3r-336/25 — anularea actulului administrativ

La 30 mai 2024, Emil Tonu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Național pentru Supraveghere Tehnică solicitând: - Anularea actului administrativ individual defavorabil Ordinul nr. 5-A din 17 ianuarie 2024 cu privire la anularea actelor de inspectare nr. 54/23 din 29 iunie 2023 și nr. 66/23 din 1 august 2023; - Efectuarea unui control repetat în baza petiției nr. nr.6214/23 din 9 iunie 2023 sau corectarea erorilor din Actele de inspecție nr.54/23 din 29 iunie 2023 și nr.66/23 din 1 august 2023, care au dus la anularea acestora; - încasarea din contul Inspectoratului Național pentru Supraveghere Tehnică în beneficiul lui Tonu Emil a tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv și a cheltuielilor pentru asistență juridică.

Prin încheierea din 13 iunie 2024 a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, s-a atras în proces în calitate de terț SRL „Griga House”.

Prin hotărârea din 24 martie 2025 a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ înaintată de Emil Tonu împotriva Inspectoratului Național pentru Supraveghere Tehnică RM privind contestarea ordinului nr. 5-A din 17 ianuarie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

La 16 aprilie 2025, avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 24 martie 2025 a Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii. Iar la 29 august 2025, avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu a depus motivarea apelului.

Prin încheierea din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, apelul declarat de Emil Tonu împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 24 martie 2025, s-a declarat inadmisibil, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (2) Codul administrativ.

La 22 octombrie 2025, avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a 1 Curții de Apel Centru, solicitând admiterea apelului, casarea încheierii cu emiterea unei noi încheierii de admisibilitate a apelului.

În motivarea recursului, a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele procedurale și cele materiale la emiterea încheierii contestate.

Notează că, cererea de apel a fost depusă în termen, doar că a fost depusă nemotivat pe motiv că instanța de fond nu a pronunțat hotărârea integrală, dar numai dispozitivul acesteia. Acest fapt îl confirmă și instanța de apel în încheierea contestată. Iar despre hotărârea motivată atât reprezentantul apelantului /recurentului, cât și însuși apelantul/recurentul nu au fost informați efectiv despre actele de procedură.

Instanța de apel nu a dat apreciere circumstanțelor esențiale care au stat la baza calculării termenului de declarare a apelului

Relevă că, judecata a stabilit termenul de 30 de zile pentru atacarea cu apel a hotărârii, iar apelantul, folosindu-se cu bună-credință de drepturile procesuale, a respectat acest termen, depunând apelul la data de 29 august 2025, în a 19-a zi de la data comunicării efective și adevărate a hotărârii motivate.

Menționează că, hotărârea motivată nu a fost comunicată și în dosar nu se regăsește o dovadă a comunicării hotărârii motivate reprezentantului recurentului. Mai mult decât atât, alegațiile instanței de apel, potrivit cărora hotărârea motivată ar fi fost transmisă de instanța de fond la data de 22 iulie 2025 către participanții la proces prin intermediul poștei electronice, nu este susținută de nicio probă, la dosar nu este anexată dovada recepționării scrisorii electronice de către participanții la proces. Or, nu a confirmat recepționarea și nu avea cum, deoarece hotărâre de fapt a apărut abia pe data de 10 august 2025 pe portalul instanțelor de judecată.

Respectiv, abia la data de 10 august 2025 hotărârea contestată a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată și partea a făcut cunoștință cu aceasta. Astfel la data de 29 august 2025, a 19-a zi de la data când a fost adusă efectiv la cunoștință hotărârea contestată, împotriva acesteia a fost depus apelul motivat.

Prin urmare, apelantul nu poate fi sancționat prin decăderea din dreptul la apel urmare a erorii instanței de judecată, or, acesta a acționat cu bună- credință.

Mai mult, indică că, având calitatea de reprezentant al reclamantului, nu a indicat nicio adresă electronică în cererea de chemare în judecată și nu a înregistrat nici o adresă electronică în Programul integrat de gestionare a dosarelor, corespunzător, instanța urma să se asigure prin obținerea, de către reclamant/apelant, a confirmării de primire a actelor de procedură. 2

Prima instanță nu a asigurat o comunicare efectivă a actelor de procedură și nu a întreprins măsurile necesare ca aceste acte să fie efectiv primite. La materialele dosarului lipsește confirmarea primirii lor.

Totodată, măsurile de înștiințare efectuate de instanța de fond, cât și de către Curtea de apel Centru au fost neefective, iar metoda aplicată prin expedierea actelor la adrese diferite, au afectat capacitatea apelantului/recurentului de a-și exercita drepturile. Instanța de fond în mod arbitrar a expediat documentele la adrese diferite, astfel încât unele au fost recepționate, iar altele nu, creând impresia falsă reclamantului că recepționează toată informația relevantă procesului.

