2ra-905/23 — dezmintirea informatiei, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- dezmintirea informatiei, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-905/23 — dezmintirea informatiei, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Instituția Privată „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”
împotriva Societății cu Răspundere Limitată „GRANDELYSEE” și Sergiu
Postica cu privire la dezmințirea informației, repararea prejudiciului moral
și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-905/23
NR. PIGD 2-20131872-01-2ra-30062023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea prevederilor art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, la caz nu
constituie temei de admisibilitate a recursului. Nu s-a constatat încălcarea dreptului la
asistență juridică/ reprezentare în instanța de apel.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. S. Suvac,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci,
19 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Societatea cu Răspundere Limitată „GRANDELYSEE” și Sergiu
Postica,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 octombrie 2020, Instituția Privată „Centrul de Licențiere și
Administrare a Drepturilor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva
S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica Sergiu, solicitând obligarea
pârâților să publice pe pagina de „Facebook” a S.R.L. „GRANDELYSEE”,
https://www.facebook.com/grand.elysee, scuze în adresa sa și un comunicat
privind dezmințirea informației răspândite anterior cu următorul conținut:
„Dezmințire. În data de 02 septembrie 2020, Sergiu Postica am făcut o
postare video intitulată „Amendă pentru „A doua seară la palat” 25 000 de
euro” în care am făcut afirmații care nu corespund realității. De fapt nu este
vorba despre nicio amendă de 25 000 de euro, ci este vorba despre plata unei
compensații pentru fiecare drept încălcat, în cazul când instanța de judecată
va stabili, în mărime de la 500 de lei până la 500 000 de lei. O altă afirmație
care nu corespunde realității este că Întreprinderea privată „CLAD” mi-a
spus că în restaurant dacă la tine cântă muzica trebuie să-mi plătești mie
lunar. Dezmint prezenta afirmație, întrucât nu a instituit obligația de
respectare a drepturilor de autor, ci ea reiese din Legea nr. 139/2010. O altă
afirmație defăimătoare pe care am postat-o este că „ei așa la ochi... la ochi
oleacă eu”, ceea ce nu corespunde realității, or cuantumul remunerației se
stabilește prin negocieri sau prin mediere nu poate fi mai mic decât tarifele
minime ale remunerației de autor, aprobate prin Anexa 3 din Hotărârea de
Guvern nr.641/2001 despre tarifele minime ale remunerației de autor. O altă
afirmație pe care o dezmint este că I.P. „CLAD” este o instituție care dispune
de anumite drepturi și obligații, care trebuie respectate indiferent dacă este
instituție privată sau publică. Cer scuze publice pentru relatările făcute și care
nu corespund realității”, obligarea S.R.L. „GRANDELYSEE” și lui Sergiu
Postica să mențină postarea pe pagina de „Facebook a S.R.L.
„GRANDELYSEE”, pe parcursul a cel puțin 30 de zile, obligarea pârâților
să radieze imediat postarea de pe pagina de „Facebook” din 02 septembrie
2020, obligarea pârâților să achite, în mod solidar, a unei despăgubiri în
scopul reparării prejudiciului moral/nematerial cauzat în mărime de 50 000
de lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 02 septembrie 2020
pe https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4
a apărut o postare în care Sergiu Postica, pe pagina S.R.L.
1
„GRANDELYSEE” răspândește mai multe informații false, ce-i lezează
reputația profesională. Titlul postării este: „amenda de 25 000 euro pentru
„seri la Palat”...”, iar însăși postarea video „Amendă pentru a doua seară la
palat: 25 000 euro”. În această în postare i-a fost lezată flagrant reputația
profesională prin afirmațiile: „...Întreprinderea privată CLAD care spune că
în restaurant dacă la tine cântă muzica tre să mi plătești mie lunar”; „Ei
întrând în Grandelysee s-o uitat așa de 3 ori pin sus șo zis că de pe voi 30 de
mii anual, de pe alții eu mai puțin, ei așa la ochi... la ochi oleacă eu”; „Eu la
început credeam că IP asta înseamnă întreprindere publică sau prelu... cînd
cole el îi întreprindere privată. Serios di tăt!”.
Aceste afirmații nu corespund realității, defăimează valorile protejate
de lege. În ceea ce vizează „amenda de 25 000 euro pentru „seri la Palat”...”
și „amendă pentru a doua seară la palat: 25000 euro” le califică ca fiind false.
Din conținutul cererii prealabile adresate S.R.L. „GRANDELYSEE”, care a
fost demonstrată public în cadrul postării făcute de Sergiu Postica, este clar
indicat art. 63 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 139/2010 privind dreptul de autor
și drepturile conexe, care este parte a legislației civile și reprezintă
compensația pentru fiecare drept încălcat.
Referitor la cuantumul de 25 000 euro invocat în postare precum că ar
fi impus pentru organizarea unui eveniment, a indicat că prin cererea
prealabilă adresată de Asociația Națională „COPYRIGHT”, ANPFI și
CLAD către S.R.L. „GRANDELYSEE” nu se solicită efectuarea plății de
500 000,00 lei, ci se solicită prezentarea actelor justificative a faptului că s-
a achitat remunerația pentru interpretarea/comunicarea publică a operelor în
incinta restaurantului S.R.L. „GRANDELYSEE” pentru titularii de drepturi,
operele cărora au fost valorificate public în cadrul evenimentului „A doua
seară de Palat”, care a avut loc la 31 iulie 2020. Astfel, afirmația „ amendă
pentru a doua seară la palat: 25000 euro” este una falsă.
