3ra-618/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- Recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-618/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Ghenadie
Pavliuc în interesele lui Igor Spînu,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Igor Spînu împotriva Direcției Generale pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.
Botanica, mun. Chișinău cu privire la obligarea soluționării cererii, obligarea
emiterii actului administrativ, anularea răspunsului și încasarea prejudiciului
moral.
împotriva deciziei din 28 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-618/24
NR. PIGD 2-22031563-01-3ra-12072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Instanța de fond: V. Dodon
Instanța de apel: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Ghenadie Pavliuc în interesele lui Igor Spînu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 martie 2022, Igor Spînu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului și
Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun.
Chișinău cu privire la soluționarea cerințelor invocate în sesizarea nr. S-
703/6/21 din 7 decembrie 2021, emiterea actului administrativ individual cu
privire la constatarea încălcării termenului de soluționare a sesizării nr. S-
703/6/21 din 7 decembrie 2021, anularea ca ilegală, din data emiterii, în
totalitate a răspunsului nr. S-703/6/21 din 28 ianuarie 2022 a DPDC
Botanica, emiterea actului administrativ individual cu privire la sancționarea
(act de obligare) a făptuitorului vizat în sesizarea nr. S-703/6/21 din 7
decembrie 2021, emiterea actului administrativ individual cu privire la
repararea prejudiciul cauzat în legătură cu tergiversarea, nesoluționarea și
refuzul de a prezenta în termen răspunsurile la solicitările din sesizarea nr.
S-703/6/21 din 7 decembrie 2021, achitarea în beneficiul lui Igor Spînu a
sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru refuzul de a oferi
răspuns la cererea depusă.
În motivarea acțiunii a indicat că, este tata și unicul reprezentant legal
și întreținător al copilului minor Sofia Spînu, anul nașterii 2016. La 7
decembrie 2021 a înaintat către Direcția municipală pentru protecția
drepturilor copilului și Direcția pentru protecția drepturilor copilului
sectorului Botanica, Chișinău o sesizare privind efectuarea acțiunilor de
urgență, și anume, să fie constatat motivul nefrecventații copilului Sofia
Spînu a Grădiniței nr. 104 și în acest sens să fie efectuată evaluarea inițială
a acestui copil. Totodată, era necesar ca documentele întocmite de către
organele de control să fie aduse la cunoștința lui.
Menționează că, prin scrisoarea nr. 5-703/6/21 din 28 ianuarie 2022
eliberată de către Direcția pentru protecția drepturilor copilului sectorului
Botanica, Chișinău a fost informat despre situația copiilor Alexandra Spînu,
1
născută la 5 mai 2013 și Sofia Spînu, născută la 27 iunie 2016, precum că
colaboratorii Direcției în colaborare cu reprezentanții IP Botanica, AMT
Botanica, instituției de învățământ au întreprins vizite la domiciliul Irinei
Feșcenco. În urma vizitei la domiciliu nu era nimeni. Astfel, Direcția a fost
în imposibilitate de a constata motivul ne frecventării copilului Sofia Spînu
a Grădiniței nr. 104.
Relevă că nefiind de acord cu răspunsul dat de către Direcția pentru
protecția drepturilor copilului sectorului Botanica, municipiul Chișinău, la 5
februarie 2022 a înaintat cerere prealabilă în adresa Direcției municipale
pentru protecția drepturilor copilului, în care a invocat ca cererea să fie
examinată, să fie soluționate cerințele invocate în sesizarea inițială din 7
decembrie 2021, emiterea unui act administrativ individual cu privire la
constatarea încălcării termenului de soluționare a sesizării indicate, anularea
ca ilegal răspunsul eliberat de către Direcția pentru protecția drepturilor
copilului sectorului Botanica, mun. Chișinău, emiterea unui act administrativ
individual cu privire la soluționarea făptuitorului vizat în sesizare, emiterea
unui act administrativ individual cu privire la repararea prejudiciului cauzat
în legătură cu tergiversarea, nesoluționarea și refuzul de a prezenta în termen
răspunsurile la solicitările din sesizare, achitarea în beneficiul lui a sumei de
5000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru refuzul de a fi oferit răspuns la
sesizarea depusă și informarea lui despre rezultatele întreprinse.