La fel, argumentul instanței de apel din încheierea supusă recursului, precum că adresa de e-mail ruslan.vasilica@mail.ru ar fi fost utilizată de reprezentantul apelantului pentru primirea la 22 iulie 2025 a hotărârii motivate a Judecătoriei Râșcani din 24 martie 2025, nu înlătură deficiența comunicării efective a actelor de procedură. Ori, de fapt hotărârea nu a fost recepționată deoarece aceasta a fost abia redactată și publicată pe portalul instanțelor la data de 10 august 2025.

Constată că, instanța, în mod eronat a ajuns la concluzia privind existența consimțământului lui Ruslan Vasilica - reprezentant al reclamantului, la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată prin intermediul poștei electronice indicate de aceasta, or codul administrativ la care face referire instanța de apel expres prevede că partea urmează să indice cu prioritate adresa la care urmează a fi notificat. Dar și aici instanța aplică eronat normele codului administrativ, ori aceasta nu este o instituție administrativă de stat sau instituțională, dar este o instanță de judecată și în procedura de comunicare a actelor de procedură urmează să se conducă de Codul de procedură civilă. Iar dacă, consideră că este o instituție publică și participă în procedura administrativă, atunci care este temeiul său legal de a face referire în încheiere la codul de procedură civilă și de a adopta hotărârile în numele legii în baza codului de procedură civilă.

Consideră că instanța de apel a confundat competențele, ori aceasta nu este o instituție a administrației publice locale, care aplică în relațiile cu publicul și în relațiile interinstituționale codul administrativ la nivel de examinare a petițiilor și cererilor prealabile. Mai mult ca atât, dacă instanța aplică prevederile art.96 Codul administrativ la care aceasta face referire, atunci instanța de apel și cea de fond urma să citească și să respecte întocmai prevederile acestui articol, or acesta în a doua parte prevede că, comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură. Deci, temeiul cel mai important este că participantul la procedură, adică reclamantul/apelantul urma să accepte procedura dată de comunicare și să o indice cu prioritate pentru comunicare. Dar, la dosar lipsește cu desăvârșire vre-o probă care ar 3 indica că reprezentantul reclamantului ar fi indicat acest lucru sau ar fi depus vre-o cerere de accept a unei asemenea proceduri.

Subliniază că, recurentul a dispus cu bună-credință de drepturile procedurale, în termenul acordat de judecată (30 de zile) și a depus la data de 16 aprilie 2025 cererea de apel nemotivată, iar ulterior după data de 10 august 2025 - data publicării hotărârii motivate și anume la data de 29 august 2025 a depus cererea de apel motivată.

Modalitatea în care a acționat Emil Tonu prin intermediul reprezentantului său, arată atitudinea proactivă care reiese din calitatea sa procesuală, însă aceasta urmează a fi examinată în contextul circumstanțelor concrete, care s-au aflat sub controlul instanței de fond și a instanței de apel, nu și al recurentului. Or, depunerea apelului motivat la data de 29 august 2025 urmează a fi calificat ca fiind în termen și anume cel de 30 de zile acordat de instanță, care începe să curgă din data de 10 august 2025 data când hotărârea de fapt a fost adusă la cunoștință.

Prin urmare, sancționarea lui Emil Tonu prin decăderea din dreptul la apel, încalcă drepturile recurentului la un recurs efectiv, dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, garantate de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor Omului.

În speță, partea nu a fost informată efectiv și în timp oportun despre micșorarea esențială a termenului de exercitare a căii de atac. Instanța avea obligația legală conform art. 113 CPC de a verifica dacă actul a fost comunicat în mod efectiv. Necomunicarea acestui aspect, cât și utilizarea instituției dreptului administrativ în comunicarea actelor de procedură judecătorească contrar cadrului legal, vulnerabilizează dreptul la apărare, transformând un formalism procedural într-o barieră reală la justiție, contrar garanțiilor art. 6 CEDO.

Astfel, eroarea admisă de instanță și lipsa comunicării efective nu poate fi imputată recurentului, ci reprezintă o eroare internă a instanței. Sancționarea recurentului în aceste condiții reprezintă un abuz procedural și o violare a procesului echitabil recunoscut de art. 6 CEDO.

Mai mult comunică că, examinarea cauzei în lipsa reclamantului și a reprezentantului acestuia, deși exista o cerere de amânare motivată, precum și neacordarea posibilității de a adresa întrebări celorlalți participanți la proces de către instanța de judecată, duce la concluzia unei examinării neefective a cauzei. Iar pronunțarea hotărârii în lipsa părții, coroborată cu înștiințarea neefectivă despre hotărârea adoptată, a lipsit reclamantul de dreptul la un remediu efectiv, prin prisma principiului egalității armelor.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrative prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. 232 alin. (2) din Codul administrative prevede că: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 24 din Codul administrativ prevede că: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.”

