2ra-391/25 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
2ra-391/25 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tatiana Cojocari împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor, Inspectoratul
de Poliție Cimișlia, Agentul constatator Fitchevici Vadim și Primarul or.
Cimișlia, cu privire la repararea prejudiciului material și moral și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 27 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat
(Dosarul nr. 2ra-391/25
NR. PIGD 2-23112613-01-2ra-16072025)
Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Judecătoria Cimișlia, sediul central, jud. V. Carapirea,
Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, jud. A. Mironov, G. Colev, V. Hudoba
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Inspectoratul General al Poliției al MAI,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 august 2023, Cojocari Tatiana a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratul General al Poliției al MAI, intervenient accesoriu
Ministerul Finanțelor, Inspectoratul de Poliție Cimișlia, Agentul constatator
Fitchevici Vadim și Primarul or. Cimișlia, solicitând încasarea, din contul
Inspectoratului General al Poliției al MAI și al Inspectoratului de Poliție
Cimișlia, a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 8 500
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 19 noiembrie 2021, a
fost sancționată contravențional prin decizia agentului constatator Fitchevici
Vadim, fiind aplicată o amendă în mărime de 50 unități convenționale,
echivalentul a 2 500 lei, în temeiul procesului-verbal cu privire la contravenție
nr. MAI 05364325 din aceeași dată, întocmit de agentul constatator din cadrul
Inspectoratului de Poliție Cimișlia.
Potrivit procesului-verbal, s-a reținut că, la 19 octombrie 2021, în
intervalul orelor 09:00-19:30, aflându-se în curtea blocului de locuit din str.
Ștefan cel Mare nr. 22, or. Cimișlia, în timpul unui interviu acordat pentru știrile
„Jurnal TV”, Bulat (Cojocari)Tatiana ar fi răspândit cu bună știință informații
mincinoase la adresa primarului or. Cimișlia, Andronache Sergiu, fapt calificat
drept defăimare și încadrat juridic în baza art. 70 alin. (1) Cod contravențional.
La 29 noiembrie 2021, Bulat Tatiana a depus contestație împotriva
deciziei de sancționare și procesului-verbal contravențional nr. MAI 05364325
din 19 noiembrie 2021, manifestându-și dezacordul cu soluția agentului
constatator.
Prin hotărârea din 23 mai 2022 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central, a
fost admisă contestația, fiind încetat procesul contravențional pornit în privința
Bulat Tatiana pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 70 alin. (1) Cod
contravențional.
Prin decizia din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Comrat, cauza
contravențională a fost restituită spre rejudecare în alt complet al instanței de
fond.
1
Prin hotărârea din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central,
a fost admisă din nou contestația formulată de Bulat Tatiana. S-au declarat nule
procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 05364325 din 19 noiembrie
2021 și decizia de sancționare, fiind constatat că nu există fapta contravenției,
în temeiul art. 441 alin. (1) lit. a) Cod contravențional, cu încetarea procesului
contravențional pornit în privința acesteia.
Reclamanta a mai menționat că nu a comis fapta contravențională, iar
opiniile exprimate de aceasta cu privire la neexecutarea de către Primarul or.
Cimișlia a Deciziilor Consiliului local nr. 3/11 din 14.04.2021 și nr. 6/2 din
15.10.2021, prin care au fost alocate mijloace financiare în sumă de 350 000 lei
pentru reparația drumului din str. Ștefan cel Mare nr. 20-22, corespund realității.
În susținerea acestor afirmații, s-a arătat că situația reală a străzii este
confirmată prin imagini foto ale curții blocului de locuit nr. 20-22 din str. Ștefan
cel Mare, care demonstrează că drumul nu a fost reparat, în curtea blocului fiind
formată o acumulare de apă ce îngreunează accesul locatarilor.
De asemenea, a indicat că informațiile făcute publice nu sunt
defăimătoare și nu lezează onoarea și demnitatea primarului or. Cimișlia, acesta
având calitatea de persoană cu funcție de demnitate publică.
Astfel, reclamanta consideră că are dreptul la despăgubiri pentru
prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale angajaților Inspectoratului de Poliție
Cimișlia, care ar fi încălcat normele procedurale și materiale în cadrul
procedurii contravenționale, în sensul art. 384 alin. (2) lit. u) și alin. (31) Cod
contravențional, precum și al art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998.
