3ra-212/24 — privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ
3ra-212/24 — privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională
de Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
Nadejda Sirețanu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Botanica, privind obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-212/24
PIGD 2-22063760-01-3ra-01032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un
temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G.. Cazacu
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către Casa Națională
de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 06 mai 2022, Nadejda Sirețanu a depus acțiune împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale, terț Casa Teritorială de Asigurări Sociale
Botanica, cu privire la anularea răspunsului nr. S-738 din 27 aprilie 2022 și
obligarea emiterii actului administrativ individual cu privire la includerea în
stagiul de cotizare a perioadei de muncă pentru perioada 01 ianuarie 1999-31
decembrie 2003 la SRL ,,Elvic”, pentru stabilirea pensiei.
În motivarea acțiunii Nadejda Sirețeanu a indicat că, simplul fapt că
entitatea SRL „Elvic” SC pentru perioada 1999-2003, nu a prezentat
declarațiile persoanelor asigurate „REV-5” pe întreprindere, nu constituie
temei legal pentru refuzul includerii în stagiul de cotizare a perioadei de muncă
01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC.
În opinia reclamantei neprezentarea de către SRL „Elvic” SC a actelor
respective referitor la persoanele asigurate nu face ca persoana asigurată,
Nadejda Sirețanu să fie decăzută din dreptul de a avea o pensie corectă, în
condițiile legii. Or, neincluderea în stagiul de cotizare a perioadei de muncă 01
ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC va duce inevitabil la
stabilirea unui cuantum al pensiei nejustificat de mic față de vechimea în muncă
realizată și față de veniturile obținute de către Nadejda Sirețanu.
În astfel de circumstanțe, perioada de activitate pentru anii 1999-2003,
la SRL „Elvic” SC, ilegal și neîntemeiat nu este luată în calcul de către Casa
Națională de Asigurări Sociale la determinarea coeficientului individual al
câștigului reclamantei, întrucât în perioada respectivă s-au plătit efectiv
contribuții de asigurări sociale, motiv care constituie temei pentru introducerea
acestei cereri la organul emitent. Or, din venitul mediu lunar asigurat în cadrul
perioadei de activitate a Nadejdei Sirețanu a fost achitată de angajatorul SRL
„Elvic” SC suma contribuțiilor în perioada de cotizare și careva încălcări în
privința achitării contribuțiilor de asigurări sociale de stat nu au fost depistate
și nu există.
Reclamanta a menționat că, prin refuzul nemotivat al Casei Naționale de
Asigurări Sociale de a lua în calcul și anii în care a lucrat la SRL „Elvic” SC, i
se încalcă dreptul constituțional al acesteia la asigurarea socială de stat
obligatorie garantat de art. 47 alin. (1)-(2) din Constituție.
1
Astfel, Nadejda Sirețanu a evidențiat că, din documentele depuse la dosar
rezultă cu certitudine că, din motive vădit neîntemeiate, nu a fost luată în calcul
perioada de muncă 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC,
deoarece SRL „Elvic” SC pentru perioada respectivă într-adevăr achita efectiv,
la timp și în mod integral cotizații pentru asigurările sociale de stat, fapt însă
ignorat în totalitate de către organul emitent. Or, analizând înscrisurile anexate
la materialele dosarului de pensionare coroborate cu explicațiile persoanei
asigurate, se constată, în mod lucid, că perioada de muncă stabilită de 01
ianuarie 1999-31 decembrie 2003 nu a fost corect identificată de către Casa
Națională de Asigurări Sociale în lumina includerii perioadei respective în
stagiul de cotizare a reclamantei.
Prin urmare, Nadejda Sirețanu a menționat că, conform art. 51, alin. (1)
și (2) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie
1998, stagiul de cotizare realizat anterior implementării evidenței individuale
se confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte acte eliberate în modul stabilit.
Totodată, în baza Regulamentului cu privire la lansarea procesului de
confirmare a venitului asigurat în baza datelor din conturile personale ale
asiguraților, aprobat prin decizia Consiliului de Administrație al Casei
Naționale de Asigurări Sociale nr. 9/1 din 21 decembrie 2011, evidența
individuală a persoanelor asigurate a fost introdusă/implementată din data de
01 ianuarie 2012.
Nadejda Sirețanu a susținut că, stagiul de cotizare pentru perioada de
activitate de 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC, realizată
anterior implementării evidenței individuale, se confirmă în mod convingător
prin carnetul de muncă al reclamantei și nicidecum prin informația cu privire
la achitarea contribuțiilor sociale din Registrul de stat al evidenței individuale.
