2rc-6/26 — cu privire la incasarea platii de arenda restante, impozitul funciar, dobinda de intirziere, rezolutiunea contractului de arenda, restituirea terenurilor agricole, radierea inregistratii

La 07 noiembrie 2024, Primăria comunei Baroncea, raionul Drochia a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, solicitând încasarea plății de arendă restante în cuantum de 434 981, 85 de lei, a dobânzii de întârziere pentru perioada 02 martie 2022-01 iulie 2024 în cuantum de 130 278 de lei, a impozitului funciar pentru anii 2019-2024 în cuantum de 22 860,18 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la 25 martie 2025, reclamantul a majorat cuantumul pretențiilor, solicitând încasarea plății de arendă restante în cuantum de 434 981, 85 de lei, a dobânzii de întârziere pentru perioada 02 martie 2022-01 ianuarie 2025 în cuantum de 151 149 de lei, a impozitului funciar pentru anii 2019-2024 în cuantum de 22 860,18 lei, declararea rezoluțiunii contractelor de arendă, restituirea terenurilor agricole, rectificarea Registrului bunurilor imobile prin radierea înregistrării dreptului de posesie și folosință asupra acestora și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord s-a restituit apelul declarat de S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, prin intermediul avocatului Grigore Postovanu, împotriva hotărârii din 17 iulie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Central.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că, l-a formulat în mod autonom, direct, fără a condiționa de existența sau întinderea unui raport de asistență juridică, întrucât dreptul de a exercita căile de atac aparține părții și nu reprezentantului acesteia. Încheierea contestată nu are caracter pur procedural sau administrativ, însă produce efecte juridice definitive, constând în: pierderea irevocabilă a dreptului la apel; imposibilitatea supunerii hotărârii instanței de fond unui control judiciar; decăderea părții dintr-o cale de atac ordinară.

Referitor la fondul cauzei, a indicat că vizează pretenții bănești considerabile, rezoluțiunea contractelor de arendă, radierea drepturilor de posesie și folosință asupra bunurilor imobile, afectarea directă a activității economice a societății. În acest context, pierderea dreptului la apel nu reprezintă o sancțiune procedurală minoră, ci o afectare gravă, disproporționată și ireversibilă a poziției juridice, cu impact patrimonial și economic real.

Recurentul a precizat că raportul de asistență juridică existent la acel moment, a avut ca obiect principal reprezentarea în instanța de fond, a permis, după caz, declararea unui apel nemotivat, exclusiv pentru conservarea termenului, nu a fost extins expres pentru gestionarea integrală a fazei de regularizare procedurală și nici pentru recepționarea exclusivă a tuturor actelor de procedură.

Ulterior, declarării apelului, instanța de apel a emis încheierea din 06 noiembrie 2025, prin care a stabilit termen până la 16 decembrie 2025 pentru depunerea apelului motivat și prezentarea dovezilor de achitare a taxei de stat și a taxei de timbru. Această încheiere nu i-a fost comunicată efectiv, nu a ajuns la administratorul societății, nu a fost cunoscută sub niciun aspect de către parte. Astfel, nu a cunoscut despre existența termenului, conținutul obligațiilor stabilite și nici consecințele nerespectării acestora. Abia la 22 ianuarie 2026, prin recepționarea corespondenței judiciare, administratorul societății a aflat despre existența încheierii din 06 noiembrie 2025, despre expirarea termenului de 16 decembrie 2025 și despre încheierea din 12 ianuarie 2026, prin care apelul fusese deja restituit. Această succesiune demonstrează fără echivoc că a fost pusă în fața unei decăderi deja consumate, fără a fi avut vreo posibilitate reală și efectivă de a adapta conduita procesuală.

Prin prisma art. 111-116 din Codul de procedură civilă, recurentul a solicitat repunerea în termen, întrucât a fost omis din motive obiective, independente de voința părții. Lipsa comunicării efective constituie un impediment real, iar omisiunea nu îi este imputabilă. Termenul pentru exercitarea recursului trebuie considerat ca începând cu 22 ianuarie 2026, dată la care a luat cunoștință efectiv despre actele judiciare contestate. 3

Recurentul a indicat încălcarea dreptului de acces efectiv la instanță. Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO și art. 20 din Constituția RM, presupune nu doar existența formală a căilor de atac, ci posibilitatea reală de exercitare a acestora. Prin aplicarea rigidă a normelor procedurale, dreptul la apel a fost golit de conținut, devenind pur teoretic și iluzoriu.

