2ra-110/24 — încasarea datoriei, dobânzii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, dobânzii
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Invocarea declarativă a art. 432 alin. 1-2 din Codul de procedură civilă nu constituie temei pentru admisibilitatea recursului. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-110/24 — încasarea datoriei, dobânzii (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Valeri Gheleta,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Elizaveta Badiu împotriva lui Valeri Gheleta și a Lilianei Roman (Gheleta)
privind încasarea datoriei, dobânzii și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-110/24
Nr. PIGD 2-19073403-01-2ra-11032024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Invocarea declarativă a art. 432
alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă nu constituie temei pentru
admisibilitatea recursului. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel
nu constituie un temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Ojoga)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, Iu. Cotruță, I. Țurcan)
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
către Valeri Gheleta,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 decembrie 2018, Elizaveta Badiu, reprezentată de avocatul Adrian
Crețu a depus cerere de chemare în judecată, completată la 26 iunie 2019
împotriva lui Valeri Gheleta și a Lilianei Roman (Gheleta) privind încasarea
datoriei, dobânzii și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că la
06 ianuarie 2015, a încheiat cu Valeri Gheleta și Liliana Roman (Gheleta),
contractul de împrumut bănesc, unde în calitate de împrumutător a dat cu
împrumut pârâților, care aveau calitatea de împrumutați suma de 433000 de
lei, pe un termen de până la data de 06 iulie 2017, suma indicată fiind transmisă
în ziua semnării contractului de împrumut.
Astfel, reclamanta reiterând a enunțat că în temeiul art. 867 din Codul
civil, a acordat pârâților Valeri Gheleta și Liliana Roman (Gheleta) un
împrumut conform contractului autentificat notarial, însă obligația de restituire
a sumei împrumutate, devenită scadentă la 06 iulie 2017, nu a fost executată
până în prezent.
În continuare, invocând pct. 1 din contractul de împrumut, care prevede
o dobândă anuală de 9%, reclamanta a calculat că suma dobânzii datorate
constituie 38 970 lei pentru un an, iar pentru o perioadă de 2,5 ani – 97 425 lei.
Având în vedere comportamentul de rea-credință al debitorilor,
reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita, în conformitate cu art. 619 din
Codul civil, și dobânda de întârziere în sumă de 98 207 lei.
De altfel, reclamanta a susținut că toate încercările depuse de aplanare a
situației create pe cale amiabilă nu s-au soldat cu un rezultat, iar pretenția
expediată pârâților nu a avut un efect pozitiv.
Prin urmare, având în vedere cele enunțate, Elizaveta Badiu, reprezentată
de avocatul Adrian Crețu, a solicitat încasarea de la pârâții Valeri Gheleta și
Liliana Gheleta a sumei de 433 000 de lei, reprezentând datoria rezultată din
neexecutarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de împrumut din
06 ianuarie 2015, a sumei de 97 425 de lei cu titlu de dobândă conform pct. 1
al contractului, a sumei de 98 207 lei cu titlu de dobândă de întârziere, a sumei
de 10 000 de lei reprezentând cheltuieli de asistență juridică, precum și a sumei
de 8 780 de lei cu titlu de compensare a taxei de stat.
1
Prin hotărârea din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta Badiu.
Prin decizia din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarant de Valeri Gheleta și s-a casat hotărârea din 26 iunie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu restituirea cauzei la rejudecare, în alt
complet de judecată.
Prin hotărârea din 18 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis cererea de chemare în judecată.
S-a încasat în mod solidar de la Valeri Gheleta și Liliana Roman (Gheleta)
în beneficiul Elizavetei Badiu suma de 433000 de lei cu titlu de datorie; suma
de 97425 de lei cu titlu de dobândă contractuală; suma de 98207 lei cu titlu de
dobândă de întârziere; suma de 8780 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de
10000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.
S-a încasat în mod solidar de la Valeri Gheleta și Liliana Roman (Gheleta)
în beneficiul statului suma de 10 079 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de
66,95 de lei cu titlu de cheltuieli suportate de instanța de judecată în legătură
cu soluționarea cauzei.
În partea încasării în mod solidar de la Valeri Gheleta și Liliana Roman
(Gheleta) în beneficiul statului a sumei de 10079 de lei cu titlu de taxă de stat,
hotărârea nu se pune în executare din motivul achitării de către Liliana Roman
(Gheleta) a sumei respective.
La 31 mai 2023, Valeri Gheleta, reprezentat de avocatul Daniela Mîrza
a depus apel nemotivat, iar la 18 octombrie 2023 a prezentat cererea de apel
motivată împotriva hotărârii din 18 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând casarea parțială a acesteia în partea încasării sumelor din
contul său.
Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Valeri Gheleta, reprezentat de avocatul Daniela Mîrza și s-a
menținut hotărârea din 18 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Curtea de Apel Chișinău, examinând apelul declarat de Valeri Gheleta
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 mai 2023, a
constatat că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, fiind
pronunțată în baza aprecierii corecte a probelor administrate și a aplicării juste
a normelor de drept material.
Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 199,
art. 512 alin. (1), art. 513 alin. (1), art. 572 alin. (2), art. 867, art. 869 alin. (1),
art. 871 alin. (1)-(3), art. 872 alin. (1), art. 602 alin. (1)-(2) și art. 617 ale
Codului civil (în vigoare până la 01 martie 2019), între părți s-a născut un
raport juridic obligațional derivat din contractul de împrumut din
06 ianuarie 2015, prin care Elizaveta Badiu, în calitate de creditor, a acordat
lui Valeri Gheleta și Lilianei Roman (Gheleta) suma de 433 000 de lei, cu
obligația restituirii acesteia până la 06 iulie 2017, precum și cu plata unei
dobânzi contractuale de 9% anual.
2
Verificând materialele cauzei, Curtea de Apel Chișinău a confirmat
corectitudinea constatărilor primei instanțe privind neexecutarea de către
debitori a obligațiilor contractuale, constatând că apelantul Valeri Gheleta nu
a probat restituirea împrumutului, iar înscrisurile prezentate – inclusiv
scrisoarea băncii comerciale nr. 02/17-572 din 06 martie 2017 și extrasele
bancare depuse la filele 150-151 vol. I – nu demonstrează plata sumei
împrumutate către creditoarea Elizaveta Badiu, ci către Liliana Gheleta, fără a
se indica destinația transferurilor.
Curtea de Apel Chișinău a subliniat că aceste înscrisuri reflectă doar
anumite raporturi patrimoniale între foștii soți, dar nu executarea obligației față
de creditoare, iar susținerile apelantului potrivit cărora împrumutul ar fi fost
restituit se bazează pe simple presupuneri lipsite de fundament probator.
De asemenea, instanța de apel a constatat că probele invocate de apelant
nu sunt pertinente și nu pot răsturna concluziile primei instanțe. Astfel, Curtea
de Apel Chișinău a apreciat ca fiind corectă aplicarea de către instanța de fond
a dispozițiilor art. 619 din Codul civil privind dobânda de întârziere și a
constatat temeinicia încasării sumei de 97 425 de lei cu titlu de dobândă
contractuală și a sumei de 98 207 lei cu titlu de dobândă de întârziere, pentru
perioada 06 iulie 2017 – 13 decembrie 2018, potrivit calculului prezentat de
partea reclamantă. Criticile apelantului cu privire la cuantumul sumelor au fost
lipsite de argumente juridice și probatorii.
Totodată, instanța de apel a respins ca irelevante obiecțiile apelantului
privind deposedarea de bunul imobil (apartament), reținând că aceste aspecte
exced obiectului litigiului privind încasarea împrumutului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea de Apel Chișinău a
confirmat legalitatea aplicării art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă de
către prima instanță, potrivit căruia partea care a pierdut procesul este obligată
la compensarea cheltuielilor de judecată către partea care a avut câștig de
cauză, iar apelantul, având cererea respinsă, nu este îndreptățit la compensarea
acestora.
Analizând în ansamblu susținerile și probele din apel, instanța ierarhic
inferioară a reținut că argumentele formulate de Valeri Gheleta sunt formale,
inconsistente și lipsite de suport juridic, toate fiind examinate și corect
apreciate de prima instanță. De asemenea, a constatat că apelantul nu a
prezentat în apel probe noi care nu ar fi putut fi depuse în fața primei instanțe
și care ar fi de natură să schimbe soluția atacată.
În consecință, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de
Valeri Gheleta ca neîntemeiat și a menținut integral hotărârea din 18 mai 2023
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 29 ianuarie 2024, Valeri Gheleta a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2023, solicitând casarea acesteia,
precum și a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu respingerea acțiunii în
partea ce vizează încasarea de la el a sumelor de 433000 de lei cu titlu de
3
datorie, 97425 lei cu titlu de dobândă contractuală, 98207 lei cu titlu de
dobândă legală, 8780 de lei cu titlu de taxă de stat și 10 000 de lei reprezentând
cheltuieli de asistență juridică.
În motivarea recursului, Valeri Gheleta a conchis că atât instanța de
fond, cât și cea de apel au apreciat eronat circumstanțele reale ale cauzei,
pronunțând o hotărâre nelegală și neîntemeiată.
În opinia lui, potrivit art. 1242 din Codul civil, obligația sa de restituire
a sumei împrumutate a fost pe deplin executată, întrucât suma de 15800 de
euro a fost restituită integral Elizavetei Badiu.
În susținerea acestor afirmații, recurentul a invocat documentele bancare
anexate la dosar, care confirmă transferurile efectuate către fosta sa soție,
Liliana Gheleta, și către Ștefan Badiu, soțul Elizavetei Badiu, explicând că la
acel moment aceasta se afla în Italia, fără acte de ședere și fără cont bancar,
motiv pentru care restituirea s-a realizat prin intermediul membrilor familiei.