Reclamantul a susținut că până la momentul depunerii acțiunii nu a
primit nici un răspuns de la Direcția generală pentru protecția drepturilor
copilului, astfel s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune în contencios
administrativ cu privire la nesoluționarea sesizării din 7 decembrie 2021 și
emiterea actului administrativ individual de obligare cu privire la
soluționarea sesizării din 7 decembrie 2021.
Precizează că potrivit răspunsului directorului Grădiniței, nr.104,
Valentina Dimbițcaia, copilul Sofia Spînu se află în situație de risc asupra
faptului ne frecventării instituției preșcolare Grădiniței nr. 104 conform
prevederilor art. 8 lit. b) al Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția
specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți,
fiind neglijat educațional, se încalcă flagrant dreptul copilului la programul
educațional. În urma analizei materialelor acumulate și prezentate, cât și în
temeiul art. 51 alin. (2), (3), (6), art. 60 alin. (3) din Codul familiei și în
conformitate cu art. art. 3-6, art. 8 lit. b), j), art. 9 alin. (1) lit. a), b), alin. (4)-
(6), (8), art. 10 alin. (2) ale Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția
specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, în
24 de ore se efectuează evaluarea inițială a copilului Sofia Spînu, se
2
întocmește și se prezintă părintelui spre cunoștință evaluarea inițială conform
art. 8 lit. b) și art. 9 alin. (1) ale Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 în coroborare
cu prevederile Ghidului Managerului de caz aprobat prin ordinul Ministrului
Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 96 din 18 mai 2016.
De asemenea afirmă că, în legătură cu rea-credința eschivării
îndeplinirii Dispoziției nr. 1102-d și 1103-d din 24 noiembrie 2021, Irina
Feșcenco continua comiterea infracțiunii grave sub aspectul prevederilor
Codului penal art. 166 alin. (2) lit. lit. b), c) - privațiunea ilegală de libertate
asupra a doi copii minori profitând de starea de neputință cunoscută sau
evidentă a victimei, care se datorează vârstei minorilor Alexandra Spînu și
Sofia Spînu. În temeiul art. 8 lit. j) din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013, copiii
se află în situație de risc, iar pentru cazul neîndeplinirii atribuțiilor de
serviciu, s-a adus la cunoștință prin nota informativă din 4 ianuarie 2022 că
a fost sancționată Daniela Costin și Nina Mihalache.
Notează că, luând în considerație starea excepțională a cazului,
acționând în interesul superior a copiilor și conform instrucțiunilor aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 270 din 8 aprilie 2014 S-703/6/21
,,instrucțiunilor cu privire la aprobarea mecanismului intersectorial de
cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistența și
monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglijării,
exploatării și traficului” cu privire la Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 și
conform cerințelor ghidului de suport și aprobate prin ordinul Ministerului
Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 96 din 18 mai 2016, în coroborare
cu Codul familiei, art. 66, părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de
la orice persoană care îl reține fără un temei legal.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 10 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Igor Spânu
împotriva Direcției generale pentru protecția drepturilor copilului privind
obligarea la examinarea cererii nr. S-703/6/21 din 7 decembrie 2021,
obligarea la emiterea actului administrativ individual cu privire la
constatarea încălcării termenului de soluționare a sesizării nr. S-703/6/21 din
7 decembrie 2021, anularea răspunsului Direcției pentru protecția drepturilor
copilului a sectorului Botanica nr. S-703/6/21 din 28 ianuarie 2022, obligarea
la emiterea actului administrativ cu privire la sancționarea făptuitorului vizat
în sesizarea nr. S-703/6/21 din 7 decembrie 2021, obligarea la emiterea
actului administrativ individual cu privire la repararea prejudiciul cauzat în
legătură cu tergiversarea, nesoluționarea și refuzul de a prezenta în termen
răspunsurile la solicitările din cererea nr. S-703/6/21 din 07 decembrie 2021,
3
cu achitarea sumei de 5000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral pentru
refuzul de a oferi răspuns la cererea depusă, informarea și prezentarea în
copii autentificate a deciziilor părintelui Igor Spânu despre soluțiile adoptate
care pot fi contestate și supuse analizei ulterioare de către organele
competente în acest sens.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 iulie 2023, Igor Spînu a depus cerere de apel nemotivată
împotriva hotărârii din 10 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
iar la 23 ianuarie 2024 avocatul Ghenadie Pavliuc în interesele lui Igor Spînu
a depus cerere de apel motivată, solicitând repunerea în termen, admiterea
apelului, casarea integrală a hotărârii din 10 iulie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, cu soluționarea cerințelor invocate.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Igor Spînu. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani din 10 iulie 2023.
