2ra-1756/23 — Repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

La 22 noiembrie 2021, Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Cotov, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la ******, pârâtul a fost angajat în cadrul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI în calitate de ****** a Dispeceratului pază al Filialei Bălți.

În conformitate cu pct. 3.2 lit. c) din contractul individual de muncă, salariatul se obligă să manifeste atitudine gospodărească față de bunurile angajatorului încredințate lui pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Conform fișei postului semnată de către Alexandru Cotov, printre mijloacele de lucru și echipamentul utilizat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtului i s-a atribuit automobilul de serviciu.

La 20 august 2021, prin ordinul nr. ****** al directorului filialei Bălți a Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI, automobilul de serviciu ******, n/î ****** a fost întărit după pârât.

În temeiul actului de primire-predare a vehiculului, la 20 august 2021, automobilul de serviciu model ******, n/î ******, a fost transmis lui Alexandru Cotov pentru utilizare în serviciu.

Respectiv, în foaia de parcurs pentru autoturisme, seria ******, nr. ******, Alexandru Cotov este indicat ca fiind șofer al automobilului ******, n/î ******.

La 27 august 2021, gardianul public Cotov Alexandru, fiind la serviciu, deplasându-se cu automobilul de serviciu ******, n/î ******, după o manevră nereușită a tamponat un stâlp de iluminare, fiind deteriorat automobilul.

Pe acest caz a fost desfășurată ancheta de serviciu. Totodată, în scopul stabilirii valorii prejudiciului cauzat întreprinderii, a fost solicitată evaluarea autoturismului ******, n/î ******, implicat în accidentul rutier. Evaluarea a fost efectuată de către compania Societatea cu Răspundere Limitată „AD REM Profit” la 27 septembrie 2021, de către evaluatorul Maria Pencencova. 1

Potrivit raportului de evaluare al autoturismului Suzuki, model SX4, n/î KSP619, s-a constatat că: a) costul mediu al unui autoturism similar celui evaluat este de 111462 de lei; b) valoarea reziduală a autoturismului evaluat este de 23384 de lei; c) paguba cauzată prin deteriorarea autoturismului Suzuki, n/î KSP619, în rezultatul producerii accidentului de circulație este de 88 078 de lei.

În privința lui Alexandru Cotov, care se afla la volanul autoturismului ******, n/î ******, a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție, în temeiul căruia pârâtului i s-a aplicat o amendă.

Prin urmare, în rezultatul acțiunilor lui Alexandru Cotov, Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI i s-a cauzat un prejudiciu material în valoare de 88 078 de lei.

În această ordine de idei, reclamanta a opinat că prejudiciul material cauzat societății urmează, în temeiul art. 327 alin. (1) din Codul muncii, să fie recuperat de către Alexandru Cotov. Or, în scopul executării obligațiunilor de serviciu, pârâtul a primit, în temeiul ordinului nr. 163 din 20 august 2021, a actului de primire-predare din 20 august 2021, precum și în conformitate cu mențiunile din foaia de parcurs seria QO, nr. 651593, automobilul de serviciu ******, n/î ******, iar accidentul în care a fost implicat automobilul, a avut loc în timpul îndeplinirii de către pârât a obligațiilor sale de muncă, fapt confirmat prin tabelul din luna august.

În drept, și-a întemeiat cererea chemare în judecată în temeiul art. 327, art.333, art.337-338, art.342-344 din Codul muncii.

În urma concretizării cerințelor, reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său prejudiciului material în sumă de 88 078 de lei, a taxei de stat în sumă de 2 642, 34 de lei și cheltuielilor suportate pentru publicarea avizului publicitar în sumă de 300 de lei.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la data de 15 februarie 2023, Alexandru Cotov a depus cerere de apel nemotivată, iar, ulterior, la 03 iulie 2023, avocatul Tudor Saftiuc, în interesele lui Alexandru Cotov, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 09 noiembrie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată și încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel motivată în sumă de 1981, 75 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că, la 12 august 2021, între Alexandru Cotov și Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI a fost încheiat contract individual de muncă.

Potrivit art. 1 din contractul menționat, Alexandru Cotov a fost angajat în cadrul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI în calitate de gardian public-grupa operativă a Dispeceratului pază al Filialei Bălți, începând cu 19 august 2021.

Conform pct. 3.2 lit. c) din contractul individual de muncă, salariatul se obligă să manifeste atitudine gospodărească față de bunurile angajatorului încredințate lui pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Totodată, potrivit fișei postului, semnată de către Alexandru Cotov, la 12 august 2021, printre mijloacele de lucru și echipamentul utilizat în exercitarea atribuțiilor de serviciu acestuia i s-a atribuit automobilul de serviciu. La 20 august 2021, prin ordinul nr. 163 a directorului filialei Bălți a Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI, automobilul de serviciu ****** n/î ****** a fost întărit după Alexandru Cotov, iar în temeiul actului de primire- predare a vehiculului, automobilul de serviciu model ******, n/î ******, a fost predat de către Bordeianu Mihail și primit prin semnătură de către Alexandru Cotov pentru utilizare în serviciu. 3

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, la caz, între Alexandru Cotov și Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI nu a fost încheiat un contract cu privire la răspunderea materială deplină.

La fel, potrivit Nomenclatorului funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor transmise, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, printre respectivele funcții se regăsesc și șoferii de autoturisme și camionete, de mașini de mare tonaj și autobuze, care efectuează transportarea valorilor și alți salariați care efectuează păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea valorilor.

Respectiv, la caz, apelantul nu transporta careva valori, or, potrivit ordinului nr. ****** din ******al directorului filialei Bălți al Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI, automobilul de serviciu Suzuki n/î KSP 619 a fost întărit după Alexandru Cotov.

Totodată, instanța de apel a notat că, potrivit fișei postului, scopul general al funcției la care a fost angajat Alexandru Cotov este îndeplinirea sarcinilor privind asigurarea pazei obiectivelor de forțele grupelor operative. Respectiv, automobilul în cauză era folosit în scop de serviciu și cu el nu erau transportate sau păstrate careva valori.

Prin urmare, luând în considerație faptul că funcția în care a fost angajat Alexandru Cotov nu se include în Nomenclator, instanța de apel a stabilit că apelantul/pârâtul nu urmează să încheie careva contract de răspundere materială, precum și nu poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat angajatorului, în lipsa intenției sale la comiterea faptei prejudiciabile.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a notat că la depunerea apelului Alexandru Cotov a achitat taxa de stat în mărime de 1 981,75 de lei, fapt confirmat prin chitanța de plată nr. ****** din ****** și având în vedere că cererea de apel a fost admisă, a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a MAI în beneficiul apelantului cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea apelului în mărime de 1 981,75 de lei.

La 30 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 5 f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI, la 25 decembrie 2023, este depusă în termenul legal prevăzut de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de 6 drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în 7 această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a MAI, împotriva deciziei din 02 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8