2ra-616/24 — anularea actelor

La 26 noiembrie 2021, Igor Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociației Obștești „Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii” solicitând anularea actelor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 08 noiembrie 2021, a înaintat pârâtei o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea integrală a actelor administrative individuale emise în anul 2019, și anume: Scrisorile-răspuns nr. 54 din 14 februarie 2019, nr. 110 din 03 aprilie 2019, nr. 112 din 03 aprilie 2019, nr. 126 din 18 aprilie 2019, nr. 181 din 11 iunie 2019, nr. 183 din 12 iunie 2019, nr. 184 din 12 iunie 2019, precum și Acordurile nr. 1034 și nr. 1035 din 06 martie 2019.

Prin scrisoarea nr. 235 din 19 noiembrie 2021, pârâta a comunicat că nu este înregistrată ca instituție publică de expertiză judiciară, însă realizează evaluări psihologice ale copiilor victime ale violenței și întocmește rapoarte la solicitarea autorităților competente. Totodată, a refuzat anularea actelor contestate, motivând că acestea au fost emise în limitele legii.

Reclamantul a invocat și răspunsul Ministerului Justiției nr. 05/1588 din 04 octombrie 2021, potrivit căruia Asociația nu figurează în Registrul de stat al experților judiciari și nu face parte din sistemul instituțiilor publice de expertiză judiciară. În opinia sa, pârâta nu era împuternicită legal să emită actele contestate.

De asemenea, reclamantul a susținut că, în lipsa unei legi speciale privind profesia de psiholog și a unor teste psihologice adoptate și autorizate la nivel național, rapoartele de evaluare psihologică întocmite de pârâtă sunt lovite de nulitate absolută.

În susținerea poziției sale, a invocat scrisoarea nr. 4 din 01 iulie 2019 a Biroului individual de expertize judiciare „Bulgaru Ala”, potrivit căreia raportul nr. 112 din 03 aprilie 2019 ar conține deficiențe metodologice, nefiind efectuate investigații suplimentare, înregistrări audio-video și nefiind respectate cerințele procedurale specifice. 1

Cu referire la evaluarea nr. 54 din 14 februarie 2019, reclamantul a arătat că aceasta reprezintă o simplă scrisoare adresată autorității tutelare, fără a avea la bază o evaluare psihologică efectiv realizată, concluzie susținută și de Biroul „Bulgaru Ala”.

Prin cererile de concretizare din 06 și 15 martie 2023, reclamantul a invocat caracterul arbitrar al actelor și a susținut că, la întocmirea acestora, au fost prelucrate date cu caracter personal ale copiilor și ale sale, constituind o ingerință în viața privată a familiei. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de adresare în instanță și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Instanța de apel a reținut că, prin acțiunea formulată, Igor Spînu a contestat mai multe înscrisuri emise de Asociația Obștească „Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii” în anul 2019, și anume: scrisorile nr. 54 din 14 februarie 2019, nr. 110 și nr. 112 din 03 aprilie 2019, nr. 126 din 18 aprilie 2019, nr. 181 din 11 iunie 2019, nr. 183 și nr. 184 din 12 iunie 2019, acordurile nr. 1034 și nr. 1035 din 06 martie 2019, precum și raportul de evaluare psihologică a minorei xxxx, toate actele vizând minorele xxxx și xxxx. 2

Analizând dispozițiile art. 308–309, 315 și 328 Cod civil, instanța de apel a reținut că actul juridic civil presupune o manifestare de voință îndreptată spre nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile și trebuie să producă efecte juridice. Obiectul actului juridic îl constituie obligația de a da, a face sau a nu face, iar nulitatea absolută poate fi invocată doar în privința unor acte juridice în sensul legii.

Colegiul civil a constatat că înscrisurile contestate nu reprezintă acte juridice civile, întrucât nu produc efecte juridice, nu dau naștere, nu modifică și nu sting drepturi sau obligații civile și nu constituie izvor al obligațiilor. Prin urmare, acestea nu puteau fi supuse controlului în temeiul normelor Codului civil.

Referitor la pretinsa lipsă de competență a Asociației, instanța de apel a reținut că, deși aceasta nu face parte din sistemul instituțiilor publice de expertiză judiciară, a efectuat evaluările psihologice la solicitarea autorităților competente, în temeiul cadrului normativ aplicabil în materia protecției copilului și al funcționării organizațiilor necomerciale.

Totodată, s-a reținut că actele respective aveau un caracter preparatoriu, fiind emise pentru a sprijini autoritatea publică solicitantă în adoptarea eventualelor măsuri administrative, fără a avea caracter obligatoriu în sine.

În ceea ce privește argumentele privind drepturile părintești, instanța a constatat că, în condițiile în care minorele se aflau în custodia statului, apărarea drepturilor și intereselor acestora revenea autorității competente.