Cu referire la afirmația „...întreprinderea privată CLAD care spune că
în restaurant dacă la tine cântă muzica tre să-mi plătești mie lunar”,
reclamantul a susținut că este falsă și cu trimitere la prevederile art.54 din
Legea nr.139/2010, a indicat că este de obligația utilizatorilor să respecte
legislația în vigoare, deoarece nu reclamantul „a inventat” ca agenții
economici, inclusiv sălile de ceremonii, să achite remunerația pentru
comunicarea/interpretarea publică a operelor protejate de drepturile de autor
și conexe.
Afirmația „ei intrând în GRANDELYSEE s-o uitat așa de 3 ori pin sus
șo zis că de pe voi 30 de mii anual, de pe alții eu mai puțin, ei așa la ochi...
la ochi oleacă eu” este falsă, deoarece cuantumul remunerației care se
stabilește prin negocieri sau prin mediere, nu poate fi mai mic decât tarifele
minime ale remunerației de autor, aprobate de Guvern.
Prin expresia „Eu la început credeam că IP asta înseamnă întreprindere
publică sau prelu... cînd cole el îi întreprindere privată. Serios di tăt!” i-a fost
2
lezată reputația profesională, deoarece este instituție privată care
îndeplinește trei atribuții din cele enumerate la art. 49 din Legea nr.139/2010:
eliberează utilizatorilor licențe în comun cu Asociația Națională
„COPYRIGHT” și Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și
Interpreți (ANPFI) pentru valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor
conexe; negociază cu utilizatorii cuantumul remunerației pentru
valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, precum și alte
condiții de licențiere; acumulează remunerația stipulată în licențele eliberate.
Expresia „serios di tăt!” și formularea în care a fost folosită indică asupra
faptului că fiind instituție privată, ar fi o instituție neserioasă și care nu
trebuie luată în considerare.
Reclamantul a declarat că afirmațiile răspândite de pârâți nu corespund
realității și sunt vădit false, induc intenționat în eroare oamenii, fiind
defăimătoare. Postarea contestată a prejudiciat reputația sa, inclusiv
managementul și relațiile cu alți clienți, comportamentul terților în raport cu
I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” s-a schimbat. Au
început să parvină comentarii ce lezează reputația profesională a acesteia.
Alte întreprinderi nu doresc să contacteze cu instituția și solicită restituirea
sumelor achitate pe contul acesteia” sub pretextul că ar încasa ilegal
remunerația de autor și chiar își manifestă încrederea că vă rămâne fără
licență.
În vederea respectării procedurii prealabile, pârâților, prin intermediul
executorului judecătoresc, la 21 septembrie 2020, a fost înmânată cererea
prealabilă, precum și expediată prin intermediul serviciului poștal, însă nu a
primit niciun răspuns.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” împotriva S.R.L.
„GRANDELYSEE” și Sergiu Postica cu privire la dezmințirea informației,
încasarea în mod solidar a prejudiciului moral cauzat și a cheltuielilor de
judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 12 iulie 2021, I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a
Drepturilor” a declarat apel împotriva hotărârii din 24 iunie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea
integrală a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de
admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
apelul declarat de I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”
și s-a casat integral hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
3
sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial
cererea de chemare în judecată înaintată de I. P. „Centrul de Licențiere și
Administrare a Drepturilor”. S-a obligat S.R.L. „GRANDELYSEE” și
Sergiu Postica să publice pe pagina de „Facebook” a S.R.L.
„GRANDELYSEE”, https://www.facebook.com/grand.elysee, un
comunicat privind dezmințirea informației răspândite anterior, cu următorul
conținut: „Dezmințire. În data de 02.09.2020, Postica Sergiu am făcut o
postare video intitulată „Amendă pentru „A doua seară la palat” 25000 Euro”
în care am făcut afirmații care nu corespund realității. De fapt nu este vorba
despre nici o amendă de 25000 euro, ci este vorba despre plata unei
compensații pentru fiecare drept încălcat, în cazul când instanța de judecată
va stabili, în mărime de la 500 lei până la 500 000 lei. O altă afirmație care
nu corespunde realității este că Întreprinderea privată CLAD mi-a spus că în
restaurant dacă la tine cântă muzica trebuie să-mi plătești mie lunar. Dezmint
prezenta afirmație, întrucât nu IP CLAD a instituit obligația de respectare a
drepturilor de autor, ci ea reiese din Legea nr. 139/2010. O altă afirmație
defăimătoare pe care am postat-o este că „ei așa la ochi... la ochi oleacă eu”,
ceea ce nu corespunde realității, or, cuantumul remunerației se stabilește prin
negocieri sau prin mediere nu poate fi mai mic decât tarifele minime ale
remunerației de autor, aprobate prin Anexa 3 din Hotărârea de Guvern
nr.641/2001 despre tarifele minime ale remunerației de autor. O altă
afirmație pe care o dezmint este că IP CLAD este o instituție care dispune de
anumite drepturi și obligații, care trebuie respectate indiferent dacă este
instituție privată sau publică”. S-au obligat S.R.L. „GRANDELYSEE” și
Sergiu Postica să mențină postarea pe pagina de „Facebook” a SRL
„GRANDELYSEE”, https://www.facebook.com/grand.elysee, pe parcursul
a cel puțin 30 de zile. S-a încasat, în mod solidar, din contul S.R.L.