Comunicarea actului de procedură nu poate fi redusă la o ficțiune formală. Ea trebuie să asigure informarea efectivă a părții. În lipsa acesteia, termenul nu poate produce efecte de decădere. Procedura prevăzută de art. 368 din Codul de procedură civilă este una de regularizare, nu de sancționare. Aplicarea automată a art. 369 din Codul de procedură civilă, fără analiza imputabilitatea și a circumstanțelor concrete, transformă procedura într-un mecanism punitiv, contrar rolului procesului civil. Or, nu a ignorat indicațiile instanței, nu a manifestat pasivitate culpabilă și nu a urmărit tergiversarea procedurii. Lipsa informării efective reprezintă un impediment obiectiv, care exclude culpa procesuală.

De asemenea, Curtea Supremă de Justiție în practica sa a statuat constant că decăderea dintr-o cale de atac este o măsură de maximă severitate, admisibilă doar atunci când partea a cunoscut obligația procedurală și a ales să nu o respecte. În lipsa cunoașterii reale, sancțiunea decăderii este nelegală și disproporționată.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că formalismul excesiv, care împiedică examinarea fondului, constituie o încălcare a art. 6 §1 CEDO (Saura Bustamante c. Spaniei, Boyko c. Ucrainei). Statul nu poate transfera asupra justițiabilului consecințele unor disfuncționalități procedurale care nu îi sunt imputabile.

Recurentul a considerat că încheierea contestată ignoră circumstanțele reale ale cauzei, aplică un formalism excesiv, încalcă dreptul de acces la justiție și nu ia considerare instituția repunerii în termen și produce o decădere nejustificată și disproporționată. Iar pentru restabilirea legalității și a echilibrului procesual, casarea încheierii este imperativă.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 11 februarie 2026, prin intermediul poștei electronice (f.d.150).

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: 4 „(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 183 din Codul civil: „(1) Persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire. (2) Stabilirea și schimbarea sediului sînt opozabile terților din momentul înregistrării de stat. (3) Adresa poștală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea și alte adrese pentru corespondență. (4) Toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră recepționate de către persoana juridică.”

Art. 22 din Codul civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi. (7) Notificarea transmisă de către un reprezentant sau ajunsă la el se consideră făcută sau, după caz, ajunsă la persoana reprezentată dacă reprezentantul era împuternicit să transmită sau, după caz, să primească notificările de acest fel.”

Art. 100 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 102 din Codul de procedură civilă: „(7) Citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră înmînate la data expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de la oficiul postal.”

Art. 368 din Codul de procedură civilă: 5 „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor..”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în 6 restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Din materialele cauzei civile rezultă că la 11 august 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d. 114), S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, prin intermediul avocatului Grigore Postovanu, a depus cerere de apel preliminar/nemotivat împotriva hotărârii din 17 iulie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Central (f.d. 114-117).

În contextul prevederilor art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin încheierea din 06 noiembrie 2025, instanța de apel nu a dat curs cererii de apel depuse și a acordat apelantului S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, care a declarat apel prin intermediul avocatului Grigore Postovanu, termen până la 16 decembrie 2025 inclusiv, pentru prezentarea apelului motivat în limba română cu semnătură olografă sau electronică, în copii pentru participanții la proces, pentru prezentarea dovezilor de plată a taxei de stat în sumă de 16 846,75 de lei și taxei de timbru în sumă de 200 de lei, cu înregistrarea acestora până la data limită în Secția evidență și documentare procesuală a instanței de apel. La fel, s-a atenționat partea apelantă că în caz de depunerea acestora prin alte mijloace, decât prin depunerea personală, urmează să se asigure că acestea vor parveni în adresa instanței de apel în termenul stabilit până la data de 16 decembrie 2025 inclusiv (f.d.119-122).

Copia încheierii instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a fost comunicată la 12 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatului Grigore Postovanu, care a semnat cererea de apel în numele S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, iar însăși S.R.L. „GF GRUP FRUCT” 7 la adresa juridică a acesteia, conform semnăturii aplicate pe avizul de recepție din 20 noiembrie 2025. (f.d.123-124)

Prin încheierea din 12 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, în temeiul art. 369 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, prin intermediul avocatului Grigore Postovanu, împotriva hotărârii din 17 iulie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Central (f.d.125-129).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică dezacordul recurentului cu încheierea contestată, motivat, în esență, prin faptul că nu a fost comunicată efectiv nemijlocit administratorul societății, iar raportul de asistență juridică existent a vizat reprezentarea intereselor de către avocat doar în prima instanță și depunerea apelului preliminar.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel depuse de S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, prin intermediul avocatului Grigore Postovanu, drept urmare a neîndeplinirii în termen a indicațiilor din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

În context, instanța de recurs reiterează că încheierea instanței de apel din 06 noiembrie 2025, prin care nu s-a dat curs cererii de apel și a acordat termen în vederea înlăturării neajunsurilor admise la depunerea cererii de apel, a fost comunicată la 12 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatului Grigore Postovanu, care a semnat cererea de apel în numele S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, precum și S.R.L. „GF GRUP FRUCT” la adresa juridică a acesteia, conform semnăturii aplicate pe avizul de recepție din 20 noiembrie 2025 (f.d.123-124).

