată
4
participanților la proces la 10 aprilie 2024 (f.d. 108). Prin urmare, recursul declarat
de Igor Spînu, reprezentat de avocatul Iurie Mihalache, la 15 mai 2024, se
consideră depus în termen (a se vedea pct. 23).
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă,
Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel
exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433
alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este
vădit neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o
argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de
drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale
de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al
deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată,
neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.
Analizând motivele invocate în recursul declarat de Igor Spînu, Completul
de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 Cod de
procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre reiterarea susținerilor privind
pretinsul caracter defectuos al actelor emise de Asociația Obștească „Centrul
Național de Prevenire a Abuzului față de Copii”, natura juridică a acestora și
necesitatea examinării litigiului în procedura civilă, aspecte deja examinate și
apreciate de instanța de apel.
Susținerile privind aprecierea eronată a probelor și interpretarea greșită a
normelor de drept material nu sunt însoțite de argumente juridice concrete apte să
demonstreze o aplicare greșită a legii, instanța de apel motivând concluziile sale
cu privire la caracterul actelor contestate și lipsa efectelor juridice directe ale
acestora asupra drepturilor și obligațiilor reclamantului, precum și asupra
inadmisibilității examinării litigiului în procedura civilă.
Potrivit art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească
dispune încetarea procesului atunci când, din natura raportului juridic și obiectul
acțiunii, rezultă că cauza nu urmează a fi examinată în procedură civilă. În
asemenea situații, instanța nu examinează fondul litigiului, ci dispune încetarea
procesului prin încheiere. Aplicând aceste dispoziții, instanța de apel a dispus
încetarea procesului civil intentat la cererea de chemare în judecată formulată de
Igor Spînu.
În acest context, Completul de judecată consideră necesar să sublinieze că
instituția încetării procesului în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă
operează în două ipoteze distincte.
Prima ipoteză se referă la situația în care, din natura raportului juridic dedus
judecății, rezultă că litigiul urmează a fi soluționat în cadrul unei alte proceduri
5
jurisdicționale sau quasi‑jurisdicționale prevăzute de lege, cum ar fi
procedura penală sau contravențională.
A doua ipoteză, intervine atunci când din obiectul acțiunii și natura actelor
contestate rezultă că nu există un raport juridic susceptibil de a fi supus controlului
judiciar în cadrul unei proceduri jurisdicționale. Într-o asemenea situație, încetarea
procesului nu este determinată de existența unei alte proceduri de examinare a
cauzei, ci de constatarea că actele contestate nu produc efecte juridice și nu sunt
apte să dea naștere, să modifice sau să stingă drepturi și obligații juridice, astfel
încât nu produc efecte juridice.
Or, în cauza dedusă judecății se constată că înscrisurile contestate, scrisori
și rapoarte de evaluare psihologică au un caracter pur informativ și preparatoriu,
fiind întocmite în contextul cooperării cu autoritățile competente în domeniul
protecției copilului. Aceste acte nu produc prin ele însele efecte juridice externe și
nu generează drepturi sau obligații pentru reclamant.
Prin urmare, în speță nu există o procedură jurisdicțională paralelă de
examinare a litigiului, ci se constată inexistența unui obiect juridic susceptibil de
a fi examinat de instanța de judecată. În aceste condiții, aplicarea art. 265 lit. a) din
Codul de procedură civilă este justificată, întrucât cauza, prin natura sa, nu poate
face obiectul controlului judecătoresc.
Completul de judecată reține că temeiul de recurs invocat de recurent,
prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, referitor la
caracterul arbitrar al hotărârii sau la aprecierea vădit nerezonabilă a probelor nu
este aplicabil în circumstanțele prezentei cauze. Or, prin decizia pronunțată,
instanța de apel nu a examinat fondului cauzei și nici nu a apreciat probele
administrate în vederea stabilirii circumstanțelor de fapt, ci a dispus încetarea
procesului pentru motive de procedură. În consecință, critica referitoare la pretinsa
apreciere vădit nerezonabilă a probelor este impertinentă, întrucât o asemenea
apreciere presupune existența unei analize a fondului cauzei, care în speță nu a
avut loc.
Completul reține că motivele invocate în recurs nu relevă încălcări de drept
material sau procedural în sensul art. 432 Cod de procedură civilă, ci exprimă
dezacordul recurentului față de soluția adoptată de instanța de apel și tind la o
reexaminare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu
întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
6
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Spînu, reprezentat de avocatul
Iurie Mihalache.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
7