„GRANDELYSEE” și Sergiu Postica în beneficiul I.P. „Centrul de
Licențiere și Administrare a Drepturilor” prejudiciul moral în mărime de 7
000,00 de lei și cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în
instanța de fond în sumă de 1 500,00 de lei, în instanța de apel în sumă de 1
200,00 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7 000,00 de lei.
În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele
formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că soluția
instanței de fond este neîntemeiată, deoarece din textul acesteia se reliefează
o interpretare eronată a legislației, precum și nu sunt apreciate toate probele
importante pentru soluționarea cauzei. În conformitate cu art. 239 din Codul
de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și
întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele
constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de
judecată.
4
Instanța de apel a reținut că Sergiu Postica și S.R.L.
„GRANDELYSEE” nu au negat faptul că sunt autorii informației publicate
pe pagina de
„Facebook”https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637
229/?t=4, din data de 02 septembrie 2020, iar potrivit art. 123 alin. (6) din
Codul de procedură civilă, faptele invocate de una din parți nu trebuie
dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Mai mult ca atât acesta
oferind explicații în instanța de judecată chiar a recunoscut că este autorul
postării publicată pe pagina „Facebook”
https://www.facebook.com/grand.elysee.
Cu referire la pretențiile deduse judecății, instanța de apel a citat
prevederile art. 1 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din
23 aprilie 2010, noțiunile: defăimare, răspândire a informației, informație,
judecată de valoare, dezmințire, conform art. 2 din Lege, art. 3 alin.(1)-(4)
din Legea cu privire la libertatea de exprimare.
Art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că
orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații și
idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.
În context, instanța de apel a reținut faptul că libertatea de exprimare
prevăzută de art.10 CEDO este una dintre libertățile fundamentale, care are
un rol special în orice societate democratică, putând fi catalogată chiar ca
una dintre garanțiile acesteia, o condiție a progresului acesteia și ale
dezvoltării fiecăruia. Libertatea de exprimare este atât un drept în sine, cât și
un drept absolut necesar pentru realizarea altor drepturi garantate de
Convenție și acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi
și comunica informații ori idei, fără a exista limite frontaliere ori impuse de
autoritățile publice.
În acest sens instanța de apel a menționat că sub rezerva paragrafului
2 din art. 10, libertatea de exprimare este valabilă nu numai pentru
informațiile sau ideile primite favorabil ori considerate ca inofensive sau
indiferente, dar și cele pentru care rănesc, șochează sau neliniștesc, precum
și privește nu numai conținutul informațiilor, dar totodată și mijloacele de
transmisiune sau de captare a acestora, deoarece orice restricție adusă lor
atinge dreptul de a primi și comunica informații.
Redând prevederile art. 7 alin. (1)-(3), art.24, art.25 din Legea nr. 64
din 23 aprilie 2010, instanța de apel cu referire la pretenția I.P. „Centrul de
Licențiere și Administrare a Drepturilor” privind obligarea pârâților să
publice pe pagina de Facebook a S.R.L. „GRANDELYSEE”,
https://www.facebook.com/grand.elysee, scuze în adresa reclamantului și a
unui comunicat privind dezmințirea informației răspândite anterior, a
apreciat-o ca fiind parțial întemeiată și pasibilă de a fi admisă parțial, reieșind
din următoarele considerente.
5
La caz, analizând postarea cu titlu „amenda de 25000 euro pentru „seri
la Palat”...”, și postarea video „Amendă pentru a doua seară la palat: 25000
euro”, publicată pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4, la
02 septembrie 2020, în care Sergiu Postica, pe pagina S.R.L.
„GRANDELYSEE” afirmă că: „...Întreprinderea privată CLAD care spune
că în restaurant dacă la tine cântă muzica tre să-mi plătești mie lunar”, „Ei
întrând în Grandelysee s-o uitat așa de 3 ori prin sus și o zis că de pe voi 30
de mii anual, de pe alții eu mai puțin, ei așa la ochi... la ochi oleacă eu”, „Eu
la început credeam că IP asta înseamnă întreprindere publică sau prelu... când
cole el îi întreprindere privată. Serios di tăt!”, instanța de apel a constatat ca
fiind eronată poziția instanței de fond cu privire la faptul că declarațiile părții
pârâte poartă caracterul unei judecăți de valoare.
În context, instanța de apel a apreciat că postarea publicată pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4, de
către pârâți, aduce atingere reputației profesionale a reclamantului, în
momentul în care conține constatări care depășesc limitele unei judecăți de
valoare, deoarece sunt expuse cu titlu de fapte confirmate, conținând o
concluzie generală asupra activității I.P. „Centrul de Licențiere și
Administrarea a Drepturilor”.