Drept urmare, în condițiile în care încheierea instanței de apel din 06 noiembrie 2025 prin care nu s-a dat curs cererii de apel s-a expediat inclusiv apelantului/persoană juridică la adresa juridică în sensul art. 183 alin.(4) din Codul civil, conform avizului de recepție (f.d.123-124), decad argumentele recurentului precum că nu s-a realizat comunicarea efectivă a actului de procedură. Chiar și în situația în care raportul de asistență juridică cu avocatul Grigore Postovanu, a vizat reprezentarea intereselor S.R.L. „GF GRUP FRUCT” doar în prima instanță și, după caz, depunerea apelului preliminar, în sensul pretins de recurent, materialele cauzei atestă că încheierea instanței de apel a fost expediată atât avocatului, prin intermediul poștei electronice, cât și persoanei juridice/apelante la sediul acesteia cu scrisoare cu aviz de recepție, conform semnăturii aplicate. Astfel, instanța de apel și-a onorat în sensul art. 100 alin.(1) din Codul de procedură obligația de comunicare efectivă a încheierii emise, iar alegațiile recurentului sunt neîntemeiate. 8

Deși în cererea de apel la datele S.R.L. „GF GRUP FRUCT” a fost indicat sediul acesteia, precum și administratorul societății cu adresa de domiciliu, însă nu a fost reflectată solicitarea că actele judecătorești emise destinate S.R.L. „GF GRUP FRUCT” să fie expediate la o altă adresă decât la sediul persoanei juridice sau avocatului, precum nici nu a specificat expres că adresa de corespondență a societății pârâte ar fi alta decât sediul acesteia în sensul art.183 alin.(3) din Codul civil.

De asemenea, în virtutea art. 107 alin. (2) din Codul de procedură civilă, partea este obligată să informeze instanța, nu mai târziu de 3 zile până la data ședinței de judecată, despre angajarea unui avocat, schimbarea sau renunțarea la serviciile avocatului, prezentând instanței datele de contact ale noului avocat, inclusiv adresa electronică a acestuia. Însă, la caz, administratorul societății pârâte nu a negat reprezentarea de către avocatul Grigore Postovanu. Deși recurentul a indicat în recurs că raportul de asistență juridică a vizat doar reprezentarea pentru instanța de fond și a permis, după caz, declararea unui apel nemotivat pentru conservarea termenului, instanța de apel nu a fost informată despre faptul că actele emise să nu mai fie comunicate avocatului Grigore Postovanu, în situația în care anume ultimul a semnat apelul preliminar. Faptul specificării în mandatul avocațial că reprezentarea de către avocat a S.R.L. „GF GRUP FRUCT” este pentru Judecătoria Drochia, sediul Central (f.d.53), nu impune automat instanței de apel restricția de comunicare corespondenței către avocat, în condițiile în care nu s-a refuzat la serviciile acestuia sau cel puțin, în adresa instanței nu a parvenit o astfel de cerere.

Subsecvent, instanța de recurs apreciază ca fiind nejustificate argumentele recurentului precum că doar la 22 ianuarie 2026, la recepționarea corespondenței judiciare, administratorul societății a aflat de existența încheierii din 06 noiembrie 2025, a termenului acordat până la 16 decembrie 2025, în condițiile în care circumstanțele conturate supra denotă că încheierea instanței de apel din 06 noiembrie 2025 prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost comunicată inclusiv S.R.L. „GF GRUP FRUCT” la sediul acesteia cu aviz de recepție contra semnătură. În aviz s-a aplicat semnătura, s-a indicat data „20.11.2025”, numele și prenumele „Donici Ecaterina” (f.d.124), iar conform materialelor cauzei anume Ecaterina Donici este administratorul S.R.L. „GF GRUP FRUCT”, care a semnat și prezentul recurs (f.d.132-135). La fel, nici nu a fost contestat faptul că nu i- ar aparține administratorului societății semnătură aplicată pe avizul de recepție. Acest aviz atestă recepționarea de către S.R.L. „GF GRUP FRUCT” la sediul acesteia încheierea instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat termen în vederea înlăturării neajunsurilor admise la depunerea cererii de apel.

