2rc-39/25 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, dobinzii de intirziere s.a.
- Temei legal
- apelul depus in afara termenului legal, motivele de repunere in termen a apelului nu sunt justificate prin probe concludente si pertinente.
2rc-39/25 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu
Sergiu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Întreprinderea Mixtă „Expert Agroteh” Societate cu Răspundere Limitată
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agromorcov” cu privire la
încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva încheierii din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, prin
care s-a respins cererea de repunere în termen și restituit apelul declarat de
Societatea cu Răspundere Limitată „Agromorcov” ca fiind depus în afara
termenului legal,
(Dosarul nr. 2rc-39/25
NR. PIGD 2-24104185-01-2rc-24032025)
Apelul a fost depus în afara termenului legal, motivele de repunere în termen a apelului
nu sunt justificate prin probe concludente și pertinente.
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (jud: D. Cazacu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Nord (jud: R. Holban, C. Prisacari, S. Ghercavii)
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu
Guțu Sergiu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 17 septembrie 2024, ÎM „Expert Agroteh” SRL a depus cerere
de chemare în judecată împotriva SRL „Agromorcov”, solicitând încasarea
din contul pârâtei a sumei de 217474 lei cu titlu de datorie, 39774,29 de lei cu
titlu de dobândă de întârziere și 8267,42 de lei cu titlu de taxă de stat și 6254
de lei cheltuieli de asistență juridică.
Prin hotărârea din 05 decembrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul
Fălești a fost admisă acțiunea depusă de ÎM „Expert Agroteh” SRL. S-a
încasat din contul SRL „Agromorcov” în beneficiul ÎM „Expert Agroteh” SRL
suma de 217474 lei cu titlu de datorie, 39774,29 de lei cu titlu de dobândă de
întârziere, în total 257248,29 lei. S-a încasat din contul SRL „Agromorcov”
în beneficiul ÎM „Expert Agroteh” SRL cheltuielile de judecată în mărime de
8267,42 de lei taxa de stat și 6254 lei cheltuieli de asistență juridică.
La 27 ianuarie 2025, SRL „Agromorcov”, în persoana
administratorului provizoriu Guțu Sergiu, a depus apel nemotivat împotriva
hotărârii primei instanțe și cerere de repunere în termenul de apel.
Prin încheierea din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, în
temeiul art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, a fost respinsă
cererea de repunere în termenul de apel și restituit apelul declarat de SRL
„Agromorcov” ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a
refuzat să efectueze repunerea în termen.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI
SOLICITĂRILE RECURENTULUI
La 07 martie 2025, prin intermediul poștei electronice, SRL
„Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu Sergiu, a
declarat recurs împotriva încheierii din 19 februarie 2025 a Curții de Apel
Nord, solicitând casarea integrală a încheierii instanței de apel, soluționând
1
prin decizie problema repunerii în termen al apelului și restituirea cauzei la
Curtea de Apel Nord, la etapa primirii apelului.
În susținerea recursului administratorul provizoriu al SRL
„Agromorcov”, Guțu Sergiu a invocat că nu a cunoscut că prezenta cauză se
află pe rolul primei instanțe, care i-a încălcat dreptul la un proces echitabil,
lipsindu-l de posibilitatea de a lua cunoștință cu dosarul, cu acțiunea
reclamantei, să prezinte referință pentru a prezenta contraargumente. Abia la
03 decembrie 2024, (accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată,
în vederea verificării informației cu referire la ședințele de judecată în care
este implicată întreprinderea recurentă, unde a fost desemnat în calitate de
administrator provizoriu conform încheierii din 14 noiembrie 2024 în cauza
de insolvabilitate nr.2i-90/2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central), a aflat
că pentru data de 05 decembrie 2024, ora 09:30, a fost fixată ședința de
judecată în dosarul civil, intentată la acțiunea ÎM „Expert Agroteh” SRL
împotriva SRL „Agromorcov” privind încasarea datoriei. În perioada de la
depunerea acțiunii civile până la data pronunțării hotărârii (05.12.2024), atât
SRL „Agromorcov”, cât și în calitate de administrator provizoriu al
întreprinderii respective aflată în procesul de insolvabilitate, nu au
recepționat cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței
de judecată. La 04 decembrie 2024, ora 16:45, a expediat la Judecătoria
Bălți, sediul Fălești, la adresa electronică (jfl@justice.md), cerere de
amânare a ședinței de judecată preconizată pentru 05.12.2024, ora 09:30. La
05 decembrie 2024, ora 08:05, a recepționat un răspuns, prin care i s-a
comunicat că cererea de amânare a fost redirecționată la Judecătoria Bălți,
sediul Fălești, deoarece adresa electronică l-a care s-a expediat, a fost greșită.