Deci, afirmațiile „Amenda de 25 000,00 euro pentru „seri la Palat”…”
și „Amenda pentru A doua seară la palat: 25 000 euro”, acestea nu corespund
realității, or, prin cererea prealabilă adresată de AN „COPYRIGHT”, ANPFI
și CLAD către S.R.L. „GRANDELYSEE” nu se solicită efectuarea plății de
500 000,00 lei, dar se solicită prezentarea actelor justificative asupra faptului
că a fost achitată remunerația pentru interpretarea/comunicarea publică a
operelor în incinta restaurantului „GRANDELYSEE”, pentru titularii de
drepturi, operele cărora au fost valorificate public în cadrul evenimentului
„A doua seară la Palat”, care a avut loc pe data de 31 iulie 2020.
La acest capitol, instanța de apel a reținut că potrivit art. 63 alin. (1) și
(2) lit. c) din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor și
drepturile conexe, în cadrul procedurilor judiciare inițiate în privința
încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi
protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art. 55 alin. (2) pot
solicita instanțelor de judecată sau altor organe competente, după caz,
recunoașterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora, restabilirea
situației existente pînă la încălcarea dreptului și încetarea acțiunilor care
comportă încălcarea dreptului sau creează pericolul încălcării lui, precum și
repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.
Instanța de judecată la stabilirea despăgubirii, va ține cont de
necesitatea: achitării unei compensații de la 500 pînă la 500 000 lei pentru
fiecare drept încălcat.
6
Conform art. 34 alin. (1) din Codul contravențional, amenda este o
sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și limitele prevăzute de
prezentul cod. Iar, potrivit art. 64 alin. (1) din Codul penal, amenda este o
sancțiune pecuniară ce se aplică de instanța de judecată în cazurile și în
limitele prevăzute de prezentul cod.
Respectiv, I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”
nu deține competențe de a aplica amenzi, însă în cazul încălcării dreptului de
autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de Legea nr. 139 din
02 iulie 2010, poate solicita instanțelor de judecată repararea prejudiciului
prin stabilirea unor despăgubiri de la 500 până la 500 000 lei pentru fiecare
drept încălcat.
Cu referire la afirmația „…Întreprinderea privată CLAD care spune că
în restaurant dacă la tine cântă muzica tre să-mi plătești mie lunar”, instanța
de apel a reținut că, la fel, nu corespunde realității, or, potrivit art. 11 alin.
(2) din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010, privind dreptul de autor și drepturile
conexe, autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor
are dreptul la o remunerație echitabilă. Cuantumul și modul de achitare a
remunerației de autor pentru fiecare caz și mod de valorificare a operei se
stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizațiile de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii.
Instanța de apel a relevat că nu corespunde realității nici afirmația „Ei
intrând în Grandelysee s-o uitat așa de 3 ori prin sus și o zis că de pe voi 30
de mii anual, de pe alții eu mai puțin, ei așa la ochi... la ochi oleacă eu”, or,
potrivit art. 50 alin. (1) organizația de gestiune colectivă stabilește cuantumul
remunerației, precum și alte condiții de licențiere aplicabile modurilor de
valorificare a obiectelor ale căror drepturi i-au fost delegate în gestiune, în
baza negocierilor cu persoanele care au obligația să plătească remunerația
sau cu asociațiile care le reprezintă. În cazul în care părțile interesate nu pot
conveni în privința cuantumului remunerației și a altor condiții de licențiere
menționate la alin. (1), oricare dintre părți poate apela la Comisia de mediere
sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietății intelectuale, instituite de
AGEPI. Cuantumul remunerației care se stabilește prin negocieri sau prin
mediere nu poate fi mai mic decît tarifele minime ale remunerației de autor,
aprobate de Guvern sau prevăzute de prezenta lege.
Conform pct. 4 din Hotărârea Guvernului R. Moldova nr.
641/12.07.2001, despre tarifele minime ale remunerației de autor,
valorificarea operelor, protejate de drepturile de autor și/sau conexe, se admit
doar în baza contractului cu autorul sau cu alt titular al drepturilor de autor
și conexe, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, prin anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 641 din 12 iulie 2001, în Tabelul nr. 3, la lit. E, este indicat că,
indiferent de taxele de folosință indicate la literele A - D, plătitorii achită și
remunerația pentru muzica folosită la nunți și alte petreceri cu plată - în
7
cuantum de 5% din suma contractuală, dar nu mai puțin de 36 lei pentru o
nuntă sau o petrecere. La darea de seamă restaurantul, ospătăria și orice alte
asemenea stabilimente vor anexa lista (borderoul) operelor folosite.
În ceea ce privește sintagma „Eu la început credeam că IP asta
înseamnă întreprindere publică sau prelu... când cole el îi întreprindere
privată. Serios di tăt!”, instanța de apel a catalogat-o ca fiind o judecată de
valoare ce nu se bazează pe un substrat factologic suficient, or, prin expresia
„Serios di tăt!” și formularea în care a fost folosită se denotă faptul că s-a
adus atingere reputației profesionale a I.P. „Centrul de Licențiere și
Administrare a Drepturilor”, deoarece pârâtul prezintă reclamantul ca fiind
o instituție neonestă și neserioasă, fără să indice în mod explicit, prin ce se
datorează atribuirea unor astfel de calificative.