În consecință, reținând aplicarea eronată a normelor de drept de către prima instanță, Colegiul civil a admis apelul declarat de Igor Spînu, a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 16 octombrie 2023, și a dispus, prin încheiere, încetarea procesului civil intentat la cererea de chemare în judecată formulată de Igor Spînu.

Recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că hotărârile instanțelor inferioare sunt nelegale și netemeinice, fiind pronunțate cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor administrate în cauză. 3

În esență, recurentul a invocat, că instanțele inferioare au omis să aplice efectul obligatoriu al constatărilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată anterior, cu încălcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ignorând fapte care nu mai puteau fi repuse în discuție și care prezentau relevanță pentru soluționarea litigiului. Totodată, acesta a susținut că instanța de apel nu a elucidat natura juridică a înscrisurilor contestate și nici regimul juridic aplicabil acestora, limitându-se la o motivare formală a soluției de încetare a procesului, fără a examina în mod efectiv legalitatea și efectele actelor emise de entitatea pârâtă. Recurentul a menționat că soluția adoptată a afectat dreptul la un proces echitabil și accesul efectiv la justiție.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Igor Spînu, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre reiterarea susținerilor privind pretinsul caracter defectuos al actelor emise de Asociația Obștească „Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii”, natura juridică a acestora și necesitatea examinării litigiului în procedura civilă, aspecte deja examinate și apreciate de instanța de apel.

Susținerile privind aprecierea eronată a probelor și interpretarea greșită a normelor de drept material nu sunt însoțite de argumente juridice concrete apte să demonstreze o aplicare greșită a legii, instanța de apel motivând concluziile sale cu privire la caracterul actelor contestate și lipsa efectelor juridice directe ale acestora asupra drepturilor și obligațiilor reclamantului, precum și asupra inadmisibilității examinării litigiului în procedura civilă.

Potrivit art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească dispune încetarea procesului atunci când, din natura raportului juridic și obiectul acțiunii, rezultă că cauza nu urmează a fi examinată în procedură civilă. În asemenea situații, instanța nu examinează fondul litigiului, ci dispune încetarea procesului prin încheiere. Aplicând aceste dispoziții, instanța de apel a dispus încetarea procesului civil intentat la cererea de chemare în judecată formulată de Igor Spînu.

În acest context, Completul de judecată consideră necesar să sublinieze că instituția încetării procesului în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă operează în două ipoteze distincte.

Prima ipoteză se referă la situația în care, din natura raportului juridic dedus judecății, rezultă că litigiul urmează a fi soluționat în cadrul unei alte proceduri 5 jurisdicționale sau quasi‑jurisdicționale prevăzute de lege, cum ar fi procedura penală sau contravențională.

A doua ipoteză, intervine atunci când din obiectul acțiunii și natura actelor contestate rezultă că nu există un raport juridic susceptibil de a fi supus controlului judiciar în cadrul unei proceduri jurisdicționale. Într-o asemenea situație, încetarea procesului nu este determinată de existența unei alte proceduri de examinare a cauzei, ci de constatarea că actele contestate nu produc efecte juridice și nu sunt apte să dea naștere, să modifice sau să stingă drepturi și obligații juridice, astfel încât nu produc efecte juridice.

Or, în cauza dedusă judecății se constată că înscrisurile contestate, scrisori și rapoarte de evaluare psihologică au un caracter pur informativ și preparatoriu, fiind întocmite în contextul cooperării cu autoritățile competente în domeniul protecției copilului. Aceste acte nu produc prin ele însele efecte juridice externe și nu generează drepturi sau obligații pentru reclamant.

Prin urmare, în speță nu există o procedură jurisdicțională paralelă de examinare a litigiului, ci se constată inexistența unui obiect juridic susceptibil de a fi examinat de instanța de judecată. În aceste condiții, aplicarea art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă este justificată, întrucât cauza, prin natura sa, nu poate face obiectul controlului judecătoresc.

Completul de judecată reține că temeiul de recurs invocat de recurent, prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, referitor la caracterul arbitrar al hotărârii sau la aprecierea vădit nerezonabilă a probelor nu este aplicabil în circumstanțele prezentei cauze. Or, prin decizia pronunțată, instanța de apel nu a examinat fondului cauzei și nici nu a apreciat probele administrate în vederea stabilirii circumstanțelor de fapt, ci a dispus încetarea procesului pentru motive de procedură. În consecință, critica referitoare la pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a probelor este impertinentă, întrucât o asemenea apreciere presupune existența unei analize a fondului cauzei, care în speță nu a avut loc.

Completul reține că motivele invocate în recurs nu relevă încălcări de drept material sau procedural în sensul art. 432 Cod de procedură civilă, ci exprimă dezacordul recurentului față de soluția adoptată de instanța de apel și tind la o reexaminare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. 6 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Spînu, reprezentat de avocatul Iurie Mihalache. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7