2r-33/26 — Repararea în mod solidar a prejudiciului material și moral

La 21 noiembrie 2024, Veaceslav Godorojea a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Elenei David și Alionei Spînu, solicitând repararea în mod solidar, a prejudiciului material și moral cauzat, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 iunie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat, în mod solidar, de la Elena David (reprezentant legal al minorului Dorin David) și Aliona Spînu (reprezentant legal al minorului Victor Spînu), în beneficiul lui Veaceslav Godorojea, cu titlu de prejudiciu material cauzat suma de 39 632,03 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 5 000 lei și cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1 625 lei (cheltuieli pentru efectuarea expertizei – 1 500 lei și cheltuieli de înștiințare și chemare – 125 lei), în total suma de 46 257,03 lei. De asemenea, s-a încasat, în mod solidar, de la Elena David (reprezentant legal al minorului Dorin David) și Aliona Spînu (reprezentant legal al minorului Victor Spînu), în beneficiul statului, taxa de stat proporțională părții admise din pretenții, în sumă de 1 885,24 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 august 2025, avocatul Ion Proca, în interesele Alionei Spînu, a declarat apel, solicitând repunerea în termen de declarare a apelului.

Prin încheierea din 17 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru a respins cererea de repunere în termen depusă de avocatul Ion Proca, în interesele Alionei Spînu, și a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenul legal.

La 6 ianuarie 2026, avocatul Ion Proca, în interesele Alionei Spînu, a declarat recurs împotriva încheierii din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului și examinarea pe fond a cererii de apel, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. 1

În susținerea recursului, recurentul a invocat faptul că citația pentru ședința din 11 martie 2025 a fost returnată cu mențiunea „plecat”, ceea ce confirmă că recurenta nu se afla la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată și nu a intrat în posesia actelor de procedură. Susține că a aflat despre existența hotărârii abia la 7 august 2025, moment în care executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe conturile bancare. Referitor la afirmația instanței că recurenta ar fi recepționat dispozitivul hotărârii la 2 iulie 2025, sub semnătură, menționează că această recepție este contestabilă, având în vedere că anterior recurenta fusese declarată plecată de către serviciul poștal, iar identitatea persoanei care a semnat avizul de recepție nu a fost verificată riguros de instanța de apel, în raport cu absența părții de la domiciliu.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116”.

Articolul 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). 2 (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții”.

Articolul 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: ”(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

În prezenta cauză, instanța de recurs este chemată să stabilească dacă recurentul a avut cunoștință despre existența litigiului în care a fost vizat, precum și dacă hotărârea judecătorească i-a fost comunicată în mod legal, astfel încât să i se asigure posibilitatea exercitării căii de atac a apelului în termenul prevăzut de art. 362 din Codul de procedură civilă.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii pronunțate de Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, a fost emis la data de 20 iunie 2025 (f.d. 85). Acesta a fost transmis la adresa părților și recepționat de către Aliona Spînu la 2 iulie 2025 (f.d. 88). Ulterior, la data de 12 august 2025, avocatul Ion Proca, acționând în interesele Alionei Spînu, a depus cerere de apel, solicitând totodată repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.

Completul de judecată constată că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilește un termen de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Termenul legal a început la 20 iunie 2025 și a expirat la 20 iulie 2025.

Recurenta a justificat cererea de repunere în termen prin faptul că nu a fost citată pentru ședințele de examinare a cauzei, invocând că citația pentru ședința din 11 martie 2025 a fost returnată cu mențiunea „plecat”. Conform susținerilor sale, acest fapt ar confirma că nu se afla la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată și că, prin urmare, nu a intrat în posesia actelor de procedură. De 3 asemenea, a susținut că nu a recepționat dispozitivul hotărârii din data de 2 iulie 2025, invocând că semnătura de pe avizul de recepție este contestabilă, având în vedere că anterior fusese declarată „plecată” de către serviciul poștal și că identitatea persoanei care a semnat avizul nu ar fi fost verificată în mod riguros de instanța de apel, ținând cont de absența părții de la domiciliu.

Completul de judecată constată că susținerile invocate nu demonstrează imposibilitatea exercitării apelului în termenul legal. Din materialele cauzei rezultă că avizul de recepție, semnat de Aliona Spînu, confirmă primirea dispozitivului hotărârii din data de 20 iunie 2025 la data de 2 iulie 2025. Adresa indicată pe avizul de recepție corespunde domiciliului doamnei Aliona Spînu, adresă utilizată și în cererile depuse de aceasta. Faptul că anterior un plic a fost returnat cu mențiunea „plecat” nu poate fi interpretat ca o imposibilitate absolută de recepționare a unui alt act de procedură. Comunicarea fiecărui act se apreciază distinct, iar dovada primirii confirmată prin semnătură constituie probă suficientă a legalității comunicării. Suspiciunile privind identitatea semnatarului, neînsoțite de probe obiective, nu pot înlătura efectele juridice ale avizului de recepție. În aceste condiții, nu există temei pentru a considera că exercitarea apelului în termenul prevăzut de lege ar fi fost împiedicată, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată.

Prin urmare, Completul de judecată reține că instanța de apel a apreciat în mod corect că nu au fost invocate motive justificate și nici prezentate probe concludente, în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă, care să fundamenteze cererea de repunere în termen. Recurenta nu a făcut dovada că a acționat cu diligența și buna-credință impuse de lege, iar pasivitatea procesuală manifestată a condus la pierderea dreptului de a exercita apelul în termen.

Față de cele reținute, cererea de repunere în termen apare ca fiind neîntemeiată, nefiind susținută de motive temeinice și incontestabile, astfel cum impune regimul juridic al art. 116 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere că încheierea din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocatul Ion Proca, în interesele Alionei Spînu, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,