În opinia instanței de apel, acuzarea unei entități în fapte ilegale, nu
este doar o problemă de considerație, ci o circumstanță de fapt capabilă a fi
demonstrată prin probe pertinente, iar în lipsa acestora devine falsă, fiind de
natură să discrediteze reclamantul și să submineze integritatea și reputația
profesională a acestuia.
Astfel, examinând afirmațiile publicate și citate supra reține că acestea
cuprind acuzații categorice la adresa I.P. „Centrul de Licențiere și
Administrare a Drepturilor”, însă orice declarație, chiar și atunci când
constituie o judecată de valoare, trebuie să fie susținută de un substrat
factologic suficient, în caz contrar ea va avea o natură excesivă. Totuși, în
speță, pârâții nu au prezentat nicio dovadă factologică întemeiată pentru a
justifica cele declarate. Or, chiar dacă s-ar admite că afirmațiile în cauză ar
putea fi considerate drept judecăți de valoare, instanța de apel a considerat
că acestea sunt lipsite de orice bază reală.
Drept urmare, instanța de apel a constatat că prin probele pricinii a fost
demonstrat cu certitudine faptul că informațiile răspândite la data de 02
septembrie 2020, pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4, de
către Sergiu Postica, pe pagina S.R.L. „GRANDELYSEE”, sunt false, lipsite
de substrat factologic suficient și defăimătoare și prin urmare instanța de apel
a apreciat că, la caz, este aplicabil sistemul restricțiilor asupra dreptului la
libertatea de exprimare. Astfel, exercitarea libertății de exprimare presupune
obligații și responsabilități, care, conform par. 2 al art. 10 din Convenție, pot
avea însemnătate când există o întrebare cu privire la atacul asupra reputației
unor persoane private și subminarea drepturilor altor persoane.
În acest sens, Curea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că
„amestecul autorităților publice” în dreptul la libertatea de exprimare, prin
constatarea încălcării dreptului la reputație profesională și obligarea plății
prejudiciilor, nu constituie o violare a articolului 10 din Convenție, dacă ea
este „prevăzută de lege”, „urmărește un scop sau scopuri care sunt legitime
în conformitate cu paragraful 2 al articolului” și este „necesară într-o
8
societate democratică” pentru a atinge un astfel de scop sau scopuri, or,
protecția reputației unei persoane urmărește un scop legitim, astfel încît
poate constitui temei pentru instanțele de judecată de a aduce limitări
dreptului la libertatea de exprimare (hotărîrea din 21.12.2004 în cauza
Busuioc contra Moldovei, hotărîrea din 29.07.2008 în cauza Flux (nr.6)
contra Moldovei, etc.).
Instanța de apel aplicând dispozițiile normelor de drept enunțate supra
la circumstanțele cauzei și tinând cont de jurisprudența CtEDO a considerat
că, în speță, s-a constatat necesitatea de a proteja o persoană privată de
atacuri ofensatorii, abuzive și defăimătoare, care au scopul de a-i prejudicia
reputația profesională, or, la caz, apelantul-reclamant a dovedit prin probe
pertinente și concludente anexate la materialele cauzei, întrunirea cumulativă
a condițiilor prevăzute de art. 7 din Legea cu privire la libertatea de
exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, care conferă dreptul persoanei lezate
prin răspândirea relatărilor cu privire la fapte false și a judecăților de valoare
fără substrat factologic suficient, să solicite restabilirea în drepturi prin
dezmințirea informației.
Instanța de apel a admis parțial pretenția I.P. „Centrul de Licențiere și
Administrarea a Drepturilor” privind obligarea S.R.L. „GRANDELYSEE”
și Sergiu Postica să publice pe pagina de Facebook a S.R.L.
„GRANDELYSEE”, https://www.facebook.com/grand.elysee, un
comunicat privind dezmințirea informației răspândite anterior cu următorul
conținut: „Dezmințire. În data de 02.09.2020, Postica Sergiu am făcut o
postare video intitulată „Amendă pentru „A doua seară la palat” 25000 Euro”
în care am făcut afirmații care nu corespund realității. De fapt nu este vorba
despre nici o amendă de 25000 euro, ci este vorba despre plata unei
compensații pentru fiecare drept încălcat, în cazul când instanța de judecată
va stabili, în mărime de la 500 lei până la 500000 lei. O altă afirmație care
nu corespunde realității este că Întreprinderea privată CLAD mi-a spus că în
restaurant dacă la tine cântă muzica trebuie să-mi plătești mie lunar. Dezmint
prezenta afirmație, întrucât nu IP CLAD a instituit obligația de respectare a
drepturilor de autor, ci ea reiese din Legea nr. 139/2010. O altă afirmație
defăimătoare pe care am postat-o este că „ei așa la ochi... la ochi oleacă eu”,
ceea ce nu corespunde realității, or cuantumul remunerației se stabilește prin
negocieri sau prin mediere nu poate fi mai mic decât tarifele minime ale
remunerației de autor, aprobate prin Anexa 3 din Hotărârea de Guvern
nr.641/2001 despre tarifele minime ale remunerației de autor. O altă
afirmație pe care o dezmint este că IP CLAD este o instituție care dispune de
anumite drepturi și obligații, care trebuie respectate indiferent dacă este
instituție privată sau publică”.