În altă ordine de idei, pârâtul/recurent a exercitat calea de atac-apelul împotriva hotărârii primei instanțe, prin depunerea apelului 9 preliminar/nemotivat la 11 august 2025, prin intermediul avocatului Grigore Postovanu, aspect detaliat supra. Deși prevederile legii procedurale sunt exprese și certe în cazul declarării apelului, precum și obligația apelantului de a se conforma prevederilor legale în acest sens, cuprinse în art.365 din Codul de procedură civilă, pentru a evita sancțiunile procedurale, apelantul a înregistrat apelul inițial împotriva hotărârii primei instanțe, însă a eludat de a se conforma normelor procedurale și de a depune apelul suplimentar cu motivele de fapt și de drept, precum și dovezile de plată a taxei de stat și de timbru, având în vedere natura litigiului.

Mai mult, hotărârea motivată emisă de prima instanță a fost comunicată pârâtului S.R.L. „GF GRUP FRUCT” la 03 octombrie 2025, iar avocatului Grigore Postovanu la aceeași dată, prin intermediul poștei electronice (f.d.112-113). Respectiv, odată recepționând copia actului judecătoresc motivat și cunoscând despre faptul depunerii inițial la 11 august 2025, prin intermediul poștei electronice a unui apel nemotivat, în virtutea art. 365 alin. (11) din Codul de procedură civilă, era în drept de a depune o cerere de apel suplimentară după data întocmirii hotărârii integrale, cu includerea elementelor cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) și h) (motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul; probele invocate în susținerea apelului; documentele ce se anexează).

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună- credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Inițiind procedura de apel, apelanta urmează să se intereseze periodic de soarta dosarului. Părțile trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc.

Totodată, Curtea Constituțională în decizia nr. 184 din 11 decembrie 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr. 122g/2025 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în pct. 33, a punctat: „[…] pornind de la prevederile potrivit cărora persoanele fizice și juridice sunt ținute să-și exercite drepturile și libertățile cu bună-credință (a se vedea articolul 61 din Codul de procedură civilă), în cazul în care a indicat adresa electronică sau alt mod de comunicare a actelor de procedură, justițiabilul își asumă consecințele unei astfel de informări și trebuie să dea dovadă de o diligență specială în apărarea intereselor sale, luând măsurile necesare pentru a se informa cu privire la evoluția procedurii (a se vedea decizia Curții Europene în cauza Gerber v. Slovacia, 9 noiembrie 2021).”

Drept urmare, alegațiile recurentului nu pot determina casarea actului judecătoresc contestat, în situația în care circumstanțele conturate supra denotă că nevalorificarea drepturilor procedurale în termenul acordat de instanța de apel, îi este imputabilă. De altfel, instanța de apel a întreprins 10 măsurile prevăzute de legislația în vigoare în vederea acordării posibilității părții apelante de a-și realiza drepturile procedurale, comunicând încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel nu doar avocatului Grigore Postovanu, prin intermediul poștei electronice, însă nemijlocit S.R.L. „GF GRUP FRUCT” la sediul acesteia cu aviz de recepție, aspect detaliat supra.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună-credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004, Sukhorubchenko v. Russia, n. 69315/01, §§ 41-43, 10 februarie 2005). Autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot. din 23 octombrie 2007.

Astfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor sau, după caz, de instanță, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că, apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ceea ce a determinat restituirea cererii de apel. Respectiv alegațiile recurentului nu justifică casarea încheierii contestate, în condițiile în care instanța de apel la adoptarea și comunicarea actului judecătoresc a ținut cont de materialele cauzei și prevederile legale pertinente.

Cu referire jurisprudența Curții Supreme de Justiție în care s-a statuat că decăderea dintr-o cale de atac este o măsură de maximă severitate, precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia formalismul excesiv care împiedică examinarea fondului constituie o încălcare a art. 6§ 1 CEDO, invocate de partea recurentă, instanța de recurs notează că la caz nu este justificat faptul că sancțiunea de decădere este nelegală și disproporționată, precum și nu este identificat un formalism excesiv. Circumstanțele reliefate supra atestă cu certitudine că instanța de apel a restituit cererea de apel doar ca urmare a constatării faptului că în 11 termenul acordat, S.R.L. „GF GRUP FRUCT” nu a înlăturat neajunsurile indicate în încheierea emisă la 06 noiembrie 2025, comunicată persoanei juridice la sediul acesteia, precum și avocatului la adresa electronică. Iar modalitățile de comunicare folosite de instanța de apel sunt prevăzute de legislația în vigoare.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul acordat de instanță.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „GF