În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a notat că, instanța de
fond, corect a elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și
apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect
circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează
raportul litigios.
Instanța de apel a reținut art. 3 alin. (1), art. 5, art. 18 din Convenția cu
privire la protecția drepturilor copilului, ratificată de către legislativul
Republicii Moldova la 12 decembrie 1990, art. 51 din Codul Familiei, art. 3
din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a copiilor aflați
în situație de risc și a copiilor separați de părinți (în vigoare la data relevantă
speței), art. 8 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 și a apreciat ca fiind
întemeiată concluzia instanței de fond, precum că, situația indicată de către
reclamantul Igor Spînu în petiția (sesizarea) depusă la 7 decembrie 2021
către Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului și Direcția
pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău, prin
care a solicitat constatarea motivului ne frecventării copilului Sofia Spînu a
Grădiniței nr. 104, nu se încadrează în nici una din situațiile de risc prevăzute
de art. 8 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a
copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.
A notat că, situațiile de risc reglementate de art. 8 din Legea nr. 140
din 14 iunie 2013, poartă un caracter exhaustiv, alte situații, inclusiv situația
4
din speță – lipsa frecventării regulate a grădiniței, nefiind reglementată de
Lege și nefiind posibilă încadrarea acesteia sub auspiciu prevederilor art. 8
din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013, nicidecum nu poate servi drept temei
pentru acordarea asistenței copiilor aflați în situație de risc în sensul
prevederilor Capitolul III „Identificarea, evidența și asistența copiilor aflați
în situații de risc” din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția
specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.
De asemenea instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului
Spînu Igor cu referire la faptul că „circumstanțele expuse în sesizarea depusă
la 7 decembrie 2021 se încadrează în una din situațiile de risc prevăzute de
art. 8 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a copiilor
aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți”, or, pe de o parte,
instanța de apel alăturat primei instanțe a constatat că circumstanțele indicate
de către Igor Spînu nu se încadrează în nici una din situațiile de risc prevăzute
de art. 8 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013, iar, pe de altă parte, reclamantul
Igor Spînu invocând existența situației de risc omite încadrarea acesteia în
baza prevederilor art. 8 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013.
A reținut că, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.
Botanica, mun. Chișinău nu era obligată să dispună evaluarea inițială a
situației copilului Sofia Spînu în termen de 24 de ore, în legătură cu ne
frecventarea Grădiniței nr. 104, deoarece nu a fost sesizată cu privire la copiii
aflați în situație de risc în sensul art. 8 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013.
A subliniat că, analizând sesizarea reclamantului adresată Direcției
Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Direcției pentru Protecția
Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău, precum și răspunsul nr.
S-703/6/21 din 28 ianuarie 2022 și răspunsul la cererea prealabilă nr. 1-
54/1/22 din 10 februarie 2022, emise de Direcția Generală pentru Protecția
Drepturilor Copiilor sect. Botanica, constată că reclamantul a primit
informația pe marginea tuturor cerințelor înaintate.