S-a mai menționat că tragerea la răspundere contravențională a
dezechilibrat starea emoțională a reclamantei, aceasta devenind ușor iritabilă și
sensibilă. La momentul respectiv, reclamanta era însărcinată, starea sa psiho-
emoțională fiind afectată și de volumul mare de muncă, deținând funcția de șef
al secției contabilitate și fiind supusă unui control al Curții de Conturi.
Totodată, reclamantei i-ar fi fost refuzată eliberarea permisului de
conducere până la prezentarea cazierului judiciar, din motiv că în baza de date
figura contravenția menționată.
Reclamanta a invocat că, ulterior, a acuzat dureri de cap, stări de
neliniște, neîncredere în forțele proprii, nesiguranță și o stare permanentă de
disconfort psihic, fiind afectată și de atitudinea negativă a unor locuitori ai or.
Cimișlia, care ar fi manifestat aprecieri nefavorabile față de aceasta.
În aceste circumstanțe, reclamanta a considerat că i-a fost cauzat un
prejudiciu moral, susceptibil de reparare prin echivalent bănesc, iar suma de
20000 lei reprezintă o compensație echitabilă pentru suferințele psihice
invocate.
2
De asemenea, pentru apărarea intereselor sale, reclamanta a fost nevoită
să angajeze avocat, suportând cheltuieli de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 februarie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
central, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată. S-a încasat
de la Inspectoratul General al Poliției al MAI, în beneficiul Tatianei Cojocari,
cu titlu de prejudiciu moral suma de 2 000 lei, cu titlu de prejudiciu material
suma de 1 000 lei și cu titlu de cheltuieli judiciare sumă de 7 500 lei, în sumă
totală de 10 500 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 februarie 2024, Inspectoratul General al Poliției al MAI a declarat
apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea
unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, s-a
respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI și s-a
menținut hotărârea din 15 februarie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că procesul-verbal cu
privire la contravenție nr. MAI 05364325 din 19 noiembrie 2021 și decizia de
sancționare emise în privința Tatianei Bulat au fost anulate prin hotărârea
Judecătoriei Cimișlia, sediul central, din 27 aprilie 2023, fiind constatat că nu
există fapta contravenției, cu încetarea procesului contravențional pornit în
privința acesteia, în temeiul art. 441 alin. (1) lit. a) Cod contravențional.
Curtea de Apel a reținut că anularea procesului-verbal contravențional și
încetarea procesului contravențional atrag dreptul persoanei vătămate de a
solicita repararea prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspundere
contravențională, drept prevăzut de art. 384 alin. (2) lit. u) Cod contravențional
și de Legea nr. 1545 din 25.02.1998.
Instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit corect existența
prejudiciului moral și material invocat de reclamantă, precum și legătura de
cauzalitate dintre acțiunile autorităților și prejudiciul suferit, apreciind în mod
corespunzător probele administrate în cauză.
Totodată, Curtea a reținut că stabilirea cuantumului prejudiciului moral
în sumă de 2 000 lei și a prejudiciului material în sumă de 1 000 lei ține de
marja de apreciere a instanței de fond, fiind proporțională cu circumstanțele
cauzei și cu intensitatea suferințelor invocate.
3
Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a constatat că acestea
au fost acordate în mod legal și justificat, în baza probelor prezentate la dosar,
iar suma de 7 500 lei corespunde cheltuielilor efectiv suportate de reclamantă.
În aceste condiții, Curtea de Apel Sud a concluzionat că apelul declarat
de Inspectoratul General al Poliției al MAI este neîntemeiat, iar hotărârea din
15 februarie 2024 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central, este legală și
întemeiată, motiv pentru care a dispus respingerea apelului și menținerea
hotărârii atacate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI
SOLICITĂRILE RECURENTULUI
La 19 iunie 2025, Inspectoratul General al Poliției al MAI a declarat
recurs împotriva deciziei din 27 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul
Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie
respinsă.
În motivarea recursului, în esență, Inspectoratul General al Poliției al
MAI a susținut că instanțele de fond și de apel au aplicat eronat normele de
drept material privind repararea prejudiciului moral, considerând neîntemeiată
concluzia privind existența unui prejudiciu real și efectiv cauzat reclamantei
prin tragerea la răspundere contravențională.
A arătat că anularea procesului-verbal contravențional nu este, prin ea
însăși, suficientă pentru acordarea despăgubirilor morale, în lipsa unor probe
concrete care să demonstreze producerea unor suferințe psihice or afectarea
vieții personale sau profesionale a reclamantei, precum și legătura de
cauzalitate dintre faptele imputate autorităților și prejudiciul pretins.
