2r-28/26 — Repararea prejudiciului material

La 20 septembrie 2021, avocatul Doroftei Roman în interesele lui Zelinschi Dinu, a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată (f.d.91), împotriva Alinei Pazîna privind repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 2 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins acțiunea înaintată de Dinu Zelinschi împotriva Alinei Pazîna privind repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

La 21 iulie 2025, Dinu Zelinschi, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, a depus apel împotriva hotărârii din 2 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea ei, cu emiterea unei decizii noi de admiterea integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 22 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Dinu Zelinschi, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, fiind acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul recepționării încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor, și anume: achitarea și prezentarea dovezii de plată a taxei de timbru în mărime de 200 lei, achitarea și prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1433,14 lei, precum și depunerea cererii de apel motivate cu indicarea motivelor de fapt și de drept și prezentarea copiilor pentru participanții la proces.

La 3 noiembrie 2025, Dinu Zelinschi, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, a depus cerere de apel motivată, bonul de plată a taxei de stat și bonul de plată a taxei de timbru.

Prin încheierea din 22 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel depusă de Zelinschi Dinu, reprezentat de avocatul Doroftei Roman, împotriva hotărârii din 2 iulie 2025 Judecătoriei Chișinău sediul Centru, deoarece apelantul a solicitat restituirea apelului până la examinarea cererii privind repunerea apelantului în termen, respectiv până la intentarea procedurii de apel și începerea dezbaterii cauzei în fond în instanța de apel. 1

La 21 ianuarie 2026, a depus supliment la recurs, reiterând solicitarea de casare a încheierii contestate și invocând motive suplimentare în susținerea admiterii recursului.

În esență, recurentul a susținut că nu a formulat o cerere de restituire a apelului și nu a solicitat restituirea acestuia, iar instanța de apel a calificat greșit un înscris depus la dosar drept manifestare de voință privind restituirea apelului.

Recurentul a arătat că notificarea depusă la instanță avea ca obiect informarea despre achitarea despăgubirii de asigurare și solicitarea încetării procesului civil ca urmare a tranzacției intervenite între părți, fără a conține o solicitare expresă de restituire a apelului. Înscrisul respectiv a fost depus în contextul unui alt dosar, fiind anexat eronat la prezenta cauză, circumstanță care a determinat adoptarea unei soluții greșite de către instanța de apel.

Potrivit recurentului, restituirea cererii de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă presupune existența unei manifestări clare și neechivoce a apelantului privind restituirea apelului, condiție care nu este întrunită în speță.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate și restituirea cauzei Curții de Apel Centru pentru continuarea examinării apelului conform procedurii legale.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 2 „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. c) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, soluționând prin decizie problema respectivă.”

Art. 60 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) În afară de drepturile specificate la art.56, părțile dispun de drepturi speciale. (2) Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune, pârâtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție de împăcare. (5) Instanța nu va admite renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pârât, nu va confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. Anterior confirmării tranzacției, instanța verifică respectarea prevederilor art.32 alin.(3) din Legea nr.137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere.”

Art. 212 alin. (1), (3-6) din Codul de procedură civilă: „(1) Renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât, condițiile tranzacției se consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată și se semnează de reclamant, pârât sau de ambele părți. (3) Dacă renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât sau tranzacția părților sânt exprimate în cereri scrise, adresate instanței, ele se anexează la dosar, fapt menționat în procesul-verbal al ședinței de judecată. (4) Înainte de a admite renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât, înainte de a confirma tranzacția părților, instanța judecătorească explică reclamantului, pârâtului sau părților efectele acestor acte de procedură. 5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pârât și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărâre de admitere a pretențiilor reclamantului. (6) Dacă respinge renunțarea reclamantului la acțiune ori recunoașterea acțiunii de către pârât sau dacă nu confirmă tranzacția părților, instanța judecătorească pronunță în acest sens o încheiere motivată și examinează cauza în fond.”

Art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă: „Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.”

Art. 369 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea de apel dacă apelantul solicită restituirea apelului pînă la începerea dezbaterii cauzei în fond în instanța de apel.” 3

Art. 375 din Codul de procedură civilă: „(1) Renunțarea reclamantului la acțiune și tranzacția încheiată între părți după depunerea apelului se prezintă instanței de apel în scris sub formă de cerere. (2) Examinarea cererii reclamantului de renunțare la acțiune sau a cererii părților de încheiere a tranzacției, efectele admiterii sau respingerii renunțului sau tranzacției au loc în conformitate cu art.212. (3) În caz de admitere a renunțului reclamantului la acțiune sau de confirmare a tranzacției dintre părți, instanța de apel anulează hotărârea atacată și dispune încetarea procesului dacă sânt respectate prevederile art.60 alin.(5).”

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, din considerentele ce urmează.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 2 iulie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea înaintată de reclamant, iar la 21 iulie 2025 acesta a declarat apel împotriva hotărârii menționate.

Prin încheierea din 22 octombrie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel, acordând apelantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor procedurale, inclusiv prezentarea dovezilor achitării taxelor judiciare și depunerea apelului motivat.