Astfel, din 05 decembrie 2024, ora 08:05, cererea de amânare s-a aflat în
prima instanță, cu atât mai mult că, instanța de fond din prima ședință a
examinat cauza.
Instanța de apel la soluționarea cererii de repunere în termenul
de apel s-a limitat numai asupra faptului că apelanta a cunoscut de dosar,
trecând cu vederea celelalte încălcări admise de instanța de fond.
Administratorul provizoriu al SRL „Agromorcov”, Guțu Sergiu
consideră că prin restituirea apelului i-a fost îngrădit la accesul la justiție.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Articolul 424 alin.(2) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Articolul 425 din Codul de procedură civilă statuează că:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Articolul 426 alin.(3) din Codul de procedură civilă stipulează
că:
2
„ (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un
complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.”
Articolul 427 lit.a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”
Articolul 362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă indică
că:
„(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în
ordinea prevăzute de art.116.”
Articolul 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă indică
că:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus
în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de
apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”
Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă
reglementează că:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică
participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul
persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin
intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea
de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins
în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”
Articolul 102 alin.(6) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt
participant la proces.”
Articolul 102 alin.(7) din Codul de procedură stipulează că:
„(7) Citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și
nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră înmânate la data
expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de
la oficiul poștal.”
Articolul 107 alin.(1) din Codul de procedură civilă relevă că:
„(1) Dacă își schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau
reprezentantul ei este obligat să comunice instanței noua adresă. În lipsa unei astfel de
comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și se
consideră recepționată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește sau nu își are sediul
acolo.”
Articolul 183 alin.(1)-(5) din Codul civil statuează că:
„(1) Persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire.
(2) Stabilirea și schimbarea sediului sunt opozabile terților din momentul
înregistrării de stat.
(3) Adresa poștală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate
avea și alte adrese pentru corespondență.
(4) Toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră recepționate de către
persoana juridică.
3
(5) Persoana juridică este obligată să publice un aviz în „Monitorul Oficial al
Republicii Moldova” despre modificarea sediului sub sancțiunea plății de despăgubiri.”
Articolul 75 alin.(3), (4) din Codul de procedură civilă revede
că:
„(3) Conducătorul organizației își confirmă împuternicirile prin documentele
prezentate în judecată ce atestă funcția sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin
actele de constituire. În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei
pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnați în condițiile
legii.
(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale
sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de
ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Articolul 110 din Codul de procedură civilă statuează că:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Articolul 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă învederează
că:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”
Articolul 113 din Codul de procedură civilă prevede că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Articolul 116 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă indică
că:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui
act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu
a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective
etc.).”
Articolul 56 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă
stipulează că:
„(2) Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații
procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o
ocupă în proces.
(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”
Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă
reglementează că:
„(1) Părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
4
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Nord
a emis încheierea contestată la 19 februarie 2025.
Din actele cauzei rezultă că copia încheierii contestate a
instanței de apel a fost expediată la 20 februarie 2025, la adresa electronică
a administratorului provizoriu al SRL „Agromorcov”, Guțu Sergiu, fapt ce
rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar
(f.d.57).
Prin urmare, recursul declarat la 07 martie 2025, prin
intermediul poștei electronice de către de SRL „Agromorcov”, în persoana
administratorului provizoriu Guțu Sergiu, se consideră depus în interiorul
termenului legal prevăzut la art.425 CPC.
Din actele cauzei rezultă că la 05 decembrie 2024, Judecătoria
Bălți, sediul Fălești a pronunțat, în ședință publică, hotărârea, prin care a fost
admisă acțiunea depusă de ÎM „Expert Agroteh” SRL.
În aceiași zi – 05 decembrie 2024, Judecătoria Bălți, sediul
Fălești a publicat pe pagina sa web: https://jbl.instante.justice.md, la
compartimentul „Hotărârile instanței”, dispozitivul hotărârii din 05
decembrie 2024, fapt ce rezultă din informația de pe Portalul Național al
Instanțelor de Judecată.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut la art.362 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, de declarare a apelului, a început să curgă din
data de 06 decembrie 2024, ziua imediat următoare de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, care a expirat în ziua lucrătoare de 06 ianuarie 2025
(luni) inclusiv.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 27 ianuarie 2025,
SRL „Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu Sergiu,
a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 05 decembrie 2024 a
Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și cerere de repunere în termenul de apel.