La caz s-a constatat că declarațiile făcute pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4, de
către Postica Sergiu, pe pagina S.R.L. „GRANDELYSEE”, sunt false și
reprezintă informații defăimătoare care lezează reputația profesională a
9
reclamantului, fiind răspândită de pârâți public, prin intermediul portalului
www.facebook.com, astfel instanța de apel a considerat că este justificată și
pretenția I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” privind
obligarea S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica să mențină postarea
privind dezmințirea informației pe pagina de Facebook a SRL
„GRANDELYSEE”, https://www.facebook.com/grand.elysee, pe parcursul
a cel puțin 30 (treizeci) zile, or, ținând cont de numărul de comentarii
negative (f.d. 23-30), la postarea de pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4,
care este unul impunător, în opinia instanței de apel doar așa poate fi adusă
o satisfacției echitabilă reclamantului, fiind modalitatea cea mai eficientă de
reparare a dreptului încălcat în cazul relatărilor false și defăimătoare.
Instanța de apel a reținut netemeinicia pretenției privind obligarea
pârâților să radieze postarea publicată pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4,
din 02 septembrie 2020, or, după cum rezultă din lucrările dosarului și
explicațiile participanților la proces postarea a fost radiată de pe portalul
https://www.facebook.com/grand.elysee, în mod benevol.
Cât privește solicitarea apelantului cu privire la încasarea prejudiciului
moral, instanța de apel a considerat oportun admiterea parțială a acesteia. Cu
referire la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de
exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, art. 2037 alin. (1) și (2) din Codul civil,
stabilind că I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” i-a fost
adusă atingere reputației profesionale, ca urmare a postării
https://www.facebook.com/grand.elysee/videos/317849602637229/?t=4,
instanța de apel a considerat necesar de a încasa, în mod solidar, din contul
S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica în beneficiul I.P. „Centrul de
Licențiere și Administrare a Drepturilor” prejudiciul moral în sumă de 7
000,00 de lei, care este una rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire utilă
și suficientă, compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat persoanei
vizate prin aducerea atingere reputației sale profesionale.
Instanța de apel a notat că cuantumul prejudiciului moral pretins de
către apelanutul/reclamant în mărime de 50 000,00 de lei, este vădit
disproporționat și excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz și principiul
general al echității.
Cu referire la solicitarea apelantului privind obligarea intimaților de a
exprima scuze publice la adresa acestuia, instanța de apel a considerat că
pretenția urmează a fi respinsă.
Cu referire la prevederile art. 26 alin.(3) din Legea cu privire la
libertatea de exprimare, instanța de apel a considerat că prin admiterea
acțiunii în partea obligării S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica să
publice pe pagina de Facebook a S.R.L. „GRANDELYSEE”,
https://www.facebook.com/grand.elysee, un comunicat privind dezmințirea
10
informației răspândite anterior și menținerea acestui comunicat pe portalul
publicat nu mai puțin de 30 zile, precum și acordarea prejudiciului moral, se
oferă deja o satisfacție echitabilă persoanei vătămate, considerent din care
este inoportună obligarea intimaților de a exprima și scuze publice.
Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată privind achitarea taxei
de stat în instanța de fond și apel, instanța a redat prevederile art. 82, art. 94
alin. (1), (3), art. 83, art.84 din Codul de procedură civilă, art. 19 din Legea
nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare. Din
coroborarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) și j) din Legea taxei de stat
nr.1216-XII din 03 decembrie 1992, rezultă că pentru cererile de chemare în
judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial, taxa de stat se stabilește
în cuantumul 3% din valoarea acțiunii sau suma încasată, dar nu mai puțin
de 150 MDL și nu mai mult de 25000 MDL de la persoanele fizice și nu mai
puțin de 270 MDL și nu mai mult de 50000 MDL de la persoanele juridice.
Pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești taxa de
stat se stabilește în mărime de 75% din taxa ce urmează a fi plătită la
depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plângeri), iar în
cazul litigiilor cu caracter patrimonial - 75% din taxa calculată din suma
contestată. Prin prisma normelor de drept procedural citate anterior, instanța
de apel a evidențiat că I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a
Drepturilor” a achitat la depunerea cererii de chemare în judecată suma de 1
500 de lei cu titlu de taxă de stat, conform ordinului de plată nr. 654 din 21
octombrie 2020 (f.d. 9), iar la depunerea cererii de apel suma de 1 200,00 de
lei, conform ordinului de plată nr. 109 din 24 decembrie 2021 (f.d. 101).
Astfel, luând în considerare cele enunțate, a considerat necesar de a încasa,
în mod solidar, din contul S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica în
beneficiul I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”
cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în instanța de fond în
sumă de 1 500,00 de lei și în instanța de apel în sumă de 1 200,00 de lei.
În ceea ce vizează cerința I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare
a Drepturilor” privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța
de apel a notat că, potrivit art. 90 lit. i) din Codul de procedură civilă,
cheltuielile de asistență juridică se atribuie la cheltuieli de judecare a pricinii.