La 3 noiembrie 2025, apelantul a depus cererea de apel motivată și dovezile achitării taxei de stat și taxei de timbru, în vederea conformării cerințelor stabilite prin încheierea menționată.

Ulterior, prin încheierea din 22 decembrie 2025, instanța de apel a dispus restituirea cererii de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, reținând că apelantul ar fi solicitat restituirea apelului înainte de intentarea procedurii de apel.

Astfel, litigiul dedus judecății privește legalitatea încheierii prin care instanța de apel a dispus restituirea cererii de apel formulate de Zelinschi Dinu, reținând că apelantul ar fi solicitat restituirea apelului anterior intentării procedurii de apel.

Completul de judecată constată că legalitatea acestei soluții depinde de existența unei manifestări clare și neechivoce de voință a apelantului privind restituirea cererii de apel, întrucât măsura prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă poate fi dispusă exclusiv în baza unei solicitări exprese formulate de apelant. 4

La caz, din analiza înscrisului reținut de instanța de apel drept temei pentru restituirea apelului (Notificarea de la fila dosarului 130), rezultă că acesta constituie o cerere prin care reprezentantul reclamantului a informat instanța despre achitarea despăgubirii de asigurare și a solicitat încetarea procesului civil ca urmare a tranzacției intervenite între părți.

Completul de judecată reține suplimentar că din conținutul „Notificării” anexate la dosar rezultă indicarea unei alte părți – SA „Asterra Grup” SA, entitate care nu are calitatea de participant în prezenta cauză. Această împrejurare relevă că înscrisul respectiv nu vizează în mod direct litigiul dedus judecății și confirmă caracterul echivoc al utilizării sale drept temei pentru restituirea cererii de apel, fiind verosimilă anexarea eronată a documentului la prezenta cauză.

La fel, Completul consider că, conținutul acestei notificări nu cuprinde o solicitare expresă de retragere sau restituire a apelului, ci exprimă intenția părții de a pune capăt litigiului printr-un act de dispoziție procesuală, reglementat de art. 60 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 212 din Codul de procedură civilă, renunțarea la acțiune sau tranzacția părților produce efecte juridice doar după verificarea de către instanță a legalității acestora și pronunțarea unei încheieri prin care se dispune încetarea procesului.

În același sens, art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă prevede că încetarea procesului intervine numai în cazul în care renunțarea la acțiune este admisă de instanță, ceea ce presupune o examinare judiciară distinctă și explicită a cererii respective.

În procedura apelului, asemenea acte de dispoziție urmează a fi examinate potrivit art. 375 din Codul de procedură civilă, instanța de apel fiind obligată să verifice condițiile legale ale renunțării sau tranzacției și, după caz, să dispună încetarea procesului.

Completul de judecată constată că instanța de apel nu a examinat „Notificarea” prin prisma normelor ce reglementează actele de dispoziție ale părților și nu a verificat dacă sunt întrunite condițiile legale pentru încetarea procesului, ci a calificat direct înscrisul respectiv drept cerere de restituire a apelului.

O asemenea calificare juridică nu rezultă din conținutul notificării și denotă o interpretare eronată a actului procedural depus la dosar, întrucât acesta exprimă, cel mai probabil, intenția părții de a pune capăt litigiului printr-un act de dispoziție procesuală reglementat de art. 60, art. 212, art. 375 și 385 lit. e) din Codul de procedură civilă, iar nu o manifestare de voință privind restituirea cererii de apel.

În consecință, instanța de apel a confundat două instituții procesuale distincte, încetarea procesului civil ca efect al unei declarații de încetare a procesului formulat de părți și restituirea cererii de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, aplicând 5 această din urmă măsură în lipsa unei solicitări exprese și neechivoce din partea apelantului.

Prin urmare, Completul de judecată constată că încheierea din 22 decembrie 2025 a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept procesual, instanța de apel calificând greșit înscrisul intitulat „Notificare” anexat la dosar, fără a verifica dacă acesta vizează prezenta cauză, în condițiile în care din conținutul documentului rezultă indicarea unei alte părți procesuale. În lipsa unei manifestări exprese și neechivoce de voință a apelantului privind restituirea apelului, condițiile prevăzute de art. 369 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu erau întrunite.

Totodată, Completul de judecată reține că, potrivit materialelor dosarului (f.d.124-129), apelantul a înlăturat neajunsurile indicate prin încheierea din 22 octombrie 2025 privind neadmiterea apelului, depunând cererea de apel motivată și dovezile achitării taxelor judiciare, astfel încât nu mai subzistă impedimente procedurale pentru intentarea procedurii de apel și examinarea apelului în fond.

În aceste circumstanțe, recursul se dovedește întemeiat, iar încheierea contestată urmează a fi casată, cu remiterea cauzei Curții de Apel Centru pentru examinarea apelului conform procedurii legale.

În conformitate cu art. 427 lit. c), art. 428 alin. (1) Cod de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Zelinschi Dinu, reprezentat de avocatul Doroftei Roman. Casează integral încheierea din 22 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zelinschi Dinu împotriva Alinei Pazîna privind repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată. Trimite cauza la Curtea de Apel Centru, în același complet de judecată, pentru examinarea cererii de apel. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 6