2rci-4/26 — Proces de insolvabilitate

La 11 septembrie 2020, lichidatorul Societății Comerciale „Caravita Co” SRL, în proces de lichidare, Victor Magnet, a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de societate.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 2 octombrie 2020, a fost admisă cererea introductivă depusă de lichidator, precum și cererea de alăturare formulată de creditorul SRL „Bioprotect”, reprezentat de Dorin Ceban. S-a dispus intentarea procedurii de insolvabilitate față de SC „Caravita Co” SRL, inițiind procedura falimentului simplificat și desemnând în calitate de lichidator pe Maxim Timoșin, titular al Autorizației nr. 103 din 14.01.2015, emisă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. S-a stabilit termenul-limită pentru depunerea cererilor de validare a creanțelor până la 18 noiembrie 2020, iar lichidatorul a fost obligat să întocmească și să prezinte tabelul definitiv al creanțelor până la 4 decembrie 2020, ședința de validare fiind fixată pentru 15 decembrie 2020.

La 12 aprilie 2023, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) a depus cerere privind repunerea în termen pentru depunerea cererii de admitere a creanței, solicitând validarea creanței în sumă de 13.214.290 lei, stabilirea unei ședințe speciale de validare și includerea acesteia în tabelul definitiv al creanțelor la rangul III.

Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 8 decembrie 2023, cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2024, recursul AIPA a fost admis, încheierea primei instanțe a fost casată, iar cererea de repunere în termen a fost admisă, instanța de insolvabilitate fiind obligată să fixeze ședință specială de validare conform art. 145 alin. (4) din Legea insolvabilității.

În urma demersurilor ulterioare, prin încheierea din 23 aprilie 2024 s-a stabilit ședința de validare pentru 14 mai 2024 și termen pentru verificarea creanțelor de către lichidator. 1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2023 a fost confirmată legalitatea Ordinului nr. 135 din 12 august 2021, fiind confirmată creanța AIPA în cuantum de 13.214.290 lei.

La 8 mai 2024, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a contestat tabelul definitiv al creanțelor, solicitând includerea creanței sale la rangul III și validarea acesteia.

Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, din 5 iunie 2024, a fost admisă parțial contestația formulată de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură împotriva tabelului definitiv al creanțelor, fiind validată creanța în sumă de 13.214.290 lei ca creanță chirografară de rangul V, iar în rest contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Centru din 26 mai 2025, a fost admis recursul declarat de AIPA, a fost casată încheierea Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 5 iunie 2024, iar cauza a fost restituită spre rejudecare aceleiași instanțe și aceluiași complet de judecată, decizia fiind irevocabilă de la data pronunțării.

La 4 august 2025, lichidatorul Societății Comerciale „Caravita Co” SRL, Maxim Timoșin, a depus cerere de revizuire, în temeiul art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 26 mai 2025.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 20 octombrie 2025, cererea de revizuire depusă de lichidatorul SC „Caravita Co” SRL, Maxim Timoșin, împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 26 mai 2025 a fost respinsă ca inadmisibilă. Totodată, în dispozitivul încheierii s-a indicat că „Încheierea este susceptibilă de atac, în ordine de recurs, la Curtea Supremă de Justiție”.

La 29 decembrie 2025, lichidatorul SC „Caravita Co” SRL, Maxim Timoșin, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 20 octombrie 2025, solicitând casarea acesteia și remiterea cererii de revizuire spre examinare în alt complet. În esență, a susținut că respingerea revizuirii ca inadmisibilă s-a întemeiat pe o aplicare eronată a art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă și pe o motivare formalistă, întrucât modificarea completului în ziua ședinței (fără informarea părților), auto-includerea judecătorului care se pronunțase anterior pe aceleași aspecte și lipsirea de posibilitatea efectivă de recuzare au constituit vicii structurale ale procedurii incompatibile cu art. 6 CEDO și fapte esențiale apte să justifice revizuirea.

Art. 4261 alin. (1), lit. e) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii.”

Art. 446 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol. (2) Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că lichidatorul SC „Caravita Co” SRL, Maxim Timoșin, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 20 octombrie 2025, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 26 mai 2025, pronunțată în cauza privind contestarea tabelului definitiv al creanțelor în cadrul procedurii de insolvabilitate, cu participarea creditorului Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură.

În acest context, instanța de recurs reține că soluția din 26 mai 2025 a Curții de Apel Centru a constat în admiterea recursului declarat de AIPA, casarea încheierii Judecătoriei Anenii Noi din 05 iunie 2024 și restituirea cauzei la rejudecare aceleiași instanțe și aceluiași complet, fără a se tranșa definitiv, pe fond, existența sau rangul creanței în cadrul procedurii de insolvabilitate. 3

În temeiul art. 446 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale instanțelor judecătorești, în condițiile capitolului privind revizuirea. Totodată, art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilește expres că încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii, iar în aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

Prin urmare, Completul de judecată constată că revizuirea a fost solicitată împotriva unei decizii care are caracter preponderent procesual, întrucât a dispus casarea și restituirea cauzei la rejudecare, fără a soluționa fondul litigiului dedus judecății. O asemenea decizie nu intră în categoria actelor susceptibile de revizuire, în sensul art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă, deoarece nu reprezintă o soluție definitivă asupra raportului juridic litigios (existența/întinderea/rangul creanței), ci una ce privește organizarea procesuală a rejudecării.

În aceste condiții, încheierea Curții de Apel Centru din 20 octombrie 2025, prin care cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, se încadrează în ipoteza art. 446 alin. (2) din Codul de procedură civilă, iar legea prevede expres că o astfel de încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Această concluzie rămâne valabilă chiar dacă în dispozitivul încheierii Curții de Apel Centru din 20 octombrie 2025 s-a indicat că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile la Curtea Supremă de Justiție. Or, determinarea căii de atac aplicabile nu se face în temeiul mențiunilor din dispozitivul actului atacat, ci în conformitate cu prevederile legii, iar o eventuală indicare eronată a căii de atac nu conferă dreptul la exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege, instanța ierarhic superioară nefiind ținută de o asemenea indicație.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va accentua faptul că determinarea căii de atac aplicabile nu se face în temeiul mențiunilor cuprinse în dispozitivul actului atacat, ci în conformitate cu prevederile legii. O eventuală indicare eronată a căii de atac în cuprinsul actului de dispoziție atacat nu conferă dreptul de a recurge la o cale de atac neprevăzută de lege, iar instanța ierarhic superioară nu este ținută de o asemenea indicație (încheierea nr. 3ra-95/23, §27, încheierea nr.2rci-83/25, §19).

Reieșind din cele evidențiate, Completul de judecată constată că recursul declarat de lichidatorul SC „Caravita Co” SRL, Maxim Timoșin, împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 20 octombrie 2025, a fost depus contrar dispozițiilor legale, fapt ce impune restituirea acestuia.

În conformitate cu art. 269-270, 4261 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă 4