Cu trimitere la prevederile art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură
civilă, art. 5 alin. (1) al Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la
avocatură. La caz, instanța de apel a menționat că pentru asistența juridică
acordată I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” în baza
mandatului seria/nr. 0997397 din 22 octombrie 2020 și contractelor de
asistență juridică nr. 10 din 22 octombrie 2020 și nr. 14 din 23 noiembrie
2020 (f.d. 8), avocatului Sergiu Cușnir i-a fost achitată suma de 12 000,00
de lei, conform facturii fiscale seria/nr. IY 0537545 din 28 februarie 2021,
anexată la materialele cauzei (f.d. 51).
Prin urmare, a constatat că I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare
a Drepturilor” este în drept să solicite adjudecarea cheltuielilor de judecată
11
cu titlu de asistență juridică, având în vedere că instanța de apel a conchis
asupra temeiniciei parțiale a acțiunii. Astfel, pentru determinarea
cuantumului compensației acordate, instanța pentru a face o apreciere
corectă va ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea
întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la soluționarea
cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare
pentru a acorda asistența; în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă
îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut; restricțiile
de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei; natura și durata relației
dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea avocatului;
justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma
despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, învestită fiind cu
soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt
cuprinse și onorarii avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate
numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod
real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Stabilind dacă costul asistenței juridice solicitate de reclamant este
rezonabil, CtEDO a luat în calcul noutatea și complexitatea chestiunilor de
fapt și de drept puse în discuție (Manole și alții c. Moldovei, 13/07/2010, §
11). Pe de altă parte, dacă cauza este repetitivă și există o jurisprudență bine
stabilită în privința chestiunilor disputate, CtEDO a acordat o compensație
mai mică pentru asistența juridică (Oprea c. Moldovei, 21/12/2010, § 55).
Prin urmare, corelând reglementările legale precitate cu circumstanțele
cauzei, analizând aportul avocatului Sergiu Cușnir la soluționarea speței,
timpul și munca depusă de avocat, rezultatul obținut – admiterea parțială a
acțiunii, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză și
complexitatea cauzei, instanța de apel va încasa în mod solidar, din contul
S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica în beneficiul I.P. „Centrul de
Licențiere și Administrare a Drepturilor” cheltuielile de asistență juridică în
sumă de 7 000,00 de lei, or, acestea au fost realmente angajate și rezonabile
ca mărime.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 iunie 2023, Societatea cu Răspundere Limitată
„GRANDELYSEE” și Sergiu Postica au depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei
instanțe.
În motivarea recursului s-a invocat interpretarea în mod eronat a legii
prin prisma prevederilor art.432 alin.(1), (2) lit.c) din Codul de procedură
civilă și aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel în temeiul
art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Decizia instanței de apel este
neîntemeiată și pasibilă casării. Prin prisma prevederilor art. 239, art.432
12
alin.(1), art. 385 alin.(1) lit.a), lit.b) din Codul de procedură civilă, recurenții
au considerat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material
ce țin de constatarea ca fiind defăimătoare afirmațiile publicate pe rețeaua de
socializare „facebook”.
Cu referire la noțiunile definite prin prisma art. 2 din Legea nr. nr.64
din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, defăimare;
răspândire a informației; informație; fapt; judecată de valoare; judecată de
valoare fără substrat factologic suficient; scuze; la prevederile art. 3 alin. (1)-
(4), art.7 alin.(1)-(3) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010, recurenții au
considerat că instanța de fond corect a apreciat și aplicat normele de drept
material. Din conținutul articolului postat pe internet în rețeaua de socializare
se atestă că afirmațiile expuse nu întrunesc cele trei condiții necesare și
suficiente pentru a permite reclamantului de a pretinde dezmințirea
informației, precum și compensarea prejudiciului moral și material cauzat în
conformitate cu art. 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare.
Un alt argument în susținerea netemeiniciei deciziei contestate, în
opinia recurenților, instanțele de judecată inferioare nu au luat în considerare
împrejurările cazului, or, declarațiile poartă un caracter general, reprezintă o
opinie, un comentariu care reflectă atitudinea autorului. Declarațiile părții
recurente poartă un caracter de judecată de valoare, opinie sau atitudine
personală referitor la subiectul abordat în respectivul articol. De asemenea,
în condițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010, intimatul
trebuie să dovedească următoarele: a) pîrîtul a răspîndit informația; b)
informația îl vizează și este defăimătoare; c) informația constituie o relatare
cu privire la fapte și este în esență falsă; sau d) judecata de valoare nu se
bazează pe un substrat factologic suficient; e) existența și cuantumul
prejudiciului cauzat. Conform art.32 din Constituția Republicii Moldova,
oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și
libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc
posibil. Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau
dreptul altei persoane la viziune proprie. Sunt interzise și pedepsite prin lege
contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de
agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la
separatism teritorial, la violență publică, precum și alte manifestări ce
atentează la regimul constituțional. De altfel, jurisprudența Curții Europene
a Drepturilor Omului admite libertatea opiniilor exprimate într-un limbaj
exagerat și recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare.
