3r-83/25 — anularea actelor administrative individuale defavorabile si incasarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative individuale defavorabile si incasarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- Omisiunea depunerii apelului in termenul prevazut de art 232 alin 1 din Codul administrativ
3r-83/25 — anularea actelor administrative individuale defavorabile si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Inspectoratul pentru
Protecția Mediului,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată
depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Igmagterm” împotriva
Inspectoratului pentru Protecția Mediului cu privire la anularea actelor
administrative individuale defavorabile și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 3r-83/25
NR. PIGD 2-23090301-01-3r-24032025)
Omisiunea depunerii apelului în termenul prevăzut la art.232 alin.(1) din Codul
administrativ.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. G. Cazacu,
Curtea de Apel Centru, jud. V. Sîrbu, A. Braga, A. Cașcaval,
21 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Inspectoratul pentru
Protecția Mediului.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 iunie 2023, Societatea cu Răspundere Limitată „Igmagterm” (în
continuare „Igmagterm” S.R.L.), reprezentată de avocatul Mariana Barașianț
a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului pentru
Protecția Mediului, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului pentru
soluționarea disputelor din cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului
nr.6 din 10 mai 2023, declararea nulă a Notei de motivare privind inițierea
procedurii de control de stat la fața locului, delegației de control
nr. DL-IPM-2023-00137 din 21 februarie 2023, a procesului-verbal de
control nr.PV-IPM-2023-00351 din 23 februarie 2023, precum și rezultatele
controlului inopinat efectuat la 22 februarie 2023, și încasarea cheltuielilor
de judecată (f.d.5-11).
Prin hotărârea din 20 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de
„Igmagterm” S.R.L..
S-a anulat decizia Inspectoratului pentru Protecția Mediului, Consiliul
pentru Soluționarea Disputelor nr. 6 din 10 mai 2023, cu privire la
examinarea cererii prealabile nr. 795 din 05 aprilie 2023.
S-a anulat procesul-verbal de control al Inspectoratului pentru Protecția
Mediului nr. PV-IPM-2023-00351 din 23 februarie 2023.
S-a încasat din contul Inspectoratului pentru Protecția Mediului în
beneficiul „Igmagterm” S.R.L. cheltuielile de asistență juridică în mărime de
2500 de lei. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate (f.d. 55).
La 24 decembrie 2024 Inspectoratul pentru Protecția Mediului a depus
apel împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, solicitând casarea integrală a acesteia (f.d.57-58).
Prin încheierea din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a
declarat inadmisibil apelul depus de Inspectoratul pentru Protecția Mediului
împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la
art. 232 alin.(1) din Codul administrativ, iar apelantul nu a solicitat repunerea
în termen (f.d.66-67).
1
La 14 februarie 2025, Inspectoratul pentru Protecția Mediului a depus
cerere de recurs împotriva încheierii din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel
Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi încheieri privind
acceptarea cererii de apel (f.d.71-72).
În susținerea cererii de recurs, Inspectoratul pentru Protecția Mediului
a invocat dezacordul cu încheierea instanței de apel, pe care o consideră
neîntemeiată, deoarece potrivit art. 231 alin. (1) din Codul administrativ,
termenul de contestare începe să curgă de la data comunicării dispozitivului
hotărârii, pe care l-a recepționat, prin poșta electronică oficială, la
26 noiembrie 2024. Astfel, a depus în termenul legal de 30 de zile cererea de
apel nemotivată, respectând exigențele legale privind depunerea apelului.
Subsecvent, recurentul a enunțat că reprezentantul legal desemnat în
prezenta cauză s-a aflat în concediu anual de odihnă în perioada
30 octombrie 2024 – 28 noiembrie 2024, fapt confirmat prin Ordinul
Inspectoratului pentru Protecția Mediului nr. 543-c din 25 octombrie 2024.
Iar, această împrejurare justifică absența reprezentantului la ședința de
pronunțare a hotărârii și întărește argumentul privind începerea curgerii
termenului de apel de la data comunicării dispozitivului.
Astfel, recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat eronat
momentul curgerii termenului de apel, concluzionând greșit asupra
tardivității cererii, ceea ce a condus la emiterea unei încheieri nelegale, care
se impune a fi casată.
La 24 martie 2025 la adresa de e-mail a reprezentantului „Igmagterm”
S.R.L., avocatului Mariana Barașianț a fost expediată copia cererii de recurs
depuse de Inspectoratul pentru Protecția Mediului.
Până la data stabilită pentru examinarea recursului depus de
Inspectoratul pentru Protecția Mediului, intimata nu a prezentat referință în
care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurent.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea
încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de
judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva
încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să
soluționeze recursul.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ:
„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una
dintre următoarele decizii:
b) respinge recursul;
2
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești
fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita
participanții la proces.”
Art. 232 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în
termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată
transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii,
instanței de apel.”
Art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ:
„(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este
inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
(2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd:
d) apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”
Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios
administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu
bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.
(2) Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își
îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru
prejudiciile materiale și morale cauzate.”
Art.45 alin.(3) și (4) din Codul administrativ:
„(3) Persoanele juridice acționează prin reprezentanții lor.
(4) Autoritățile publice acționează prin intermediul conducătorilor sau al
reprezentanților.”
Art.75 alin.(2) din Codul de procedură civilă:
„(2) Procesele persoanelor juridice se susțin în instanță de judecată de către organele
lor de administrare, care acționează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege,
prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum și de către alți
angajați împuterniciți ai persoanei juridice, de către avocați sau avocați stagiari.”