Totodată, a invocat că instanța de fond ar fi stabilit prejudiciul moral în
mod formal, fără o analiză detaliată a criteriilor de apreciere a intensității
suferințelor psihice și fără o motivare suficientă a cuantumului acordat, iar
instanța de apel ar fi menținut această soluție fără a examina critic aceste
aspecte.
De asemenea, recurentul a susținut că nu sunt întrunite condițiile legale
pentru angajarea răspunderii statului, întrucât nu ar fi fost demonstrat caracterul
ilicit al acțiunilor agentului constatator și nici existența unei culpe în activitatea
acestuia, agentul acționând în limitele atribuțiilor sale legale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
4
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în
termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că decizia din 27 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, a fost
expediată părților la 3 iunie 2025 prin intermediul poștei terestre (f.d.216).
Totodată, din materialele dosarului rezultă că dovada legală a
recepționării deciziei de către Inspectoratul General al Poliției al MAI lipsește,
nefiind prezentate avize de recepție sau alte înscrisuri care să confirme data
comunicării efective a hotărârii motivate.
5
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul
declarat la 19 iunie 2025 prin intermediul poștei electronice este declarat în
termenul legal prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură
civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de
apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit.
f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul
trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să
evidențieze existența unor erori de drept material sau a unor vicii esențiale de
procedură imputabile instanței de apel. Recursul nu are rolul de a supune cauza
unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii atacate în limitele
motivelor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de
soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind
încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii contestate, nu
întrunesc condițiile de admisibilitate ale recursului.
Analizând motivele invocate în recursul declarat de Inspectoratul
General al Poliției al MAI, Completul de judecată constată că acestea nu
întrunesc cerințele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă,
recurentul limitându-se, în esență, la reiterarea susținerilor formulate în apel și
la contestarea concluziilor instanțelor inferioare.
Recurentul invocă, în principal, aplicarea pretins eronată a normelor de
drept material privind repararea prejudiciului moral și susține că acordarea
despăgubirilor ar fi posibilă doar în condițiile dovedirii unui prejudiciu real și
efectiv, precum și ale constatării caracterului ilicit al acțiunilor agentului
constatator. Totuși, Completul constată că aceste susțineri nu sunt apte să
demonstreze existența unor erori de drept material în raționamentul instanței de
apel.
Contrar celor afirmate în recurs, instanța de apel a analizat circumstanțele
cauzei prin prisma regimului juridic instituit de art. 384 alin. (2) lit. u) Cod
contravențional și de Legea nr. 1545 din 25.02.1998 și a reținut, în mod
întemeiat, că anularea procesului-verbal contravențional și încetarea procesului
contravențional pe temeiul inexistenței faptei contravenției constituie un temei
suficient pentru nașterea dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin
tragerea ilegală la răspundere contravențională, fără a fi necesară constatarea
suplimentară a ilegalității acțiunilor autorităților competente.
De asemenea, Completul observă că recurentul nu indică nicio normă de
drept material a cărei interpretare de către instanța de apel ar fi fost contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și nu demonstrează
caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al aprecierii probelor în sensul art. 432
alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.
6
Susținerile recurentului privind lipsa probelor referitoare la existența
prejudiciului moral și la cuantumul acestuia vizează, în realitate, aprecierea
situației de fapt și a probatoriului administrat, aspecte care, potrivit art. 442 alin.
(2) din Codul de procedură civilă, nu pot fi reexaminate în cadrul recursului.
În ceea ce privește criticile formulate cu referire la cheltuielile de
judecată, Completul de judecată constată că acestea au fost examinate de
instanțele inferioare în baza probelor prezentate la dosar, iar recurentul nu a
demonstrat existența unor erori de drept sau a unui caracter vădit nejustificat
ori disproporționat al sumelor acordate.
În ansamblu, Completul de judecată constată că motivele invocate în
recurs exprimă exclusiv nemulțumirea recurentului față de soluția instanțelor
inferioare și tind să determine o reanalizare a fondului cauzei, inadmisibilă în
cadrul recursului.
Prin urmare, nefiind relevate erori de drept material sau procedural în
sensul art. 432 din Codul de procedură civilă, recursul declarat se dovedește a
fi vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al
MAI împotriva deciziei din 27 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
7