De asemenea, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reținut că
libertatea de exprimare acoperă nu numai informațiile și ideile primate
favorabil sau cu indiferență, ori considerate inofensive, dar și acelea care
ofensează, șochează sau deranjează. Articolul 10 din Convenție se aplică nu
doar în cazul „informațiilor” sau „ideilor” inofensive, care sunt percepute
favorabil sau care atrag indiferență, ci și în cazul informațiilor și ideilor care
șochează, deranjează sau ofensează statul sau o parte din populație. Acestea
13
sunt cerințele pluralismului, ale toleranței și ale gândirii libere, fără de care
nu poate exista o „societate democratică”. Aceasta înseamnă că orice
„formalitate”, „condiție”, „restricție” sau „penalitate impusă în această
privință trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit (cauza
Handyside v. Regatul Unit, hotărârea din 7/12/1976, § 49). în cauza
Sokolowski v. Polonia, hotărârea din 29/03/2005, § 44, Curtea a subliniat că
fiecare persoană decide modalitatea în care își exprimă gândurile.
Recurenții au susținut că aplicarea eronată de către instanța de judecată
a normelor de drept material are un efect nociv nu doar pentru societate, cât
și pentru cadrul legal, din motiv că se creează un precedent care cu trecerea
timpului este greu de remediat.
La fel, au pretins că le-a fost încălcat dreptul la apărare consfințit în
Constituția Republicii Moldova. În cadrul procesului judiciar în instanța de
apel din 29 martie 2023, a fost prezent avocatul-stagiar Andrian Fetescu, care
a solicitat termen rezonabil pentru a lua cunoștință cu materialele dosarului
în vederea asigurării unei eficiente apărări, însă din motive neclare instanța
de apel a respins cererea de amânare a ședinței de judecată pentru ca
avocatul-stagiar și în consecință nu a oferit posibilitatea să-i fie asigurată o
apărare temeinică, astfel încălcându-se dreptul la un proces echitabil
prevăzut de art.6 CEDO.
La 30 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului și
avizul de recepție (Vol.I, f.d.203,205).
La 07 august 2023, I.P. „Centrul de Licențiere și Administrare a
Drepturilor”, inclusiv prin intermediul avocatului Sergiu Cușnir, a depus
referință la cererea de recurs, solicitând declararea recursului inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
14
Recursul declarat de S.R.L. „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica a
fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023
și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
15
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 29
martie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată către
părți la 16 mai 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.188),
Astfel, cererea de recurs depusă la 16 iunie 2023, este în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat temei de drept
prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în redacția
în vigoare la data depunerii recursului, citate supra. Astfel, cu referire la
încălcarea normelor de drept material prin interpretarea eronată a legii,
temeiul invocat de partea recurentă, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau
instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică
dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în
cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele
recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra
căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației
nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
16
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La fel, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.
În ceea ce vizează argumentul recurenților cu privire la încălcarea
dreptului la apărare prin neadmiterea cererii avocatului stagiar Andrian
Fetescu de amânare a ședinței de judecată pentru a lua cunoștință de
materialele cauzei, instanța de recurs reține că din procesul-verbal al
ședinței de judecată din 29 martie 2023, instanța de apel a dispus că „luând
în considerare că cauza se află pe rolul instanței din anul 2021 și intimatul
cunoștea despre examinarea cauzei și despre ședința de judecată, instanța
respinge cererea privind amânarea ședinței de judecată, însă instanța va
anunța întreruperea ședinței de judecată și acordă termen avocatului pentru
a lua cunoștință de materialele cauzei” (f.d.162-163). Ședința s-a întrerupt
la ora 14:11 și a continuat la ora 14:52 (f.d.163).
La acest capitol, instanța de recurs notează că în sensul art.206 alin.
(5) din Codul de procedură civilă, neprezentarea în ședință de judecată a
reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea
cauzei. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanța poate
amîna o singură dată judecarea cauzei în legătură cu neprezentarea motivată
a reprezentantului acestuia.
Astfel, materialele cauzei atestă că anterior, la 06 decembrie 2022, prin
intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.137-138), a fost depusă o cerere de
amânare a ședinței din 07 decembrie 2022 din numele avocatului Oxana
Eșanu, în interesele S.R.L. „GRANDELYSEE”, fiind acceptată de către
instanța de apel, cu stabilirea următoarei ședințe pentru 29 martie 2023, ora
14:00 (Vol.I, f.d.139). Drept urmare, decad argumentele invocate la acest
aspect, în condițiile în care recurenților/pârâți li s-a asigurat posibilitatea de
a lua cunoștință de materialele cauzei, inclusiv la cererea depusă la 23
noiembrie 2022 de către Sergiu Postica (Vol.I, f.d.135-136) și de a
beneficia de asistență juridică calificată.
Totodată, instanța de recurs relevă că în sensul art. 432 alin.(3) lit.b)
din Codul de procedură civilă, în redacția la data declarării recursului, se
consideră încălcarea normelor de procedură în cazul în care cauza a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,
data și ora ședinței de judecată. Însă la caz materialele cauzei atestă cu
ceritudine că instanța de apel și-a onorat obligația de înștiințare a pârâților
pentru ședințele de judecată din 07 decembrie 2022, ora 11:00 și 29 martie
2023, ora 14:00, prin expedierea citațiilor cu scrisoare recomandată cu aviz
de recepție (Vol.I, f.d.129,132,133, 141, 142,143). Astfel, argumentul
recurenților nu justifică casarea actului judecătoresc contestat.
17
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,
este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere
Limitată „GRANDELYSEE” și Sergiu Postica împotriva deciziei din 29
martie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
18