Însă, în pofida faptului că lipsește informația cu privire la achitarea
contribuțiilor sociale pentru aceasta perioadă, din motivul neprezentării de către
agentul economic a declarațiilor „REV 5”, Nadejda Sirețanu este în drept să
ceară, pe cale judiciară, includerea (recunoașterea) stagiului de cotizare a
perioadei de muncă 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC,
deoarece, într-adevăr, în perioada respectivă s-au plătit efectiv contribuții de
asigurări sociale, iar evidența individuală a persoanelor asigurate a fost
introdusă/ implementată doar de la 01 ianuarie 2012.
În opinia reclamantei în baza prevederilor legale în vigoare, în cazul
acesteia, stagiul de cotizare realizat anterior implementării evidenței
individuale se confirmă cu claritate prin carnetul de muncă din 02 ianuarie
1999, iar lipsa declarațiilor persoanelor asigurate „REV-5” pe întreprindere
pentru perioada de 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 deținută în Registrul
de stat al evidenței individuale, nu face ca persoana asigurată Nadejda Sirețanu
să fie decăzută din dreptul de a avea o pensie corectă, în condițiile legii.
Astfel, prin refuzul de a include în stagiul de cotizare a perioadei de
muncă 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC, nu din vina sa,
dar exclusiv din vina organului emitent, este prejudiciată, prin neluarea în
2
considerare a prevederilor legale stipulate la art. 8, alin. (1) și alin. (2) din Legea
privind sistemul public de pensii, fără să se țină seama că la calcularea pensiei
pentru limită de vârstă să ia în considerare venitul mediu lunar asigurat din toată
perioada de activitate, iar venitul mediu lunar asigurat se determină din suma
contribuțiilor plătite în perioada de cotizare, cotele de contribuții stabilite și
numărul total de luni de cotizare.
Nadejda Sirețanu a evidențiat că, după 34 ani, lucrând și achitând
efectiv contribuții de asigurări sociale, are dreptul incontestabil la includerea în
stagiul de cotizare a perioadei de lucru de 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003
la SRL „Elvic” SC, iar faptul că, pentru perioada respectivă nu s-au achitat
contribuții la fondul de pensii, nu corespunde realității și vădit contravine
ansamblului probator administrat, fapt confirmat și prin certificatul Direcției
Deservire Fiscală pe sect. Botanica nr. 26/1-02/2-21-315 din 18 februarie 2022.
Totodată, reclamanta a indicat că, în data de 04 aprilie 2022, a adresat
Casei Naționale de Asigurări Sociale, cererea prealabilă cu nr. 115-04/22, prin
care a solicitat la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă includerea în stagiul
de cotizare perioada de muncă pentru anii 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003
la SRL „Elvic” SC, anexând certificatul Direcției Deservire Fiscală pe sect.
Botanica nr. 26/1-02/2-21-315 din 18 februarie 2022.
În această ordine de idei, reclamanta a denotat că, necătând la
prezentarea întregului set de acte necesare emiterii deciziei cu privire la
includerea în stagiul de cotizare a Nadejdei Sirețanu, perioada de muncă pentru
anii 01 ianuarie 1999-31 decembrie 2003 la SRL „Elvic” SC, Casa Națională
de Asigurări Sociale, prin scrisoarea nr. S-738 din 27 aprilie 2022 a specificat
că, conform Registrului de stat al evidenței individuale SRL „Elvic” SC, nu a
prezentat declarațiile persoanelor asigurate „REV 5” pentru perioada anilor
1999-2003.
Reclamanta a evidențiat că soluționarea problemei cu privire la lipsa
datelor la contul personal de asigurări sociale al Nadejdei Sirețanu ține de
competența fostului angajator. Prin urmare, Casa Națională de Asigurări
Sociale invocă motive formale și care nu rezultă din prevederile legale
aplicabile.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani s-a admis acțiunea, s-a anulat răspunsul Casei Naționale de Asigurări
Sociale nr. S-738 din 27 aprilie 2022 asupra cererii prealabile.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a emite în beneficiul
Nadejdei Sirețanu actul administrativ individual cu privire la includerea în
stagiul de cotizare a perioadei de muncă pentru anii 01 ianuarie 1999-31
decembrie 2003 la SRL ,,Elvic”, pentru stabilirea pensiei. (f.d.74,79-86)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 30
septembrie 2022, de către Casa Națională de Asigurări Sociale. (f.d. 78)
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 06 decembrie 2023 a
respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, a menținut
hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.