Astfel, a conchis că, răspunsul nr. S-703/6/21 din 28 ianuarie 2022, a
fost emis conform competenței și procedurii stabilite, iar temeiuri de anulare
a acestuia nu se atestă.
Cu referire la argumentul invocat de către Spînu Igor privind încălcare
termenului de examinare a petiției, Completul judiciar a reținut că, cerințele
invocate în sesizarea nr. S-703/6/21 din 7 decembrie 2021, sunt complexe,
iar, pentru soluționarea acestora și oferirea unui răspuns autoritățile publice
necesită timp și întreprinderea mai multor acțiuni.
5
A notat că, chiar dacă la caz se constată că termenul legal de 30 zile
de finalizare a procedurii administrative ar fi fost depășit și actul
administrativ în procedura administrativă nr. S-703/6/21 a fost emis de către
Direcția pentru protecția drepturilor copilului a sectorului Botanica la 28
ianuarie 2022, Completul judiciar atestă că prima instanță corect a reținut că
prin aceasta reclamantului Igor Spînu nu-i este vătămat vreun drept prevăzut
de Lege.
În același context, referitor la constatarea încălcării termenului de
soluționare a sesizării nr. S-703/6/21 din 7 decembrie 2021, instanța de apel
reține că această pretenție a fost soluționată în cadrul procedurii
administrative, iar, reclamantul a fost informat despre sancțiunile
disciplinare aplicate angajaților Direcției pentru Protecția Drepturilor
Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău pentru încălcarea atribuțiilor de
serviciu.
Referitor la pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului
moral în sumă de 5000,00 lei pentru refuzul de a oferi răspuns la cerere
depusă, Completul judiciar a conchis că prima instanță corect a respins-o ca
neîntemeiată, fiind o pretenție accesorie pretențiilor de bază. Respectiv,
luând în considerare că nu s-a constatat violarea drepturilor apelantului Igor
Spînu, ultimul nu poate pretinde la repararea prejudiciului moral în sumă de
5000,00 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 iulie 2024, avocatul Ghenadie Pavliuc în interesele lui Igor Spînu
a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 28 mai 2024 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea integrală a hotărârii din 10 iulie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a deciziei din 28 mai 2024 a Curții
de Apel Chișinău, cu admiterea cererii de chemare în judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a reiterat cele invocate în cerere de chemare în
judecată și cerere de apel și suplimentar a indicat că, instanța de fond și
instanța de apel erau necesare să reții că situația indicată de către reclamantul
Igor Spânu în cererea depusă la data de 7 decembrie 2021 către Direcția
generală pentru protecția drepturilor copilului și Direcția pentru protecția
drepturilor copilului sectorul Botanica a acțiunii de urgență prin care a
solicitat constatarea motivului ne frecventării copilului Sofii Spînu a
Grădiniței nr. 104 se încadrează în una din situațiile de risc prevăzute de art.
8 Legea privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a
6
copiilor separați de părinți, nr. 140 din 14 iunie 2013. În cazul dat, Direcția
pentru protecția drepturilor copilului sectorul Botanica era obligată să
dispună evaluarea inițială a situației copilului Sofia Spînu în termen de 24 de
ore, în legătură cu ne frecventarea Grădiniței nr. 104.
La fel, instanța de fond și instanța de apel erau necesare să reție faptul
că cererea depusă de reclamantul Igor Spânu a fost examinată de Direcția
pentru protecția drepturilor copilului sectorului Botanica nu în conformitate
cu legislația în vigoare.
POZIȚIA INTIMARULUI
Prin referința depusă la 22 iulie 2024, Direcția Generală pentru
Protecția Drepturilor Copilului a solicitat declararea cererii de recurs ca
inadmisibilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
7
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 19 iunie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 130).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 5 iulie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
8
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Ghenadie Pavliuc în interesele lui Igor Spînu,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea
de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
9
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Ghenadie Pavliuc în
interesele lui Igor Spînu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10