De asemenea, el contestă declarațiile Lilianei Gheleta potrivit cărora
sumele transferate ar reprezenta recompense morale, considerând că acestea au
fost făcute cu intenție dolosivă și trebuie apreciate critic.
Recurentul a afirmat că, după restituirea unei părți substanțiale din
împrumut, Elizaveta Badiu și Liliana Gheleta au acționat concertat și cu rea-
credință, determinându-l să elibereze o procură, pretinsă drept garanție pentru
restituirea datoriei, dar care, în realitate, le-a permis să dispună liber de cota
sa-parte din apartament. El susține că această procură a fost obținută prin
presiune și manipulare, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 9903 din
07 iunie 2016, prin care apartamentul a fost înstrăinat surorii Lilianei Gheleta,
Irinei Badiu, a fost unul fictiv, încheiat fără intenția reală de a produce efecte
juridice, fiind astfel nul.
De asemenea, recurentul a menționat că, ulterior, a sesizat organele de
urmărire penală și instanța de judecată, cauza privind declararea nulității
contractului aflându-se încă în procedură la Judecătoria Chișinău, sediul
Centru. În aceste condiții, acțiunile Elizavetei Badiu și ale Lilianei Gheleta au
avut un caracter tendențios, fiind îndreptate spre a-l deposeda de bunurile sale,
iar instanța de apel, ignorând aceste împrejurări și probele prezentate, a
pronunțat o decizie lipsită de temei legal și factual.
Prin referința depusă la 04 iunie 2024, Elizaveta Badiu, reprezentată de
avocatul Adrian Crețu a solicitat respingerea recursului declarat de Valeri
Gheleta și menținerea in vigoare a actelor judecătorești de dispoziție
contestate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
4
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.”
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că Valeri Gheleta s-a conformat
dispozițiilor art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă, și a depus în termen
recursul la 29 ianuarie 2024. Or, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată la 21 noiembrie 2023 și notificată reprezentantului recurentului,
avocatului Daniela Mîrza, prin e-mail, la 28 decembrie 2023 (f.d.45, Vol.II).
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
lit.a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.30).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la
1 septembrie 2023).
În recursul declarat, Valeri Gheleta se limitează la formularea unor
critici generale față de soluția instanței de apel, fără a arăta în mod concret care
dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) ar fi
5
incidente cauzei de față. O atare omisiune face imposibilă analiza de legalitate
a hotărârii recurate în raport cu obiectul și scopul recursului.
Or, este de principiu că recursul este o cale de atac de strictă legalitate,
iar partea care înțelege să îl exercite are obligația procesuală de a indica în mod
clar temeiurile de drept incidente, inclusiv prin raportare la eventuale abateri
grave de la normele de procedură sau de interpretare juridică.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor
Omului, dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 §1 din Convenție, nu
este absolut, dar limitările admise de Curte trebuie să fie previzibile și
proporționale, iar reclamantul trebuie să manifeste diligență în exercitarea
căilor de atac.
Astfel, în cauza Grosjean c. Franței (2002), Curtea a reținut că o cale de
atac nu poate fi considerată efectivă dacă persoana interesată nu este în măsură
să înțeleagă ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca instanța să o examineze în
fond. De asemenea, în cauza Walden c. Liechtenstein (2001), CEDO a reiterat
că lipsa unei motivări clare și a indicării temeiurilor legale poate conduce la
respingerea unei căi de atac ca inadmisibile, fără ca acest fapt să încalce în sine
art. 6, dacă reglementarea este clară și partea avea posibilitatea reală de a se
conforma.
Prin urmare, în contextul cadrului legal, în care motivele de recurs sunt
enumerate limitativ, prin art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
obligația recurentului era aceea de a individualiza motivul de recurs, astfel
încât instanța să poată evalua dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru
reanalizarea cauzei în calea extraordinară a recursului.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că
argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite
de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu constituie temei
de casare a deciziei contestate.
De altfel, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt
în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă,
instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile menționate
la art. 432 alin. (1) lit. d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost
6
invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, la
caz, nefiind stabilite anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanța ierarhic
inferioară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,
statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit
admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită
marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza
Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza
Helmers c. Suediei, 9 octombrie 1991).
De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recursul declarat de către Valeri Gheleta, conține obiecții de
fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care
au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.
Față de cele reținute, instanța de recurs constată că recursul este vădit
neîntemeiat, întrucât: nu identifică în mod expres niciunul dintre temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu conține o
motivare legală corespunzătoare a nelegalității deciziei recurate și nu se
fundamentează pe jurisprudența națională sau europeană care să justifice
reanalizarea cauzei în recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție conchide că recursul declarat de Valeri Gheleta, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la
data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f),
urmează a fi considerat inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de către Valeri Gheleta împotriva
deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
7