Art. 96 alin.(1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin. (1) și (3) lit. d) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ: 5 „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „ Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. Notificarea produce efecte din momentul când ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întârziat. Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, când poate fi accesată de către destinatar; sau Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întâi”

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem - din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu, s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor la articolul 242 din Codul administrativ, pentru demararea căii de atac în ordine de recurs. 6

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.

Din materialele cauzei rezultă că, la 24 martie 2025 a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani prin care s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ înaintată de Emil Tonu împotriva Inspectoratului Național pentru Supraveghere Tehnică RM privind contestarea ordinului nr. 5-A din 17 ianuarie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

La 16 aprilie 2025, avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 24 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

De asemenea după cum rezultă din materialele cauzei, la 22 iulie 2025 instanța de fond a notificat copia hotărârii motivate și reprezentatului apelantului avocatului Ruslan Vasilica pe adresa electronică (ruslan.vasilica@mail.ru) (f. d. 125) adresă utilizată de ultimul în comunicarea cu instanța de judecată (f.d. 101) fapt care atestă că avocatul Ruslan Vasilica și-a dat consimțământul la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată, prin intermediul poștei electronice.

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114. Astfel, hotărârea motivată a fost notificată reprezentatului apelantului avocatului Ruslan Vasilica, prin intermediul poștei electronice și se încadrează în rigorile art. 96 Cod administrativ.

Sub acest, aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează modalitate de comunicare a actelor judecătorești prin mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu 7 a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e- mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la materialele cauzei de către instanța de fond demonstrează incontestabil că hotărârea motivată a fost notificată reprezentatului apelantului, avocatului Ruslan Vasilica, la data de 22 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

În acest context, este neîntemeiat argumentul reprezentatului recurentului precum că la dosar nu există o confirmare a recepționării hotărârii motivare, or, în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică, notificarea se consideră ajunsă la destinatar când poate fi accesată de către destinatar. Deci, ține de responsabilitatea destinatarului de a verifica poșta electronică, mai cu seamă când este de interesul său să prezinte apelul motivat.

La fel este neîntemeiat și argumentul precum că la dosar lipsește vreo probă care ar indica că reprezentatul reclamantului a acceptat comunicarea prin mijloace electronice, or prin cererea de amânare depusă la 12 martie 2025, avocatul Ruslan Vasilica a indicat expres că „citația privind următoarea ședință rog să o expediați pe adresa mun. Chișinău, str. Paris 51/2 of. 22 sau prin e-mail: ruslan.vasilica@mail.ru” (f.d 103-104). Iar urmare a acestei mențiuni instanțele de judecată au expediat actele de procedură avocatului Ruslan Vasilica anume la această adresă.

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului de către avocatul Ruslan Vasilica în interesele Emil Tonu împotriva hotărârii din 24 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă de la data de 23 iulie 2025 și a expirat la data 21 august 2025.

În astfel de circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Centru just a considerat a fi incidente cazului prevederile art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ și prin încheierea din 24 septembrie 2025 întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Ruslan Vasilica în interesele Emil Tonu.

Astfel, avocatul Ruslan Vasilica în interesele Emil Tonu nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen și nu a depus la instanța de apel, motivarea apelului în interiorul termenului legal de 30 de zile de la notificare, termen imperativ prevăzut de lege.

Reprezentatul apelantului a cunoscut despre neajunsurile cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile, nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea apelului, or fiind conștient că a depus doar apel nemotivat, avea obligația de a 8 întreprinde toate măsurile necesare, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat de acesta.

Instanța de recurs va respinge alegațiile reprezentatului recurentului precum că termenul depunerii motivării începe a curge din data publicării hotărârii pe portalul național al instanțelor de judecată și comunicarea efectivă a hotărârii, or, prevederile art. 232 alin. (2) din Codul administrativ reglementează procedura de depunere a motivării apelului, stabilind că motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, această normă având caracter imperativ și nefiind susceptibilă de derogare. Termenul respectiv nu poate fi extins, suspendat sau amânat prin interpretări subiective ori prin circumstanțe invocate unilateral de partea interesată.

Mai mult, din înscrisurile anexate la materialele cauzei de către reprezentantul recurentului avocatul Vasilica Ruslan și anume extrasul din poșta electronică rezultă că hotărârea a fost expediată în adresa ultimului la 22 iulie 2025 ora 11:25, iar faptul că a răspuns la mesaj la 29 august 2025, nu atestă că aceasta este data propriu-zisă a notificării actului hotărârii judecătorești.

Instanța de recurs atrage atenția asupra importanței respectării riguroase a termenelor procedurale, acestea constituind garanții ale echității procesului și ale stabilității raporturilor juridice. Termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația pârților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu, împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru. 9

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de avocatul Ruslan Vasilica în interesele lui Emil Tonu, împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10