În susținerea cererii de repunere în termenul de apel, SRL
„Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu Sergiu, a
indicat că la 04 decembrie 2024 a expediat în adresa primei instanțe o cerere,
prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată fixată pentru data de
05.12.2024, ora 09:30, iar la 27 ianuarie 2025, accesând Portalul Național al
Instanțelor de Judecată, pentru a verifica pe când a fost amânată ședința de
judecată, a aflat că la 05 decembrie 2024 instanța de fond a pronunțat
hotărârea, prin care a fost admisă integral acțiunea reclamantei ÎM „Expert
Agroteh” SRL, fără a se expune în privința cererii de amânare. Afară de
aceasta, prima instanță nici dispozitivul hotărârii nu i-a expediat după cum
prevede art.236 alin.(4) CPC. Consideră că din culpa primei instanțe, s-a
5
aflat în imposibilitate să efectueze actul de procedură, adică să depună apelul
în interiorul termenului legal.
Drept consecință, prin încheierea din 19 februarie 2025, Curtea
de Apel Nord, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă,
a respins cererea de repunere în termenul de apel și a restituit apelul declarat
de SRL „Agromorcov” ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța
de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept
precitate supra și argumentele invocate în recurs, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de
respingere a cererii privind repunerea în termenul de apel și de restituire a
cererii de apel ca fiind depusă tardiv, întrucât aceasta a fost depusă de SRL
„Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu Sergiu peste
termenul legal de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii
prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Or, după cum
rezultă din actele cauzei dispozitivul hotărârii a Judecătoriei Bălți, sediul
Fălești a fost pronunțat la 05 decembrie 2024, iar cererea de apel a fost
depusă de administratorul provizoriu al SRL „Agromorcov”, Guțu Sergiu,
abia la 27 ianuarie 2025, pe când termenul-limită de declarare al apelului a
expirat încă la 06 ianuarie 2025 inclusiv.
Reieșind din prevederile art.116 din Codul de procedură civilă
precitate supra, termenul de declarare a apelului poate fi restabilit dacă
persoanele îndreptățite solicită prin cerere acest lucru. La cererea de
repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea
îndeplinirii actului de procedură. Totodată, prin prisma jurisprudenței
CEDO, nemotivarea de către instanță a temeiurilor de repunere a apelului în
termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare
a dreptului la un proces echitabil.
Deși, administratorul provizoriu al SRL „Agromorcov”, Guțu
Sergiu, a solicitat instanței de apel repunerea în termen a actului de
procedură, totuși contrar prevederilor art.116 CPC, nu a prezentat probe
suficient de justificate ce ar confirma faptul imposibilității depunerii apelului
în interiorul termenului de atac prevăzut de lege.
Nu pot fi reținute argumentele administratorului provizoriu al
recurentei/apelante SRL „Agromorcov”, Guțu Sergiu precum că nu a
cunoscut că prezenta cauză se află pe rolul primei instanțe, care i-a încălcat
dreptul la un proces echitabil, lipsindu-l de posibilitatea de a lua cunoștință
cu dosarul, cu acțiunea reclamantei, să prezinte referință pentru a prezenta
contraargumente, deoarece sunt în esență declarative, în situația în care,
personal recunoaște că încă la data de 03 decembrie 2024 a aflat de cauza
respectivă, accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată.
Urmare a evenimentelor enunțate, rezultă că SRL
„Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu Sergiu, nu a
6
prezentat probe incontestabile instanței de apel ce ar indica aflarea sa într-o
veritabilă imposibilitate de a efectua actul de procedură în interiorul
termenului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii (05
decembrie 2024) prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă
(care a expirat la 06 ianuarie 2025), adresându-se cu cerere de apel abia
aproximativ la 27 ianuarie 2025.
Cu atât mai mult, Judecătoria Bălți, sediul Fălești a publicat pe
pagina sa web dispozitivul hotărârii, în aceiași zi când acesta a fost pronunțat
și anume, la 05 decembrie 2024, informație accesibilă justițiabililor.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază
că dreptul de atac cu apel nu este un drept absolut, dar este restricționat de
către legiuitor prin impunerea la art.362 CPC a unui termen-limită de
efectuare a actului de procedură acesta fiind de 30 de zile care curge de la
data pronunțării dispozitivului hotărârii (dacă legea nu prevede altfel), dar
nu de la data recepționării (comunicării) actului judecătoresc sau încetării
circumstanțelor care au dus la omiterea termenului de procedură.
La acest capitol Completul de judecată consideră că instanța de
apel just a aplicat în speță dispozițiile art.56 alin.(3) și art.61 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, care expres statuează că participanții la proces
sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale,
în situația în care administratorului provizoriu al recurentei/apelante SRL
„Agromorcov”, Guțu Sergiu, cunoscând încă la data de 03 decembrie 2024
despre ședința de judecată fixată de Judecătoria Bălți, sediul Fălești pentru
data de 05 decembrie 2024, trebuia să depună maximă diligență și să se
intereseze la intervale rezonabile de timp de soarta dosarului respectiv,
pentru a nu omite termenul legal de atac al hotărârii primei instanțe, în caz
de dezacord cu soluția pronunțată.