130,131-144)
Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 2 alin. (1)-(2), art. 5, alin. (1),
art. 6, alin. (1) și alin. (2), art. 51, alin. (1) Legea privind sistemul public de
pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, pct. 69-70, 88 din Regulamentul
privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a
stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, a concluzionat că cererea de chemare
în judecată este întemeiată, deoarece s-a stabilit că conform carnetului de
muncă de tip vechi și carnetului de muncă de tip nou, în perioada care Nadejda
Sirețanu solicită a fi inclusă în stagiul de cotizare și anume: 01 ianuarie 1999-
31 decembrie 2003, a activat la SRL „Elvic”.
La fel, instanța de apel a constatat că, conform informației Direcției
Deservire Fiscală Botanica din cadrul Direcției generale deservire fiscală,
Nadejda Sirețanu, înregistrează de la SRL „Elvic” venituri impozabile pentru
perioada fiscală 1999-2003, din care au fost reținute contribuții, după cum
urmează:
- pentru anul 1999 venitul obținut constituie 8 793,00 lei, fiind reținut impozitul pe
venit în mărime de 703,95 lei;
- pentru anul 2000 venitul obținut constituie 7 000,00 lei, fiind reținut impozitul pe
venit în mărime de 448,00 lei;
- pentru anul 2001 venitul obținut constituie 3 285,00 lei, fiind reținut impozitul pe
venit în mărime de 244,00 lei;
- pentru anul 2002 venitul obținut constituie 600,00 lei, nefiind reținut impozitul pe
venit;
- pentru anul 2003 venitul obținut constituie 9 800,00 lei și 7086,00 lei fiind reținut
impozitul pe venit în mărime de 650,00 lei și 1054,25 lei (f.d. 26).
Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic argumentul Casei Naționale
de Asigurări Sociale cu privire la faptul că perioada de activitate a Nadejdei
Sirețanu, de la 01 ianuarie 1999 până la 31 decembrie 2003 la SRL „Elvic”, nu
poate fi inclusă în stagiul de cotizare din motivul neonorării obligațiilor prin
neprezentarea declarațiilor persoanelor asigurate „REV-5” pe perioada
respectivă de către angajator, or, din prevederile art. 5 al Legii privind sistemul
public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, rezultă clar că,
angajatorul avea obligația să prezinte informația cu privire la calcularea și
utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii a angajaților săi,
responsabilitatea și obligația survenind în temeiul legii și fiind pusă în sarcina
angajatorului, iar de această încălcare nu poate răspunde salariatul, la caz,
Nadejda Sirețanu.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
4
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs, Casa Națională de
Asigurări Sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii privind respingerea cererii de
chemare în judecată. ( f.d. 155-158)
În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a
menționat că instanțele de judecată nu au motivat care sunt de fapt
circumstanțele și temeiul legal omis de Casa Națională de Asigurări Sociale în
vederea emiterii unui act administrativ pentru stabilirea pensiei intimatei.
Autoritatea publică recurentă a atras atenția, atât instanței de fond, cât
și instanței de apel că perioadele solicitate de intimată de a fi incluse în stagiul
de cotizare potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă și extrasului din contul
personal, nu au un suport legal de admitere, deoarece angajatorul nu a achitat
contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii.
Casa Națională de Asigurări Sociale a făcut trimitere la toate normele
legale relevante speței, iar din cumulul de argumente și probe anexate la dosar
se constată cu certitudine că pretențiile invocate de intimată sunt absolut
neîntemeiate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 245 din Codul administrativ prevede următoarele:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.”
Art. 246 alin. (2), lit. h) din Codul administrativ, reglementează că:
„ Recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
5
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată public la 06 decembrie 2023. Conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, decizia motivată a fost notificată
participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la 18 februarie
(f.d.148)
Recursul motivat a fost depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale
la 26 februarie 2024. (f.d.155-158)
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată
în interiorul termenului legal.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea
sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile
Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil,
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul
depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
autorității recurente cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu
relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
6
Din analiza recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări
Sociale rezultă, că recurenta nu a invocat temeiul legal în baza căruia își
întemeiază recursul, dar a făcut trimitere la prevederile art. 244-248 din Codul
administrativ, fără a indica expres temeiul de admisibilitate a recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,
din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea
pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că
motivele de casare, invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu
au putere să răstoarne soluția instanței de apel, care în temeiul art. 219 din
Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate
în dosarul administrativ, precum și a celor prezentate în instanța de judecată.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale conține obiecții de
fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au
fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător.
Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea
recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare
clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul
administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond,
criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea
hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale
unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO
Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul
acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul
de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se
vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers
c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8