Art. 385 alin. (1) din Codul civil:
„(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau
moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii
evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Inspectoratul pentru Protecția
Mediului s-a conformat dispozițiilor art.242 al Codului administrativ, și a
depus în termen recursul la 14 februarie 2025, în condițiile în care a
recepționat copia încheierii din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru la
data de 30 ianuarie 2025.
3
În continuare, coroborând dispozițiile 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2),
art. 232 alin. (1), art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ cu
probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată
concluzia Curții de Apel Centru referitoare la faptul că Inspectoratul pentru
Protecția Mediului a depus apelul, după expirarea termenului prevăzut la
art.232 alin.(1) din Codul administrativ și respinge argumentele recurentului
invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate.
Această concluzie se impune având în vedere corelarea dispozițiilor
art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) cu cele ale art. 232 alin. (1) din Codul
administrativ, aplicate în raport cu datele dosarului, din care reiese că
pronunțarea dispozitivului hotărârii de către Judecătoria Chișinău, sediul
Centru, a avut loc la data de 20 noiembrie 2024 (f.d.55).
Astfel, termenul de depunere a apelului a început să curgă de la data
de 21 noiembrie 2024, ziua imediat următoare datei pronunțării
dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 23 decembrie 2024.
Însă, cererea de apel împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de Inspectoratul pentru
Protecția Mediului la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, la
24 decembrie 2024, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că apelul a fost depus de către Inspectoratul pentru Protecția
Mediului împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru cu depășirea termenului legal prevăzut de Codul administrativ.
În lumina celor expuse, instanța de recurs constată că încheierea Curții
de Apel Centru din 27 ianuarie 2025 a fost pronunțată cu respectarea
normelor de drept procesual incidente, în mod special a prevederilor art. 236
alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, potrivit cărora cererea de apel se
declară inadmisibilă în cazul depunerii acesteia după expirarea termenului
legal.
Conform art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, termenul de apel
este strict de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, această
normă având caracter imperativ și nefiind susceptibilă de derogare.
Termenul respectiv nu poate fi extins, suspendat sau amânat prin interpretări
subiective ori prin circumstanțe invocate unilateral de partea interesată.
Instanța de recurs atrage atenția asupra importanței respectării
riguroase a termenelor procedurale, acestea constituind garanții ale echității
procesului și ale stabilității raporturilor juridice. Termenele legale nu
reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze
exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să
prevină abuzurile procesuale.
4
În aceste condiții, neexecutarea în termen a obligației procesuale de
formulare a apelului atrage sancțiunea inadmisibilității, iar completul de
judecată este ținut să aplice în mod strict dispozițiile legale incidente.
Pentru aceste motive, instanța de recurs reiterând reține că apelul
formulat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău din 20 noiembrie 2024 a fost depus tardiv, iar soluția
de respingere ca inadmisibilă a acestuia este pe deplin legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, instanța de recurs reține că argumentele
invocate de recurent nu sunt de natură să infirme legalitatea încheierii
contestate. Interpretarea recurentului cu privire la momentul de început al
curgerii termenului de apel este contrară prevederilor exprese ale art. 232
alin. (1) din Codul administrativ, care statuează în mod imperativ că
termenul începe de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dar nu de la
comunicarea ulterioară a acesteia.
Invocarea concediului legal al reprezentantului nu constituie o cauză
justificativă pentru decăderea din termen, întrucât legea nu instituie excepții
în funcție de disponibilitatea sau prezența părților la ședința de pronunțare.
Aplicarea uniformă și strictă a normelor de procedură este esențială pentru
asigurarea securității juridice și a previzibilității actului de justiție.
De altfel, faptul că reprezentantul desemnat al recurentului s-a aflat în
concediu nu poate justifica depunerea tardivă a apelului, întrucât recurentul,
în calitate de persoană juridică dotată cu o structură juridică proprie, avea
posibilitatea să delege un alt jurist sau angajat împuternicit pentru a asigura
respectarea termenului procedural. Astfel, motivul invocat nu întrunește
condițiile unei cauze obiective care să justifice depășirea termenului legal.
Așadar, Inspectoratul pentru Protecția Mediului de la data de
20 noiembrie 2024, dată la care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii primei
instanțe și până la 23 decembrie 2024, ziua în care a expirat termenul legal
de 30 de zile pentru depunerea apelului, a dispus de un termen suficient
pentru a întreprinde toate măsurile necesare în vederea depunerii apelului în
termen. Însă, contrar dispozițiilor art. 232 alin. (1) din Codul administrativ,
a depus apelul abia la 24 decembrie 2024, cu întârziere de o zi.
Respectiv, contrar art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,
Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a depus diligența necesară în
vederea exercitării căii de atac în termen.
Prin urmare, în condițiile în care cererea de apel a fost formulată după
expirarea termenului legal, soluția instanței de apel de a o declara
inadmisibilă este pe deplin justificată, atât în fapt, cât și în drept și
compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul
prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor
procedurale cu bună credință și în termen.
5
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea
instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de
Inspectoratul pentru Protecția Mediului sunt neîntemeiate, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul depus de Inspectoratul pentru Protecția Mediului împotriva
încheierii din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Inspectoratul pentru Protecția Mediului
împotriva încheierii din 27 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
6