Completul de judecată consideră irelevant argumentul
recurentului precum că la 04 decembrie 2024, ora 16:45, a expediat la
Judecătoria Bălți, sediul Fălești, la adresa electronică (jfl@justice.md),
cerere de amânare a ședinței de judecată preconizată pentru 05.12.2024, ora
09:30. La 05 decembrie 2024, ora 08:05, a recepționat un răspuns, prin care
i s-a comunicat că cererea de amânare a fost redirecționată la Judecătoria
Bălți, sediul Fălești, deoarece adresa electronică l-a care s-a expediat, a fost
greșită. Astfel, din 05 decembrie 2024, ora 08:05, cererea de amânare s-a
aflat în prima instanță, cu atât mai mult că, instanța de fond din prima ședință
a examinat cauza, în contextul în care reprezentantul SRL „Agromorcov”,
administratorul provizoriu, Sergiu Guțu, personal a confirmat că a cunoscut
de respectivul dosar până la data pronunțării hotărârii (și anume din
03.12.2024) și în niciun mod nu-l îndreptățește de omiterea termenului de
atac cu apel, care a expirat la 06 ianuarie 2025, pe când apelul a fost depus
de către ultimul abia la 27 ianuarie 2025.
7
Mai mult ca atât, la lucrările dosarului nu se atestă o astfel de
cerere de amânare.
Completul de judecată remarcă că potrivit materialelor cauzei,
adresa juridică a recurentei/apelante/pârâte SRL „Agromorcov” este
înregistrată în: *****, iar alte date de contact pentru primirea
corespondenței, ce ar infirma contrariul, la dosar lipsesc.
Pe lângă acestea, administratorului provizoriu al
recurentei/apelante SRL „Agromorcov”, Guțu Sergiu, cunoscând încă la data
de 03 decembrie 2024 despre faptul că pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul
Fălești se află spre examinare cauza respectivă, nu a comunicat primei
instanțe o altă adresa de contact pentru notificarea actelor de procedură. Or,
din sensul art.107 alin.(1) CPC, în lipsa unei astfel de comunicări, citația sau
înștiințarea, actele de procedură, se trimit la ultima adresă cunoscută
instanței și se consideră recepționată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește
sau nu își are sediul acolo.
Prin urmare, primei instanțe nu-i poate fi imputată
necomunicarea actelor de procedură recurentei/apelante SRL
„Agromorcov”, întrucât administratorul provizoriu al acesteia, Guțu Sergiu,
nu a înștiințat instanța de judecată despre o altă adresă pentru corespondență.
Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Bodiu v. Republica
Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), Curtea a notat
că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii
termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În
același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o
perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive,
această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice.
Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale
să decidă în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui
recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă
motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a
informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar
atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce
părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla
despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare
caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea
termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res
judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea
ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (cauza
Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 03 aprilie 2008). Curtea a notat
că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat să afle despre
decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre progresul
procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat
că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade
8
considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a
făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat
cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența
sa de referință promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația
părților de a se interesa de soarta procesului în situația în care ele au fost
înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia și de a-și proteja
drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr.
7557/03 din 11 septembrie 2007).
Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor
legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna
funcționare a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în
cazurile expres prevăzute de lege și doar în situația în care partea când
înaintează o cerință de repunere în termen, o justifică prin probe pertinente
și admisibile în temeiul art.116 și art.362 din Codul de procedură civilă, prin
care s-ar dovedi că omiterea termenului a fost cauzată din motive întemeiate.
În caz contrar, admiterea spre examinare a unui apel tardiv, poate duce
inevitabil la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat
de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și
a Libertăților Fundamentale.
Date fiind cele enunțate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră ca fiind legală și întemeiată încheierea din 19
februarie 2025 emisă de Curtea de Apel Nord.
Se accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu
standardele înserate în textul art.6§1 din CEDO, încuviințarea exercitării
unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional
valabil adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar
însemna de fapt încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a
drepturilor celorlalte pârți la un proces echitabil.
Alte argumente invocate de recurent sunt irelevante în măsura
în care nu justifică în niciun fel neîndeplinirea actului de procedură în
interiorul termenului prevăzut de lege, în condițiile în care participanților la
proces le revine obligația pozitivă de a se interesa de soarta procesului, care
au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia, întru protejarea
drepturile sale de acces la instanță.
Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea
instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de
recurent sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea
instanței de apel.
În conformitate cu art.427 lit.a) și art.428 din Codul de
procedură civilă,
9
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată
„Agromorcov”, în persoana administratorului provizoriu Guțu Sergiu.
Menține încheierea din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, în
cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Întreprinderea Mixtă „Expert Agroteh” Societate cu Răspundere Limitată
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agromorcov” cu privire la
încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de
judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
10